Activitate 3.2.

Dizabilitate – implicații asupra învățării (120 min)

Elaborați un text (aprox. 1 pag.) în care să oferiți informații succinte despre specificul unei dizabilități și
să descrieți implicațiile asupra învățării. (Vă rugăm să aveți în vedere aspecte precum: dimensiunea
cognitivă, aspecte socio-emoționale, nevoi de sprijin.)

Atunci când corpul nu funcţionează adecvat într-unul sau mai multe din funcţiile sale, de mişcare, de
gândire şi percepţie,  comportamentală, de relaţionare socială, datorită unui defect, afecţiuni sau traumatism,
generând limitări şi dificultăţi în activităţile de zi-cu-zi, vorbim despre o persoană cu dizabilități. Persoana
cu dizabilitate este acea persoană care are deficienţe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată,
deficienţe care, în interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanei în
societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.
Dizabilitatea poate fi mentală, în cadrul căreia includem dizabilitatea de învățare și pe cea de
dezvoltare, sau dizabilitate fizică.
Una dintre dizabilitățile foarte des întâlnite în școala românească este ADHD, care face parte din
cateoria dizabilităților mentale, mai precis, este o dizabilitate de învățare.
ADHD – deficit de atenţie şi hiperactivitate, reprezintă acea afecţiune neurobiologică, întâlnită în
primii ani de copilărie- până la vîrsta de 7 ani. Această boală afectează anumite zone ale creierului care îi
ajută pe copii să rezolve probleme, să planifice lucrurile, să înţeleagă acţiunile celorlalţi şi să îşi controleze
impulsurile.
Principalele simptome ale ADHD sunt :
- hiperactivitatea- copilul nu poate sta locului, se mişcă şi vorbeşte continuu,
- impulsivitatea- copilul are un comportament şi un limbaj necontrolat
- tulburări de concentrare- copiii se plictisesc şi sunt distraşi repede de la activităţi.
Se poate spune că în general copiii sunt uşor hiperactivi, îşi pot menţine atenţia puţin timp (în funcţie
de vârstă), însă la copiii bolnavi aceste simptome afectează învăţarea, adaptarea la mediul din grădiniţă şi
mai apoi la cel şcolar şi sunt afectate de asemenea relaţiile cu ceilalţi copii.
Cauza acestei boli nu este pe deplin cunoscută, existând teorii care iau în considerare preponderent
cauze genetice, factori de mediu şi caracteristici fizice ale creierului. Băieţii sunt mai predispuşi la boală,
astfel că şi numărul acestora este de patru ori mai mare decât la fetiţe.
Pentru copiii cu ADHD si pentru parintii lor, scoala reprezinta o provocare. A sta in picioare, a nu
face galagie, a se concentra, reprezinta sarcini care pentru un copil cu ADHD sunt adesea chinuitoare. Si cel
mai frustrant este ca, dincolo de aceste aspecte, acesti copii chiar isi doresc sa invete. O dovedeste efortul lor
inzecit pentru a ajunge la nivelul celorlalti, neafectati de boala. 
Școlarul cu ADHD este neliniștit, agitat, în continuă mișcare, are dificultăți în efectuarea sarcinilor
școlare, performanță școlară scăzută; nu se poate concentra sau este distras cu ușurință de stimuli; este
dezorganizat, își pierde lucrurile, nu poate estima timpul; prezintă dificultăți de a respecta regulile unui grup
sau ale unui joc (dorește sa fie lider), este impulsiv, vorbește neîntrebat, nu-și așteaptă rândul îi întrerupe pe
ceilalți.
Acești copii au nevoie de sprijin, atât în mediul școlar, cât și din partea familiei. În cele două medii,
care sunt interdependente și se intercondiționează, copilul are nevoie de sprijin şi de o structură. Aceasta
poate lua forma planificării riguroase, prin care de stabilește când şi unde se fac temele, care sunt lucrurile

„Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți” - CRED

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
care trebuie luate la şcoală sau pentru alte activităţi, care sunt hainele de purtat în ziua
următoare. Programele au efecte optime atunci când sarcinile se finalizează la aceeaşi oră în fiecare zi.
Regulile simple creează sentimentul unei structuri, de exemplu temele trebuie terminate înainte de joacă,
televizor sau calculator.
Strategiile comportamentale care pot functiona includ:
 Recompensarea imediata a comportamentelor dezirabile
 Reformularea și “reinventarea” sarcinilor de invatare pentru a fi cât mai atractive și penrtu a-și păstra
caracterul de noutate
 Educarea comportamentului social adecvat prin modelare (rol-play)
 Educarea autocontrolului și dezvoltarea inhibiției prin activități și exerciții specifice de terapie
comportamentală
Pentru a avea rezultate, cei care lucrează cu copii hiperactivi trebuie să își păstreze calmul, să aibă o
atitudine pozitivă, să comunice cu aceștia în propoziții scurte, la obiect, să aibă cerințe clare și să aplice
imediat și consecvent un sistem relevant de recompense și penalizări, adaptat profilului copilului lor.
Relevanța, claritatea și consecvența sunt ingrediente cheie în managementul comportamentului copilului
hiperactiv.

 
 

„Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți” - CRED

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020