Comun.

de Masă

Prin comunicarea de masa se intelege o activitate sociala dirijata, prin care

informatiile si interpretarile complementare acestora sunt distribuite selectiv in cadrul
unei colectivitati, folosind o serie de mijloace specifice, vizuale si auditive.

Totalitatea acestor mijloace constituie ceea ce se numeste in mod curent „mass-

media': radioul, televiziunea, presa scrisa, afisele, „fluturasii'. Comunicarea de masa
poate fi: formala, organizata si controlata de institutiiie oficiale, sau informara;
continua saudiscontinua; distribuita uniform sau diferentiat pe anumite zone
geografice. Din punct de vedere al mijlocului tehnic folosit pentru distribuirea
mesajelor, poate fi: auditiva (radioul sau sistemele de sonorizare)
sau vizuala (televiziune, presa scrisa, afisele etc.). De cele mai multe ori sunt
combinate mai multe procedee de realizare a comunicarii in masa, rezultand astfel un
impact mult mai puternic asupra opiniei publice. Este de retinut ca cea mai multa din
informatia cu impact subiectiv este receptionata pe cale vizuala, ceea ce - alaturi si de
alte caracteristici - explica considerabila influenta a televiziunii asupra opiniei
publice.

Avand in vedere diversitatea institutiilor sociale interesate in folosirea

mijloacelor de comunicare in masa, este util a se distinge intre „sursa de influenta si
control“, „centrul de elaborare strategica a activitatii de comunicare in masa“ si
„emitatorul propriu-zis de mesaje“.

Spre deosebire de comunicarea interpersonala, comunicarea de masa are un

caracter unilateral, este dirijata Spre un numar mare de receptori potentiali, iar
efectele mesajului transmis pot fi constatate numai indirect, evaluand opinia publica si
modificarile atitudinale aferente (prin sondaje), sau observand modificarile statistice
ale comportamentului individual, de grup sau organizational.

Acest modul poate fundamenta o prima paradigma de abordare teoretica si

experimentala a procesului de comunicare in masa, precum si a fenomenelor
psihosociale adiacente. Fiecare dintre elementele indicate mai sus trebuie sa constituie
o directie de cercetare, dar si un joc unde se poate actiona programatic asupra
comunicarii, in sensul determinarii anumitor efecte la nivelul atitudinilor si opiniilor
publice formate sub influenta acesteia.

Astfel, se studiaza:

a)                            sursa de informatii obiective (natura informatiilor,

cantitatea, adecvarea la realitate, modalitatile de obtinere a
informatiilor, existenta factorilor perturbatori s.a.);
b)                            caracteristicile psihosociale ale emitatorului - deci ale
centrului mass-media (modul cum se selecteaza, pondereaza si se
codifica informatia sub forma de mesaj);

c)                            parametru mesajului care urmeaza a fi transmis pe un

anumit canal mass-media (forma, continutul, redundanta, adecvarea in
raport cu informatia pe baza careia a fost elaborat, elemente
suplimentare de influentare a receptorului etc.);

d)                            caracteristicile tehnice ale canalului de transmitere a

mesajului primar (natura canalului, viteza de transmitere, existenta si
actiunea factorilor perturbatori s.a.);

e)                            parametru mesajului ajuns la receptor, in urma parcurgerii

canalului de transmitere (gradul de corespondenta cu mesajul
transmis, trunchierea sau aparitia unor elemente suplimentare datorita
perturbatiilor);

f)                              continutul informational rezultat in urma decodificarii

mesajului de catre receptor (informatia obiectiva efectiv receptionata,
informatia „de influentare adaugata de emitator, gradul de acceptare a
interpretarilor date de acesta continutului informational obiectiv etc.);

g)                            influenta determinata de mesaj asupra persoanelor,

grupurilor si comunitatilor carora i se adreseaza (influente asupra
conceptiilor, credintelor, atitudinilor, motivatiilor, sentimentelor si -la
un nivel sintetic - influenta asupra opiniei publice formate sub
influenta sistematica a mass-media);