Sunteți pe pagina 1din 40

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

GHID
PRIVIND METODOLOGIA DE ELABORARE
A LUCRĂRILOR DE LICENŢĂ ŞI / SAU DISERTAŢIE
ÎN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE,


BUCUREŞTI, 2019
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

GHID
PRIVIND METODOLOGIA DE ELABORARE
A LUCRĂRILOR DE LICENŢĂ ŞI / SAU DISERTAŢIE
ÎN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

Autori:
Lect.univ.dr. Mihaela Corina ŢUŢU
Conf.univ.dr. Magdalena Beatrice MANU

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE,


BUCUREŞTI, 2019

2
CUPRINS

Secţiunea I CUVÂNT ÎNAINTE 4

Secţiunea II ARGUMENT 4

Secţiunea III REDACTAREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ ŞI/SAU 7

DISERTAŢIE

Secţiunea IV CICLURILE ŞI ETAPELE CERCETĂRII PSIHOLOGICE 24

Secţiunea V SUSŢINEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ 30

Secţiunea VI CRITERIILE DE EVALUARE A LUCRĂRII DE 30

LICENŢĂ/DISERTAŢIE

Secţiunea VII BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 31

Secţiunea VIII ANEXE 32

Anexa 1 – Coperta lucrării de licenţă/disertaţie 33

Anexa 2 – Pagina de gardă a lucrării de licenţă/disertaţie 36

Anexa 3 – Model de cuprins al lucrării de licenţă/disertaţie 39

3
Secţiunea I: CUVÂNT ÎNAINTE

Prezentul Ghid de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie reprezintă


rezultatul experienţelor personale ale autoarelor, pe parcursul mai multor ani, în coordonarea
lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie.
Prin acest Ghid vă oferim dumneavoastră, studenţilor şi masteranzilor, etapele pe care
trebuie să le parcurgeţi în procesul de elaborare a lucrării, o varietate de sugestii şi comentarii
privind diferitele probleme (organizatorice şi/sau metodologice) cu care vă confruntaţi în
procesul menţionat, vă oferim consiliere privind modalitatea în care sunteţi nevoiţi să luaţi
diferite decizii privind lucrarea dumneavoastră de licenţă şi/sau disertaţie (cu accent pe
criteriile ce trebuie luate în considerare). De altfel, acest Ghid constituie o sursă de inspiraţie
pentru întocmirea planului lucrării, al calendarului lucrării, pentru realizarea aplicaţiilor
practice, toate în conformitate cu: Legea Educaţiei Naţionale – Legea 1/2011, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18/10.01.2011, Carta Universităţii Spiru Haret
(Titlul IV, Secțiunea 2, Cap. 7, Art. 117 - 119) şi Regulamentul propriu privind organizarea
şi desfăşurarea examenelor de licenţă/diplomă și disertaţie (aprobat de Senatul Universităţii
Spiru Haret).

Secţiunea II: ARGUMENT

Extras din LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE 1/2011: SECŢIUNEA a 6-a – Examene


de finalizare a studiilor
Art. 143. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt:
a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examen de diplomă
pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti;
b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master;
c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat;
d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;
e) examen de selecţie, care precedă examenul de licenţă, în cazul studenţilor/absolvenţilor
care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în
lichidare.

4
(2) Examenele prevăzute la alin (1) se organizează şi se desfăşoară numai de către instituţiile
de învăţământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul
universitar şi care respectă metodologia-cadru, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei
legi.
(3) Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de învăţământ superior autorizate
provizoriu vot finaliza studiile prin examen numai în cadrul instituţiilor de învăţământ
superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul
Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice.
(4) Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în
solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutului acestora.
(5) Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către
cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de
doctorat.

EXAMENUL DE LICENŢĂ LA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE


EDUCAȚIEI constă în două probe:
Proba 1 – Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate (susţinerea probei 1 se
face sub formă de lucrare scrisă).
Proba 2 – Prezentarea şi susţinerea lucrării de licenţă (susţinerea probei 2 are caracter
public). În vederea elaborării lucrării de licenţă, studenţii au la dispoziţie Ghidul privind
metodologia de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie în domeniul psihologiei
postat pe site-ul Facultăţii - pagina web:
http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie/examen-de-licenta-psi
http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-ifr/examen-licenta-psifr

EXAMENUL DE DISERTAȚIE LA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE


EDUCAȚIEI constă într-o singură probă, și anume: prezentarea şi susţinerea lucrării de
disertație, probă cu caracter public. În vederea elaborării lucrării de disertație, masteranzii au
la dispoziţie Ghidul privind metodologia de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau
disertaţie în domeniul psihologiei postat pe site-ul Facultăţii - pagina web:
http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-clinica-si-interventie-psihologica/disertatie
https://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-organizationala-si-managementul-resurselor-
umane/disertatie
http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-judiciara-si-victimologie/disertatie

5
RESPONSABILITĂŢI:
I. Decanul şi Directorul de departament sunt responsabili pentru elaborarea şi afişarea
listei temelor propuse pentru lucrarea de licenţă şi/sau disertaţie.
II. Persoanele care răspund în solidar de orginalitatea conţinutului tematic al lucrării de
licenţă şi/sau disertaţie sunt:
• autorul: un absolvent al unui program de studii universitare, având toate examenele
din Planul de învăţământ promovate sau echivalate prin sistemul ECTS/SECT (credite de
studii transferabile)
• îndrumătorul ştiinţific: un cadru didactic titular sau asociat la Universitatea
Spiru Haret din Bucureşti, având calitatea de îndrumător ştiinţific prin aprobarea de către
Consiliul Facultăţii.
III. Îndrumătorii ştiinţifici sunt responsabili pentru:
• temele propuse sau acceptate la propunerea studenţilor/absolvenţilor;
• îndrumarea studenţilor/absolvenţilor în realizarea lucrării de licenţă şi/sau disertaţie;
• cunoaşterea şi aplicarea prezentei proceduri;
• asumarea în solidar cu absolventul a originalităţii conţinutului lucrării de licenţă şi/sau
disertaţie.
IV. Studentul-masterandul/absolventul este responsabil pentru:
• alegerea temei de licenţă/disertaţie şi înscrierea la cadrul didactic îndrumător
(coordonatorul/îndrumătorul ştiinţific), până în momentul afişării listei temelor pentru
finalizarea studiilor universitare;
• realizarea lucrării pentru finalizarea studiilor universitare conform normelor prezentei
proceduri;
• înscrierea la examenul de licenţă şi predarea lucrării pentru finalizarea studiilor
universitare la termen.

6
În cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației - Programul de studiu
Psihologie, planurile de învățâmânt pentru ciclurile de studii universitare de licență și de
master prevăd, pentru anul terminal - semestrul al doilea, disciplina obligatorie:
• Disciplina: Practica de cercetare în vederea elaborării lucrării de licență (pentru
studiile universitare de licență), disciplină care se finalizează cu colocviu.
• Disciplina: Documentare în vederea elaborării lucrării de disertație (pentru studiile
universitare de master), disciplină care se finalizează cu colocviu.
În acest sens, prezentul Ghid este util și în vederea evaluării finale la această disciplină.

Secţiunea III: REDACTAREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ ŞI/SAU DISERTAŢIE

Structura lucrării de licenţă şi/sau disertaţie va conţine obligatoriu:


o parte preliminară
conţinutul propriu-zis al lucrării
o parte finală

PARTEA PRELIMINARĂ A LUCRĂRII VA CUPRINDE:

Coperta (pagina exterioară) (vezi Anexa 1). Aceasta va conţine:


 Universitatea Spiru Haret (pe partea de sus a paginii);
 Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Bucureşti (pe partea de sus a paginii);
 Departamentul Psihologie și Științele Educației (pe partea de sus a paginii);
 Programul de studii universitare de licenţă: Psihologie (pentru lucrarea de licenţă);
 Programul de studii universitare de masterat, în funcție de programul de master absolvit
(pentru lucrarea de disertaţie);
 Lucrare de Licenţă / Lucrare de Disertaţie (central – pe mijlocul paginii);
 Coordonator ştiinţific: gradul didactic, PRENUMELE şi NUMELE coordonatorului, –
pe partea stângă a paginii, mai jos decât „Lucrare de Licenţă” / „Lucrare de Disertaţie”;
 Absolvent: Numele autorului, identic cu cel înmatriculat la secretariat (sub forma:
„NUMELE PRENUMELE”) – pe partea dreaptă a paginii, mai jos decât numele
coordonatorului;
 Sesiunea/luna (iulie / septembrie / februarie) și anul depunerii lucrării de licență /
disertație (pe partea de jos a paginii).

7
Pagina de gardă (vezi Anexa 2) va conţine aceleaşi elemente ca şi coperta, cu
precizarea că în loc de „Lucrare de Licenţă / Disertaţie” se va scrie titlul şi/sau subtitlul
lucrării.

Cuprinsul va conţine:
• Lista tabelelor (opţional)
• Lista figurilor, graficelor, diagramelor şi schemelor (opţional)
• Lista abrevierilor (opţional)
• Pagina de dedicaţii şi mulţumiri (opţional)
• Rezumatul lucrării (în limba română)
• introducerea, capitolele, bibliografia și anexele.
Capitolele și anexele vor fi numerotate fiecare cu cifre arabe (Capitolul 1, 2, 3...
ş.a.m.d.) (Anexa 1, 2, 3... ş.a.m.d.) și vor avea, fiecare, o denumire (titlu).
Capitolele vor fi subdivizate pe două niveluri/subcapitole, marcate cu 1.1, 1.2,
1.3; 2.1... ş.a.m.d.; opţional, în cadrul capitolelor pot fi introduse trei
niveluri/subpuncte marcate cu 1.2.1, 1.2.2, 1.2.3 .... ş.a.m.d.
Capitolele sunt subdivizate şi articulate în subcapitole, paragrafe şi
subparagrafe.
Nu este necesar ca fiecare capitol al lucrării să cuprindă aceleaşi subdiviziuni
analitice cu a celorlalte
Capitolele se recomandă a fi cât mai analitice (divizate); există însă exigenţe de
discurs care pot cere ca un capitol să fie subdivizat în mai multe subdiviziuni, în
timp ce altele nu necesită acest lucru; există lucrări a căror temă nu necesită prea
multe subdiviziuni, deoarece diviziunea foarte minuţioasă ar fragmenta şirul
discursului).

PAGINA DE CUPRINS:
are obligatoriu o anumiă structură - vezi Anexa 3;
specifică în partea dreaptă, pe fiecare rând, pagina unde se regăseşte conţinutul
respectiv. Așadar, toate intrările din Cuprins vor avea menţionată paginaţia
corespunzătoare din text;
este o grilă orientativă necesară pentru a oglindi structura logică a lucrării de
licenţă/disertaţie (centru şi periferie, subiect central şi ramificările sale).

8
Detalii privind conţinutul propriu-zis al lucrării

INTRODUCERE

Lucrarea de licenţă/disertaţie trebuie să aibă în debutul său o Introducere în care să prezentaţi


argumentul lucrării: motivația temei alese şi să descrieţi pe scurt tema, strategia de
investigare la care v-aţi gândit, atingând însă în expunere următoarele puncte:
a) care este problematica studiată
b) ce ipoteze aţi format referitoare la problematica studiată
c) ce implicaţii teoretice şi practice cere studiul întreprins
d) eventual, concluziile derivate

Introducerea:
Reprezintă comentariul analitic al cuprinsului - este chintesenţa lucrării;
Relatează despre ce anume vreţi să faceţi;
Nu trebuie să fie lungă (maximum 2 – 3 pagini).

Observaţii: Este necesar să vă propuneți un plan de lucru, care să cuprindă de la


început titlul, cuprinsul şi introducerea. A scrie Introducerea înseamnă a avea idei clare
despre cum să începeţi; dacă aveţi idei clare despre cum să începeţi este pentru că „bănuiţi”
unde veţi ajunge; astfel, introducerea este ca o recenzie a lucrării deja făcute. Introducerea şi
cuprinsul vor fi rescrise continuu pe măsură ce lucrarea înaintează; forma finală a cuprinsului
şi a introducerii pot fi, astfel, diferite de cele iniţiale (pe măsura elaborării lucrării).

CAPITOLUL 1
ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROBLEMATICA STUDIATĂ

Trebuie să includă stadiul la care se află problema propusă, în literatura de specialitate.


Nu se face prezentarea teoretică în sine, ci se selectează informaţiile cele mai
relevante pentru temă, ce prezintă un punct important de la care se pleacă.
Se va acorda atenţie aspectelor controversate, asupra cărora studentul/masterandul
poate manifesta o evaluare critică (cu argumentare științifică).
Selecţia şi analiza surselor teoretice se va face în aşa fel încât să susţină procesul de
elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetări. Este important ca

9
studentul/masterandul să demonstreze capacitatea de a integra diverse contribuţii teoretice în
unităţi tematice cu privire la subiectul studiat şi de a se raporta critic, independent, la acestea.
Aprofundați noţiunile din Capitolul 1 cu specificitatea concretă aferentă
problematicii studiate/temei stabilite.
Greşeli:
 referinţe bibliografice incomplete
 prezentare expozitivă şi necritică asupra literaturii de specialitate
 prezentare nesistematică, lipsită de coerenţă

CAPITOLUL 2 - METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Obiectivele cercetării


Obiectivele lucrării reprezintă ghiduri ale întregii cercetări, ele justificând în mare parte însăşi
cercetarea.
2.1.1. Obiective teoretice (au caracter general teoretic- metodologic)
2.1.2. Obiective practice (au caracter ameliorativ)

Greşeli:
 obiectivele cercetării nu sunt formulate clar;
 întrebările cărora cercetarea trebuie să le găsească un răspuns, nu sunt explicite.

2.2. Ipotezele cercetării (formularea lor trebuie să fie explicită).


Greşeli:
 ipotezele (care de fapt reprezintă răspunsurile pe care le dă cercetătorul la
întrebările cercetătii, pe baza literaturii de specialitate şi a propriilor estimări) nu au legătură
cu obiectivele sau întrebările cercetării;
 ipotezele nu fac referire la variabile măsurabile, care să poată fi testate statistic, ci
sunt generale:
 ipotezele sugerează relaţia cauzală între variabile („determină”, „influenţează”),
atunci când acestea nu sunt măsurate în context experimental;
 ipotezele se referă la mai mult de două variabile, iar procedura de testare statistică
include numai două variabile.

10
2.3. Subiecții/participanții cercetării.

descrierea subiecților/lotului de subiecţi/eşantionului (modul şi criteriile de constituire,


mărime, populaţie de referinţă, numărul de subiecţi în cazul cercetărilor
parametrice/cantitative să fie relevant);
descrierea variabilelor cercetării.
Greşeli:
 omiterea prezentării modului de constituire a lotului de subiecţi/eşantionului;
 omiterea prezentării variabilelor;
prezentare confuză a variabilelor, fără identificarea explicită a variabilelor
dependente şi a celor independente.

2.4. Descrierea metodelor şi instrumentelor/tehnicilor de cercetare.

Instrumentele utilizate în recoltarea datelor trebuie să fie descrise în mod adecvat:


precizați modul de structurare a instrumentelor – număr de itemi, dimensiuni, variabile;
modul de interpretare, etalonare; trebuie să se facă referire la referinţele care le susţin din
punct de vedere teoretic şi aplicativ;
precizați autorul, sursa, precum și modul de administrare a instrumentelor (creion-hârtie,
computerizat sau on-line);
este interzisă utilizarea testelor psihologice cu licență (consultați-vă din timp în acest
sens cu coordonatorul/îndrumătorul științific al lucrării);
atunci când utilizați inventare / chestionare pe care le-ați adaptat/elaborat personal (și cu
acordul prealabil al îndrumătorului științific), descrieți în detaliu modul în care acestea au
fost construite: analiză de itemi, consistenţă internă, validitate de construct (validarea
instrumentelor respective);
fiecare instrument aplicat trebuie să se regăsească sub formă de prototip/model la sfârşitul
lucrării - la Anexe;
baza de date brute obținute în urma aplicării instrumentelor va fi monitorizată de către
coordonatorul științific al lucrării.

Greşeli:
 aplicarea instrumentelor înainte de formularea ipotezelor;
 utilizarea unor instrumente ale căror caracteristici nu sunt cunoscute;
 omiterea analizei caracteristicilor instrumentelor elaborate de autorul lucrării.

11
Precizări suplimentare:
Într-o cercetare, aplicarea unei singure metode și tehnici este incompletă, deoarece se
situează şi se finalizează într-un singur nivel analitic (cel mai frecvent descriptiv); de aceea
se necesită utilizarea combinată a metodelor, pentru a se crea posibilitatea complementarităţii
şi comparării lor. Se pot face:

combinaţii de gradul I (în cadrul aceleaşi metode) – combinaţia între concepte,


indicatori şi scale de măsurare în cadrul aceluiaşi instrument de măsurare sau
aplicarea repetată a aceluiaşi instrument de cercetare cu scopul de a verifica gradul de
stabilitate în producerea datelor şi nivelul de consistenţă a datelor empirice culese în
studii diferite;

combinaţii de gradul II (între metode diferite) – pentru a elimina efectele induse de


particularităţile fiecărei metode în parte (unele fiind predominant cantitative, altele
predominant calitative, iar un fenomen nu poate fi redus doar la un singur aspect).

A nu se confunda metoda cu tehnica/instrumentul! Faceţi distincţia clară între metodă şi


instrument/tehnică (de exemplu: chestionarul este tehnică/ instrument, iar metoda
corespunzătoare acestei tehnici este metoda anchetei).

A nu se descrie teoretic metodele cunoscute! Ele doar se enumeră și se justifică în cadrul


lucrării (de ce anume le-am aplicat, ce am urmărit, care este specificul lor în raport cu
cercetarea noastră).

12
CAPITOLUL 3 - REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR

Acest capitol va trebui să valorifice în mod sistematic, clar şi inteligibil datele


obţinute, în sprijinul verificării ipotezelor cercetării. În acest sens, se au în vedere două etape
succesive :
A. Prezentarea și analiza/prelucrarea datelor;
B. Interpretarea rezultatelor cercetării.

A. PREZENTAREA ŞI ANALIZA/ PRELUCRAREA DATELOR

Există două modalităţi de prezentare a datelor (alegeți doar una dintre ele):
- Se prezintă datele în funcţie de ipotezele formulate (recomandarea noastră);
- Prezentarea datelor în funcţie de metodele folosite.
Notă: Pentru fiecare ipoteză se menţionează metodele și tehnicile aplicate.

Analiza/prelucrarea datelor presupune ca datele statistice să fie supuse unei duble analize:
a) analiza statistică descriptivă (prin indicatori adecvaţi scalei de măsurare a
variabilelor);
b) testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecărei ipoteze, naturii şi caracteristicilor
variabilelor).

Greşeli:
 prea multe grafice (a se selecta acele grafice care să ilustreze relaţii între variabile,
şi nu variabile individuale);
 toate graficele sau tabelele sunt incluse la Anexe, fără a ţine cont de relevanţa lor în
text pentru facilitarea înţelegerii lucrării;
 tabelele sunt excesiv încărcate cu cifre, devenind dificilă înţelegerea lor;
 utilizarea unor prelucrări statistice nejustificate, neadecvate;
 teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii relaţiei dintre variabile;
 rezultatele obţinute la testele statistice sunt trecute la Anexe (rezultatele se introduc
în text, acolo unde se discută semnificaţia lor psihologică);
 rezultatele la testele statistice sunt prezentate incorect;
 datele sunt preluate împreună cu texte în limba engleză, emise de programele de
prelucrare, ceea ce face dificilă înţelegerea rezultatelor.

13
B. INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII:

Se referă la transpunerea rezultatelor statistice în concluzii cu semnificaţie psihologică.


Se vor evidenţia relaţiile dintre rezultatele proprii şi cele raportate în literatura de
specialitate.

Greşeli:
 prezentarea doar a rezultatelor numerice şi a semnificaţiei statistice, fără a se
preciza semnificaţia psihologică a acestora.

Observaţie: În cadrul acestui capitol se va pune accentul pe următoarele elemente:


Corectitudinea aplicării formulelor de calcul statistic;
Analiza statistică a gradului de semnificaţie a rezultatului obţinut prin aplicarea
formulelor (teste de semnificaţie);
Reprezentativitatea datelor obţinute şi semnificaţia psihologică.

14
CAPITOLUL 4 – CONCLUZIILE CERCETĂRII

4.1. Validarea / invalidarea ipotezelor cercetării

Acestea sunt concluzii de tip parţial şi se raportează la obiectivele şi ipotezele


cercetării, cuprinzând o sumară reluare a obiectivelor şi motivaţiei cercetării, urmate de
sinteza rezultatelor obţinute şi a semnificaţiei acestora în contextul literaturii dedicate temei
analizate.
Acest capitol trebuie să cuprindă maximum 3 pagini.

Atenţie! În acest capitol nu se mai repetă și nici nu se adaugă noi informaţii


teoretice, decât ceea ce s-a obţinut în raport cu obiectivele şi ipotezele cercetării. (Toate
informaţiile teoretice trebuie incluse în primul capitol al lucrării!)

4.2. Recomandări pentru cercetările viitoare

Se vor identifica şi câteva concluzii generale ale cercetării.


Se pot menţiona dificultăţile întâmpinate pe parcursul cercetării, eventualele puncte
dificile/nevralgice care vor trebui evitate în viitor.
Se vor preciza deschiderile, recomandările către alte direcţii de cercetare legate de
tema respectivă.
Se vor menţiona contribuţiile personale la realizarea lucrării. Într-un paragraf
denumit „Contribuţii originale”, se pot menţiona acele aspecte care reprezintă o noutate
științifică în raport cu tema studiată.

15
PARTEA FINALĂ A LUCRĂRII

În partea finală a lucrării vor fi puse în ordine succesivă:


• Lista referinţelor bibliografice
• Anexele

Anexe
În Anexe se introduc informaţii care nu sunt imediat necesare în textul lucrării pentru
ca aceasta să fie înţeleasă sau care prin introducrea lor în text ar fi îndepărtat cititorul de la
cursivitatea ideilor. Anexele pot cuprinde: instrumentele utilizate, ilustraţii sau tabele
suplimentare, prelucrări statistice suplimentare, orice alte materiale considerate relevante
pentru temă. Este indicat ca numărul și volumul anexelor să nu fie excesiv.

Lista referinţelor bibliografice


Stabilirea Listei bibliografice reprezintă un criteriu deosebit de important în
elaborarea și evaluarea lucrării de licență/diserație, deoarece pune în evidență aria de
acoperire a temei și a problemei studiate, respectiv efortul studentului/masterandului de
selectare a surselor documentare relevante și adecvate în raport cu subiectul abordat.
Lista referințelor bibliografice va fi elaborată după următoarele cerințe obligatorii:
va fi plasată la sfârșitul lucrării, la capitolul Bibliografie.
va cuprinde lista lucrărilor citate: toate lucările citate în textul lucrării (indiferent de
capitol, inclusiv Introducere). Astfel, orice citat sau referință bibliografică din textul
lucrării trebuie se regăsească în Lista bibliografică, și invers: orice lucrare inclusă în
Lista bibliografică trebuie să se regăsească în textul lucrării. Această regulă este
valabilă indiferent de natura surselor documentare. publicate sau nepublicate/în
manuscris; scrise, electronice/internet, orale, audio-video, materiale ilustrative – tabele,
figuri/diagrame/scheme, imagini).
va fi ordonată obligatoriu alfabetic, după numele de familie al primului autor al lucrării,
cu indentarea agățată/Hanging Indent (1 cm) a liniei a doua şi a celor următoare (dacă
există).
va fi elaborată obligatoriu conform standardelor de redactare APA (American
Psychological Association), Ediția a 6-a.

16
Câteva exemple / reguli de formatare/tehnoredactare a bibliografiei/listei bibliografice
(conform standardelor APA):

Cărți de autor:

Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul lucrării. Locul apariției: Numele
Editurii.

Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul lucrării. [Online] Disponibil pe
<URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].

Numele editorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (Ed.) (an). Titlul lucrării. Locul apariției:
Numele Editurii.

Numele editorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul lucrării. [Online] Disponibil pe
<URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].

Capitole din cărți:


Autor, A. A., & Autor, B. B. (an). Titlul capitolului. În A. Editorul, B. Editorul, & C. Editorul
(Eds.), Titlul cărţii (pp.- pp.). Locul apariției: Editură.
Autor, A. A, & Autor, B. B. (an). Titlul capitolului. În A. Editorul, B. Editorul, & C. Editorul
(Eds.), Titlul cărţii (pp.- pp.). [Online] Disponibil pe <URL> pagina web [Accesat la
data de ZZLLAAAA].

Articole în reviste:
Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială., Numele autorului, Prima iniţială. A doua
iniţială., & Numele autorului, Prima iniţială. A doua iniţială. (an). Titlul articolului. Titlul
jurnalului, Numărul volumului, paginile între care este cuprins articolul. citit de la: adresa
paginii de Web de unde a fost citit articolul şi, eventual, data la care a fost accesată această
pagină, dacă conţinutul său este posibil să fie schimbat în viitor.

Autor, A. A, Autor, B. B., & Autor, C. C. (an). Titlul articolului. Titlul Revistei, volumul
(numărul), pp-pp.
Autor, A. A., Autor, B. B., Autor, C. C., Autor, D. D., Autor, E .E., Autor, F. F., ... Autor,
Y.Y. (an). Titlul articolului. Titlul Revistei, volumul (numărul), pp-pp. [Online]
Disponibil pe <URL> pagina web [Accesat la data de ZZLLAAAA].

17
Conferințe / Simpozioane:
Colaborator, A. A., Colaborator, B. B., Colaborator, C. C., & Colaborator, D. D. (an, lună).
Titlul lucrării. În Titlul conferinței / simpozionului. Lucrare prezentată cu ocazia
[Numele Organizaţiei], Locul apariției.

Prezentator, A. A. (an, lună). Titlul lucrării / posterului. Lucrare / poster prezentat cu ocazia
[Numele Organizaţiei], Locul apariției.

Lucrări nepublicate:
Author, A. A. (an). Titlul manuscrisului. Manusris nepublicat [sau "Manuscris trimis spre
publicare" sau "Manuscris în curs de pregătire"].

Internet / Pagină web


Precizarea paginilor de unde au fost preluate citatele sau ideile altor autori.

Câteva exemple de reguli privind formatul de citare - în textul lucrării


(conform standardelor APA):

În textul lucrării modul de citare a surselor bibliografice se va face obligatoriu


conform standardelor de citare APA, Ediția a 6-a.
În text, citarea se face indicând între paranteze numele autorului urmat de anul
publicării lucrării citate. De exemplu: „... text... (Johns, 2014)”, sau „...aşa cum afirmă Johns
(2014)”.
Preluarea identică a unui fraze va fi citată cu indicarea paginii din sursa utilizată.
De exemplu: „text citat” (Johns, 2014, 115).
La citarea surselor secundare se folosește apud (care înseamnă citat după.../prin
intermediul...). În acest caz, în text se vor indica ambele surse: sursa primară
(lucrarea/autorul din poziția 1 - cea a autorului la care s-a avut acces prin studierea directă a
lucrării) şi sursa secundară (lucrarea/autorul din poziția 2 - (atunci când se citează o
lucrare/un autor care care nu a fost studiată/studiat în mod direct, ci a fost citată/citat în altă
lucrare/autor). Sursa secundară va fi deci precedată de menţiunea apud. De asemenea, în
cadrul citării se va menționa anul de apariţie a sursei secundare. În lista bibliografică (la
sfărșitul lucrării) se va menționa numai sursa secundară (cea parcursă/citită).
Exemplu:
- În text: Stănescu (apud Johns, 2014) a definit .....
- În lista bibliografică: Johns, G. (2014). Titlul lucrării. Locul apariției: Numele Editurii.

18
Se va utiliza un singur stil de citare (APA – ediția a 6-a) pe tot parcursul lucrării.
Sursele bibliografice trebuie să fie preponderent actuale (ultimii 10 ani).
Se recomandă utilizarea și a bibliografiei străine, a bazelor de date internaționale.
Atenție! Utilizați numai acele surse de informații (tipărite și electronice) acreditate din
punct de vedere științific (lucrări de specialitate, articole, studii).
Wikipedia - nu reprezintă o sursă de informații (și de citare) academică/ științifică.

REGULI DE EDITARE
Lucrarea va fi editată pe computer/electronic (în programul Microsoft Word) şi
tipărită la imprimantă, într-o formă care trebuie să respecte următorul set de criterii:
La tehnoredactarea lucrării se utilizează obligatoriu diacriticele românești (ă, â, î, ș, ț)
Formatul de pagină: A4, scrisă numai pe o faţă
Marginile paginii (Page Setup):
interior/stânga (Left): 3,5 cm, exterior/dreapta (Right): 2,5 cm;
sus (Top): 2,5 cm, jos (Bottom): 2,5 cm
Tipul fontului: Times New Roman – dimensiunea 12 puncte
Capitolele și anexele vor fi numerotate fiecare, consecutiv, cu cifre arabe (Capitolul 1, 2,
3... ş.a.m.d.) (Anexa 1, 2, 3... ş.a.m.d.) și vor avea, fiecare, o denumire (titlu).
Capitolele vor fi subdivizate pe două niveluri/subcapitole, marcate cu 1.1, 1.2, 1.3; 2.1...
ş.a.m.d.; opţional, în cadrul capitolelor pot fi introduse trei niveluri/subpuncte marcate cu
1.2.1, 1.2.2, 1.2.3 .... ş.a.m.d.
Titlurile capitolelor: centrat (Center), cu majuscule, cu litere Bold şi pe pagină nouă
Titlurile subcapitolelor/ subpunctelor: în continuarea textului, la 3 linii distanţă, cu litere
Bold
Spațiere între rânduri pentru textul lucrării: 1,5 linii; între paragrafe: 2,5 linii
Aliniere text: stânga-dreapta (Justified);
Primul rând al fiecărui paragraf va avea un alineat de 1,27 cm (Special - First line)
Tabele şi figuri (grafice, diagrame, ilustrații, desene etc.) – conform standardelor APA,
ediția a 6-a. Tabelele se numerotează consecutiv, cu cifre arabe, de la 1 la n (Tabelul 1,
Tabelul 2 ....); fiecare tabel are număr și titlu, care se menţionează deasupra tabelului,
centrat. Figurile se numerotează consecutiv, cu cifre arabe, de la 1 la n (Figura 1, Figura
2....); fiecare figură are număr şi titlu, care se menţionează sub figură, centrat.
Numărul şi titlul unui tabel apar deasupra acestuia, în timp ce numărul şi titlul unei figuri
apar sub imagine.

19
Imediat sub tabel/grafic/figură se specifică sursa de proveniență (aceasta se menționează
și la Bibliografie - sfârșitul lucrării), indicând în mod obligatoriu: numele autorului, anul,
titlul, pagina, localitatea, editura/ sau pagina de Internet cu link complet, în funcţie de
situaţia dată.
În textul lucrării - se face trimitere la numărul tabelului/ figurii respective. Sunt greșite
formulările de tipul: „tabelul/figura de la pagina x/ de la capitolul y; „tabelul/figura de
mai jos /de mai sus”.
Numerotarea paginilor: centrată (Center) şi poziţionată în subsolul paginii (Bottom).
Se va face numerotare integrală pornind de la pagina de titlu până la Anexe (anexele nu se
paginează), dar numărul de pagini va apărea vizibil începând cu partea de Introducere.
Forma de predare a lucrării de licență/disertație la secretariatul facultății: copertată și
cusută/legată clasic (nu se poate modifica ulterior conținutul); copertă cartonată – scrisă
cu auriu sau argintiu metal; culoare copertă: negru/ bleumarin/ verde/ vișiniu/ rosu, maro.
Numărul de exemplare. Lucrarea în format tipărit se depune în două exemplare, și anume:
1. un exemplar la secretariatul facultății (lucrarea cu copertă cartonată și cusută) o
dată cu dosarul de înscriere la examenul de licenţă/masterat, însoțit de referatul
îndrumătorului științific și formatul electronic (CD / DVD) al lucrării: extensie
.doc sau .docx sau pdf;
2. al doilea exemplar al lucrării: la îndrumătorul științific (în acest caz, lucrarea
poate fi legată cu arc şi copertată - copertă transparentă), însoțit de formatul
electronic (CD / DVD) al lucrării: extensie .doc sau .docx;
Variantele electronice și tipărite (predate la secretariat și îndrumătorului
științific) trebuie să fie identice, în niciun caz diferite.

Nu este impusă o mărime standard a lucrării. Orientativ, aceasta poate avea între
60 şi 80 de pagini (în afară de anexe: anexele nu se paginează).
Numărul de pagini în sine nu reprezintă însă un criteriu de acordare a notei.
În general, trebuie respectată următoarea pondere din numărul total de pagini:
30-40% din lucrare - partea teoretică
60-70% din lucrare - partea experimentală (de cercetare concretă)

20
RECOMANDĂRI STILISTICE:
→ lucrarea va fi scrisă în stil impersonal (nu se va utiliza persoana I).
→ se va folosi un limbaj simplu şi clar.
→ informaţiile vor fi prezentate într-o manieră directă şi inteligibilă, într-o structurare logică
şi coerentă.
→ se va acorda atenţie eliminării greşelilor gramaticale şi de editare; se va verifica dacă
lucrarea este scrisă integral cu diacritice românești.

CERINŢE ETICE:

A plagia înseamnă a-ți însuși în mod direct/intenționat sau indirect/involuntar, integral sau
parțial, ideile, ipotezele, teoriile, argumentele, expresiile, textele, creațiile altora (publicate
sau nepublicate), fără a cita deloc sau fără a menționa într-un mod corect/clar sursa/sursele
de unde au fost preluate - sursele/referințele bibliografice în text și la sfârșitul lucrării (la
Bibliografie).

Surse din care se poate plagia: tipărite / electronice (carte/capitol de carte; articole din
reviste/ziare; traduceri; rezultate de cercetare; tabele; figuri etc.), audio-video.

Modalități frecvente de plagiat:


- preluarea identică (copierea cuvânt cu cuvânt) a unui text (expresii, fraze), tabel, figuri,
imagini, fără a preciza sursa de unde au fost preluate aceste citate;
- parafrazarea – reformularea greșită a unui text, integrală sau parțială, dintr-o
carte/articol etc.
- rezumarea greșită a unui text;
- plagiatul digital/on-line – nerespectarea regulilor de citare electronică și preluarea
identică (Copy-Paste) a unor texte de pe internet, fără a menționa sursa în text și la
sfârșitul lucrării (la Bibliografie).

Plagiatul reprezintă una dintre formele grave de încălcare a normelor etice în redactarea
unei lucrări științifice.

Cunoașterea și respectarea normelor/regulilor de redactare și citare academică reprezintă


conduite și norme etice obligatorii, iar încălcarea acestora (în mod voluntar/intenționat sau
involuntar/prin neglijență) atrage după sine sancțiuni disciplinare universitare (avertisment
scris, exmatriculare cu drept de reînmatriculare / exmatriculare fără drept de

21
reînmatriculare), sancțiuni prevăzute în Codul de etică și deontologie universitară cu
respectarea prevederilor legii:
Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică, lege actualizată (modificată și completată) prin: Legea nr. 398/2006,
Ordonanţa Guvernului nr. 28/2011
Legea Educaţiei Naţionale 1/2011 - Art. 319-320
Carta Universităţii Spiru Haret, București, 2017 - (Secțiunea 6)
Codul de etică și deontologie universitară (Extras din Carta Universităţii Spiru
Haret) – Art. 14 (5)
Regulamente aprobate de Senatul Universităţii Spiru Haret:
→ Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de Etică Universitară
– Art. 32-33, 35-36
→ Regulament pentru activitatea profesională a studenților – Art. 23 (4)
→ Regulament propriu privind organizarea și desfășurarea examenelor de
licență/diplomă și disertație – Cap. VII, Art. 52.
Universitatea Spiru Haret dispune de un program/software de identificare a textelor
plagiate, prin care textul lucrării trimis/predat de către absolvent în format electronic este
introdus în baza de date a software-lui și verificat/confruntat cu textul original
(al autorului/autorilor din care s-a plagiat).

Evitarea plagiatului involuntar / neintenționat / prin neglijență


Septimiu Chelecea, în cartea sa „Cum sa redactăm” (2003) propune câteva reguli pentru
evitarea plagiatului involuntar, valabile atât pentru citarea tipografică, cât şi pentru citarea
electronică:
- „să închidem între ghilimele orice text care aparţine altora;
- să menţionăm numele, titlul lucrării, locul de apariţie, editura, anul, pagina;
- să fim atenţi la distincţia dintre cunoştinţele comune, care au intrat în patrimoniul
ştiinţei şi informaţiile din sfera dreptului de proprietate intelectuală;
- să reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, menţionând corect
autorul şi opera care ne-au inspirat;
- să prescurtăm textul original, exprimând într-o manieră proprie ideile de bază din
opera citată”. (Chelcea, 2003, 39-40)

22
Rezumatul lucrării (în limba română): constă într-o prezentare concisă, sintetică și
coerentă a lucrării; un text scurt, de aproximativ două pagini (500 – 550 de cuvinte; verificare
cu Word Count).
Ca structură, rezumatul va cuprinde:
Tiltlul lucrării
1. Suportul teoretic (tema investigată)
2. Metodologia cercetării (obiective, ipoteze, subiecți, metode și tehnici utilizate)
3. Rezultate obținute
4. Concluzii

Deși rezumatul se elaborează după finalizarea lucrării, în pagina de cuprins va fi


amplasat la început (vezi Anexa 3).

23
Secţiunea IV: CICLURILE ŞI ETAPELE CERCETĂRII PSIHOLOGICE
(Zlate, 2000)

Elaborarea lucrării de licenţă presupune o anumită procesualitate, desfăşurată pe parcursul a


trei mari cicluri, fiecărui ciclu al cercetării corespunzându-i anumite etape:

I. Ciclul preparator (anticipativ)


Conţine toate operaţiile intelectuale ale cercetătorului menite a pregăti desfăşurarea
concretă a cercetării, de la formularea problemei de cercetare până la stabilirea anticipativă a
instrumentelor de recoltare a datelor.
Presupune parcurgerea următoarelor etape (demersuri):
1. delimitarea domeniului, temei şi problemei de cercetare;
2. informarea şi documentarea;
3. specificarea obiectivelor sau a scopurilor;
4. formularea ipotezelor şi a variabilelor;
5. definitivarea metodelor, procedeelor şi a tehnicilor de investigare;
6. alegerea şi descrierea domeniului de aplicare a metodelor.

II. Ciclul productiv


Vizează acţiunile de aplicare a instrumentelor imaginate în vederea recoltării
datelor şi apoi a prelucrării lor.
„Produce” date, concluzii, idei inovatoare.
Presupune următoarele etape:
7. aplicarea metodelor şi recoltarea datelor;
8. prelucrarea datelor recoltate;
9. formularea concluziilor;
10. validarea concluziilor în vederea generalizării lor.

III. Ciclul final


Se referă la finalizarea întregii lucrări de la reluarea ei.
Încheie cercetarea cu două etape:
11. comunicarea sau publicarea rezultatelor şi concluziilor cercetării;
12. reluarea întregului ciclu.

24
Observaţii:
a. Demersurile intelectuale şi practice întreprinse de cercetător de-a lungul celor 3
cicluri, prin trecerea de la unul la altul, sunt numeroase şi variate. Ele se înlănţuie unele de
altele, după schema logică prezentată, chiar dacă aceasta nu este rigidă şi ireversibilă.
b. Primul ciclu este interactiv- cercetătorul îl poate repeta până când este convins de
fundamentarea sa riguroasă. Pe măsură ce intră în posesia unor noi informaţii, el îşi poate
schimba sau reformula ipotezele, poate renunţa la unele instrumente de investigaţie, poate
concepe altele noi. Din momentul în care a aplicat însă metodele de cercetare şi a recoltat
primele date (deci când a trecut la ciclul productiv), nu mai are voie să se reîntoarcă la primul
ciclu pentru a schimba ipoteza, fundamentarea metodologică. Ele este obligat să-şi aplice
integral proiectul de cercetare, chiar dacă unele date recoltate îi vor invalida ipotezele.
Pertinenţa rezultatelor, a interpretării şi a concluziilor formulate vor justifica ciclul final-
comunicarea şi publicarea lor, iar invalidarea lor va constitui prilejul redeclanşării unui nou
ciclu al cercetării.

Detalii privind etapele cercetării:


1. Delimitarea domeniului, temei şi problemei de cercetare
Cu această primă etapă debutează orice cercetare, ea condiţionând într-un fel
derularea întregului ciclu al cercetării.
Pentru elaborarea unei lucrări de licenţă, studentul va trebui să circumscrie mai
întâi domeniul, apoi tema şi în fine problema de cercetare. El trebuie să opereze o serie de
selecţii succesive care îl vor conduce spre formularea precisă a problemei ce urmează a fi
investigată.
„Probleme” de cercetare sunt numai aspectele teoretice sau practice necunoscute
sau neinvestigate până la un moment dat, ci şi cele foarte bine cunoscute, mult investigate şi
teoretizate, însă insuficient, neconvingător sau unilateral abordate. De asemenea, ideile,
punctele de vedere şi conceptele controversate constituie probleme de cercetare.
Cu cât problema de cercetare va fi mai bine şi mai exact circumscrisă, cu atât va
creşte probabilitatea soluţionării ei corecte.
Problema poate avea un grad mare de specificare, chiar de la început, sau îl poate
căpăta pe parcurs, mai ales în urma celui de-al doilea ciclu al cercetării.

25
2. Informarea şi documentarea
Constă mai întâi în localizarea (identificarea) informaţiei utile cercetării problemei
propuse şi apoi, în lecturarea şi asimilarea ei.
Presupune rezolvarea următoarelor aspecte de către cercetător:
a. Care sunt metodele de care dispune pentru recoltarea informaţiilor necesare?
(de exemplu: metoda convorbirii, metoda analizei documentelor)
b. De unde recoltează informaţiile? (publicaţii, comunicări ştiinţifice, lucrări de
popularizare)
c. Care sunt formele recenzării informaţiilor?
Contribuie la stabilirea stadiului atins în abordarea şi soluţionarea problemei respective, la
conturarea punctelor „tari” şi „nevralgice”, la identificarea dezacordurilor dintre cercetători, a
căilor posibile de investigare.

3. Specificarea obiectivelor
Obiectivele unei cercetări reprezintă ghiduri sau principii călăuzitoare ale întregii
investigaţii, ele justificând, în mare parte, însăşi cercetarea.
Observaţie: cercetarea nu are un scop în sine („cercetăm de dragul de a cerceta!”), ci
este subordonată fie asigurării avansului cunoaşterii ştiinţifice (scop teoretic), fie optimizării
acţiunilor şi activităţilor umane (scop practic).
Există 2 mari tipuri de obiective:
a. Teoretice (generale):
au caracter teoretic-metodologic, cum ar fi: formularea unor teorii, concepţii, puncte de
vedere; stipularea unor teorii, concepţii deja elaborate de alţi autori; corijarea unor explicaţii
avansate în alte cercetări; analiza comparativă a unor teorii sau soluţii în vederea desprinderii
asemănărilor şi deosebirile dintre ele; sintetizarea concepţiilor şi teoriilor existente cu scopul
surprinderii continuităţii sau rupturii dintre ele, a progresului sau regresului realizat prin
trecerea de la unele la altele; elaborarea unor modele sintetic-integrative; conceperea unor noi
instrumente de investigaţie; descoperirea unor noi variante de prezentare şi prelucrare
statistico-matematică a rezultatelor etc.

b. Practice (aplicative):
Cu caracter ameliorativ
Ţintesc spre intervenţia în realitatea studiată în vederea ameliorării funcţionalităţii ei
Pot fi propuse programe de intervenţie, menite a contribui la soluţionarea unor probleme
practice.

26
Observaţii:
Claritatea, exactitatea şi pertinenţa obiectivelor (teoretice şi practice) evidenţiază
ancorarea şi anvergura aspiraţiilor şi demersurilor cercetătorului, capacităţile lui
novatoare şi previzionale.
Obiectivele oferă cercetătorului prilejul ca la capătul investigaţiilor sale să se întoarcă de
unde a pornit pentru a vedea dacă ceea ce şi-a propus a fost sau nu realizat.

4. Formularea ipotezelor şi a variabilelor


Constituie cel mai important demers pentru o cercetare ştiinţifică (ele au fost considerate
ca reprezentând „nucleul” unei cercetări ştiinţifice).
Rolul lor este acela de a ghida, de a direcţiona întreaga cercetare.
Câteva definiţii:
c. REBER (1995) – „O ipoteză este o propoziţie sau asumţie care serveşte în
explicarea câtorva fapte”.
d. LENY (1997) – Ipoteza este o „propoziţie teoretică supusă probei faptelor”.
e. KERLINGER (1964) – „O ipoteză este un enunţ conjunctural despre relaţia dintre 2
sau mai multe variabile”.(rezultă de aici că legătura dintre variabile nu este sigură, ci
probabilă).
f. GALTUNG (1967) – „O ipoteză este o propoziţie despre felul în care un set de
unităţi S este distribuit într-un spaţiu de variabile X1, X2, X3, …Xn.
Structura ipotezei include:
O unitate (grup, societate, instituţie, persoană etc)
O variabilă (coeziune, inteligenţă, democraţie, ierarhie etc)
Un set de valori ale variabilelor (puternică, autentică, înaltă, excepţională etc)
Exemple de ipoteze (tipuri de formulări):
Cu cât oamenii sunt mai inteligenţi, cu atât coeziunea grupului din care fac parte
este mai mare.
Dacă societatea este autentic democratică, atunci ierarhia organizaţională în instituţii
nu este prea înaltă.
Pentru a fi valide, ipotezele trebuie să se fondeze pe fapte reale, să fie verificabile
(confirmarea/infirmarea lor) şi specifice (să nu se piardă în generalităţi).
Cel mai frecvent, ipoteza este formulată în termenii: „dacă”….. „atunci”....
În cadrul unei cercetări, întâlnim ipoteze denumite ipoteze empirice (ipoteze de lucru):
observând faptele şi fenomenele din viaţa cotidiană cercetătorul formulează ipoteze despre

27
regularitatea probabilă a producerii lor, despre legăturile posibile dintre ele, sau analizând
datele din cercetările empirice anterioare putem intui noi raporturi dintre variabile.
g. Metodele de cercetare sunt deja elaborate şi disponibile. În acest caz, trebuie
selectate metodele cele mai adecvate cercetării în funcţie de concepţia general-teoretică
împărtăşită, de obiectivele şi ipotezele cercetării.
h. Elaborarea şi constituirea unor metode noi (situaţie în care este strict necesară
validarea instrumentului de cercetare).

5. Alegerea şi descrierea domeniului de aplicare a metodelor


Cine vor fi subiecţii pe care urmează a se aplica metodele şi tehnicile de cercetare
definitivate în etapa anterioară? Ce caracteristici trebuie să deţină aceştia? De unde vor fi
selecţionaţi?
Alegerea subiecţilor se va face în funcţie de natura problemei studiate şi de
intenţiile cercetătorului (de a aplica metodele şi tehnicile pe unităţi mai mari sau mai mici de
indivizi).
Aspecte ce vizează stabilirea eşantionului, mărimea şi reprezentativitatea lui.
În psihologie, cercetările nu se fac atât pe eşantioane, cât pe grupuri de subiecţi
(grupuri naturale, grupuri experimentale şi de control).

6. Aplicarea metodelor şi recoltarea datelor


Vizează măsurarea variabilelor şi testarea ipotezelor formulate.
Se pune problema modului de aplicare a metodelor şi instrumentelor de cercetare şi
locului de aplicare a acestora (laborator sau teren), care vor influenţa calitatea cercetării.

7. Prelucrarea datelor recoltate


a. Analiza rezultatelor:
permite stabilirea gradului de confirmare sau infirmare a ipotezelor de cercetare de
către fapte, precum şi precizarea modului în care orice aspect al datelor recoltate modulează
sau completează primele concluzii referitoare la ipoteze.
poate fi cantitativă (surprinderea relaţiilor cantitative, numerice dintre variabilele
studiate) şi calitativă (interesate de substanţa fenomenelor, de aspectele calitative).

28
b. Interpretarea rezultatelor:
Constă în corelarea şi integrarea tuturor informaţiilor rezultate în urma analizei, fie în
vederea formulării de noi ipoteze de cercetare, fie a sugerării unor moi direcţii de cercetare.
Este dependentă de gradul de confirmare a ipotezei:
Confirmarea completă a ipotezei creează cele mai puţine probleme de
interpretare, deoarece faptul anticipat coincide cu cel măsurat.
Confirmarea parţială (atunci când rezultatele obţinute nu acoperă decât o
parte din ipotezele de la care s-a pornit)
Infirmarea (echivalând cu negarea demersurilor) ipotezelor ridică cele mai
multe şi mai grave probleme de interpretare.
În ultimele două cazuri, cercetătorul trebuie să dea dovadă de mare prudenţă,
propunând strategii de cercetare care să fie confirmate în viitor (în cazul confirmării
parţiale) sau întreprinzând analiza erorilor metodologice, chiar a poziţiilor teoretice
inexacte de la care s-a pornit (în cazul infirmării ipotezelor).

8. Formularea concluziilor:
În urma analizei şi interpretării datelor recoltate, a stabilirii semnificaţiei lor în raport cu
problema abordată şi mai ales cu ipotezele elaborate, se recurge la formularea concluziilor
întregii cercetări (concluzii finale).
Concluziile:
Sunt exprimări sintetice care conţin sau rezumă esenţa rezultatelor obţinute în
cercetare.
Pot avea un caracter mai general sau mai particular în funcţie de generalitatea sau
specificitatea obiectivelor şi ipotezelor iniţiale.
Relevă gradul de originalitate a cercetării, dacă s-a ajuns la idei noi care le
depăşesc sau continuă pe cele deja cunoscute sau dacă ideile deja cunoscute sunt
doar confirmate sau întărite.
Conţin uneori implicit sugestii, pentru viitoarele cercetări (este de dorit însă
formularea explicită a acestor sugestii).

29
Secţiunea V: SUSŢINEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Susţinerea lucrării de licenţă/disertaţie, în faţa comisiei de specialitate, trebuie să se


încadreze între 10 - 15 minute.
Absolventul trebuie să prezinte lucrarea conform următoarelor obiective operaţionale:
Să facă o scurtă introducere, în care să menţioneze:
numele și prenumele absolventului
gradul didactic/științific, numele și prenumele coordonatorului ştiinţific
titlul lucrării
actualitatea și argumentul temei
Să prezinte principalele idei din conţinutul lucrării, accentul fiind pus pe Metodologia
cercetării (obiective, ipoteze, metode şi tehnici utilizate, lotul de subiecţi, rezultate);
Să prezinte aspectele de originalitate a lucrării, avantaje şi limite ale cercetării, sugestii
pentru cercetări viitoare.
La finalul prezentării, membrii comisiei vor adresa întrebări pentru a verifica mai ales
dacă absolventul:
→ cunoaşte bine tema (problematica) abordată;
→ a formulat în mod corect obiectivele şi ipotezele cercetării;
→ a stabilit în mod adecvat subiecții/ lotul de subiecţi;
→ a aplicat în mod corect şi personal instrumentele/tehnicile de cercetare;
→ a utilizat în mod adecvat bibliografia.

Secţiunea VI:
CRITERIILE DE EVALUARE A LUCRĂRII DE LICENŢĂ / DISERTAŢIE

1. Îmbinarea dintre cercetarea teoretică şi cea aplicativă (cu pondere pe cercetarea aplicativă).
2. Noutatea şi actualitatea temei.
3. Capacitatea de formulare clară şi riguroasă a obiectivelor şi ipotezelor.
4. Contribuţii personale:
În plan teoretic: noi puncte de vedere, de abordare, delimitări conceptuale etc.
În plan aplicativ: utilizarea unor metode mai noi sau mai vechi, creaţie de metodă, de
tehnici de investigaţie.
5. Informare bibliografică – recenţa bibliografiei, variaţia, adecvarea la subiect, selecţia.
6. Respectarea regulilor de citare și de editare conform prezentului Ghid.
7. Aspecte de design a lucrării: structurare, punere în pagină, reprezentare grafică etc.
8. Modul de prezentare și susţinere publică (în cadrul comisiei de licență/disertație) a lucrării.

30
Secţiunea VII: BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

American Psychological Association (APA) (2010). Publication Manual of the American


Psychological Association, Sixth Edition. (Chapter 5. Dysplaing Results; Chapter 6.
Crediting Sources; Chapter 7. Reference Examples). Washington, DC: American
Psychological Association.
https://www.apastyle.org/manual
American Psychological Association (APA). Frequently Asked Questions About APA Style:
https://www.apastyle.org/learn/index?_ga=2.151737465.1115170886.1550771930-
198208104.1548252138
https://www.apastyle.org/learn/faqs/index
https://www.apa.org/search?query=references

Chelcea, S. (2003). Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol


ştiinţific în domeniul ştiinţelor socioumane. Bucureşti: Comunicare.ro

Eco, U. (2006). Cum se face o teză de licenţă: Disciplinele umaniste. Iaşi: Polirom.

Zlate, M. (2000). Cercetarea psihologică. În: Introducere în psihologie. Cap. X. Iaşi: Polirom.

31
Secţiunea VIII - ANEXE

32
ANEXA 1 – COPERTA LUCRĂRII DE LICENŢĂ / DISERTAŢIE

33
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ:
DENUMIREA PROGRAMULUI DE LICENȚĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
(Titlul didactic prescurtat/titlul ştiinţific prescurtat – Nume – Prenume)

ABSOLVENT:
(Nume – Iniţiala prenumelui tatălui. – Prenume)

BUCUREŞTI
sesiunea/luna și anul depunerii lucrării

34
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT:
DENUMIREA PROGRAMULUI DE MASTER

LUCRARE DE DISERTAŢIE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
(Titlul didactic prescurtat/titlul ştiinţific prescurtat – Nume – Prenume)

ABSOLVENT:
(Nume – Iniţiala prenumelui tatălui. – Prenume)

BUCUREŞTI
sesiunea/luna și anul depunerii lucrării

35
ANEXA 2 – PAGINA DE GARDĂ A LUCRĂRII DE LICENŢĂ /
DISERTAŢIE

36
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ:
DENUMIREA PROGRAMULUI DE LICENȚĂ

TITLUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ


SUBTITLUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ (opțional)

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
(Titlul didactic prescurtat/titlul ştiinţific prescurtat – Nume – Prenume)

ABSOLVENT:
(Nume – Iniţiala prenumelui tatălui. – Prenume)

BUCUREŞTI
sesiunea/luna și anul depunerii lucrării

37
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT:
DENUMIREA PROGRAMULUI DE MASTER

TITLUL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE


SUBTITLUL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE (opțional)

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
(Titlul didactic prescurtat/titlul ştiinţific prescurtat – Nume – Prenume)

ABSOLVENT:
(Nume – Iniţiala prenumelui tatălui. – Prenume)

BUCUREŞTI
sesiunea/luna și anul depunerii lucrării

38
ANEXA 3 - MODEL DE CUPRINS AL LUCRĂRII DE
LICENŢĂ/DISERTAŢIE

39
Model de cuprins

CUPRINS

Lista tabelelor (opțional) ............................................................................................................................ pag.

Lista figurilor (opțional) ............................................................................................................................ pag.


Lista abrevierilor (opțional) ....................................................................................................................... pag.
Mulțumiri (opțional) ................................................................................................................................... pag.
Rezumatul lucrării .......................................................................................................... pag.

Introducere ..................................................................................................................... pag.

Capitolul 1. Aspecte teoretice privind problematica studiată .................................... pag.

Capitolul 2. Metodologia cercetării ............................................................................. pag.

2.1. Obiectivele cercetării .............................................................................. pag.

2.1.1. Obiective teoretice ........................................................................... pag.

2.1.2. Obiective practice ............................................................................ pag.

2.2. Ipotezele cercetării .................................................................................. pag.

2.3. Subiecții/participanții cercetării ............................................................ pag.

2.4. Metode şi instrumente utilizate ............................................................. pag.

Capitolul 3. Rezultatele cercetării și interpretarea lor ............................................... pag.

Capitolul 4. Concluziile cercetării ................................................................................. pag.

4.1. Validarea/invalidarea ipotezelor cercetării .......................................... pag.

4.2. Recomandări pentru cercetările viitoare .............................................. pag.

Bibliografie ...................................................................................................................... pag.

Anexe

40