Comunicarea în organizaţie.

Modalitatile prin care intram in contact cu interlocutorul / interlocutorii in procesul de

comunicare, sunt denumite, canalele de comunicare. De fapt, canalele de comunicare se pot
defini ca fiind ansamblul cailor de acces la ceilalti parteneri ai comunicarii. Aerul, cablul optic
pentru telefon si internet, hartia, undele electromagnetice folosite in transmisiile radio si tv. etc
sunt tot atatea canale de comunicare care inlesnesc relatiile si contactele noastre cu celelalte
persoane. 

Canalele de comunicare pot fi grupate in patru categorii:

- canale bazate pe prezenta fata in fata a partenerilor, pe dialogul direct dintre acestia;

- canale interactive (telefonul, comunicarile mediate electronic);

- canale statice personale (memorii, scrisori, procese – verbale);

- canale statice impersonale (fisiere, buletine, rapoarte generale).

Canalele de comunicare difera intre ele prin capacitatea pe care o poseda in privinta transmiteri
informatiilor. Capacitatea de informare a unui canal de comunicare este influentata , dupa unii
specialisti, de trei caracteristici: 

1). abilitatea canalului de comunicare de a trata mai multe informatii simultan;  

2). abilitatea canalului de comunicare de facilitare rapida a doua cai de feedback;   

3). abilitatea canalului de comunicare de a stabili o cat mai buna focalizare a persoanelor asupra
procesului de comunicare.

 Din acest punct de vedere canalele de comunicare ar putea fi clasificate in canale

bogate (prezenta fizica/discutia “fata in fata” si canale interactive-telefonul, comunicarile
mediate electronic),
 canale abundente si canale sarace (canalele statice personale si canalele statice
impersonale).
 Canalele bogate sunt cele mai bune pentru mesajele dificile, ambigue, nonrutiniere (ele se
refera la situatii noi, nefamiliare, implicand adesea surpriza, ambiguitatea, presiunea
timpului), iar canalele sarace sunt cele mai bune pentru mesajele simple, clare, rutiniere
(ele se refera la mesaje familiare, cotidiene – date, cifre, statistici, reguli, proceduri de
actiune etc.).

Canalele de comunicare în instituţii publice.

 Comunicarea în institutii este un proces bilateral: el presupune atât transmiterea
ordinelor, informatiei si sfaturilor la un centru de decizie (adica un individ învestit cu
responsabilitatea de a lua decizii), cât si transmiterea deciziilor luate de la acest centru în
alte parti ale institutiei. Mai mult, este un proces care se desfasoara în sus, în jos si lateral
în institutie.
   Canalele de comunicare în institutiile publice pot fi de doua feluri: formale si
informale.

  Prin canalele formale se transmit fluxurile informationale oficiale.

 Canalele informale de comunicare se stabilesc în general între persoane si grupuri

informale. Acestea sunt formate din angajati care au interese comune sau afinitati.
Informatiile transferate prin aceste canale sunt neoficiale si au un caracter personal sau
general: ele nu sunt verificate.