SISTEMUL PSIHIC UMAN.

DEFINIŢIE ŞI CARACTERISTICI

Definiție - Definirea psihicului = locul de organizare a tuturor proceselor psihice între stimul şi
reacţie (P. Fraisse: ”Psihicul este ansamblul proceselor ce determină conduita noastră”).

Abordarea sistemica - Caracteristicile SPU

1. Caracter informaţional-energizant
 Caracterul informaţional derivă din natura informaţională a psihicului. El trăieşte într-un
univers al informaţiilor, este bombardat de ele şi şi-a dezvoltat mecanisme ca să stăpânească şi să
utilizeze aceste informaţii
 Caracterul energizant derivă din faptul că în funcţionarea SPU importante sunt stările:
- generalizate,permanente de încărcare tensional-emoţională,de distribuţie şi consum, de
focalizare pe anumite aspecte
- tranzitorii.
Nu conţinutul stărilor este important ci modul de utilizare corectă a lor – de aici natura
stimulator-energizantă a SPU. SPU are stări şi procese cu diferite grade de organizare şi structurare,
care le diferenţiază calitativ, acordându-le o notă de valoare – transpar aspecte axiologice ale SPU.
Concluzie: SPU este informaţional-operaţional, stimulator-energizant şi axiologic.

2. Caracter interactiv şi interacţional Elementele sistemului nu există în sine, rupte unele de

altele, ci îşi capătă sensul în procesul interacţiunii. Acest lucru este demonstrat de faptul că nivelul de
dezvoltare a unei părţi a sistemului este dependent de nivelul de dezvoltare al alteia – ex. dacă nu se
dezvoltă gândirea, nu se poate vorbi despre observaţie (percepţie cu scop, organizată, planificată
mental) sau despre memorare logică;
Aceleaşi aspecte apar şi în destructurarea/perturbarea unei părţi a sistemului care perturbă alte
părţi sau chiar întreg SPU.
Caracterul interactiv este evidenţiat şi de relaţiile compensatorii dintre elemente: chiar dacă
unele părţi sunt mai puţin dezvoltate sau lipsesc, sistemul poate acţiona ca un întreg datorită
compensării (compensare = preluarea funcţiilor părţilor care lipsesc sau sunt insuficient dezvoltate, de
alte părţi mult mai dezvoltate).

3. Caracter ambilateral orientat

Numai orientarea dublă îi asigură SPU normalitatea, deoarece asimilarea informaţiilor vine din:
- exterior – întreruperea sa duce la autism şi onirism;
- interior – desprinderea de sine conduce spre o lume iluzorie, lipsită de constanţă şi utilitate.

4. Caracter evolutiv
Interacţionarea proceselor de creştere, maturizare, dezvoltare, integrare, învăţare, duc la
consolidarea unor structuri psihocomportamentale din ce în ce mai evoluate (ex: când se formează
gândirea logică, abstractă, pe bază de judecată şi raţionament, toate celelalte funcţii psihice sunt
ridicate la un nivel superior).

1 Sistemul psihic uman. Definiţie şi caracteristici

 Caracterul evolutiv presupune succesiunea unor faze de organizare – dezorganizare, fiecare
dintre ele putând fi premisa sau impulsul celeilalte.
Deci SPU trece de la :
- insuficientă organizare, nediferenţiere, nespecializare, spre
- forme complexe de organizare, diferenţiere, specializare.

5. Sistem cu ierarhizare funcţională şi valorică

Este vorba despre nivelele conştient, subconştient, inconştient, iar ierarhizare întâlnim şi în
interiorul lor. Trecerea de la un nivel la altul constituie dinamica normală a sistemului. Fixarea într-un
nivel duce la perturbarea sistemului.

6. Caracter antientropic şi antiredundant

Această caracteristică favorizează procesele de organizare şi încearcă să diminueze
elementele perturbatoare.
Ex: prin mecanisme de selecţie, uitare, transfer sunt eliminate:
- informaţii de prisos;
- cele care şi-au pierdut utilitatea;
- cele care dezorganizează sistemul.
Totuşi, se conservă informaţii care astăzi nu mai sunt utile dar mâine s-ar putea să fie, deci SPU
nu este total antiredundant. Exista si momente de dezorganizare, insa nu sunt destructive ci creează
condiţii favorabile începerii unui nou proces (apar evidente în creaţie, învăţare, rezolvare de probleme;
(ex: uneori o învăţare presupune o dezvăţare şi apoi o învăţare).

7. Caracter adaptativ, cu funcţie de reglare şi autoreglare

Acesta se formează în urma influenţelor exterioare, dar participă şi SPU la propria formare, cu
propriul său activism. Funcţia autoreglatorie se exprimă prin:
- autoimpunere;
- autoafirmare;
- autoeducaţie.

2 Sistemul psihic uman. Definiţie şi caracteristici