Comunicare direct şi indirectă

Un prim criteriu în clasificarea formelor comunicării este cel privind modalitatea

sautehnica de transmitere a mesajului. Se întâlnesc astfel următoarele două categorii:
comunicarea directă, când mesajul este transmis utilizându-se mijloace primare:
cuvânt, gest,mimică.
 comunicarea indirectă, când se folosesc tehnici secundare: scriere, tipăritură, semnale
transmise prin unde radio, cabluri, sisteme grafice etc.La rândul ei, comunicarea
indirectă poate fi:
 comunicare imprimată (cărţi, reviste, afişe etc.);
comunicare înregistrată (pe film, disc, bandă magnetică, CD, CVD etc.);
comunicare prin fir (telefon, telegraf, prin fibre optice etc.);
comunicare radiofonică (radio, TV, având ca suport undele radio).Un alt criteriu de
clasificare este după modul de realizare a procesului de comunicare, înfuncţie de
relaţia existentă între indivizii din cadrul unei organizaţii. Se pot astfel identifica
următoarele tipuri de comunicare:
comunicare ascendentă (realizată de la nivelurile inferioare ale unei organizaţii către
cele superioare);
comunicare descendentă (atunci când fluxurile informaţionale se realizează de la
nivelurile superioare către cele inferioare);
comunicare orizontală (realizată între indivizi aflaţi pe poziţii ierarhice similare sau
între compartimentele unei organizaţii în cadrul relaţiilor de colaborare ce se stabilesc
întreacestea).