Dificultati de invatare scolara ce pot aparea la elevii cu deficient mintala

Deficiența mintală semnifică o organizare și funcționare psihică inferioară mediei ce se

structurează pe fondul acțiunii unor factori biologici înainte de încheierea maturizării sistemului
nervos central și care îi creează individului dificultăți de adaptare optimă la provocările mediului
social înconjurător. Acest lucru poate însemna că efectele deficienței mintale sunt extrem de
variate, incluzând, printre altele, carențe adaptative la mediul familial, școlar, profesional, civic,
socio-cultural.

Cauze ale dificultatilor scolare si de invatare

Se crede ca dificultatile de invatare sunt cauzate de dificultatile sistemului nervos, care

afecteaza primirea, procesarea sau comunicarea informatiei. Aceste probleme pot avea agregare
familiala. Unii copii cu dificultati de invatare sunt de asemenea hiperactivi, incapabili sa stea
linistitit, sunt usor de distras si au o capcitatea foarte mica de concentrare a atentiei. Psihiatrii si
psihologii arata ca dificultatile de invatare sunt tratabile. Daca daca nu sunt depistate si tratate la
timp ele pot avea un efect tragic. De exemplu, un copil care in scoala primara nu reuseste sa
inteleaga adunarea, nu va putea invata algebra in liceu. Copilul, care incearca foarte mult sa
invete, devine tot mai frustrat si dezvolta probleme emotionale cum sunt stima de sine scazuta in
fata esecului repetat.

Studiu de caz:

Elev in clasa a II-a, diagnosticat cu deficient mintala severa, de asemenea si cu diverse

disfunctii la nivelul aparatului locomotor, dar si urinar, digestiv, disfunctii motorii, tulburari de
limbaj, provine dintr-o familie din mediul rural. Parintii l-au conceput la o varsta inaintata, in
jur de 50 ani, aspect ce a influetat dezvoltarea fatului.

Neavand posibilitatea de a ajunge la ore zilnic, copilul vine doar de 2 ori pe saptamana , in
consecinta ajunge sa efectueze doar 2 ore pe saptamana de kinetoterapie.
Semne de dificultati de invatare/ reproducere a exercitiilor la ora de kinetoterapie:

a. Nu poate urmari directive si reguli;

b. Este usor distras de alte aspecte si nu este atent;
c. Este incetinit in invatarea de noi deprinderi;
d. Prezinta dificultati in copierea exercitiilor;
e. Manifestarea preferintelor si interesul pentru jocul liber;
f. Adaptare dificila asupra programului de exercitii;
g. Nu reuseste sa efectueze singur ceea ce i se demonstreaza;
h. Deficienţe de motricitate generală şi fină şi de coordonare spaţială;
i. Deficienţă în prelucrarea informaţiilor perceptive, mai ales auditive şi vizuale, în strânsă
legătură cu insuficienţe ale memoriei de scurtă durată.

Plan interventie psihopedagigica:

Interventia consta in activitatea corelata a echipei formata din invatator – parinte –

kinetoterapeut, ce actioneaza pe baza unei strategii clar definite (in urma unei evaluari initiale),
consemnarea rezultatelor, inregistrarea progreselor si observatii periodice.

1. Specificarea performanţelor academice prezente ale elevului.

2. Specificarea unui scop de scurtă durată, incluzând criterii de evaluare.
3. Specificarea metodelor educaţionale şi administrative care vor fi aplicate în vedera
atingerii scopul.

Interventie kinetoterapeutica:

- sa aleaga impreuna momentul cel mai bun pentru a face lectiile; o activitate fizica il poate
relaxa dupa o zi petrecuta la scoala;

- sa se imparta in etape mai mici, sarcina de a-si efectua exercitiile (cu pauze relaxante), pentru a
evita ca el sa devina impresionat de amploarea acestora; cantitatile mai mici au menirea de a-l
incuraja;
- sa demonstreze de mai multe ori exercitiile;

- sa i se atraga atentia mai mult prin gesturi si prin expresiile fetei, decat prin vorbe care i-ar
putea fi straine;

- sa execute regulat o sarcina care ii face placere (de exemplu: mers pe obstacole/ pasarea mingii)

- sa se incurajeze copilul atunci cand reuseste sa indeplineasca o sarcina.

- asigurarea unui confort socioafectiv favorabil învăţării;

- parteneriatul cu părinţii în învăţare;

- comunicarea cu alţi specialişti din afara şcolii;
- perfecţionarea formelor de învăţare;
- cunoaşterea şi analiza conduitei de învăţare specifice fiecărui elev;
- impărţirea sarcinilor complexe în mai multe componente, copilul fiind sprijinit să practice
fiecare comportament în parte.
- activităţi de compensare/de recuperare;
- sarcinile de învăţare se vor afla în zona proximei dezvoltări a copilului.
- folosirea unor materiale corespunzătoare nivelului de dezvoltare
- se oferă copilului posibilitatea de a alege
- utilizarea instrucţiunilor simple pentru şcolarii mici fiind importanta şi suportul vizual
- adaptarea permanentă a sarcinii la nivelul elevului
- se impune răbdarea şi coerenţa deciziilor.
- stimularea comportamentelor dorite şi inhibarea simptomelor specifice şi a efectelor lor. Este
indicat să se ofere ca ,,premii” lucruri care sunt corelate cu pasiunile şi interesele constructive
manifestate de copil;
 Bibliografie

https://ro.scribd.com/doc/309945404/Elevii-Cu-Dificultati-de-Invatare

https://eduacces.ro/ro/resources/psihopedagogia-copiilor-cu-dificulti-de-nvare/document/152/
preview

ANTON MADALINA BEATRICE