2.

Aria curriculară/ domeniul experiențial ”Om

și societate” în planurile de învățământ

2. 1. De ce arii curriculare (domenii experiențiale) ?

2. 2 Aria curriculară/domeniul experiențial ”Om și

societate” și didactica lor. Locul lor în planurile de
învățământ sau în programa curriculară

2. 3 Discipline componente –locul lor în planurile de

învățământ, caracteristici
 2. 1. De ce arii curriculare (domenii experiențiale)?
Centrarea educației pe elev și realizarea unei învățări integrate= tendințele cele
mai actuale ale învățământului contemporan.

Argument:
Existența unor intelecte specifice unor domenii de cunoaștere, moduri de gândire
comune unui grupaj de discipline: științelor exacte , științelor umaniste,
domeniului tehnologic.

Fiecare folosește preponderent anumite:

operații mentale,
metode de cunoaștere și de cercetare,
seturi distincte de cunoștințe
surse specifice

Dar, învățarea – eficientă când elevii pot să utilizeze simultan cunoștințele

însușite la discipline diferite, să le combine, să selecteze din ceea ce știu
elementele necesare pentru a rezolva probleme din viața reală.
 Coduri de simbolizare, proceduri și discipline științifice
Mintea umană transformă realitatea, decupând secvențe, o simplifică pentru a o
înțelege. Această decupare se realizează pe baza unor coduri de simbolizare și prin
intermediul unor proceduri dominante

Codurile de simbolizare = Procedura =

limbaje care transferă mediul în
simboluri ce permit reprezentări
mentale specifice.
acționează ca un filtru care permite
cuvântul (limbaj verbal),
schema (limbaj simbolic abstract),
ritmul (limbaj muzical),
imagine (limbaj vizual), etc.
ansamblu de operații care permite
interpretări/ reprezentări ale unei
secvențe din realitate pe baza codului
specific; dominante metodologice
abordarea problemelor lumii într-o
manieră specifică:
analiza discursului (filologie),
rezolvarea de probleme ( matematică),
modelarea (științe ale naturii),
studiul de caz (socio-umane)

Codurile de simbolizare și procedurile sunt specifice diferitelor

discipline științifice.
 Discipline științifice și discipline școlare
disciplina științifică = disciplina școlară=

formă de organizare a cunoașterii un decupaj didactic al unui anumit câmp al

acumulate; cunoașterii;

studiază anumite obiecte distincte: texte, presupune:

persoane, legi, fapte istorice, mediul,
comportamentul în societate, etc.
oferă criterii specifice de cunoaștere;
dispune de metode specifice de acces la
cunoaștere (cuantificare, observare,
interpretare, analiză).
selecția elementelor importante și
semnificative pentru elevii cărora li se
adresează
adaptarea discursului științific al disciplinei la
nivelul de dezvoltare cognitivă a elevilor

domeniu al cunoașterii care posedă un

obiect propriu de studiu, o schemă
conceptuală, un vocabular specializat și
un ansamblu de postulate, de concepte,
de fenomene particulare, de metode și
legi.
2.2. Aria curriculară/ domeniul experiențial și didactica lor

În practica educațională actuală s-a impus gruparea disciplinelor înrudite în

arii curriculare/domenii experiențiale și integrarea lor prin parcurgerea
unui curriculum integrat.

Didactica domeniului experiențial/ ariei curriculare - să evidențieze

elementele comune ale disciplinelor înrudite, determinând:

• evitarea suprapunerilor în predarea-învățarea-evaluarea diferitelor

discipline;

• învățarea macroconceptelor comune diferitelor discipline și oferirea unor

perspective multiple;

• transferarea de proceduri și concepte;

• identificarea unor situații problemă din alte discipline cu relevanță pentru

disciplina sursă;

• folosirea unui limbaj didactic comun.

 Locul domeniului experiențial / ariei curriculare „Om și
societate” în planul de învățământ sau în programă;
A. a. Planul-cadru
pentru învățământul preșcolar este formulat sintetic, precizând:

Intervalul de vârstă Categoria de activități Nr de Nr ore/tură din

de învățare activități/săptămână norma c.d. dedicate
ON OP/ OS categoriei de activități
37- 60 luni Activități pe domenii 7 +7 2 h x 5 zile = 10 h
3,1- 5 ani experiențiale
Jocuri și activități 10 +5 1,5 h x 5 zile = 7,5 h
didactice alese
Activități de dezvoltare 5 + 10 1,5 h x 5 zile = 7,5 h
personală
Total 22 + 22 25 h

61- 84 luni Activități pe domenii 10 + 10 3 h x 5 zile =15 h

5,1- 7 ani experiențiale
Jocuri și activități 10 +5 1 h x 5 zile = 5 h
didactice alese
Activități de dezvoltare 6 + 11 1 h x 5 zile = 5 h
personală
Total 26 + 26 25 h
A. b. Programa pentru învățămânul preșcolar este structurată pe 6 teme
anuale de studiu, cu conținuturi adaptate celor două nivele de vârstă:

• Cine sunt/ suntem?;

• Cum este, a fost și va fi aici, pe Pământ ?;
• Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?;
• Ce și cum vreau să știu?;
• Cine și cum planifică/organizează activitățile ?;
• Când/ cum și de ce se întâmplă?

În cadrul fiecăreia din aceste teme, conținuturile să atingă toate domeniile

experiențiale propuse de programă:
limbă și comunicare,
științe,
om și societate;
estetic și creativ,
psihomotric.
 Locul domeniului experiențial ”Om și societate” în
programă; relația lui cu disciplinele tradiționale

Domeniul experiențial ”Om și societate”:

Ce aspecte ale realității abordează:

• om și modul său de viață,
• relațiile cu alți oameni ,
• relațiile cu mediul social,
• elemente de tehnologie (manipularea unor materiale ,
executarea unor lucrări care să vizeze abilitățile practice).,
• percepția timpului (trecut- viitor),
• percepția spațiului (locuinței, al cartierului).
Cum să fie abordate aceste domenii :

valorificarea experienței copilului în cadrul familiei sau al

comunității în care trăiește,

utilizarea unor surse de informare : texte literare, imagini, mijloace

audio-vizuale

plasarea copiilor în situații care favorizează dezvoltarea morală,

(jocuri libere sau dirijate)

Domeniul ”Om și societate” poate fi echivalat cu discipline

tradiționale :
Educația pentru societate
Activități practice și elemente de activitate casnică.
 Reactualizare

Organizați pe grupe:

Definiți profilul de formare al absolventului de învățământ

obligatoriu.

Precizați domeniile de competențe cheie (europene) la care se

raportează.
 B. a. Aria Curriculară ” Om și societate” în planul cadru
pentru învățământul primar

Planul cadru pt învățământ primar- utilizat acum - parte a planului cadru pentru
învățământul obligatoriu

Profilul de formare al absolventului învățământului obligatoriu-

componentă reglatoare a Curriculum-ului Naţional;
descrie aşteptările exprimate faţă de elevi la sfârşitul învăţământului obligatoriu;

structurat pe opt domenii de competenţe-cheie:

Comunicare în limba maternă,
Comunicare în limbi străine,
Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii,
Competenţe sociale şi civice,
Competenţa digitală,
A învăţa să înveţi,
Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat,
Sensibilizare şi exprimare culturală.
 Profilul de formare al copilului care finalizează clasa a II-a
• Competențe de comunicare

• Competențe de bază specifice matematicii, științelor și tehnologiei

• Competențe de utilizare a tehnologiei informațiilor ca instrumente de învățare

și cunoaștere

• Competențe social și civice:

- respectarea normelor elementare de conduită în contexte uzuale
- manifestarea interesului pentru relaționare în cadrul clasei
- participare la activitățile de grup
- disponibilitate pentru soluționarea unor conflicte
- transpunerea și interpretarea unor roluri în acțiuni ludice și în viața de zi cu
zi

• Competențe antreprenoriale

• Competențe de relaționare și exprimare culturală

• Competențe metacognitive
 Analiza planurilor cadru

• Explicați prevederile planurilor cadru folosind

terminologia adecvată
Planul cadru pentru învățământul primar
Aria Curriculară/ Disciplina Cls . P Cls I Cls. Cls. III- Cls
II-a a IV-a

1. Limbă și comunicare 6 8 7 7 7
2. Matematică și științe 4 4 5 5 5
ale naturii
3. Om și societate 1 1 1 2 4
4. Ed fizica Ed. Fizica 2 2 2 2 2
sport și sănătate
Joc și miscare - - - 1 1
5. Arte
Muzica si misacre 2 2 2 1 1
Arte vizuale și abilitati 2 2 2 2 1
6. Tehnologii practice
7. Consiliere și orientare Dezvoltare personala 2 1 1 - -

Nr total tr comun 22 24 24 24 25
CDS (optionale) 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
Nr minim 22 24 24 24 25
Nr maxim 23 25 25 25 26
 Plan – cadru pt invatamantul primar
Clasa pregatitoare, clasa I, clasa a II-a
Aria curriculară/ Cls Disciplina CP Cls I Cls a II-
Disciplina a

I. Limba si comunicare Comunicare in lb romana 3 4 4

Lb materna 5 7 6
1 1 1
Lb moderna
II. Matematica si stiinte ale Matematicăși explorarea 3 3 4
naturii mediului
St ale naturii 1 1 1

IIII: Om si societate Religie 1 1 1

 Plan cadru-
Aria curriculară om si societate

Discipline Clasa preg Cls I Cls. a II-a Cls. a III-a Cls.a IV-a

Istorie - - - - 1

Geografie - - - - 1

Ed. civică - - - 1 1

Religie 1 1 1 1 1
2.3. Discipline componente ale ariei curriculare/domeniului
experiențial –caracteristici

Curriculum pentru învățământul preșcolar face referiri puține la disciplinele

școlare tradiționale, (educatoarea alternează activitățile pe discipline cu
alte modalități de organizare a activității didactice).

Activitățile de învățare cuprind activități pe domenii experiențiale:

pe discipline,
activități integrate.

Activitățile pe discipline- planificate pentru disciplinele tradiționale:

educarea limbajului, educație fizică,
activități matematice, activități practice,
de cunoaștere a mediului, activități de educație muzicală
educație pentru societate, activități artistico- plastice
 Reflecție

1) Identificați și explicați cel puțin trei carateristici ale activităților

integrate desfășurate în învățământul preșcolar.

2) Enumerați alte tipuri de activități desfășurate în învățământul

preșcolar și explicați caracteristicile lor

3) Argumentați importanța jocurilor alese în activitatea preșcolarilor.

 Tipuri de activități în curriculum preșcolar
1) Activitățile integrate
(5 activități integrate pe săptămână, indiferent de vârsta elevilor.)
focalizate pe :
anumite domenii experiențiale,
pot să fie extinse și la jocurile și activitățile alese

Caracteristici:
• cunoștințele sunt abordate interdisciplinar,
• selectarea conținuturilor:

- în relație strânsă cu nucleul de integrare curriculară (tema

activității de integrare)

- din domenii experiențiale diferite, incluzând domeniul Om

și societate.
• să vizeze antrenarea de abilități disciplinare și transferabile,
oferind copiilor ocazii de comunicare, cooperare, investigație,
experiment.

• presupun conceperea unor scenarii didactice integrative.

Scenariul didactic integrativ reprezintă o structură unitară,

închegată și coerentă de repere-nucleu, în jurul cărora se
articulează situațiile de învățare (povestea, problema,
concursul sau jocul didactic).
2) Jocurile și activitățile alese –

Scopuri: socializare,
inițiere în cunoașterea mediului fizic, social sau cultural
experimentarea unor emoții și sentimente morale,
dezvoltarea stăpânirii de sine, autocontrolului, a autonomiei,
independenței

Se desfășoară în grupuri mici, înainte și după activitățile de învățare,

înainte de masa de prânz, după amiaza sau în cadrul unor activități
integrate.

Constituie tipul fundamental de activitate pentru copil, forma de

activitate care susține în cel mai înalt grad dezvoltarea psihică,
psihomotorie, intelectuală și afectivă.
3) Activitățile de dezvoltare persoanlă includ rutinele, tranzițiile
și activitățile de după amiază.

a. Rutinele = activități reper, care acoperă nevoile de bază ale

copiilor,
-se repetă zilnic, la intervale relativ stabile și cu aproape
aceleași conținuturi:
sosirea, întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena, masa de
prânz, somnul, plecarea.

În cadrul lor se poate pune accentul pe autocunoaștere,

dezvoltarea empatiei, luarea deciziilor, medierea conflictelor
(Om și societate).

b. Tranzițiile = activități de scurtă durată care fac trecerea de la

momentele de rutină la alte tipuri de activități.
4) Activitățile opționale = alese de părinți, putând fi incluse în
activitățile de învățare sau în cele de dezvoltare personală.

Programa poate fi elaborată de educatoare sau de cadrul

didactic care desfășoară activitatea și trebuie să fie avizată de
inspectoratul școlar.

o activitate opțională/ săptămână pentru copii cu vârsta

între 3-5 ani

două activități opționale/ săptămână pentru cei cu vârsta

între 5 și 6 ani.
 Reflecție

1) Precizați cel puțin trei caracteristici ale educației civice ca

disciplină școlară.

2) Identificați cel puțin patru elemente comune specifice

disciplinelor istorie și geografie
Educația civică- caracteristici
asigură integrarea socială a copiilor în
colectivitate, prin:
• aplicarea normelor de conduită
necesare în diferite contexte de
viață;
• alfabetizarea moral-civică;
• atitudini pozitive față de propria
persoană si față de ceilalti
practicarea unui comportament civic:
activ, liber, responsabil, tolerant,
deschis, comunicativ, reflexiv,
autoevaluativ;
pune bazale educației morale, care are
ca scop interiorizarea
componentelor moralei sociale în
structura personalității individului
presupune:
• însușirea unor cunoștințe despre
societatea democratică
• exersarea unor practici
democratice apartenența la grupuri
sociale,
• dezvoltarea morală
( bazele conștiinței, conduitei morale )
didactic:
• este nevoie de o reluare
permanentă a explicațiilor,
noțiunile își întregesc progresiv
sensul
• să țină seama de experiența
elevilor în familie, în comunitate
• asigură coerența între diferitele
cicluri curriculare
 Caracteristici ale științelor: geografie, istorie
Geografia: știință descriptivă,
obiectul de studiu- mediul geografic cu componentele sale:
Componenta naturală Componenta antropică

relieful, așezările umane

clima, căile de comunicație
apele, amenajările hidrografice,
solurile, obiectivele industriale
flora, expolatările miniere
fauna,
resursele subsolului.

Geografia = o ştiinţă complexă, cu ramuri numeroase, strâns unite , care au

trăsături individuale bine conturate:
Geografie fizică Geografie socială Geografie prospectivă
generală / regională economică / umană
generală / regională

Geomorfologie Etnogeografie Planificare profil

teritorial

Climatologie Geografie rurală Sitematizarea și

amenajarea spațiului

Biogeografie Geografie urbană Prognoză și decizie

Hidrologie Geodemografie Protecția mediului
Geografia industriei

Geografia agriculturii
Geografia
transporturilor și
telecomunicației
Istoria- știință descriptivă,
obiectul de studiu = omenirea în general, evoluția ei de la o epocă
istorică la alta.

Principiile definitorii ale științelor istorice:

Istorismul- obiectele și fenomenele din realitate trebuie privite prin prisma

apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice
concrete care le-au generat ( retrospectiva)

Cunoașterea istorică = interpretarea limbajului alterității, tentativa de a

dialoga cu altul, mereu legată de prezent.

Prospectiva, indicarea sensului, a finalității.

Retrospectiva și prospectiva = complementare în istorie

Teoretizarea finalităților și a metodologiei științei istorice –dificile.

Caracteristici ale scrierilor istorice actuale:

• căutarea unor soluții de echilibru între nevoia de orizont teoretic

(metaistorie) și exigența restituirii cât mai depline a faptelor;

• fragmentarea istoriei în microistorii, redarea pluralității

perspectivelor și acceptatea subiectivității cercetătorului ;

• încercarea de depășire a pozitivismului prin apel la hermaneutică,

antropologie, teoria informației, interes sporit pentru sens, context,
comunicare ;

• evidențierea conexiunilor și a reconstituirii ansamblului,

• critica permanentă a ceea ce s-a întâmplat în domeniu și

reconstrucția continuă a cunoașterii istorice.
 Complexitatea cercetării științifice
Cercetarea științifică = rol deosebit de important în dezvoltarea
și diversificarea cunoașterii, separat, în domeniul istoriei și al
geografiei.

Cercetătorii :
• formulează teorii, puncte de vedere , ipoteze care se pot
confirma sau nu
• vehiculează informații extrem de bogate și cu un grad ridicat
de abstractizare și generalizare.

Factori care influează integrarea și ierarhizarea conținuturilor:

explozia informațională,

schimbările din metodologia celor două științe,

nivelul de abstractizare și de abordare a conținuturilor.
 Istoria și geografia ca discipline școlare
Tratate ca discipline de învățământ, istoria și geografia trebuie să fie adaptate
logicii didactice.

Adaptatrea didactică presupune:

respectarea simultană a:
principiilor didactice
principiilor specifice, comune celor două științe și care determină demersuri
asemănătoare dar și diferențe în abordarea conținuturilor specifice

abordarea curriculară, prin:

formularea obiectivelor (cadru și de referință) /(competențelor generale și
specifice)
selectarea și ierarhizarea conținuturilor în baza unor criterii clar delimitate,
prelucrarea conținuturilor astfel încât să permită o implicarea activă a elevilor
în învățare,
evaluarea integrată a cunoștințelor, deprinderilor și atitudinilor dezvotate prin
studiul acestor discipline.
 Principii specifice comune istoriei și geografiei
1) Principiul repartiției spațiale - întrebarea ” unde”? orice obiect, fenomen
geografic sau eveniment istoric are o poziție sau o repartiție în teritoriu.
Geografie Istorie
Spațiul geografic exprimă raporturile Spațiul istoric exprimă raporturi de
dintre obiecte sau fenomene sau dintre coexistență între comunitățile umane și
părțile lor, prin întindere, distanță, poziție spațiul geografic și istoric.
Reprezintă întinderea, poziția în funcție de
anumite repere: orașe, râuri, mări, munți
Raționamentul geografic presupune: Din punct de vedere istoric: distincția între
a) să știi să localizezi (să poziționezi) pe spațiul istoric și cel actual, geografic.
hartă, în raport cu mediile Analiza hărților istorice se face în funcție
înconjurătoare de repere istorice sau de repere geografice
actuale.
b) să sții să explici o localizare: Exercițiile de localizare a teritoriilor, de
constituire a popoarelor, a unor state, orașe,
- asemănări și deosebiri, ipoteze asupra
- elevii percep asemănările/diferențele între
cauzei localizărilor
trecut –prezent.
Analiza să fie un demers problematic= un teritoriu se tratează pornind de la o problemă
particulară specifică
Analiza să fie sistemică: Spațiul se ia în considerare în întregul său, este produs de oameni,
este dependent de anumite constrângeri, naturale, istorice, financiare, resurse umane,
materiale
2) Principiul repartiției în timp răspunde întrebării ”când” ?

Geografie Istorie

Evenimentele trebuie să fie încadrate în

timpul istoric (epoci, culturi)

Evenimentele să fie analizate în privința apariției, evoluției a duratei de manifestare

Se pot face prognoze spațio-temporale

Se evidențiază simultaneitatea și/ sau Se evidențiază simultaneitatea și/ sau

succesiunea obiectelor și fenomenelor succesiunea evenimentelor după criterii
precum: înainte, în timpul, după.
Se introduc noțiuni de cronologie: ani,
epoci, dar nu se insistă pe amănunte
3) Principiul cauzalității răspunde întrebării ” de ce ”?
Geografie Istorie
Cauzalitatea = relația cauză–efect, surprinde originea fenomenelor și evenimentelor
istorice/geografice

Cauzele= evenimente, evoluții care preced și provoacă alte evenimente, soluții,

fenomene

Efectul= evenimentul sau fenomenul istoric/ geografic care succede, este consecința
evenimentului studiat

Soluțiile dintre componentele mediului înconjurător/ evenimentele istorice se leagă în

natură/societate, nu sunt întâmplătoare.

Cauzele și efectele se succed în lanț, fiecare poate deveni cauză pentru alt șir de
efecte și cauze.

Descoperirea cauzelor se realizează prin analiza unor documente, izvoare istorice,

hărți, sau din prezentarea/ întrebările dirijate ale profesorului.
Activitatea didactică trebuie să fie centrată pe sesizarea interdependenței între cauze
și efecte
4) Principiul structuralismului răspunde întrebării „ce” ,
despre ce eveniment istoric/ obiect, fenomen geografic este vorba?
orice structură are un mod de organizare și o alcătuire internă

Geografie
Structuralismul = obiectele – sisteme ,
ansambluri organizate de elemente care pot
fi recompuse și transformate prin anumite
procedeee
ex: uscatul terestru (continentele,
insulele)- alcătuit din reliefuri variate
(dealuri, câmpii) care se pot transforma în
timp.
Istorie
structura istorică presupune organizarea
conceptelor, evenimentelor, conținuturilor
în sisteme.
Noțiunile, conceptele istorice pot fi
ierarhizate: clase sociale, ideologii, partide
politice, etc.

Compararea faptelor geografice/ istorice pe baza unor criterii specifice și aflarea

categoriei, tipului din care face parte = clasificarea sitemică a faptelor geografice/
evenimentelor istorice. ( dealuri, câmpii,- relief; război, revoluție, răscoală)
5) Principul integrării funcționale - „cum” ?
Orice fenomen sau proces geografic/ eveniment istoric trebuie reportat la
întregul din care face parte.
Vizează conexiunile între obiecte, evenimente

Geografie Istorie

În activitatea didactică este Raportarea unui eveniment istoric

necesară stabilirea rolului obiectului la evenimentele dintr-o zonă
în sistemul funcțional din care face geografică sau la nivel global.
parte: regional, zonal, continental, Integrarea istoriei locale în istoria
planetar. românilor și a acesteia în istoria
universală

Permite stabilirea ordinei a succesiunii

în timp și spațiul istoric
6) Principiul diversității presupune
• multitudinea de evenimente istorice, evoluții culturale, politice,
• infinitatea de stări calitative pe care le străbate universul natural sau
social în evoluția sa.

Geografie Istorie

Diversitatea raselor, a populației Diversitatea cauzelor generale,

Terrei implică structuri rasiale, etnice, particulare, a evoluției aceslorași
lingvistice, sociale, etc. evenimente istorice în spații diferite.
 Consolidare-disciplinele în documentele curriculare

Discipline /domenii experiențiale și Discipline în învăț primar:

tipuri de activități în gradiniță:

Activități pe discipline
Caracteristici ale științelor/
disciplinelor de învățământ
Activități integrate

Jocuri si activitati liber alese

Principii comune istoriei și
Activități de dezvoltare personală: geografiei
Rutine

Tranzitii

Activitati opționale
 Să rezumăm
1. Explicați care este locul 1) Precizați locul ariei curriculare
domeniului experiențial ” Om și Om și societate și a disciplinelor
societate” în curriculum componente în planul cadru
preșcolar. pentru învățământul primar.

2. Precizați și tipurile de activități 2. Argumentați necesitatea a trei

desfășurate în învățământul dintre elementele de noutate
preșcolar. introduse în proiectul de plan
cadru pentru ciclul achizițiilor
fundamentale

Individual: Realizați un eseu în care să caracterizați specificul

predării geografiei/istoriei prin prisma principiilor specifice
disciplinei.
 Bibliografia cursului
• Glava, Adina , Pocol, Maria, Tătaru, Lolica- Lenuța , coordonatoare, 2009,
Educația timpurie. Ghid mnetodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar,
Editura Paralela 45, Pitești.

• Ilinca, Nicolae, 2008, Didactica geografiei, Editura Corint, București.

• MEC/ CNC, 2001, Ghid metodologic de aplicare a programelor școlare pentru

educație civică și cultură civică. Primar- Gimnaziu, Editura Aramis, București.

• MECT, 2008, Currriculum pentru învățământ preșcolar, din

http://educatie.inmures.ro/fileadmin/docs/curriculum/curriculum%20final_18
%20septembrie.pdf.

• MECTS, 2012, Planul- cadru pentru clasa pregătitoare și clasele I și a II-a din
învățământul primar (proiect) din
http://www.edu.ro/index.php/articles/c1003/.

• Păun, Ștefan, 2003, Didactica istoriei, Editura Corint, București.

• Răduț-Taciu, Ramona, Câmpean, Adriana, Iacob, Viorica, Doina, Răduț-
Taciu, Ilie, Vancea, Gabriela, Simona, 2004, Pedagogia jocului. De la
terapie la aplicații, Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca.

• Sarivan, Ligia, Horga, Irina, Teșileanu, Angela, Căpiță, Carol, Mândruț

Octavian, Didactica ariei curriculare Om și societate, 2005, din
http://files.embedit.in/embeditin/files/ep5ABEkut/1/file.pdf.

• Singer, Mihaela, Sarivan, Ligia, coordonatori, 2006, Quo vadis , Academia?

Repere pentru o reformă de profunzime în învățământul superior, Editura
Sigma, București.

• Vert, Constantin, 2000, Geografia populației și așezărilor umane,

Universitatea de Vest, Timișoara,
http://www.geografie.uvt.ro/personal/academic/vert/Geografia%20popul
atiei%20si%20asezarilor%20umane.pdf.

• Zub, Alexandru, 2006, Clio sub semnul interogației. Idei, sugestii, figuri,
Editura Polirom, Iași.