Finalitatile educatiei prescolare si a

invatamantului primar din Romania

1. Cadrul definirii finalitatilor educatiei prescolare

Procesul de instruire si formare a tinerelor generatii este un proces

finalist, iar aceasta caracteristica se aplica atat sistemului de invatamant, in
ansamblu, cat si fiecareia dintre treptele acestuia. Documentele scolare in
vigoare delimiteaza foarte clar finalitati cu grade diferite de generalitate,
menite sa ghideze intreg procesul de invatamant si descrie in detaliu
rezultatele ce urmeaza a fi urmarite pentru fiecare dintre treptele de
scolarizare si, mai mult, pentru fiecare dintre domeniile de cunoastere.
Acest efort de precizare coerenta a intentionalitatilor programelor de
interventie educationala constituie de fapt una dintre cele trei dimensiuni
majore ale reformei invatamantului din Romania: reforma de orientare, care
isi propune o noua fundamentare valorica a sistemului si a procesului
educational, prin reconsiderarea tintelor vizate de acestea.

Gradinita de copii, ca parte integranta a invatamantului preuniversitar

cunoaste si ea numeroase schimbari privind acest segment al finalitatilor,
ce determina transformari importante si in ce priveste structura si
continuturile vehiculate.

Psihopedagogia contempoana recunoaste azi pe deplin faptul ca

varstele mici reprezinta perioade de fundamentare a constructiei
personalitatii copilului si de dezvoltare a structurilor adaptative ce ii vor
permite o insertie sociala optima. Este justificata atunci atentia sporita
pentru reconsiderarea documentelor ce reglementeaza desfasurarea
programelor educationale la aceste varste, in sensul definirii finalitatilor
astfel incat sa fie asigurata:

 reflectarea transformarilor profunde ale societatii contemporane,

obiectivate in noi exigente de pregatire tinerelor generatii;
 compatibilizarea invatamantului prescolar romanesc trepte similare
de invatamant din alte tari prin racordarea la orientarile si achizitiile
valoroase in plan psihopedagogic si al practicii educationale realizate
pe plan international;
 reflectarea celor mai noi contributii ale psihopedagogiei dezvoltarii si
invatarii pentru intelegerea specificului varstei prescolare;
  asimilarea principiilor generale si a paradigmelor reformei profunde a
sistemului de invatamant romanesc;
 reflectarea orientarilor contemporane in problematica finalitatilor
educationale;
 continuitatea in interiorul aceluiasi ciclu curricular.

2. Nivele de definire a finalitatilor educatiei prescolare

Daca parametrii mai sus amintiti trebuie respectati in definirea

finalitatilor, asa cum se face ea in documentele scolare contemporane si in
practica educationala zilnica, propunem o ordonare a nivelelor de definire a
finalitatilor, specifice educatiei prescolare, o stratificare ce nu se
suprapunere peste nivelele ierarhice clasice ale finalitatilor (ideal, scop,
obiective), ci, dimpotriva, dubleaza aceasta taxonomie, specificand-o si
continuand-o. De altfel, nivelele pe care le-am identificat ca fiind specifice
educatiei prescolare nu pot fi organizate ierarhic, ele nu deriva cu
necesitate unele din altele, ci se suprapun pe alocuri si se completeaza
reciproc.

1. Finalitati derivate din Legea Invatamantului (nr 84/1995).

Documentele curriculare ale educatiei prescolare reflecta finalitati de
factura generala ce deriva din idealul educatiei – formarea personalitatii
autonome si creative. Din aceasta perspectiva, gradinita de copii isi
propune doua obiective fundamentale:

 asistenta sociala si educationala complexa (supraveghere, ocrotire,

indrumarea activitatii copiilor etc.), in vederea inzestrarii copilului cu
acele cunostinte, capacitati si atitudini care sa permita-i acestuia
raportarea activa si creatoare la mediu si sa-i asigure premisele
continuarii educatiei.
 dezvoltarea fizica si psihica armonioasa a copilului, in conformitate cu
potentialitatile, trebuintele, ritmul individual de dezvoltare a acestuia

2. Finalitati specifice nivelului de educatie prescolara. Cu un grad mai

mare de specificitate sunt finalitatile pe care Ghidul de aplicare a programei
pentru invatamantul prescolar (pag. 20) le descrie ca fiind specifice
educatiei prescolare:

 asigurarea dezvoltarii normale si depline a copilului prescolar,

valorificand potentialul fizic si psihic al fiecaruia, tinand seama de
 ritmul propriu al copilului, de nevoile sale afective si de activitatea sa
fundamentala – jocul;
 imbogatirea capacitatii copilului de a intra in relatie cu ceilalti copii si
cu adultii, de a interactiona cu mediul, de a-l cunoaste si de a-l
stapani prin explorari, exercitii, incercari, experimentari;
 descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati si formarea
unei imagini de sine pozitive;
 sprijinirea copilului prescolar pentru a dobandi cunostinte, capacitati
si atitudini necesare activitatii viitoare in scoala, precum si vietii sale
ulterioare in societate.

Aceste finalitati specifice, pe care le-am putea numi scopuri ale

activitatii educative din gradinita, detaliaza prima categorie de finalitati,
oferind in plus sugestii metodice pentru atingerea lor.

3. Finalitati specifice nivelelor de varsta prescolara. Reconsiderarea

rolului invatamantului prescolar in raport cu celelalte trepte ale sistemului
de invatamant s-a obiectivat printre alte demersuri, si in delimitarea in
cadrul palierului perioadei prescolara a doua nivele de varsta: nivelul I (3-5
ani) si nivelul II (5-7ani) care se regasesc in planul de invatamant prescolar
ca repere de distributie in timp a categoriilor de activitati si care au
desemnate obiective specifice:

nivelul I – socializarea copiilor, ce implica dobandirea si exersarea de

catre acestia a unor deprinderi de relationare sociala cat mai flexibile si
variate, impreuna cu achizitia unor capacitati de descoperire a propriei
identitati si de relevare a sinelui.

nivelul II – pregatirea pentru scoala, ce presupune pregatirea

prescolarului pentru asumarea unui nou status si rol, acela de elev, si a
unui nou tip de activitate fundamentala, invatarea scolara.

Incercand o relationare a finalitatilor pe nivele de varsta, pe care

tocmai le-am indicat cu scopurile educatiei prescolare anterior descrise,
putem spune, fara sa gresim ca socializarea, respectiv pregatirea pentru
scoala constituie doua repere de grupare a finalitatilor specifice
invatamantului preprimar. De altfel, documentele curriculare ale procesului
instructiv-educativ din gradinita recunosc acelasi rol de nucleu al celor
doua finalitati, recomandand organizarea activitatilor desfasurate de
educatoare cu copiii din perspectiva orientarii spre socializare respectiv
spre pregatirea pentru scoala” (Ghidul de aplicare a programei pentru
invatamantul prescolar, 2000, pag. 25), fapt ce nu exclude nicidecum
stabilirea si a altor finalitati complementare sau prelungirea, de exemplu, a
finalitatii socializarii si pentru al doilea nivel de varsta.

Finalitati ale ciclului achizitiilor fundamentale. Formularea ca obiectiv

central pentru partea a doua a programului de educatie prescolare (grupa
mare si grupa pregatitoare) a sarcinii de pregatire a copiilor pentru scoala
certifica recunoasterea din ce in ce mai clara a gradinitei de copii ca treapta
a invatamantului primar. Noua denumire de invatamant preprimar precum
si statutul obligatoriu al grupei pregatitoare constituie asigurari
suplimentare in acest sens. La nivelul curriculum-ului national, acreditarea
prescolarizarii copiilor ca un mijloc de promovare a reusitei scolare se face
prin integrarea in primul ciclu curricular – al achizitiilor fundamentale – a
grupei pregatitoare alaturi de clasele I si a II-a din scoala primara si prin
definirea de obiective comune fiecaruia din cei trei ani de initiere in
activitatea scolara.

Astfel, cele doua obiective majore ale ciclului achizitiilor

fundamentale: acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea
initiala precum si obiectivele specifice:

 asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje

conventionale (scris, citit, calcul)
 stimularea copilului in vederea cunoasterii mediului apropiat
 stimularea potentialului creativ al copilului, a intuitiei si a imaginatiei
 formarea motivatiei pentru invatare, inteleasa ca o activitate sociala

(Curriculum National. Planuri-cadru de invatamant pentru invatamantul

preuniversitar, 1999, pag. 18)

trebuie sa stea in egala masura in atentia cadrelor didactice din gradinita si

din scoala primara. In gradinita, asumarea lor se face cu precadere in anii
terminali, insa acest lucru nu exclude considerarea lor si pentru activitatile
educationale ale grupelor mijlocie si mica, in conditiile interesului cadrelor
didactice pentru anticiparea viitoarelor procese de integrare scolara,
eventual prin valorificarea resurselor jocului didactic. De altfel, o analiza, fie
ea si superficiala a obiectivelor specifice mai sus amintite releva faptul ca
fundamentele atingerii fiecaruia dintre acestea sunt achizitionate mult
inainte de grupa mare a gradinitei.
5. Finalitati ale categoriilor de activitati specifice gradinitei. Fiecare din
grupele de finalitati pe care le-am descris pana acum se concretizeaza la
nivelul curriculum-ului national in obiective cadru si obiective de
referinta pentru categoriile de activitati prevazute in planul de invatamant
prescolar: activitati de educare a limbajului, activitati matematice,
cunoasterea mediului, educatia pentru societate, activitati practice si
elemente de activitate casnica, activitati artistico-plastice si educatie fizica.

Obiectivele cadru si obiectivele de referinta reprezinta, ca

terminologie si modalitate de structurare a finalitatilor, ele reprezinta un
element de inovatie al noului curriculum national.

Obiectivele cadru sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si

complexitate, care sunt urmarite pe parcursul mai multor ani de studiu a
unei discipline de invatamant si se refera la formarea unor capacitati,
atitudini si valori specifice domeniului respectiv de cunoastere.

Obiectivele de referinta definesc rezultatele urmarite in fiecare an de

studiu, in urma activitatii de invatare a continutului unei discipline de
invatamant. Privite in ansamblu, ele descriu progresia in achizitia de
produse ale invatarii de la un an de studiu la altul.

Direct urmarite in practica educationala, cele doua tipuri de obiective

si-au dovedit utilitatea practica in ghidarea proiectarii si organizarii
sistematice a activitatilor instructiv-formative, cu atat mi mult in gradinita,
unde obiectivele cadru si referentiale reprezinta singurele repere
curriculare la indemana cadrelor didactice, dincolo de acestea,
educatoarele avand libertate maxima in alegerea continuturilor potrivite
pentru atingerea finalitatilor.

Nu vom proceda aici la o trecere in revista a celor doua tipuri de

obiective pentru fiecare din categoriile de activitati comune prescolare, un
demers de analiza a obiectivelor cadru si referentiale ce are la baza
formularea existenta in programa activitatilor din gradinita fiind realizat in
aceasta lucrare, in capitolul privind curriculum-ul prescolar. Incercam insa o
descriere a obiectivelor urmarite in parcurgerea activitatilor specifice
gradinitei, grupandu-le in patru categorii ce corespund celor patru
dimensiuni/laturi fundamentale ale educatiei: educatia intelectuala
(realizata cu precadere in educatia limbajului, activitati matematice si
cunoasterea mediului), educatia morala (realizata cu precadere in educatia
pentru societate), educatia estetica (realizata cu precadere prin educatia
plastica si muzicala), educatia tehnologica ( realizata preponderent prin
activitati practice si elemente de activitate casnica) si educatia fizica
(realizata prin categoria de activitate educatie fizica).

Educatia intelectuala in gradinita presupune dobandirea de catre

copil a primelor elemente ale muncii intelectuale, deosebit de importante
pentru pregatirea in vederea cunoasterii realitatii si a muncii viitoare de
invatare scolara. Este vorba despre latura instructiva a procesului
educational, ce presupune atat informarea cat si instrumentarea copiilor,
principalele achizitii ale acestora fiind:

 deprinderi fundamentale de autoservire: hranirea, imbracarea,

somnul, deprinderi igienice, aspecte legate de culturalizarea acestor
comportamente;
 deprinderi instrumentale: desenul, modelajul, elemente ale citit-
scrisului si calculului matematic, deprinderi de comunicare;

 cunostinte, informatii despre mediul inconjurator si despre sine;

In latura sa formativa, procesul educatiei intelectuale presupune:

 dezvoltarea principalelor procese psihice implicate in invatare.

Memoria, atentia, limbajul, gndirea cu operatiile si calitatile sale;

 dezvoltarea capacitatilor de investigatie a mediului inconjurator si de

cunoastere elementara a acestuia;

 dezvoltarea capacitatilor de comunicare si interrelationare.

Educatia morala in gradinita vizeaza dezvoltarea unor elemente de

conduita morala si crearea premiselor pentru conturarea unor convingeri
morale. Se urmareste, astfel, dezvoltarea unor deprinderi si obisnuinte ce
vor asigura o conduita deirabila social:

 deprinderi de autoservire si de comportare civilizata, politicoasa;

  deprinderi de asumare a responsabilitatilor si de indeplinire
riguroasa a unor sarcini si obligatii prestabilite;

 formarea unor reprezentari si sentimente morale;

 dezvoltarea capacitatii de intelegere a motivatiei logice a unor

cerinte de conduita;

 dezvoltarea capacitatii de a discerne intre bine si rau in

comportamentul propriu si al altora;

 dezvoltarea unor calitati de vointa si trasaturi de caracter la nivelul

varstei;

Educatia estetica. Obiectivul esential de urmarit in activitatile de

educatie estetica este dezvoltarea capacitatii de sesizare si intelegere a
frumosului din natura, viata, comportamentul celor din jur. Acest lucru se
poate face prin cultivarea obisnuintei de a pastra aspectul curat al camerei,
ucarilor, hainelor, cultivarea gustului pentru frumos prin exploatarea din
perspectiva valentelor estetice a imaginilor din cartile cu povesti, a
descrierilor intalnite in basme, a reprezentatiilor pe scena si a inregistrarilor
audio.

In latura sa instrumentala, educatia estetica urmareste formarea unor

deprinderi elementare de exprimare prin desen, modelaj, constructii,
stimularea potentialitatilor creatoare si dezvoltarea aptitudinilor artistice ale
copiilor, dezvoltarea unor deprinderi de evaluare din perspectiva estetica a
produselor activitatii proprii si a altora.

Educatia fizica. Obiectivul fundamental al educatiei fizice este

dezvoltarea normala si armonioasa a organismului copilului in parametrii
descrisi de varsta si potentialitatile individuale. Specificand, educatia fizica
in gradinita urmareste:

 intarirea starii de sanatate prin calirea organismului;

 dezvoltarea deprinderilor psihomotrice corecte, in principal a celor

implicate in dobandirea unei tinute corecte in mers si stand;
  dezvoltarea unor deprinderi igienice si a unor trasaturi de vointa si
caracter precum: incredere in fortele proprii, supunere la reguli,
perseverenta, curaj, altruism.

Educatia tehnologica presupune la aceasta varsta formarea unor

deprinderi practice “si mai putin exersarea acestora ca niste acte sau
norme impuse si nemotivate, care au ca efect executarea unor produse
“fara suflet” (Programa pentru invatamantul prescolar, pag. 28). Accentul
trebuie pus asupra:

 dezvoltarii manualitatii, a capacitatii de coordonare armonioasa a

miscarilor generale si fine;

 dezvoltarea unor scheme actionale utile in rezolvarea unor sarcini

practice simple;

 achizitia unor informatii de baza privind lumea tehnicii si practica

utilizarii tehnologiilor;
 cultivarea creativitatii si a spiritului de initiativa in activitatile
practice desfasurate atat in gradinita cat si in mediul familial.

6. Finalitati de natura operationala. Ultimul nivel de definire a

finalitatilor actiunilor instructiv-formative desfasurate in gradinita presupune
derivarea din obiectivele cadru si de referinta, si in lumina finalitatilor cu un
grad mai ridicat de generalitate, a obiectivelor operationale. Daca
precizarea celorlalte categorii de finalitati este realizata in cea mai mare
parte in documentele curriculare adresate invatamantului prescolar,
delimitarea obiectivelor operationale pentru fiecare din activitatile instructiv-
formative desfasurate este obligatia educatoarei. Didactica ofera reperele
actionale ce trebuie respectate in actiunea de operationalizare a
obiectivelor, listand modele si criterii de operationalizare, greseli tipice al
acestui demers ce trebuie evitate si verbe care descriu comportamente de
invatare. Nu vom relua aici aceste date, dar consideram important sa
insistam asupra unei recomandari a didacticii moderne, si anume, evitarea
formularii exclusive ca obiective operationale a unor achizitii de natura
cognitiva/intelectuala. Daca intre obiectivele de referinta ale fiecareia din
categoriile de activitate ale gradinitei se gasesc si obiective ce se refera la
atitudii si valori (oferim in acest sens, ca exemplu, analiza tipurilor de
produse ale invatarii ce pot fi urmarite in abordarea in gradinita a “noilor
educatii” (vezi tabelul 5.1) este in logica lucrurilor ca si intre obiectivele
operationale sa existe de fiecare data unele ce se refera domeniul:

social: comunicare, prietenie, cooperare etc.

afectiv/moral: sensibilitate fata de ceilalti, controlul emotiilor, prezentare

de sine, implicare afectiva, expimarea convingerilor etc.

psihomotor: perceptia spatiului, coordonare si control a miscarilor

generale si fine, expresie corporala etc.

estetic: exersarea judecatii estetice, capacitati de expresie etc.

Asa dupa cum reiese din analiza mai sus realizata, preocuparea
curenta de definire a intentionalitatilor proceselor de educatie prescolara se
obiectiveaza in formularea finalitatilor in contexte si pe nivele variate care
insa nu se exclud, ci dimportiva, se completeaza reciproc.

O preocupare complementara decrierii clare a finalitatilor este in

“Programa activitatilor instructiv-educative din gradinita de copii”
evidentierea unor coordonate pedagogice novatoare, de natura axiologica
si normativa, menite sa creeze cadrul propice atingerii finalitatilor specifice
invatamantului prescolar: restructurarea curriculara a raporturilor dintre
educatie si instruire, reconsiderarea rolului educatoarei, transformarea
perspectivei de abordare a copilului, o viziune didactica de tip curricular.

Asimilarea in practica educationala a unei noi conceptii privind

procesele educationale si actantii sistemului de invatamant confera sens
finalitatilor prevazute in documentele curriculare si permite actiunea
coerenta si unitara va cadrelor didactice in vederea atingerii obiectivelor
educationale formulate la diferite nivele macro si micropedagogice.

3. Finalitatile educatiei in invatamantul primar

Invatamantul primar se extinde pe parcursul ciclului achizitiilor

fundamentale (grupa mare pregatitoare, clasa I si a II-a), dar si pe
parcursul primilor doi ani scolari ai ciclului de dezvoltare (clasele III-VI).
Finalitatile ciclului achizitiilor fundamentale urmarite in primii doi ani ai scolii
primare sunt:
 Acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea
initiala

Obiective specifice:

 Asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje

conventionale (scris, citit, calcul aritmetic)
 Stimularea copilului in vederea perceperii, cunoasterii si stapanirii
mediului apropiat
 Formarea motivatiei pentru invatare, inteleasa ca activitate sociala

In partea a doua a invatamantului primar sunt urmarite o serie de finalitati

cu grad mai mare de complexitate, cuprinse in ciclul de dezvoltare:

Formarea capacitatilor de baza necesare continuarii

studiilor

Obiective specifice

 Dezvoltarea achizitiilor lingvistice pentru exprimarea in situatii variate

de comunicare
 Dezvoltarea unei gandiri structurate si a competentei de a aplica in
practica rezolvarea de probleme
 Construirea unui set de valori consonante cu o societate democratica
si pluralista

BIBLEOGRAFIE