Fișa 8

Cunoscând faptul că relaţia de determinare dintre învăţare şi procesele psihice este una
cu dublu sens, descrie rolul formativ al învăţării asupra proceselor psihice şi invers.

Procesele psihice joaca un rol foarte important in invatare in general si facem

referire mai ales in invatarea scolara/academica pentru ca in orice act de invatare intervine
de fapt intreg psihismul. Functiile de baza ale intregului proces cognitiv sunt atentia,
perceptia si memoria, astfel ca aprofundara cunoasterii aduce in prim plan imaginatia si
gandirea. In procesul invatarii se pot distinge doua etape si anume ca in prima se urmareste
rezolvarea unor probleme (aici rolul princippal il are gandirea, organizand perceptia,
memoria si imaginatia iar in a doua se realizeaza fixarea , consolidarea solutiei si pe primul
loc se situeaza memoria inteligenta.
Atentia.
Stim prea bine ca atentia consta in orientarea si concentrarea activitatii psihice cognitive
asupra unui obiect sau fenomen realizand prin aceasta o optimizare a cunoasterii selectand
o anume portiune din campul perceptiv intensificand impresia si asigurand mai multa
claritate. Sigur ca acest fenomen psihic este puternic influentat de motivatie si de starile
afective printr-o forma voluntara a subiectului care prsupune incordarea vointei si printr-o
forma involuntara atunci cand orientarea se face de la sine , fara un efort din partea noastra.
Nu poate exista un act de cunoastere eficienta  si cu atat mai mult unu organizat in cadrul
unei lectii fara o focalizare a constiintei elevului, fara castigarea atentiei sale. Un factor
important este interesul care este subordonat motivatiei, trebuintelor, sentimentelor
noastre. Daca interesul se afla in concurenta, cu unul din factorii obiectivi , atunci el se
dovedeste mai puternic.
Perceptia
Aceasta este constituita din numeroase senzatii, de pilda stejarul ne provoaca senzatia de
culoare, miros si daca il atingem de senzatii tactile si nu in ultimul rand intervin imagini urme
ale perceptiilor anterioare. Apoi in perceptie sunt implicate o sserie de atitudini. Mai intai
intervine o atitudine motorie , pozitia noastra, postura adoptata cand percepem ceva. Apare
insa si o stare de pregatire intelectuala care asigura o selectie in ceea ce prcepem, dar in
concluzie, fiecare observa mai bine ceea ce il interesaeaza. Observam deci, doua deficiente
principale care se manifesta in perceptia copiilor, cu atat mai accentuate cu cat elevii sunt
mai mici. Mai intai avand o experienta mai redusa decat a adultului, perceptiile lor sunt mai
putin bogate, neavan la baza numeroase reprezentari, iar ij al doile arand copii intampina
dificultati in a distinge esentialul de neesential, in cadrul observatiilor efectuate. Un rol
fundamental in facilitarea sesizarii esentialului il are cuvantul profesorului. In primul rand
acesta asigura starea de pregatire intelectuala necesara intelegerii  lectiei, o orientare
preliminara in care se indica ce anume urmeaza sa se studieze.
Memoria
 Perceptia se bazeaza pe memorie, ea furnizand imaginile acumulate anterior, in baza
carora capata un interes. Dar nu numai perceptia se sprijina de memorie ci si intreaga viata
psihica. In orice act invatat sunt prezente aspecte de stereotipie si de variabilitate. Fara
memorie nu am putea demonstra ceea ce am invatat si ca am invatat. Pastrarea informatiei,
stocarea ei, conservarea, reproducerea sunt foarte importante in procesul de invatare si nu
numai. Nu ai cum sa demonstrezi ca ai invatat, ca informatia s-a conservat decat numai prin
aceste procedee. O memorie imaginativa, asigurand pastrarea si reproducerea
reprezentarilor, una verbal-logica referitoare la idei, o memorie afectiva care creaza
posibilitatea retrairii unor emotii, sentimente si una motorie facand posibila formarea de
priceperi si deprinderi. Aici, invatarea scrisului incepe printr-o faza de familiarizare cu
actiunea. La inceput, elevul nu poate scrie litere intregi. El exerseaza trasarea unor linii,
bastonase si ovale, desi, si aceste miscari simple ii cer incordare. Este foarte importanta
motivatia subiectului, scopul memorarii, sensul pe care il are invatarea pentru el.
In concluzie, studiul procesului de invatare presupune o analiza mai detaliata a multiplelor
fenomene psihice implicate in structura sa de mare complexitate.