Sunteți pe pagina 1din 7

Ministerul Educaiei, Tineretului i Sportului Academia de Studii Economice din Moldova Facultatea Economie Generala si Drept Catedra Drept

Public

Referat
La obiectul: Istoria Dreptului Romanesc

La tema: Tripticele din Transilvania

Elaborat de: Petcu Mihai Gr. D122 Conducator Stiintific: Doctor habilitat in stiintele istorice, Profesor universitar, Om Emerit: Mihail Rotaru

Chisinau 2012

Tripticele din Transilvaniacaracteristica generala

Tripticele sau tablitele cerate din Transilvania sunt documente epigrafice de o valoare inestimabil, facind parte din categoria scrisorilor epigrafice, prin care neau parvenit numeroase stiri cu privire la Dacia in secolul II e.n.si in special cu privire la sistemul de drept care se aplica in acea epoca in relatiile dintre locuitorii provinciei. Filologii cerceteaz tbliele cerate pentru a reconstitui latina vulgar (latina vorbit n provincii). Istoricii le cerceteaz pentru a reconstitui modul de via al daco-romanilor n comparaie cu locuitorii din alte provincii. Juritii le cerceteaz n vederea reconstituirii instituiilor juridice daco-romane din domeniul obligaiilor. Tripticele din Transilvania sunt formate din trei mici tablite de brad legate impreuna asemenea unei carti.Pe partile exterioare nu era scris nimic ,partile interioare erau uor scobite si unse cu un strat de ceara , pe care se aplica o scriere cursiv cu ajutorul unui obiect ascuit (stilet). Aceste tblie cerate au fost utilizate

pe ntreg teritoriul Imperiului Roman. Unele tblie erau suprapuse, legate cu un nur de mtase pe care se aplicau sigiliile martorilor. Fiind suprapuse dou cte dou, ele se numeau duplice (spre exemplu, duplicele Kaimer i Albertini, botezate dup numele celor ce le-au descoperit n Africa). Spre deosebire de duplice, tripticele sunt suprapuse trei cte trei, legate cu un nur de mtase, pe care erau aplicate apte sigilii din cear. Duplicele sunt scrise pe dou fee (feele interioare). Tripticele sunt scrise pe patru fee (tablia din interior era scris pe ambele fee, pe cnd celelalte dou tblie laterale erau scrise pe feele interioare). Tbliele descoperite n Transilvania fceau parte din categoria tripticelor. Tripticele din Transilvania au fost descoperite succesiv, ntre anii 1786-1855 la Rosia Montana si au fost cercetate cu mare interes de catre juristii,istoricii si filologii de pretutindeni , datorita informatiilor pretioase pe care le ofera cu privire la multiplele aspecte ale vietii economice ,sociale si juridice din Dacia Traiana. Tbliele cerate daco-romane dateaz dintre anii 131-167 e.n., fiind ascunse n galeriile Sf. Ecaterina - Monuleti i Sf. Iosif din masivul Leti, galeria Ohaba - Sf. Simion de pe masivul Crnic i galeria Laureniu (Boaba) din masivul Igre. Istoricul tblielor a fost fcut de mai muli autori..In primul rind a fost facut de catre savantul german Theodor Mommsen care a publicat textul trepticelor in Corpus Inscriptionum Latinarium . Primul romn care le-a studiat i comentat a fost Timotei Cipariu care afirm c tbliele cerate s-au aflat n pstrarea notarului din Alburnus Maior i c n anul 167 e. n. a avut loc o invazie a marcomanilor n zona Munilor Apuseni, de teama crora locuitorii s-au deplasat n alte regiuni, ascunznd documentele n mina de aur. Cel mai recent act este datat 29 mai 167 e. n., cnd marcomanii au atacat zona Munilor Apuseni, dup care mina de aur a fost prsit. Mai plauzibil este ns teoria conform creia acele documente au fost ascunse de una sau mai multe persoane care au plecat i nu s-au mai ntors, fiind greu de crezut c exploatarea minei de aur ar fi fost abandonat. Descoperite dup 16 secole, ele au constituit un miracol arheologic al Daciei romane. S-au gsit 50 de piese din care jumtate s-au distrus integral s-au parial n contact cu atmosfera de la suprafa, din nepricepere, ignoran, rea-credin, pstrndu-se ntregi sau pri din ele 25 cri din lemn. Prin coninutul i destinaia lor, tbliele aparineau minerilor, proprietarilor de mine i oamenilor de afaceri ce activau n mineritul din Munii Metaliferi. n anul 1873 au fost publicate integral cu comentarii, ilustraie grafic i fototipic de ctre Th. Mommsen, mai recent fiind fcute noi studii de I. Baltariu i I.I. Russu de la Cluj.

n total au fost 25 de tblite, 11 sunt nedescifrabile iar 14 puteau fi citite si contin 4 contracte de vnzare, 3 contracte de munca, 2 contracte de mprumut, 1 contract de depozit, 1 contract de societate, 1 proces-verbal prin care se constat desfiinarea unuei asociatii funerare, lista cheltuielilor necesare pentru organizarea unui banchet precum si obligatia unei persoane de a plati o datorie. Astfel un a dintre tablite mentioneaza un contract de imprumut in care creditor este o femeie perigrina ,Anduena lui Bato.Putem constata ca intrucit dreptul roman nu permite femeii sa incheie acte juridice,acest contract a fost incheiat in baza unei cutume locale.Contractul de imprumut cuprinde si o simpla conventie menita sa nasca pentru debitor obligatia de a plati dobinzi,spre deosebire de dreptul grec .Prin urmare ,actul a fost incheiat sub influenta dreptului grec care prevedea ca o asemenea obligatiaputea rezulta din simpla conventie a partilor. Un alt triptic ne reda textul unui depozit neregulat ,prin care bancherul se obliga sa transmita ,cu titlul de proprietate , o suma de bani egala cu ceea pe care a primit-o spre pastrare .Din formularea textului rezulta ca actul a fost intocmit cu scopul de a proba (ad prebationem) o obligatie nascuta dintr-un alt act ,incheiat foarte probabil,potrivit cutumei locale. Mentionam, de asemenea, trei operatiuni juridice ncheiate prin intermediul stipulatiunilor. Este vorba de asumarea obligatiei de a plti capitalul, asumarea obligatiei de aplti dobnzi la acel capital si obligatia de garantie. Aceste trei obligatii au fost asumate n tblitele cerate prin stipulatiuni, care sunt contracte verbale, ncheiate prin ntrebare si rspuns. Or la Roma, n epoca clasic, aceste operatiuni juridice nu se mai realizau prin stipulatiuni, ci prin alte contracte mult mai evoluate, contracte sanctionate prin intermediul dreptului pretorian, spre deosebire de stipulatiuni, care intrau n sfera dreptului gintilor. Aceast stare de lucruri ne face s afirmm c n Dacia Traian dreptul gintilor avea prioritate fat de dreptul pretorian. Foarte sugestiv este tblita cerat care cuprinde un contract de munc si care cuprinde o clauz special privitoare la riscuri. Dar ce se ntelege prin risc n contract? Este acea situatie n care una dintre prti trebuie s-si execute obligatia desi cealalt parte nu-si poate executa obligatia, fr vina sa, datorit fortei majore. n dreptul clasic roman, riscul n contractul de munc revenea patronului. Aceast dispozitie s-a ndeprtat de la conceptia originar, strveche, conform creia riscul revenea lucrtorului. Se pare c aceast evolutie s-a datorat unor conflicte ivite ntre lucrtori si patroni spre sfrsitul epocii vechi, astfel nct romanii au admis ca riscul s revin

patronului. Aceasta nsemna c atunci cnd lucrtorul nu si putea executa obligatia fr vina sa, patronul avea, totusi, obligatia de a-i plti acestuia salariul. ns, n Dacia Traian, constatm c aceast nou regul, consacrat si n dreptul clasic, nu se aplic, pentru c prin clauza special alturat contractului de munc, lucrtorul si asum riscurile pentru ipoteza n care nu-si putea executa obligatia fr vina sa (spre exemplu, n cazul inundrii minei). Iat cum n Dacia Traian regula conform creia n contractul de munc riscurile revin patronului este ocolit prin intermediul unei clauze speciale anexat contractului de munc. Foarte sugestiv este fizionomia contractelor de vnzare, cci tblitele cerate cuprind patru asemmenea contracte. Trei dintre ele se refer la vnzri de sclavi, iar unul se refer la vnzarea unei prti de cas. Cercetnd aceste contracte, romanistii au constatat c ele corespund cerintelor dreptului civil roman n privinta efectelor, dar nu corespund cerintelor acestuia n ceea ce priveste forma. Avem n vedere faptul c, n virtutea dreptului civil roman, vnztorul are urmtoarele obligatii: de a pstra lucrul, de a preda lucrul, de a garanta pentru evictiune si de a garanta pentru vicii. Cumprtorul are obligatia de a plti pretul. Si n dreptul daco-roman, conform continutului tripticelor din Transilvania, prtile au aceleasi obligatii, de unde rezult c efectele sunt identice, pe cnd forma mbrcat de aceste contracte este diferit, n dreptul daco-roman, spre deosebire de dreptul civil roman, ntruct n dreptul roman toate obligatiile prtilor izvorsc dintr-o singur conventie de bun-credint, pe cnd la daco-romani fiecare efect n parte izvorste dintr-o conventie distinct. Asadar, la romani, avem o singur conventie si mai multe efecte, pe cnd la daco-romani avem attea obligatii cte conventii sunt. Deosebit de original este figura juridic a unei vnzri realizat prin intermediul mancipatiunii si a unei conventii de bun-credint, ceea ce nseman c o singur operatiune juridic s-a realizat prin dou acte juridice distincte. Aceast practic este nefireasc, n primul rnd, pentru c prtile au recurs la mancipatiune fr a respecta conditiile necesare mancipatiunii, deoarece mancipatiunea este un act de drept civil, fiind accesibil doar cettenilor romani, pe cnd la daco-romani mancipantul

si accipiens sunt peregrini. n al doilea rnd, mancipatiunea poart doar asupra unor lucruri romane, pe cnd la daco-romani ea poart asupra unui lucru neroman, dup cum nu este respectat nici conditia cntririi metalului pret si nu se pronunt nici formula solemn specific mancipatiunii. Pe de alt parte, aceast practic este nefireasc, ntruct o singur operatiune juridic nu se realizeaz prin intermediul a dou acte diferite, ci prin unul singur. Aceast anomalie juridic a fost explicat n diferite moduri. Unii autori au afirmat c ne aflm n fata unei substituiri de termeni, n sensul c prtile au realizat operatiunea juridic prin intermediul traditiunii, institutie juridic accesibil si peregrinilor, dar a fost folosit termenul de mancipatiune. Alti autori afirm c aceast practic este datorat necunoasterii cerintelor dreptului roman de ctre autohtoni. S-a mai sustinut si teoria conform creia s-ar fi recurs la aceast formul pentru mai mult sigurant. n realitate, aceast practic nefireasc marcheaz trecerea de la vnzarea generatoare de obligatii la vnzarea translativ de proprietate, ce s-a practicat n dreptul feudal romnesc. Faptul c aceste acte nu corespund n ntregime nici cerintelor dreptului civil roman, nici celor ale dreptului gintilor, nici celor ale dreptului geto-dac a fost explicat n diverse chipuri. Cei mai multi autori au considerat c, de vreme ce aceste acte s-au ncheiat n Dacia Traian si nu corespund cerintelor dreptului roman sunt nule. O asemenea prere este fundamental gresit, ntruct porneste de la falsa premis c n Dacia Traian s-au aplicat doar dispozitiile dreptului civil roman, iar dispozitiile dreptului getodac au fost fie desfiintate, fie au czut n desuetudine. n realitate, n provincia Dacia, ca si n celelalte provincii, asistm la o mpletire ntre valorile juridice romane cu cele locale, astfel nct, pe baza acestei mpletiri s-a nscut dreptul daco-roman, ale crui dispozitii sunt originale, astfel nct institutiile juridice dacoromane nu trebuie raportate la cerintele dreptului roman, ci trebuie raportate la cerintele dreptului daco-roman, care este diferit att fat de dreptul roman ct si fat de dreptul local.

Ion Baltariu n Tripticele din Transilvania afirm c tbliele cerate sunt actul de natere a poporului romn.

Concluzie
Analiza triptecelor din Transilvania a permis elaborarea unor concluzii in ceea ce priveste trasaturile dreptului daco-roman. In primul rind, forma actelor continute in Triptice este distinct de cea proprie dreptului roman, desi efectele sunt identice. In al doile rind , in Dacia a fost vorba, de fapt, de o imbinare a

elementelor de drept roman si de drept autohton. Modificarile produse erau menite sa corecteze caracterul rigid si formalist al unor acte de drept roman si sa creeze institutii juridice noi la baza carora ar sta buna-credinta si libera-vointa ale partilor. Faptul ca cetatenii si peregrinii incheiau, inre ei, acte care contineau elemente de drept roman ca si de drept autohton, arunca o puternica lumina si asupra incapacitatilor decurcind din conditia juridical a persoanelor. Coexistenta elemntelor mixte in textele acestor tablite, atesta tendinta spre unificare , manisfestat atit pe plan etnic cit si pe plan institutional. In acest cadru, incapacitatile de care erau loviti peregrinii tind sa se estompeze si chiar sa dispara. Toate acestea impun concluzia ca in procesul extrem de complex al formarii poporului daco-roman, fenomenul juridic s-a manifestat ca o importanta latura component, contribuind la accelerarea unificarii celor doua civilizatii, la realizarea unei sinteze atot-cuprinzatoare.

Bibliografie:
Mihail Rotaru. Istoria Dreptului Romanesc:Curs universitar.-Ed.Poligr. al ASEM, 2008 pag 45. Ionescu Nicolae. Istoria-statului-si-dreptului-romanesc. Pag 23-28 Emil Cernea, Emil Molcut. Istoria statului i dreptului romnesc. Editia II,
Casa de editura si presa Sansa SRL, Bucuresti,1992 pag. 27-31..