Fișa 1

Identifică şi alte structuri naturale, artificiale sau conceptuale care, ca şi psihicul, au

caracter de sistem. Pot fi realizate anumite analogii funcţionale?
Caracterul de sistem al psihicului este dat de faptul că oricare dintre cele trei componente ale
psihicului (activităţi, însuşiri, procese) se găseşte in relaţie de interdependenţă cu fiecare dintre
celelalte două componente. Procesele psihice apar ca elemente componente ale activităţilor psihice,
iar caracteristicile funcţionale constante ale proceselor se traduc în trăsături psihice. La rândul lor,
trăsăturile psihice reprezintă sintetizarea aspectelor constante caracterizând atât activităţile psihice
cât şi procesele psihice. Activităţile psihice reprezintă cadrul în care are loc manifestarea şi
dezvoltarea proceselor psihice şi a trăsăturilor psihice. După cum orice activitate psihică, de exemplu
învăţarea, nu se poate derula fără aportul fiecărui proces psihic.

Revenind la modelul variabilelor învăţării, variabilele de proces vizează procesele psihice

implicate de activitatea de învăţare. Fiecare proces psihic poate fi considerat un „bloc funcţional”
care îndeplineşte un rol bine precizat în activitatea de învăţare. Eficienţa învăţării depinde de
procesarea cognitivă a informaţiei, atât la nivel senzorial (senzaţii, percepţii, reprezentări), cât şi la
nivel superior (gândire, memorie, imaginaţie, limbaj). De asemenea, orice învăţare este însoţită şi
stimulată de afectivitate, iar lipsa motivaţiei sau voinţei ar duce la imposibilitatea realizării sau la o
realizare mult deficitară a activităţii de învăţare. Activitatea de învăţare este condiţionată de atenţie
prin focalizarea proceselor cognitive şi optimizată prin deprinderi care permit o automatizare a unor
componente ale activităţii. Cunoscând aceste variabile ale învăţării, putem construi deja răspunsuri
ştiinţifice, riguroase la cele două întrebări formulate de psihologia educaţiei. Secvenţele care
urmează vă vor da posibilitatea să aprofundaţi cunoaşterea acestor variabile. Însă nu toate cele patru
categorii de variabile vor fi abordate. Şi aceasta întrucât o parte constituie obiectul de studiu al altor
ştiinţe pe care veţi avea posibilitatea să le studiaţi mai târziu în cadrul modulului psihopedagogic.
Astfel, variabilele de context fac, în mare parte, obiectul de studiu al sociologiei educaţiei iar
variabilele de ieşire, precum şi o mare parte din variabilele de intrare şi de proces care îl privesc pe
profesor constituie domenii abordate de pedagogie. Ceea ce rămâne ca obiect central al psihologiei
educaţiei sunt variabilele de intrare care îl vizează pe elev. Astfel încât, dacă obiectul de studiu al
psihologiei generale este psihicul, obiectul de studiu al psihologiei educaţiei este psihicul persoanei
pusă într-o situaţie de învăţare.