Psihologia elevilor cu ADHD si alte comportamente deviante in

scoala

Ce inseamna ADHD?

• ADHD este o tulburare neurobiologică care se caracterizează printr-un nivel

necorespunzător vârstei de dezvoltare de neatenţie (concentrare, distractibilitate), hiperactivitate
şi impulsivitate, simptome care pot să apară în orice combinaţie la şcoală, acasă şi în alte situaţii
sociale (American Psychiatric Association, 2003).

Cand spunem “ADHD” ne imaginam, de obicei, acel copil excesiv de hiperactiv, care se
catara peste tot, vorbeste neintrebat, incalca toate regulile si este rezistent la orice forma de
disciplinare (fie de tip recompensa, fie de tip pedeapsa), fiind un vulcan de energie ce epuizeaza
atat familia, cat si cadrele didactice implicate in educatia sa. In acelasi timp, pare a fi si definitia
unui copil foarte rasfatat, dar si a unui copil cu un temperament vulcanic si cu foarte multa
energie de consumat.

ADHD inseamna mult mai mult. Este important de stiut ca exista doua tipuri de ADHD:
•    ADHD in care predomina neatentia - mai frecvent in cazul fetelor. Presupune un sablon
consistent si vizibil de dificultati de concentrare a atentiei, in special in sarcinile care implica un
efort mental sustinut (cum sunt sarcinile scolare), dificultati de organizare si planificare a
activitatilor simple de zi cu zi, distractibilitate, superficialitate si neglijenta in privinta bunurilor
personale si activitatilor de realizat, dificultati in a intelege instructiuni verbale complexe, in a
ramane la subiect in timpul unei conversatii si dificultati in a povesti coerent o intamplare. 

•    ADHD in care predomina hiperactivitatea si impulsivitatea - mai frecvent la baieti. Implica o
activitate motorie excesiva, o stare permanenta de agitatie, vorbit excesiv, lipsa rabdarii si
incapacitatea de a amana gratificarea, nevoia de a primi pe loc ceea ce isi doreste, asumarea unor
comportamente riscante fara o anticipare corecta a consecintelor sau a pericolului.

De multe ori, copilul prezinta toate cele trei elemente descriptive ale acestei tulburari:
hiperactivitate, impulsivitate si neatentie, cu grade variabile de severitate. 
 Simptomele mentionate nu trebuie sa fie expresia unui comportament opozitionist, sfidator,
ostil sau a esecului de a intelege instructiunile sau sarcina de realizat. In plus, multe dintre aceste
simptome trebuie sa fi fost prezente inca dinainte de varsta de 12 ani.

Diagnosticul ADHD:

Potrivit DSM-V, pentru a putea fi încadrate în categoria ADHD, este necesar ca cel puțin 6
din simptomele caracteristice deficitului de atenție și hiperactivitate să persiste minim 6 luni la
un grad care relevă inadaptare sau inconsistență cu nivelul de dezvoltare corespunzător vârstei
cronologice a persoanei. De asemenea, pot fi întâlnite situații în care deficitul de atenție să nu fie
acompaniat, în mod obligatoriu, de hiperactivitate și / sau impulsivitate, caz în care diagnosticul
este mai greu de formulat cu exactitate, iar copilul beneficiază cu întârziere de terapia adecvată.
Nu în cele din urmă trebuie menționat faptul că aceste tulburări afectează atât viața școlară, cât și
cea socială a copilului.

Recomandari de interventie terapeutica pentru gestionarea situatiei la clasa:

Terapia se realizează prin construirea unui program paticularizat de intervenție . Reprezintă

un set specific de intervenții care au ca scop comun modificarea mediului fizic și social care
acționează la nivelul comportamentului.

Terapia cognitiv-comportamentală sau terapia prin joc au ca scop modificarea unui pattern
cognitive disfuncțional sau a unor stari emoționale negative.

Organizaţi mediul din clasă astfel încât stimulii distractori să fie evitaţi cât mai mult cu
putinţă (ex. izolarea fonică a clasei, izolarea – cel puţin în unele ore – de stimulii vizuali exteriori
clasei; este indicat ca elevii cu ADHD să nu fie puşi în ultima bancă, ci în primele bănci, departe
de

fereastră). Pentru a reduce mişcările copilului prin clasă, acestuia i se pot da două bănci aşezate
în faţa clasei.

• Împărţiţi sarcinile date în clasă în unităţi mici, astfel încât elevii să aibă cât mai multe
recompense imediate şi feedback pentru îndeplinirea lor.
 • Perioadele de concentrare a atenţiei trebuie să alterneze cu cele în care elevii se pot mişca,
pot vorbi sau pot urmări activităţi care sunt mai dinamice.

• Încurajaţi elevii când manifestă aproximări ale comportamentului dorit sau în situaţiile de
eşec.

• Daţi-le elevilor responsabilităţi care să le dezvolte abilităţile de lider şi încrederea în

capacitatea lor de a urma instrucţiuni (ex. să organizeze clasa pentru activităţi desfăşurate în
grupuri mici).

• Organizaţi activităţi orientate pe lucrul individual şi în grupuri mici. Activităţile în grupuri

mari creează probleme pentru elevii cu hiperactivitate / deficit de atenţie.

Permiteţi elevilor să se deplaseze pe arii restrânse din clasă, cu condiţia de a nu deranja. De

obicei, aceşti elevi se pot concentra mai bine dacă nu trebuie să depună efortul de a sta liniştiţi.
Este bine dacă este valorificată modalitatea kinestezică de învăţare.

• Formulaţi instrucţiunile clar şi concis. Este mai uşor dacă ele sunt exprimate atât verbal, cât şi
prin imagini. Nu daţi mai multe instrucţiuni în acelaşi timp! Copilului cu ADHD îi va fi greu să
fie atent şi apoi să le execute în ordinea dorită.

• Alternaţi sarcinile dificile cu cele uşoare şi sarcinile care sunt obositoare cu cele relaxante.

• Folosiţi umorul în interacţiunea cu elevii cu ADHD.

• Apreciaţi creativitatea şi spontaneitatea lor atunci când aveţi ocazia.

 Bibliografie

1. https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/adhd-ce-este-si-cum-il-recunoastem-corect
2. https://helpautism.ro/autism/tulburarea-de-tip-deficit-de-atentie-si-hiperactivitate-adhd?
gclid=Cj0KCQjwspKUBhCvARIsAB2IYuvGqsrE8cFFD_oqMiq3IoFaJDLeeV6RNG7jc
RCpwrSbWPOujTfpgwAaAnZOEALw_wcB
3. Psihopedagogia elevilor cu ADHD și alte comportamente deviante în școală,
VALENTIN COSMIN BLÂNDUL.

Anton Madalina Beatrice