Codul penal roman din 1865

A fost adoptat la scurt timp dupa formarea statului unitar roman din 1859,
a unificat legislatia penala si a marcat un progres in evolutia dreptului
roman. Desi a avut ca model Codul francez din 1810 si a preluat unele
institutii juridice si din Codul penal prusian, primul Cod penal al
Romaniei a consacrat principiile fundamentale ale dreptului penal
(legalitatea incriminarii si a pedepsei, egalitatea in fata legii penale,
vinovatia infractorului, temei al raspunderii etc.), constituind o lege
penala moderna si asigurand o reglementare corespunzatoare relatiilor de
aparare sociala din epoca respectiva. Codul penal de la 1865 (denumit i
Codul Cuza) realizeaz unificarea legislativ penal i marcheaz
nceputul dreptului penal romn dup unirea din 1859 a Moldovei cu ara
Romneasc. Pentru elaborarea acestui cod s-au folosit izvoare precum
Codul penal francez (1810) i Codul penal prusian (1859).Codul Cuza
consacra principiul legalitii incriminrii i a pedepsei, egalitatea n faa
legii penale, umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci
munca silnic pe via. Infraciunile erau clasificate n trei categorii:
crime, delicte i contravenii; tentativa nu era cunoscut, fiind asimilat
infraciunii consumate, iar complicele se pedepsea ca i autorul. Partea
generala a Codului penal din 1865, desi avea lacune in privinta
reglementarii anumitor institutii de baza ale dreptului penal (tentativa,
concursul de infractiuni, recidiva, instigarea, reabilitarea), prezinta o serie
de aspecte comune aplicabile tuturor cauzelor: categorii juridice de
infractiuni, pedeapsa, responsabilitatea penala. Conceptul de
reglementare era ilustrat de scoala clasica a dreptului penal, conform
careia infractiunea este considerata ca fiind o legatura juridica intre lege
si infractor si, ca atare, studiata detasat de conditiile economico-sociale.
In privinta dreptului de a pedepsi, fundamentul acestuia se intemeia pe
trilogia liberului arbitru, responsabilitatea morala si pedeapsa. Dat fiind si
faptul ca legea penala nu continea prevederi cu privire la prevenirea
fenomenului infractional, Codul nu prezenta in afara de pedeapsa
niciun alt mijloc de prevenire sau care sa impiedice savarsirea
infractiunii.

Principiile fundamentale ale procesului penal

Noiunea de sistem este definit ca un ansamblu de elemente
(principii,reguli ,
fore etc.) dependente ntre ele i formnd un ntreg organizat,care pune
ordine ntr-un domeniu de gndire teoretic,reglementeaz clasificarea
materialului ntr-un domeniu de tiine ale naturii sau face ca o activitate
practic s funcioneze potrivit scopului urmrit .
innd cont de aceast definiie nelegem c ntre principiile
fundamentale trebuie s existe elemente de dependen,abordare teoretic
unitar,care duc la atingerea scopului procesului penal.
Codul penal a fost publicat in anul 1865 si a ramas in vigoare pana in
anul 1937. Principalele sale izvoare sunt: Codul penal prusian din 1851
si, in mai mica masura, Codul penal francez din 1810.
Structura Codului penal din 1865 este urmatoarea:
Dispozitii preliminarii;
Cartea I Despre pedepse si efectele lor;
Cartea a II-a Depre crime si delicte in special si despre
pedepsele lor;
Cartea a III-a Contraventiuni politienesti si pedepsele lor.
Crimele si delictele au fost grupate in mai multe categorii, dupa
gravitatea faptei sau dupa pericolul social pe care il reprezentau.

Codul de procedura penala

Codul de procedura penala a fost adoptat si aplicat concomitent cu
Codul penal si a avut ca model Codul de instructie criminala francez
(adoptat la 1808).
Codul este compus din doua mari parti:
Dispozitii preliminare;
Cartea I Despre polititia judiciara reglementa descoperirea,
urmarirea si instructia infractiunilor;

 Cartea a II-a Despre judecata si judecarea proceselor in fata

instantelor penale: judecatorii, tribunale, Curtile cu jurati, Curtea de
casatie.
Asadar, procesul penal cuprindea doua faze: cea premergoare
judecatii (descoperirea, urmarirea si instructia) si cea a judecatii.
Codul prevedea ca instante de judecata: judecatoriile de plasa,
tribunalele de judet, curtile cu juri si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ca
si in materia procedurii civile, judecatoriile de plasa nu au functionat,
atributiile lor fiind incredintate subprefectilor care administrau plasile
respective.

Judecata in prima istanta:

In cazul in care partea a fost impiedicata a se prezenta sau a cerut un nou
termen de judecata, instantei ii revine obligatia de a amana
judecata.Necesitatea prezentei partilor este lasata la aprecierea instantei
de judecata iar daca aceasta considera ca este necesara va dispune citarea
cu mandat de aducere (art. 183).Inculpatul poate fi adus cu mandat chiar
inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca instanta apreciaza ca se
impune aceasta masura in interesul rezolvarii cauzei.

Drept Penal :
Drept penal - Lovirea sau orice alte acte de violen, precum i vtmarea
corporal, svrite mpotriva uneia dintre persoanele i n condiiile
artate n alin. 1), se pedepsesc cu nchisoare de la 3 la 10 ani, iar dac s-a
produs vtmarea corporal grav, pedeapsa este nchisoarea de la 5 la 15
ani i interzicerea unor drepturi.
Art. 16 din Constituia Romniei, intitulat egalitatea n drepturi prevede
la aliniatele 1) i 2) :
- alin. 1) : Cetenii sunt egali n faa legii i a autoritilor publice, fr
privilegii i fr discriminri.
- alin. 2) : Nimeni nu este mai presus de lege.
Art. 30 din Constituie, intitulat libertatea de exprimare arat la
aliniatele 6) i 7) :
- alin. 6) : Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea,
onoarea, viaa particular a persoanei i nici dreptul la propria imagine.
- alin. 7) : Sunt interzise de lege defimarea rii

Infractiuni in legi speciale:

Infractiuni in legi speciale.Or, modificarea frecvent a unei lucrri de o
asemenea anvergur (de pild, numerotarea textelor, aezarea lor n
capitole, seciuni etc.) ar fi fost extrem de greoaie i ar fi frnat buna
cunoatere i aplicare a legii penale. n sfrit, un alt argument este i
faptul c nu toate dispoziiile penale intereseaz i au inciden n
realitatea obiectiv n egal msur.

Vinovatia:
VinovatiaAstfel in notiunea de infractiune se retine ceea ce este esential
pt fapta: pericolul social, vinovatia si prevederea in lege.
Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al infractiunii si cuprinde atitudinea
psihica a faptuitorului fata de fapta savarsita si de urmarile acesteia.
Vinovatia este rezultatul interactiunii a doi factori : constiinta si vointa.

Concluzie:

La nceput, codul penal nu inea cont dect de persoana

infractorului,fcnd abstracie de eventualele perturbri ale
comportamentului individului induse de factori sociali. Din aceste
motive, pedepsele erau foarte aspre, i nu aveau n vedere aspectul
educativ al sanciunii. n timp, ns, s-a mai ndulcit tratamentul
aplicat delicvenilor, i i-a fcut loc ideea reeducarii lor. i-a gsit
loc, de asemenea, i ideea circumstanelor atenuante, care permiteau
judectorilor s coboare pedepsele prevzute pentru faptele s
vrite.Acest cod penal al lui Cuza a jucat sa a adus la un rol
important in evolutia ulterioara a statului si dreptului roman.
Codul Penal Roman din 1865 nu era atit de sever ca celelalte coduri
din celelalte tari fapt ce aduceau vorbe nedorite din partea celorlalte
tari deoarece in acest cod penal nu se prevedea pedeapsa cu moartea
ci munca silinica pe viata.Dupa parerea mea aceasta nu e corect
deoarece maximiza sau marea gradul de infractiune in tara Romana
fapt ce putea aduce la dezastre atit de tip politic, social cit si
economic.