PERFORMANȚA PEDAGOGICĂ

CHIMIE/BIOLOGIE
Crestomație științifico-metodică
pentru cadrele didactice
 I. ASPECTE GENERALE ALE PSIHOPEDAGOGIEI

1.1. Argumentați necesitatea modernizării curricula disciplinară și axării ei pe formarea/dezvoltarea de

competențe cu caracter de integrare.

Curriculum școlar ca oricare act normativ, periodic este evaluat, analizat, apreciat și raportat la un
ansamblu de criterii și indicatori specifici pentru a aprecia calitatea acestuia. Lucrul acesta este
firesc deoarece trăim într-o societate mobilă, în permanentă schimbare ce presupune adaptarea la
noile cerințe, adică ceea ce este bun și eficient astăzi poate fi ineficient mâine. Educația de astăzi
trebuie să corespundă exigenților de mâine fiind un proces deschis și flexibil oferind elevilor șansa
și libertatea de a se proiecta în lumi alternative, posibile, ieșite din propriile opinii, reflecții și
experiențe.. Prin urmare modernizarea curriculumului este un imperativ, deoarece școala are
misiunea de a forma cetățeni productivi, creativi capabili să se integreze cu ușurință în orice mediu
social. Acest lucru este posibil dacă elevul de azi, absolventul de mâine va fi competent. Este
necesară raportarea curriculumului școlar la tendințele moderne și la finalitățile de perspectivă ale
dezvoltării învățământului în plan european, mondial, raportat la respectarea valorilor general umane
și a celor naționale.
Curriculumul modernizat şi axat pe competenţe prevede în măsură mai mică asimilarea de către
elevi a unor sisteme de cunoştinţe din diferite domenii ale cunoaşterii, prin studiere
monodisciplinară, vizând înzestrarea acestora cu ansambluri de competenţe de tip funcţional, care
favorizează transferul şi mobilizarea cunoştinţelor în vederea accentuării dimensiunii acţionale a
instruirii.
Curriculumul modernizat marchează trecerea de la un enciclopedism al cunoaşterii, imposibil de
atins în raport cu viteza de multiplicare a informaţiilor, la o cultură a acţiunii contextualizate.
Această schimbare conduce la focalizarea actului didactic pe achiziţiile finale ale elevului şi la
stăpînirea de către acesta a competenţelor-cheie formate ca urmare a parcurgerii unui curriculum şi
necesare elevului în viaţă.
Prin Curriculumul şcolar modernizat se adoptă un nou model de stabilire a finalităţilor educaţionale,
formulate în termeni de competenţe, având ca punct de plecare profilul de formare al absolventului
din învăţământ secundar general, trecând prin finalităţile treptelor de învăţământ, pentru a se ajunge
la competenţele specifice la disciplina de studiu.
Acţiunile de implementare a Curriculumului bazat pe competenţe reflectă aşteptările sociale
referitoare la ceea ce va şti, va şti să facă şi cum va fi elevul la o anumită treaptă de învăţământ într-
un anumit domeniu de studii.
În activitatea de formare a competenţelor, profesorul îşi focalizează atenţia asupra valorii
acestora, reprezentate printr-un ansamblu integrat de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini
dobândite de elev prin învăţare şi mobilizate în contexte specifice, în vederea rezolvării unor
probleme cu care se poate confrunta în viaţa reală.
Activitatea de formare a competenţelor este orientată spre un nivel necesar şi suficient
pentru a se realiza dezvoltarea deplină a personalităţii elevului şi permite accesul acestuia la
următoarea etapă /treaptă a învăţământului şi /sau inserţia lui socială.

2
 În procesul educațional, prin intermediul Curriculumul axat pe competenţe şcolare, se
formează/dezvolta la elevi competenţe transversale-cheie (generale), transdisciplinare pe trepte de
învăţământ, specifice sau disciplinare.
Competenţele transversale-cheie sunt competenţele cu care trebuie înzestraţi toţi elevii din
învăţământul preuniversitar. Ele reprezentă „un pachet transferabil şi multifuncţional de cunoştinţe,
capacităţi, deprinderi şi atitudini, de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea
personală, pentru incluziune socială şi inserţie profesională”. Aceste competenţe au cel mai înalt
grad de generalitate, ele se definesc pe toată durata şcolarităţii şi se formează prin toate disciplinele
de învăţământ. Disciplinele de studiu au un diferit nivel de influenţă asupra formării competenţelor,
dar fiecare dintre ele îşi aduce aportul în acest proces.
Așadar nevoia/necesitatea modernizării curricula disciplinară este determinată de:
- ajustarea politicilor curriculare la standardele educaționale naționale și internaționale;
- asigurarea continuității în reformele curriculare și politici educaționale;
- asigurarea funcționalității ciclurilor curriculare în raport cu tendințele dezvoltării
curriculare pe plan național și internațional; / Cadrul de referință a curriculumului
național ,IȘE , 2017 pag.3 /

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

3
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

1.2. Explicați prevederile documentelor principale de politici educaționale cu referire la educația personalității
elevului.

Codul Educației (publicat : 24.10.2014 în MO nr.319-324 art.634 ) Capitolul IV Art.28 prevede

formarea unei personalități libere și creative prin asigurarea dezvoltării competențelor elevilor,
precum și prin consilierea și orientarea acestora în determinarea traseului individual optim către
orice treaptă de învățământ ulterioară. Deasemenea prevede formarea unei personalități cu spirit de
inițiativă, capabilă de autodezvoltare, integră, motivată care posedă competențele necesare angajării
pe piața muncii, dar și independentă în opinie și acțiune.
În contextul prevederilor CE în perioada anilor 2015-2020 au fost elaborate și aplicate o serie de
documente reglatoare, printre acestea Planul cadru 2018-2019 ce oferă posibilitatea selectării
planului de studiu individualizat.
Concepția Planului cadru alternativ ( Modelul 2 ) ( pag.17 Elevii au dreptul să aleagă disciplinele
din Compartimentul Discipline la alegere) permite aprofundarea competențelor necesare
completării obligatoriu din trunchi cu 7 ore la alegere, astfel elevul are o autonomie educațională,
astfel Planul cadru alternativ înseamnă centrarea pe nevoile celui ce învață, făcând învățământul
liceal mai atractiv și oferind posibilitatea acestora de a opta pentru disciplinele ce vor forma baza
pentru studiile postliceale.
Strategia de dezvoltare a educației pentru anii 2014-2020 ,, Educația 2020,, este principalul
document de politici în domeniul educației prin care se schimbă accentele educației în favoarea
calității actului educațional și a competențelor tinerilor ce prin succesul său își vor asigura
dezvoltarea și capacitatea de integrare în mediul social. Acest document stabilește obiectivele pe
termen mediu în vederea dezvoltării educației și definește orientările și direcțiile prioritare de
dezvoltare a sistemului educațional din RM. Strategia se bazează pe trei piloni: acces, relevanță,
calitate care stau la baza formării personalității elevului și are menirea de asigurarea a valorificării
potențialului individual a fiecărui elev
Prezenta Strategie are următoarele obiective:
 asigurarea dezvoltării durabile a sistemului educaţional în vederea formării unei personalităţi
integre, active, sociale şi creative – factori principali ai dezvoltării umane şi ai progresului
social-economic al ţării;
 sporirea accesului la educație de calitate pentru toți copiii și tinerii, prin asigurarea unui
mediu școlar prietenos și protectiv și prin consultarea elevilor, studenților și părinților în
procesul de luare a deciziilor;

4
  stabilirea direcţiilor prioritare de dezvoltare a educaţiei în R. Moldova şi a mecanismelor de
realizare a acestora;
 creşterea eficienţei cheltuirii banului public investit în educaţie, astfel încît resursele
disponibilizate să fie redirecţionate pentru a îmbunătăți rezultatele învățării, inclusiv prin
investiții în personalul didactic, procesul educațional și infrastructura instituțiilor de
învățămînt;
 sporirea eficienţei sistemului educaţional, extinderea şi diversificarea ofertelor educaţionale
prin valorificarea oportunităţilor oferite de tehnologiile informaţionale şi comunicaţionale;
 extinderea şi diversificarea sistemului de instruire a adulţilor pe parcursul întregii vieţi din
perspectiva formării generale şi a formării profesionale continue, în corespundere cu nevoile
persoanei raportate la necesităţile socioeconomice;
 compatibilizarea structurală şi calitativă a învăţămîntului naţional cu spaţiul european al
educaţiei
Din această perspectivă, educația personalității elevului este realizată la fiecare treaptă de
școlaritate:
Învățământul primar: are misiunea de:
 a contribui la formarea copilului ca personalitate liberă și creativă și asigură dezvoltarea
competențelor necesare continuării studiilor în învățământul gimnazial;
Învățământul gimnazial: are misiunea de:
 a contribui la formarea unei personalități libere și creative prin asigurarea dezvoltării
competențelor elevilor, precum și prin consilierea și ghidarea acestuia în alegerea unui traseu
individual optim fie spre învățământul liceal fie spre învățământul vocațional.
Învățământul liceal: are misiunea de :
 a asigura dezvoltarea la elevi a competențelor definite prin Curriculum național și
consolidarea lor în alegerea traseului educațional postliceal în funcție de potențial, vocație,
preferințe;
Un vector aparte este incluziunea elevilor cu cerințe educaționale speciale, care a devenit o parte a
sistemului educațional din RM prin care se oferă șanse egale de dezvoltare și celor care prezintă
anumite dificiențe de învățare pe motiv de boală sau alte motive obiective și subiective, asigurându-
le integrarea, reabilitarea și recuperarea.

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
5
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

1.3. Argumentați activitatea și importanța respectării principiilor proiectării didactice de lungă durată și de
scurtă durată, centrate pe cel ce învață.

Schimbările semnificative din educație se derulează într-un ritm accelerat. În acest cotext schimbări
profunde se produc în existența individului, anumite obiective, capacități și practici pot să nu mai fie
eficiente și se solicită schimbări radicale. Astfel în fața unor provocări permanente avem obligația să
ne preocupăm de educația tinerei generații dar și de propria noastră formare și dezvoltare a
competențelor profesionale pentru a putea face față cerințelor, schimbarea accentelor în favoarea
celor pe care îi învățăm.
Noua concepție de organizare și realizare a procesului educațional implică buna cunoaștere a bazei
metodologice a actului educațional, conștientizarea de către profesor a necesității formării
comportamentului celui educat conform rigorilor noilor condiții sociale. Acest aspect a dterminat
calea modernizării curriculumului școlar care trasează un demers educațional ce fundamentează
proiectarea, organizarea și desfășurarea eficientă a procesului educațional în contextul unei
paradigme educaționale axate pe cel ce învață, pe elev și axate pe finalități exprimate în termeni de
competențe.
În vederea realizării unui demers educațional de calitate, adecvat finalităților educației, a
standardelor de eficiență a învățării profesorul formează să abordeze activitatea de predare-învățare
din următoarele perspective:
- elaborarea proiectării de lungă durată care se va realiza în conformitate cu recomandările
metodologice a MECC, axându-se pe proiectarea unităților de conținut ce vor purta un
caracter logic, tematic, cronologic, spațial în scopul racordării/ asocierii elementelor din
curriculum: competențe specifice-unități de competențe. Deasemenea se va ține cont de
eșalonarea sugestiilor de conținuturilor în conformitate cu Curriculum Național, stabilirea
succesiunii parcurgerii conținuturilor, stabilirea numărului de ore alocate studierii
conținuturilor vizate și stabilirea unui sistem de evaluare specific disciplinei. Proiectarea
didactică de lungă durată este matricea activității profesionale a pedagogului, care trebuie să
fie una personalizată, originală și adaptată cerințelor uzuale a clasei la care va fi aplicată.
- elaborarea proiectării de scurtă durată poate fi realizată pe unități de învățare ca parte a
proiectului de lungă durată prin care se proiectează un bloc de lecții ce vizează atingerea
anumitor finalități educaționale, deoarece competența nu poate fi formată într-o secvență
scurtă de timp cum ar fi de exemplu lecția este logic ca distribuirea materiei de studiu să fie
realizată într-o unitate de învățare- totalitatea de subiecte unite prin respectarea logicii
6
 interne de dezvoltare a competențelor. Unitatea de învățare va subordona lecția, prin care
profesorul împreună cu familia elevului va dezvolta acestuia abiltăți de integrare și
competențe ce-i pun în valoare personalitatea. Astfel proiectarea didactică de scurtă durată
va răspunde la întrebările: Ce voi face? Cu ce voi face ? Cum voi face? Cum voi ști dacă am
realizat? ( J.Gibbs) și este procesul ce oferă mai multă autonomie şi control
asupra alegerii obiectivelor de studiu, a metodelor, a mijloacelor didactice şi a ritmului de
învăţare. Pentru o proiectare didactică de calitate este esenţială cunoaşterea detaliată a
profilului elevului constituit din competenţe, trăsături caracteriale, comportamente şi
aptitudini, care se relevă atât prin observări directe, cât şi prin întrebări, teste de aptitudini,
teste de inteligenţă, chestionare etc. Resursele de timp influenţează, în mod direct, strategia
didactică proiectată şi realizată şi ne oferă informaţii utile pentru valorificarea trăsăturilor
biopsihosocioculturale ale elevilor.
Strategia didactică, după cum bine se ştie, include pe lângă metodologie şi materialele
didactice folosite la oră. Cadrul de proiectare şi învăţare Evocare – Realizarea Sensului – Reflecţie –
Extindere (ERRE), a devenit în ultimii ani o practică uzitată în mediul educaţional preuniversitar
oferind avantaje vizibile pentru cei care îl practică, în primul rând, în opoziţie cu tradiţionalele
evenimente instrucţionale ale lui Gagne, cărora nu le ignorăm utilitatea. Cadrul descris se impune
prin funcţionalitate şi modul relativ simplu de aplicare, când poţi cuprinde la nivel mental mai uşor
schiţa demersului, fixând ce, cum şi cu ce voi preda / instrui la o unitate didactică:
– prin evocare ( Implică-te!) se proiectează şi se realizează actualizarea cunoştinţelor elevilor la un
subiect sau altul, sunt încadrate în contextul celor studiate până acum, este motivată învăţarea temei
date etc.; profesorul corelează cunoştinţele şi capacităţile ce vor fi dezvoltate cu cele formate
anterior, trezind emoţii, amintiri, unde e cazul;
– la realizarea sensului ( Informează-te! Procesează informația !) ca etapă de bază, se studiază
subiectul nou, se explică, se experimentează, se acumulează idei, informaţii, învăţarea devine
semnificativă;
– reflecţia ( Comunică și decide!Exprimă-ți opinia!) conectează cunoştinţele noi cu cele vechi,
conţine exersarea abilităţilor, importantă pentru a pune punctul pe i, sintetizând ce s-a studiat, la ce
bun;
– extinderea ( Acționează !) presupune activitatea individuală de studiere a elevului, pentru
documentare suplimentară, care, de asemenea, trebuie minuţios proiectată şi dirijată.
Proiectul didactic de scurtă durată este scenariul după care cadrul didactic va lucra la lecție.
Un proiect de lecție reușește dacă este o combinațițe raționalizată între:
- coerență – conexiune logică între activități separate, continuitate
- varietate- activități diferite dar obiective comune, menite pentru diferite stiluri de învățare
- provocare- activități ajustate la necesitățile elevului
- flexibilitate- proiectul este flexibil și în orice moment poate fi modificat
- echilibru- lecția este un amestec de ingrediente ( dozarea corectă a tehnicilor, activităților,
formelor de interacționare, conținuturilor)

Modelul proiectului de lungă durată:

Unitatea de învățare Competența Unități de Conținuturi Nr.ore Data Activități de Forme de

competență învățare și evaluare activitate

Modelul proiectului unității de învățare:

7
Unități de Detalieri de Nr. Activități de învățare Resurse Evaluare
competențe conținut ore produse

Modelul proiectului de scurtă durată:

 Antet:
Disciplina:
Clasa:
Subiectul lecției:
Tipul lecției:
Competențe specifice:
Unități de competențe:
Obiective operaționale:
Strategii didactice ( metode, tehnici, procedee)
Mijloace și resurse/ echipament
 Desfășurarea lecției:
Etapele Obiective Activități de Timp Resurse Forme de Evaluare
lecției operaționale învățare alocat metode,tehnici, interacțiune
procedee,
mijloace

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
8
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

1.4. Estimați necesitatea asigurării unui mediu educațional propice pentru motivarea elevilor spre îmbunătățirea
randamentului școlar.

Mediul educațional- cuprinde totalitatea factorilor interni și externi care influiențează activitatea educațională;
Motivația pentru învățare: starea de mobilizare direcționată spre atingerea unui scop. În acest caz, elevul este profund
implicat în sarcinile de învățare, este orientat spre finalități, într-o mare măsură conștientizate. Elevul transferă în învățare
potențialul cognitiv, afectiv, experiența de viață
Randament școlar- exprimă eficiența procesului de predare-învățare la un moment dat sau la finele unui trepte de
școlaritate

Epoca în care trăim este dominată de puternica expansiune a știintei și tehnicii în toate domeniile de
activitate și de accelerarea continuă a ritmului de viata al oamenilor. Aceste caracteristici ale
contemporaneității au consecințe directe și asupra pregătirii tinerei generații, care trebuie să facă față
atât cerințelor actuale ale societăți, cât și dezvoltării sociale ulterioare.
Într-o societate democratică este respectat dreptul fiecăruia la valorificarea potențialului său și
libertatea de a se afirma, pentru aceasta este necesară crearea unui mediu educațional adecvat ce ar
motiva elevul să prezinte un randament școlar de nivel înalt, deoarece motivația stimulează și
provoacă acțiunea, adică este motorul personalității. Rolul de a porni acest motor îi revine cadrului
didactic. Pedagogul are datoria să învețe a dirija activitatea elevilor în procesul de predare-învățare.
El trebuie să fie capabil să implanteze copilului dorința de a învăța. Creșterea atât de rapidă a
volumului de informații în toate domeniile, uzura accelerate a cunoștințelor pretinde adaptarea
continuă a obiectivelor școlii, a conținutului, formelor și metodelor de învățământ acestei dinamici
informaționale.
În al doilea rând, noul ritm de viață care solicită omul într-o măsura tot mai intensă, din punct de
vedere social, cultural și profesional se răsfrânge și asupra elevului.
Relațiile dintre maturizare și învățare, dintre dezvoltare și cultură, dintre educație și învățare sunt
exprimate de S. L. Rubinstein (1958) astfel: ”Copilul nu se maturizează mai întâi și după aceea
este educat și instruit. El se maturizează în timp ce este educat și instruit.”
În ce condiții se formează la elevi atitudinea activa față de învățare? Ce obiective trebuie să
urmărească procesul de învățare pentru ca însușirea activă și creatoare a cunoștințelor să devină o
9
trăsătură caracteristică permanentă, de durată?, Acestea sunt întrebările la care profesorul prin
măiestria sa și creativitate să găsească răspuns pentru a crea un mediu educațional motivant în care
elevul se va simți bine și va putea prezenta un randament școlar scontat și așteptat.
Exista deja numeroase studii în literatura psihologică și pedagogică, ai căror autori încearcă să
răspundă acestei probleme. Modalitățile recomandate pentru rezolvarea ei sunt multiple și variate.
Toate aceste studii precizează că motivația este una din condițiile esențiale, dar și cea mai complexă,
care asigură dobândirea de noi cunoștințe.

Motivația învățării se subsumează sensului  general al conceptului de motivație și face referire la

totalitatea factorilor care îl mobilizează pe elev la o activitate menită să conducă la asimilarea unor
cunoștințe, la formarea unor priceperi și deprinderi. Procesul de învățate este facilitat și energizat de
motivație prin o intensificare a efortului și prin concentrarea atenției elevului, prin crearea unei stări
de pregătire pentru o activitate de învățare. Elevii  motivați sunt mai perseverenți și învață mai
eficient. Una din cauzele ce duc la a învăța/ a nu învăța este motivația. Dar motivația poate fi și
efectul activității de învățare. Atunci când cunoști rezultatele învățării, mai ales dacă acestea sunt
pozitive, îți poți susține eforturile ulterioare. elevului. Din satisfacția inițială de a fi învățat, elevul își
va dezvolta motivația de a învăța mai mult. Așadar, relația cauzală dintre motivație și învățare este
una reciprocă. Motivația energizează învățarea, iar învățarea încununata de succes intensifică
motivația.
Psihologii au ajuns la concluzia că principalul resort intern al eforturilor omului de a se perfecționa
prin învățare este motivația. Educația formulează noi cerințe spre a stimula dezvoltarea copilului.
În acest context interpretativ, un rol deosebit revine educaţiei, aceasta fiind cea care dinamizează
natura motivaţiei: a trebuinţelor, motivelor, intereselor, aspiraţiilor şi idealurilor, a gradului său de
conştientizare şi subiectivizare.
Privind din această perspectivă, P. Golu defineşte motivaţia ca „model subiectiv al cauzalităţii
obiective, cauzalitate reprodusă psihic, acumulată în timp, transformată şi transferată prin învăţare şi
educaţie în achiziţie internă a persoanei” (Golu P. 2006, p.96)
Analizând cele spuse mai sus, putem afirma că motivația învățării este definită ca totalitatea
motivelor ce determină, orientează, organizează și potențează intensitatea efortului de învățare.
Motivul învățării elevilor poate fi un sentiment, o dorință, o idee ca rezultat al reflectării în
conștiința lor a cerințelor societății din care fac parte. Trebuie clarificat faptul că o activitate umană
de învățare nu se produce având ca impuls un singur motiv, ci este determinată și susținută de o
multitudine de motive.
Printre motivele pentru care oamenii urmează școala este reușita socială. Putem spune că mergem la
școală pentru a promova în societate, pentru a avea un statut social superior, pentru a reuși în viață.
Elementele fundamentale ale motivației învățării sunt reprezentate de coordonatele valorice ale
modelului dominant de reușita socială.
Declanșarea, orientarea și susținerea oricărei activități psihice sunt influențate de motivație. Acesta
este rolul motivație în învățare. Putem recunoaște un elev motivat pentru activitatea de învățare dacă
el este implicat în sarcinile de învățare, își autoreglează activitatea de învățare, dispune de o mare
capacitate de mobilizare a efortului de învăţare, are tendinţa de a opera în mod constant transferul a
ceea ce învăţat de la un domeniu la altul.
Procesul de învățare dar și rezultatul învățării sunt influențate tot de motivație. Sintagme și etichetări
negative precum elevii nu mai sunt interesați să învețe, n-au drag de carte, nu sunt motivați să învețe
apar frecvent în observațiile din mediul școlar. Este o realitate semnalată frecvent de profesorii din
țara noastră și o problemă actuală, la care specialiștii din domeniul științelor educației, dar și
practicienii au încercat să caute soluții.
10
Termenul „ a fi motivat la învățătură” exprimă o stare mobilizatoare și direcționată spre atingerea
unui scop. În acest caz, elevul este profund implicat în sarcinile de învățare, este orientat spre
finalități, într-o mare măsura conștientizate. Elevul transferă în învățare potențialul cognitiv, afectiv,
experiența de viață. La celălalt pol, termenul „a nu fi motivat pentru învățătură”, se identifică prin
pasivitate, inactivitate, concentrare lentă și greoaie spre o sarcină de învățare, lipsa spontaneității și a
curiozității.
Motivația este principalul vector al personalității, care direcționează comportamentul elevului spre
scopurile educaționale. Putem afirma că nu poate avea loc un proces educațional real, științific fără
identificarea motivelor învățării și aria lor de acțiune. Un rol aparte îl are profesorul. El este cel care
trebuie să știe să folosească forța acestor motive în educația elevilor.

Motivele învăţării, ca şi motivele întregii activităţi se formează sub influenţa condiţiilor exterioare.
Ele intră în acţiune, fiind stimulate tot de aceste condiţii care se raportează în poziţie de scop faţă de
activitatea de învăţare. De exemplu: elevul învaţă pentru că doreşte să-i bucure pe părinţii pe care îi
respectă. Când scopurile sunt exterioare învăţării (obiecte, rezultate, situaţii) ele pot fi produse atât
de elevii înşişi, cât şi de alţii (profesori, părinţi) şi obţinerea lor constituie un mijloc de satisfacere a
motivelor ce susţin învăţarea.
Dacă în cele spuse anterior, am clasificat motivația ca fiind externă și internă, în mod real, învățarea
este motivată atât intrinsec cât și extrinsec. Însă, s-a constatat că învățarea productivă are loc atunci
când copilul învață din plăcere, din interes cognitiv, deci spunem că este motivată intrinsec. Unele
motive intrinseci au caracter primar, legate de satisfacerea nevoilor de bază ale ființei umane, altele
au caracter secundar, fiind derivate din cele extrinseci, prin interiorizarea lor.
Motivația externă are în centrul ei – profesorul. Acest tip de motivație are rolul de a declanșa
motivația internă, după care acțiunea ei încetează. Dacă eșuează în a declanșa motivația internă,
motivația externă se transformă într-un mecanism specific mitei.
Influența motivație asupra învățării este covârșitoare. Am observat faptul că motivația intrinsecă este
motivația optimă deoarece acest tip de motivație este caracterizată prin interes, încredere, duce la
performanță, la dezvoltarea creativității, la creșterea perseverenței, a respectului de sine, aduce o
stare generală de bine. Motivația învățării este o tendință înnăscută a omului dar ea poate înceta
brusc dacă nu are condițiile necesare dezvoltării. Ea încorporează mai mult interes, exaltare şi
încredere, ducând la creşterea performanţei, a perseverenţei şi creativităţii, a vitalităţii, respectului
de sine şi a stării generale de bine a individului – o înclinaţie naturală către asimilare, măiestrie,
interes spontan, explorare.
Oamenii au această tendinţă către motivația învățării, din naştere, dar ea poate înceta brusc, dacă
condiţiile nu îi sunt propice. Teoria evaluării cognitive (TEC) sugerează că motivația învățării
înfloreşte atunci când circumstanţele o permit. Conform TEC, evenimentele socio-contextuale (ex.
Feedback, comunicare, recompense etc.), care sporesc sentimentul de competenţă pe durata unei
acţiuni, pot avea ca efect creşterea motivației învățării pentru acţiunea respectivă.

„Motivaţia intrinsecă îşi are sursa în însăşi activitatea desfăşurată şi se satisface prin îndeplinirea
acelei activităţi. Ea îl determină pe individ să participe la o activitate pentru plăcerea şi satisfacţia
pe care aceasta i-o procură, fără a fi constrâns de factori exteriori.” (Dragu A., Cristea S., 2003, 
p.75)

Subiectiv, această motivaţie e însoţită de trăiri emoţionale negative (teama de eşec, teama de
pedeapsă) sau de trăiri pozitive, dar îngust utilitariste (aşteptarea laudei sau a recompensei
materiale). Învăţarea apare, în acest din urmă caz, atrăgătoare în virtutea consecinţelor ei  Tema
motivație învățării a rămas de actualitate, iar literatura de specialitate s-a focalizat asupra ei.
11
Specialiștii au încercat să găsească modalități de stimularea a motivației pentru învățare, dar și
tehnici prin care profesorii pot crește gradul de motivare a elevilor.
Stimularea motivaţiei elevului este o artă care ţine de măiestria şi harul didactic al educatorilor, al
acelora care, după cum spunea J.A Comenius, au „cea mai minunată îndeletnicire din lume”.
Stimularea elevilor se realizează de către profesor, acesta trebuie să posede anumite trăsături de
personalitate și un stil de lucru.
Pentru a motiva elevii spre învățare, profesorii au la îndemâna câteva strategii:

 Stabilirea regulilor clasei împreună cu elevii. Regulile trebuie comunicate clar, încă de la
începutul anului școlar, ceea ce va duce la o responsabilizare a elevilor. Astfel îi putem
încuraja să adopte atitudini demne de apreciat și putem preveni comportamentele deviante.
 Personalizarea clasei. Se pot folosi diverse desene sau alte activități prin care se pot remarca
elevii clasei. Felul cum arată clasa este o formă de întărire a imaginii de sine.
 Cunoașterea elevilor reprezintă un important element în procesul de motivare a elevului spre
învățare. Atenția acordată de profesor elevului demonstrează respectul fată de elev. Simplu
fapt că profesorul memorează numele elevului, îi știe preferințele, îi dezvoltă elevului
încrederea în sine, îi întăresc sentimentul de siguranță și apreciere personală.
 Implicarea activă a elevilor în activitățile instructiv-educative. Putem atrage atenția elevilor
și prin controlul vocii, contactul vizual, organizarea sarcinilor de lucru într-un mod
productiv. Profesorul ar trebui să gândească un proces instructiv – educativ viu care să
potenţeze această disponibilitate naturală a elevilor.
 Așteptările profesorului devin un factor de motivație. S-a demonstrat că elevii au tendința de
a se ridica la înălțimea așteptărilor profesorilor. Dacă se aşteaptă şi se solicită cât mai mult
de la elevi adesea se va şi obţine acest lucru.
 Profesorul poate deveni un exemplu de comportament pentru elevii săi. Urmând exemplul
profesorului, elevii își pot modifica propriul comportament.
 Stabilirea unei atmosfere pozitive, de empatie față de fiecare elev în parte.
 Rezolvarea situațiilor-problemă în cel mai scurt timp. Dacă profesorul este apropiat fizic dar
și psihic de elevul ce are un comportament deviant, face posibilă oprirea comportamentului
respectiv.
 Recompensarea şi întăririle pozitive faţă de oricare comportament sau activitate demnă de
luat în calcul a elevului, măreşte stima de sine a acestuia şi îl motivează să acţioneze la fel şi
pe viitor. Nu de puţine ori, comportamentul dezirabil este „uitat”, pentru a acorda o atenţie
sporită elevilor care creează probleme. Dar a beneficia de atenţia profesorilor este o întărire
pozitivă cu valenţe educative semnificative, de care nu întotdeauna profesorul face uz. Cea
mai eficientă metodă de a recompensa elevii este lauda. Totodată aceasta este și cea mai la
îndemână.
S-a constatat că elevii sunt mai implicați în activitățile de învățarea atunci când le este prezentat
scopul învățării, domeniul unde își pot aplica cunoștințele, atunci când se simt apreciați, când le sunt
arătate progresele făcute, când sunt curioși.  De obicei, orice proces de învăţare este plurimotivat.
Eficienţa învăţării scade, dacă exista un nivel minim de motivare sau supramotivare, şi creste în
cazul unui nivel optim, ca zonă între minim şi maxim, însă în cazul motivaţiei interne nu există
saturaţie.

Notițe, completări, idei

12
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

1.5. Explicați prin exemple concrete, cum noile educații contribuie la formarea/ dezvoltarea competențelor
generale și specifice.

,, Educația are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole dar și o pregătire
pentru viitor, în bună măsură imprevizibil.,, / Jacques Delors /
Educația modernă se sprijină pe doi piloni: autenticitatea instruirii și evaluarea obiectivă ce
abordează integral procesul de formare a competențelor în contextul politicilor guvernamentale,
care începând cu anul 2010 au solicitat comunității educaționale posedarea competențelor generale
și specifice, funcționale prin care absolventul să fie pregătit pentru viață, punând în valoare
cunoștințele acumulate în anii de școală prin niște abilități practice utile.
Una dintre direcțiile noilor educații a fost întroducerea în programele școlare a disciplinelor ce au ca
scop provocarea celui care învață să se implice activ în soluționarea problemelor reale de viață,
astfel formându-și propriul tipar al realității și cu ajutorul cadrelor didactice să-și construiască o
viziune clară despre ,, a fi,, .
De ex: Disciplina Educația ecologică care are scopul dezvoltării unei atitudini pozitive față de
mediul înconjurător și are ca obiective specifice:
 formarea unui sistem de cunoștințe, dezvoltarea capacităților perceptive a simțului estetic;
 cunoașterea ființelor și fenomenelor din mediul înconjurător și caracteristicilor acestora;
 favorizarea însușirii unor cunoștințe din domeniul ecologiei prin activități cu caracter
experimental și demonstrativ, antrenarea copiilor în realizarea lor;
 creșterea capacității de a ocroti, respecta și proteja natura;
 conștientizarea necesității de a economisi apa, energia electrică, lemnul etc;
 cultivarea dragostei pentru Terra, a tuturor elementelor care întră în componența acesteia:
ape, soluri, plante, animale, resurse subterane;
 educarea copiilor în sensul păstrării sănătății mediului ambiant;
Disciplina: Educația pentră sănătate ce este abordată în dependență de patricularitățile de vârstă ,
comportamentele și atitudinile privind nevoile de dezvoltare și învățare ale elevilor și care are
13
scopul dezvoltării unei atitudini pozitive și responsabile față de propriul organism și are ca obiective
specifice:
 autocunoașterea și construirea unei imagini pozitive despre sine;
 prevenirea și profilaxia maladiilor și comportamentelor de risc prin minimalizarea și evitarea
factorilor de risc cu consecințe negative asupra organismului uman;
 prevenirea atitudinii negative față de sine și față de viață;
 prevenirea conflictelor interpersonale și dezadaptării sociale și a situațiilor de criză;
Prin urmare un profesor format în contextul noilor educații este pregătit pentru a realiza procesul de
formare a competențelor celor pe care îi educă nu numai în cadrul disciplinelordin trunchiul de bază
ci și prin discipline opționale care fiind corect selectate și abordate duc la favorizarea integrării
tinerilor în societate.

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

14
1.6. Argumentați necesitatea consolidării relațiilor interpersonale și de gestionare eficientă a conflictelor.

Existența umană ar fi greu de conceput în afara relațiilor sociale, variate, multiforme și care
acționează în planuri diferite. Un caz aparte al relațiilor sociale îl ocupă relațiile interpersonale ce
sunt niște legături psihologice conștiente directe între oameni. Alături de familie școala este
principala sursă de cultură și civilizație în care se realizează formarea omului,influiențează la rîndul
ei, prin conținutul mesajului educațional, prin comportamentul, atitudinea și prin personalitatea
profesorului dezvoltarea elevului. Școala este un mediu în care se stabilesc relații interpersonale ce
se reflectă foarte bine pe termen mediu și lung.Cunoașterea relațiilor interpersonale din mediul
școlar prezintă o importanță pentru randamentul și productivitatea în interiorul instituției și
consolidarea imaginii instituției pentru comunitate. În cadrul școlii se stabilesc următoarele tipuri de
relații interpersonale: elev-elev, elev-profesor, profesor-profesor, profesor –părinte, profesor-
administrația instituției, părinte-administrația instituției etc.
 Relația profesor-elev reprezintă modalitatea fundamentală de mediere didactică. Dincolo de
conținuturile concrete care se transmit în activitatea didactică este foarte importantă relația
care se stabilește între clasa de elevi și profesorul lor, precum și atitudinea acestuia în a se
relaționa cu grupul de elevi și cu fiecare elev în parte. Rezultatul unui raport pozitiv
profesor-elev înseamnă pe de o parte, oameni formați pentru integrarea eficientă în circuitul
vieții social-productive, iar pe de altă parte profesorii care își onorează obiectivul social
asumat profesori stimați de foștii lor elevi, de colegi și de societate. Profesorul trebuie șă țină
cont de faptul că dialogul deschis cu elevii săi sparge barierele, iar un copil se simpte
confortabil și este sincer.
 Relațiile profesor-profesor trebuie să fie una benefică actului educațional, aducând
procesului de predare-învățare un alt nivel de percepere. Între cadrele didactice trebuie să fie
relații de colaborare într-u realizarea acelorași obiective prioritare, deoarece școala trebuie să
fie locul în care elevul găsește un mediu cald, securizat cu concurență constructivă. Cadrele
didactice trebuie să conlucreze și să-și canalizeze acțiunile spre a-l ajuta pe elev să își
îndeplinească sarcinile ce i-au fost trasate, să contribuie în mod efectiv la dezvoltarea
autonomiei elevului.
15
 Relația profesor-elev-părinte în calitate de cel mai apropiat colaborator al școlii este familia.
Dialogul școlii cu familia este unul dintre elementele indespensabile ale reușitei
școlare.Dintotdeauna școala a colaborat cu părinții în diverse forme, dar astăzi din punct de
vedere a cerințelor sociale, apare mai mult ca niciodată necesitatea întărirea legăturii dintre
școală și familie. Cunoasterea cerintelor specifice ale scolii, valorificarea muncii elevilor,
urmarirea activitatii de invatare in modul familial, contribuie la imbunatatirea acestei legaturi
si diminuand sursele de neintelegere, plaseaza parintii si elevii in relatii de incredere cu
mediul scolar. Școala si familia sunt cei doi piloni de rezistenta ai educatiei, pentru a-si
exercita cu succes rolul in viata copiilor, familiile trebuie incurajate prin actiuni sociale
specifice, care favorizeaza derularea optima a relatiilor educationale. Personalitatea
profesorului este ”izvorul si reglatorul” actului educativ iar scopul formal al educatiei nu este
decat acela al formarii omului responsabil, a se conduce singur pe calea binelui, a adevaruli,
a dreptatii si a frumosului. Pentru a deveni om cu adevarat, pentru a se cunoaste pe sine,
elevul trebuie sa caute sa isi satisfaca trebuintele psihosociale specifice, cum sunt nevoia de
identitate, de apartenenta la grup, de acceptare si apreciere din partea celorlalti, nevoia de
statut si de participare. Obiectivul principal al actiunii educative este formarea personalitatii
elevului, care este urmarit atat in familie, cat si in scoala, astfel incat sarcinile scolare si ale
familiei in materie de educatie si instructie se impletesc si se sprijina reciproc; astfel se
impune tot mai mult implicarea cadrelor didactice in relatii de cooperare cu parintii copiilor.
Rolul profesorului nu se reduce doar la educatia de la catedra sai in clasa, ci presupune o
activitate de acest gen in fiecare relatie cu elevii si familiile acestora, desfasurand o munca
de dezvoltare, de conducere si de indrumare. O relatie eficienta profesor-parinte presupune o
ascultare activa, implicarea familiei in actiunile extrascolare ale copilului, cultivarea si
practicarea tolerantei fata de un punct de vedere diferit. Comunicarea cadrului didactic cu
familia elevului se poate face prin:
 Activitati de informare si consiliere a parintilor
 Lectoratele cu parintii • Adunari comune parinti-elevi
 Comunicarea prin posta
 Comuniarea prin telefon
Cunoasterea elevilor si a grupurilor de elevi este una dintre principalele arii de continut ale
pregatirii tuturor cadrelor didactice, iar pentru realizarea acestui deziderat este nevoie de o
colaborare stransa intre scoala si familie. O preocupare permanenta in intalnirile cu parintii este
identificarea dificultatilor pe care le intampina acestia in comunicarea cu proprii copii, precum si
prezentarea unor mijloace de optimizare a comunicarii dintre acestia. Astfel, colaborarea cu
familia este asezata pe un fundament solid.
Directii de imbunatatire a relationarii eficiente profesori-parinti/ parinti-profesori
 • Profesorul va informa pe parinti despre aspectele pozitive si negative din activitatea
elevului la scoala.
 Este recomandat ca mai intai sa fie prezentate unele aspecte pozitive, unele succese obtinute
la invațătură sau unele schimbari laudabile din comportamentul lui.
 Se va arata apoi la care obiecte elevul intampina greutati, ce greseli se observa in
comportarea lui si vor fi analizate cauzele acestora.
 Parintii vor fi informati despre posibilitatile de dezvoltarepe care le are copilul, despre
aptitudinile si interesele pe care le manifesta in munca scolara si in cea extrascolara.

16
  E necesar ca parintii sa tina legatura cu scoala, spre a se informa despre rezultatele muncii si
despre comportarea lor la scoala.
 Pentru a exista o relatie optima si autentica intre partenerii implicati in procesul
instructiveducativ este necesara asumarea responsabilitati de fiecare persoana implicata in
acest demers.
 Nu se poate vorbi separat de aceste relatii care se formeaza de-a lungul timpului petrecut in
scoala, proasta functionare a unui tip de relatie, pune in dificultate si celelalte relatii.
 Un alt aspect important al relatiilor care iau nastere in tot acest demers formativ este relatia
dintre elevi si profesori.
Directii de imbunatatire a relationarii eficiente profesor-elev/ elev-parinte
 Relatiile dintre profesor si clasa se polarizeaza, in general in sentimente de simpatie,
incredere reciproca, sau, dimpotriva, de antipatie, neincredere si chiar ostilitate de cele mai
multe ori. Sunt si cazuri cand contactul spiritual dintre profesor si elev nu trece de zona
indiferentei: clasa nu exista pentru profesor şi nici profesorul pentru clasa.
Însă din păcate conflictele în interrelaționare sunt inevitabile. În esență este vorba despre divergențe
în opinii, păreri, acțiuni. Primul pas în soluționarea unui conflict este recunoașterea existenței
conflictului și aplicarea tehnicilor de soluționare a conflictelor.
Pentru soluționarea unor conflicte ar fi bine să aplicăm niște reguli care sunt valide de la caz la caz
cum ar fi:
1. Flexibilitatea ( fii deschis și ascultă, adresează întrebări de clarificare)
2. Nu judeca dacă nu ești sigur că ai destule dovezi și informații asupra cazului;
3. Nu merge la confruntare, caută compromisuri
4. Focalizează-te pe soluții și nu pe acuzații;

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
17
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

1.7. Argumențați cadrul normativ și metodologic al proiectării curriculumului la decizia școlii.

Motto:,, Curriculum-ul este ceea ce li se întîmplă copiilor în şcoală ca rezultat a ceea ce fac
profesorii. Aceasta include toate experienţele copiilor, pentru care şcoala ar trebui să-şi accepte
responsabilitatea,, /Kansas,1958/
Curriculum-ul la decizia şcolii trebuie văzut ca parte a întregului curriculum şi nu ca lipsit de relevanţă în
legătură cu cel naţional în vigoare sau fiind în contradicţiie cu acesta. Elevul are nevoie de a experimenta un
curriculum coerent şi nu unul fragmentat incoerent. Astfel CDŞ trebuie să fie planificat împreună cu cel
naţioanal şi integrat acestuia, unul dintre rolurile CDŞ este de a se adresa acelor competenţe dorite care sunt
într-o prea mică măsură dezvoltate specific sau explicit de disciplinele academice. Exemple de astfel de
competenţe pot include dezvoltarea personală, pregătirea pentru viaţa de adult, încurajarea responsabilităţilor
de cetăţean. Gradul valorificării maxime a potenţialului CDŞ depinde direct de nivelul de conştientizare şi
înţelegere a oportunităţilor oferite de acesta.

CDŞ ESTE:
 PARTE COMPONENTĂ A CURRICULUMULUI NAŢIONAL
SPAŢIU TEMPORAL DIN PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT (constituit din diferenţa dintre
numărul maxim şi minim de ore săptămânal), asupra utilizării căruia se decide la nivel local în
instituţia de învăţământ
Planul –cadru de învățământ oferă fiecărui elev posibilitatea de a opta pentru discipline opționale.
Disciplinele opționale reprezintă componenta flexibilă a Planului-cadru de învățământ care contribuiela
dezvoltarea unor competențe transversale. MECC propune o listă orientativă de discipline opționale pentru
care au fost elaborate și aprobate curricula.

 Autoritățile administrației publice locale de nivelul al doilea și cele ale UTA Găgăuzia pot stabili
componenta locală a curriculumului pentru instituțiile din subordine, care va avea o pondere de cel
mult 5% din cota disciplinelor opționale în învățământul primar și gimnazial și de cel mult 10% din
cota disciplinelor opționale în învățământul liceal (în conformitate cu prevederile art. 40 (10) din
Codul educației al Republicii Moldova). În context, rămâne valabilă condiția respectării metodologiei
existente, care include etapele: elaborarea curriculumului la disciplina opţională, examinarea acestuia
la şedinţa catedrei/comisiei metodice din aria de referinţă și la ședința Consiliului profesoral al

18
 instituţiei, coordonarea cu specialiștii OLSDÎ şi înaintarea către Consiliul Național pentru Curriculum
pentru aprobare. Administrația instituției de învățământ va analiza domeniile de interes ale elevilor,
capacitățile instituționale (pregătirea cadrelor didactice, materialele didactice disponibile etc.) și va
decide asupra ofertei privind orele opționale pentru anul școlar următor, aceasta fiind prezentată, în
mod obligatoriu, elevilor pentru alegere. În luna mai, părinții/reprezentanții legali ai elevilor din
învățământul primar și elevii din clasele învățământului gimnazial și liceal își vor exprima, în baza
cererii în scris, opțiunile pentru studierea disciplinelor opționale în anul viitor de studii. Elevii din
clasa a X-a pot menționa disciplinele opționale solicitate în baza cererii de înmatriculare în
învățământul liceal. Componenta opțională a Planului-cadru de învățământ, stabilită în baza cererii
elevilor, se aprobă de către Consiliul profesoral al instituției, în luna august. Fiecare elev, cu excepția
elevilor din clasele/instituțiile cu profil și cele bilingve, studiază în mod obligatoriu o disciplină
opţională, în funcție de modelul de Plan-cadru selectat pentru implementare. Odată exprimată
opţiunea pentru o anumită disciplină, frecventarea ei şi realizarea prevederilor curriculare devin
obligatorii. Disciplinele opţionale pot fi realizate în clase sau în grupe a câte cel puțin 12 elevi în
localitățile rurale și cel puțin a câte 15 elevi în localitățile urbane. În cazul în care grupa este
constituită din elevii unei singure clase, orele opţionale se înregistrează în catalogul clasei respective.
Dacă grupa include elevi din două sau mai multe clase, orele se înscriu într-un registru/catalog
special de evidenţă. Orele opţionale se tarifează similar orelor din trunchiul comun. Cadrele
didactice, care predau o disciplină opţională recomandată de Planul-cadru sau aprobată conform
cerinţelor în vigoare în cadrul altui domeniu sau altei arii curriculare decât cea la care aparține
disciplina predată de bază, vor fi tarifate în condiții generale, cu păstrarea gradului didactic deținut, în
conformitate cu prevederile art. 11 al Regulamentului de atestare a cadrelor didactice din
învăţământul general, profesional tehnic și din cadrul serviciilor de asistență psihopedagogică,
aprobat prin ordinul MECC nr. 62 din 23.01.2018. Orele opționale nu pot fi utilizate pentru
extindere la disciplinele obligatorii. La disciplinele opţionale, în ciclul gimnazial și liceal, evaluarea
se realizează ca şi la disciplinele obligatorii. Nu se acordă notă la disciplina opțională Religie.
Instituția de învățământ va include în catalogul clasei sau în registrul/catalogul special, destinat
pentru înregistrarea disciplinelor opționale și în dosarul personal al elevului, disciplina opțională
studiată și notele obținute. La înregistrarea disciplinelor opționale în catalogul școlar, se va respecta
Instrucțiunea privind completarea catalogului școlar, aprobată prin ordinul MECC, în anul curent de
studii. În cazul transferului elevului în altă instituție de învățământ, în certificatul cu situația
academică eliberat, se va include și disciplina opțională studiată, numărul de ore, rezultatele (notele)
elevului la respectiva disciplină./ Secvență din Planul –cadru pentru ânvățământul
primar.gimnazial și liceal pentru anul de studii 2019-2020 /

Utilizarea competenţei ca element central al elaborării unui curriculum modern este în general
asociat cu tendinţa: un elev competent este acela care poate demonstra deţinerea abilităţilor practice
necesare pentru finalizarea sarcinilor ocupaţionale specifice nevoilor societăţii. Totuşi abordarea pe
bază de competenţe este din ce în ce mai mult adaptată pentru a fi aplicată şi în învăţământul
general, acolo unde curriculum-ul trebuie să-i dezvolte elevilor mai mult decât cunoştinţe şi un grad
de înţelegere. Un curriculum bazat pe competenţe este unul care afirmă ce ar trebui să ştie, să
înţeleagă şi să poată face elevul, la sfîrşitul unei perioade de şcolarizare.Curriculum-ul bazat pe
competenţe se distinge tocmai prin faptul că pune accentul pe aplicarea cunoştinţelor şi a înţelegerii
în situaţii concrete. Această abordare a elaborării curriculum-ului se concentrează din ce în ce mai
mult pe pregătirea elevilor pentru următoarea etapă a vieţii lor, fie că este vorba de continuarea
studiilor, fie de angajare şi viaţă de adult.
Prima etapă a procesului de elaborare a CDŞ constă în a stabili ce furnizează curriculum şcolar
existent CDŞ trebuie să fie utilzat pentru a acoperi lipsurile/golurile identificate între competenţele
19
preconizate de curriculum-ul de bază la disciplină. Odată identificate diferenţele între ceea ce
realizează disciplinele din curriculum-ul naţional şi competenţele enumerate de profilul de formare,
următoarea etapă în procesul de elaborare a CDŞ necesită să sea analizeze nevoile factorilor
interesaţi la implementarea CDŞ prin consultarea şcolii cu comunitatea.
Elevii sunt potenţialii beneficiari a unui curriculum modern care este relevant pentru nevoile vieţii
lor viitoare. Aceştea trebuie încuraşaţi să analizeze ce tip de învăţare le va satisface nevoile viitoare,
atît cele individuale, cît şi cele de grup. Rolul curriclum-ului la decizia şcolii este de a căuta
opotunităţi de dezvoltare sau de punere în practică a abilităţilor pentru lumea reală.Acolo unde
abilităţile nu sunt dezvoltate, CDŞ trebuie să furnizeze oportunităţi specifice de asimilare şi exersare
a lor, într-un context cît mai relevant posibil pentru nevoile viitoare.
Dinamica socială și economică înregistrată la nivel național a determinat apariția unor schimbări
semnificative în sistemul educațional din Republica Moldova.Astfel școlile și comunitățile se
confruntă cu o serie de provocări ce vizează și nevoile reale ale beneficiarelor de servicii
educaționale. Un curriculum realizat la nivelul școlii presupune că cele trei mari procese ale
schimbării curriculare/conceperea, implementarea și evaluarea-sunt realizate de unul și același grup
de oameni din interiorul unei unități de învățămînt.
Prin dreptul conferit școlii de a lua decizii, curriculumul la decizia școlii CDȘ este în fapt emblema
puterii reale a acesteia. Derivată di libertatea, oferită de planul cadru, de a decide asupra unui
segment al curriculumului național,această putere dă posibilitatea definirii unor trasee particulare de
învățare ale elevilor și care individualizează, personalizează oferta educațională.CDȘ rămâne o
realitate a școlii de azi, realitate care și-a câștigat o serie de adepți (fapt important că printre aceștea
un număr considerabil sunt elevii) și care presupune starea de normalitate prin acceptarea diferenței.
Altfel spus, CDȘ ca putere a instituției permite crearea unui ethos propriu care conferă diferența.
În același timp într-o societate a cunoașterii, curriculumul la decizia școlii este o oportunitate de a
extinde gama de conținuturi, strategii și metodologii de învățare pe care le experimentează elevul.
Curriculumul la discipline este, în mod tradițional, implementat prin mijloace predominant,dacă nu
exclusiv didactice. Pentru a-i pregăti pe elevi pentru viața de adult și pentru cea în câmpul
muncii,este nevoie de metodologii de învățare care să le ofere elevilor un mai mare control și
responsabilitate în legătură cu propria învățare. Printre schimbările pe care trebuie să le ia în
considerare CDȘ-ul sînt prezente:
 Schimbări în societate
 Impactul tehnologiilor
 O nouă înțelegere a modului în care învață oamenii
 Nevoia pentru o mai mare personalizare și inovare
 Creșterea dimensiunii internaționale a vieții și a pieței muncii
Pregătirea elevilor pentru această lume schimbătoare și imprevizibilă reprezintă o responsabilitățile
covărșitoare și o provocare considerabilă. Abilitatea elevilor de a face față acestei lumi nu va fi
garantată prin memorarea unui corp fix de cunoștințe tradiționale, ci va depinde de abilitatea de a
învăța și a aplica permanent noi abilități, pentru a se adapta cerințelor variabile ale vieții de adult și a
celei de angajat. Așadar, să-i învețe pe elevi cum să învețe este prioritatea unui curriculumul
modern, iar curriculumul școlii trebuie să-i formeze pe elevi, oferindu-le această competență vitală.
Pentru a atinge acest scop, profesorii din licee trebuie să-și pună un număr de întrebări dificile
printre care:

20
  Cum putem să-i implicăm mai mult pe elevi, să-i facem să lucreze conform modalităților în
care învață adulții-multisenzorial, prin colaborare, rezolvare de probleme reale?
 Cum putem să le oferim putere elevilor asigurîndu-le mai mult control și posibilitatea de a
alege?
 Cum se pot focaliza cadrele didactice pe nevoile elevilor, mai mult decît pe ceea ce doresc
ele însele să le ofere?
 Cum este posibil să se conștientizeze diferențele individuale dintre felul în care învață elevii?
 Cum se pot identifica punctele tari și punctele slabe și cunoștințele anterior dobîndite ale
elevilor și cum pot fi constatările încorporate în CDȘ?
 Cum se poate lucra cu un grup mare de elevi, dar și lua în considerare țintele și traseele
individuale ale elevilor?
 Cum află cadrul didactic și școala ce vrea să învețe elevul și cum anume vrea să învețe?
 Cum se poate evalua modul în care elevii înțeleg aceste întrebări?
 Cum se folosesc răspunsurile la aceste întrebări pentru a dezvolta capacitatea de învățare a
elevului?
Administrația instituției
 Să utilizeze eficient resursele umane din școală
 Să vizeze competențele reale
 Să ofere condiții de desfășurare (spațiu, orar)
 Să armonizeze pregătirea personalului didactic existent cu interesele elevilor, cerințele
părinților, în contextul comunității locale
 Să nu ofere discipline opționale pentru completarea normei didactice
 Să aprobe disciplinele/temele/cursurile opționale susținute ăn fața consiliului de
administrație, convingător și argumentat, pe bază de proiecte ce cuprind.planificări, teme,
conținut
 Să prezinte oferte de opționale în școală (afișare)
 Să asigure informarea corectă a elevilor și părinților (ședințe cu părinții, pliante, lectorate)
 Să obțină acordul elevilor și a părinților, pe bază de semnătură
Prin urmare:
Directorii și consiliile de administrație au responsabilitatea unui bun management.
Deasemenea, trebuie să:
 Își prezinte oferta opțională în funcție de baza materială și competențele profesorilor de care
dispun
 Să aleagă un curriculum la decizia școlii care să permită individualizarea școlii și crearea
unei personalități a acesteia, prin prezentarea ,, Proiectului școlii,, și ,,Ofertei școlii,,
 Să le asigure elevilor parcursuri individuale proprii, potrivit intereselor și aptitudinilor lor,
dându-le posibilitatea de a alege.

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
21
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

1.8. Argumentați necesitatea abordării individualizate și diferențiate în formarea personalotății elevului și

valorificării multiplelor intelegențe ale acestuia.

Societatea contemporană, caracterizată prin accelerarea progresului ştiinţific şi tehnic, prin explozia
informaţională, prin fenomenul globalizării, reclamă o educaţie centrată pe elev, pe înclinaţiile,
nevoile şi interesele acestuia, ceea ce va oferi şanse de formare, dezvoltare şi manifestare
individuală a fiecărui elev. În acest context putem accentua importanţa principiului diferenţierii şi
individualizării învăţării, care plasează în centrul procesului educaţional copilul, ţinând seama de
achiziţiile sale, de ritmul şi de capacitatea sa de a deveni actor al propriei învăţări. Un mijloc
didactic eficient de reflectare a principiului diferenţierii şi individualizării învăţării este manualul
şcolar. Cuvinte-cheie: principiul diferenţierii şi individualizării învăţării, manual şcolar, teoria
inteligenţelor multiple, taxonomia sarcinilor didactice.
O relevanţă deosebită în acest context are principiul diferenţierii şi individualizării învăţării .
Principiul diferenţierii şi individualizării învăţării exprimă necesitatea adaptării dinamice a
încărcăturii cognitive şi acţionale a conţinuturilor şi a strategiilor instructiv-educative atât la
particularităţile psihofizice ale fiecărui elev, cât şi la particularităţile diferenţiate, relativ comune
unor grupe de elevi în vederea dezvoltării lor integrale ca personalitate şi profesionalitate. În lumina
„Declaraţiei drepturilor omului” fiinţele umane au dreptul şi şanse egale de dezvoltare şi
manifestare. Este cunoscut faptul că fiinţele umane nu se nasc egal înzestrate în ceea ce priveşte
posibilităţile psihofizice şi că nu au condiţii identice de dezvoltare şi manifestare. Pedagogia actuală
admite atât existenţa unor particularităţi psihologice individuale ce deosebesc, în mod evident,
persoanele unele de altele, cât şi existenţa unor particularităţi individuale, relativ comune unor grupe
de persoane. Din această perspectivă a apărut principiul tratării individuale şi diferenţiate a elevilor.
Diferenţierea instruirii reprezintă strategia de organizare a corelaţiei profesor-elev, care urmăreşte
individualizarea activităţii pedagogice. Ea vizează adaptarea acţiunii instructiv-educative la
particularităţile psihofizice ale fiecărui elev. Individualizarea instruirii presupune adaptarea continuă

22
a practicii didactice la particularităţile bio-psihoculturale ale elevului. De asemenea, individualizarea
învăţării exprimă necesitatea de a valorifica eficient posibilităţile şi eforturile individuale atât în ceea
ce priveşte persoanele înzestrate, cât şi pe cele mai puţin înzestrate. În cadrul manualului şcolar
principiul diferenţierii şi individualizării învăţării este pus în aplicare prin intermediul unui sistem de
sarcini didactice, care oferă fiecărui elev posibilitatea să se axeze pe capacităţile, interesele şi
aptitudinile individuale şi să-şi dezvolte potenţialul propriu. Pornind de la această aserţiune,
constatăm rolul major pe care îl poate avea într-o astfel de abordare a educaţiei teoria inteligenţelor
multiple a lui H.Gardner şi taxonomia lui Bloom, care stau la baza formulării sarcinilor didactice şi
constituie o modalitate importantă de motivare a elevului pentru învăţare. Teoria inteligenţelor
multiple, prezentată în premieră de profesorul Howard Earl Gardner de la Universitatea Harvard, a
modificat concepţia asupra învăţării în ultimii douăzeci de ani. Această teorie porneşte de la critica
sistemului de învăţământ şi a „şcolii uniformizate”, care este organizată astfel, încât să poată reuşi
doar cei mai buni şi, în special, cei înzestraţi cu abilităţi logico-matematice sau lingvistice, întrucât
valorizează cu precădere doar aceste două tipuri de inteligenţă. În cartea sa „Multiples Inteligences.
Theory in Practice” H.Gardner analizează diverse surse privind dezvoltarea normală, precum şi cele
referitoare la copiii supradotaţi sau cu diverse deteriorări ale facultăţilor cognitive, ajungând la
concluzia că o inteligenţă trebuie să fie probată de două lucruri: − existenţa unei zone de
reprezentare pe creier, − existenţa unui sistem propriu de expresie. Astfel, conform acestei teorii,
există o diversitate de abordări intrinseci pe care o persoană le foloseşte pentru a înţelege, percepe şi
a-şi forma o imagine asupra lumii înconjurătoare. Prin urmare, există mai multe tipuri de inteligenţe:
inteligenţa verbal-lingvistică: capacitatea elevului de a utiliza cu uşurinţă cuvintele fie în registrul
oral, fie în registrul scris; elevul manifestă sensibilitate la sensul şi ordinea cuvintelor, la multiplele
funcţii ale limbajului, îi place să citească, să scrie, să utilizeze un limbaj descriptiv, participă activ în
cadrul discuţiilor; inteligenţa logico-matematică: elevul are capacităţi de a utiliza raţionamente
inductive şi deductive, de a rezolva probleme abstracte şi de a înţelege relaţii complexe dintre
concepte, poate să realizeze raţionamente complexe, să traducă ceva într-o formulă matematică, să
demonstreze utilizând scheme, să stabilească relaţii de cauzalitate, să elaboreze modele şi să
folosească analogia pentru a explica; inteligenţa muzical-ritmică: elevul are capacităţi de a
reacţiona emoţional la sunet, ritm, linie melodică, tonalitate şi a recunoaşte/produce diverse forme
de expresie muzicală, percepe (în calitate de meloman), discriminează (în calitate de critic muzical),
transformă (în calitate de compozitor), exprimă (în calitate de interpret) formele muzicale;
inteligenţa vizual-spaţială: elevul are capacităţi de a percepe cu acurateţe lumea înconjurătoare pe
cale vizuală, percepţia vizuală se combină cu un set de cunoştinţe prealabile, cu experienţa, cu
imaginile preexistente, percepe cu deosebită acuitate culorile, liniile, formele, spaţiul, dar şi relaţiile
dintre aceste elemente, învaţă folosind „ochiul minţii”, văzând, observând şi vizualizând; inteligenţa
corporal-chinestezică: elevul are capacităţi de a-şi controla cu uşurinţă mişcările corpului, de a
mânui cu iscusinţă obiecte, învaţă uşor utilizând limbajul mişcărilor corporale, prin implicare
directă, activităţi practice, jocuri de rol, excursii de studiu; inteligenţa naturalistă: elevul are
capacităţi de a percepe lumea înconjurătoare prin contactul direct cu natura, studiază îndelung şi
minuţios un subiect legat de floră şi faună, descrie schimbările din mediul înconjurător, desenează,
fotografiază obiecte din natură, realizează cu succes proiecte la ştiinţele naturii; inteligenţa
interpersonală: elevul are capacităţi de a sesiza şi evalua cu rapiditate stările, motivaţiile şi
sentimentele celorlalţi, este lider, învaţă mai uşor în grup, îi motivează pe ceilalţi în atingerea unor
scopuri reciproc avantajoase, se implică în găsirea unei modalităţi eficiente de înţelegere a celorlalţi;
inteligenţa intrapersonală: elevul are o reprezentare de sine corectă, îşi cunoaşte punctele forte şi
23
cele slabe, sesizează stările interioare şi propriile trăiri, este reflexiv şi analitic, învaţă prin sarcini
individualizate şi într-o atmosferă de corectitudine. Astfel, conform acestei teorii, persoanele
posedă numeroase reprezentări mentale şi limbaje ale intelectului şi se deosebesc prin formele şi
mărimea acestor reprezentări, prin uşurinţa cu care se folosesc de ele şi prin modul în care aceste
reprezentări pot fi schimbate. Persoane diferite au inteligenţe diferite sau diverse combinaţii ale
acestora care influenţează modul de a învăţa. Prin urmare, orice modalitate uniformă de predare este,
evident, nesatisfăcătoare, de vreme ce fiecare elev este atât de diferit. De aceea, H.Gardner susţine
că procesul educaţional trebuie planificat şi realizat în mod individualizat, din perspectiva
inteligenţelor multiple.
Un alt aspect, care atribuie sarcinilor didactice contextul învăţării diferenţiate şi individualizate, este
taxonomia lui Bloom. Nivelurile taxonomiei lui Bloom se articulează logic şi se ordonează după un
principiu structural: principiul complexităţii crescânde. Prin urmare, pentru a formula sarcini
didactice în contextul taxonomiei lui Bloom, e necesar să se ţină cont de semnificaţia nivelurilor
acestei taxonomii. În continuare este prezentată semnificaţia nivelurilor taxonomiei lui Bloom.
Cunoaşterea reprezintă evocarea faptelor particulare şi generale, a metodelor sau procedeelor,
evocarea unei structuri, a unui model, a unui termen etc. Pentru a demonstra cunoaştere, elevul
trebuie să poată provoca reapariţia datelor înmagazinate în memorie.
Înţelegerea reprezintă percepere intelectuală, manifestată prin capacitatea elevului de a opera cu
noţiuni. Pentru a demonstra înţelegere, elevul trebuie să poată transforma o modalitate de
comunicare în alta/un tip de informaţie în alt tip.
Aplicarea reprezintă utilizarea/aplicarea reprezentărilor abstracte (procedee, metode, principii,
teorii, algoritmi) în cazuri particulare şi concrete. Pentru a demonstra abilităţi de aplicare, elevul
trebuie să fie apt de a prevedea efectul schimbărilor produse de diferiţi factori.
Analiza presupune separarea/descompunerea imaginară a obiectelor, proceselor în părţile lor
componente şi identificarea particularităţilor acestora. Pentru a demonstra abilităţi de analiză, elevul
trebuie să poată verifica exactitatea informaţiei obţinute prin analiza elementelor unui întreg şi să
descopere ceva nou.
Sinteza presupune îmbinarea elementelor separate cu scopul de a forma un tot unitar. Pentru a
demonstra abilităţi de sinteză, elevul trebuie să poată găsi modalităţi/mijloace pentru a verifica
ipoteze, supoziţii, informaţii.
Evaluarea presupune formularea judecăţilor de valoare/părerilor referitoare la anumite aspecte,
procese, fenomene. Pentru a demonstra abilităţi de evaluare, elevul trebuie să poată să exprime idei,
sugestii referitoare la rezolvarea anumitor situaţii de problemă. Astfel, sub aspect psihologic,
rezolvarea consecutivă a sarcinilor didactice presupune implicarea proceselor de cogniţie de la
simplu la compus şi permite fiecărui elev să-şi dezvolte la maximum propriul potenţial intelectual şi
creativ.
Sarcini didactice la chimie formulate cu respectarea Teoriei intelegențelor multiple a lui
Gardner și taxonomiei lui Bloom
CHIMIA Modulul: Structura atomului, clasa VII-a
Tipul intelegenței Taxonomia lui Bloom Sarcina didactică
multiple după
Gardner
Inteligenţa verbal- Cunoaștere 1. Alege afirmaţiile adevărate.
lingvistică
Inteligenţa verbal- Cunoaștere 2. Alege răspunsul corect
24
lingvistică
Inteligenţa verbal- Cunoaștere 3. Numeşte elementele din sistemul periodic cu
lingvistică numerele de ordine 1, 3, 37, 55, 87. Indică
pentru fiecare sarcina nucleului şi grupa,
subgrupa din care face parte
Inteligenţa logico- Aplicare 4. Sarcina nucleului la atomul de fluor este
matematică egală cu +9, la cel de clor cu +17, la cel de
brom cu +35, la cel de iod cu +53. Stabileşte
numerele de ordine ale acestor elemente. În ce
grupă şi subgrupă sunt ele situate?
Inteligenţa logico- Aplicare 5. Stabileşte sarcina nucleului şi numărul total
matematică de electroni pentru elementele cu numerele de
ordine 11, 12, 13, 14.
Inteligenţa vizual- Înțelegere 6. Compară volumul nucleului cu cel al
spaţială atomului.
Inteligenţa logico- Aplicare 7. Un element are în total 8 electroni, iar altul
matematică de două ori mai mult. Determină sarcina
nucleului şi numărul de ordine pentru aceste
elemente. Numeşte-le.
BIOLOGIA Modulul: Structuri adaptate pentru zbor, clasa VII-a
Tipul intelegenței Taxonomia lui Bloom Sarcina didactică
multiple după
Gardner
Inteligenţa verbal- Cunoaștere 1. Enumeră adaptările pentru zbor ale păsării
lingvistică din imagine.
Inteligenţa vizual- Analiză 2. Rezolvă rebusurile de mai jos și descoperă
spaţială structurile adaptate pentru zbor ale păsărilor.
Inteligenţa
intrapersonală
Inteligenţa verbal- Înțelegere 3. Descrie, în baza schemei, mişcările penelor
lingvistică Evaluare în timpul zborului vâslit. Indică importanţa
acestei adaptări
Inteligenţa Aplicare 4. Demonstrează că pana este impermeabilă la
corporalchinestezic aer. Pentru aceasta: pune o lumânare într-un
ă Inteligenţa pahar, aprinde lumânarea, acoperă paharul cu
naturalistă pene. Prezintă rezultatele
Inteligenţa verbal- Analiză 5.Enumeră deosebirile dintre aripa păsării şi
lingvistică cea a liliacului din imaginile de mai jos.
Inteligenţa vizual- Înțelegere 6. Completează în caiet imaginea C cu
spaţial elementele omise. Argumentează răspunsul.
Inteligenţa logico- Sinteză 7. Grupează insectele din imaginile de mai jos.
matematică Notează criteriile pe baza cărora ai realizat
gruparea.
Inteligenţa verbal- Evaluare 8. Susţine prin cel puţin 3 argumente afirmaţia
lingvistică de mai jos: Starea aripilor determină eficienţa
zborului la păsările călătoare.

25
Principalul factor al reușitei lecției este profesorul care trebuie să selecteze tehnicile de predare-
învățare pentru a accesibiliza informația pentru fiecare elev în depedndență de capacitățile și
intilegențele individuale.

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

26
1.9. Estimați dependența succesului dezvoltării personale în formarea personalității elevului de orientările
valorice în educație.

Transformările care au loc în viaţa socială, economică şi culturală, impunând schimbări în

dezideratul educaţional, generează modificări în conştiinţa şi comportamentul personalităţii. Școala
contemporană este centrată pe elev. În procesul instructiv-educativ, nu se urmărește doar atingerea
unor obiective, ci și dezvoltarea personalității elevului. Pedagogia abordează problema personalității
sub aspectul dezvoltării și al educației, cu scopul de a identifica, pe această bază, cele mai eficace
căi, metode, mijloace și procedee de orientare și formare a personalității.
Dezvoltarea este un proces complex care se realizează printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare
etapă reprezentând o unitate funcțională mai mult sau mai puțin închegată, cu un specific calitativ
propriu. Trecerea de la o etapă la alta implică atât acumulări cantitative, cât și salturi calitative,
aceasta aflându-se într-o condiționare reciprocă. Dezvoltarea personalității se manifestă prin
încorporarea și constituirea de noi conduite și atitudini care permit adaptarea activă la cerințele
mediului natural și social-cultural. Dezvoltarea permite și facilitează constituirea unor relații umane
cu mediul în care trăiește și se formează.
Școala, ca instituție specifică, destinată formării tinerelor generații, își justifică existența și rolul prin
procesele pe care le conduce și al căror rezultat – omul format ca personalitate – devine factorul
primordial al progresului social. Educația realizată prin intermediul școlii îl transformă pe elev din
obiect în subiect al acesteia. Odată cu formarea conștiinței de sine, feedback-urile sistematice
determină atitudinea de cooperare a elevului cu profesorul său.
Școala îi educă pe elevi. În fapt, ea continuă opera începută în familie. Ideea că învățământul primar
este ”prima treaptă” de școlaritate este de mult depășită. Copilul pe care îl preia școala, vine deja cu
o ”zestre”, pe lângă cea biologică, cu una culturală, cu o sumă de comportamente mai mult sau mai
puțin elaborate. „Individul are un statut actual, dar și numeroase altele latente.” (R. Linton, p.19)
Focalizarea atenției profesorilor, diriginților trebuie să fie asupra necesiății de a dezvolta
personalitatea elevului în raport cu:
 atitudinea elevului față de cunoștințe;
27
  atitudinea elevului față de cultură;
 atitudinea elevului față de oameni;
 atitudinea elevului față de familie;
 atitudinea elevului față de muncă;
 atitudinea elevului față de mediul înconjurător,
În acest context eforturile acestora vor fi direcționate în vederea dezvoltării acestor laturi de
personalitate. Deasemenea în ajutor școlii trebuie să vină familia. Părinţii care se implică în
activitatea şcolară experimentează ocazii variate de a contribui la educaţia copiilor şi devin ei înşişi
motivaţi să-şi continue educaţia. Participarea lor în cadrul activităţilor educaţionale din şcoală este
un prilej pentru adulţi de a-şi împărtăşi abilităţile şi interesele, ceea ce contribuie la crearea unei
relaţii pozitive cu proprii copii şi cu şcoala, precum şi la dezvoltarea conştiinţei propriei valori şi a
încrederii în sine, iar pe de alta parte implicarea alături de ceilalţi părinţi din comunitate creează
oportunităţi şi reţele de implicare sporite, sedimentează relaţiile sociale şi poate creşte sentimentul
de control asupra mediului de viaţă. Şcolile pot beneficia de suportul moral, informaţional şi
economic al familiilor şi comunităţii. S-a demonstrat că în şcolile unde există şi se implică
comunitatea, ea devine o bogată sursă de materie primă care poate fi folosită pentru a face procesul
de predare-învăţare mai legat de realitate şi mai profund. De asemenea, comunităţile oferă mediul şi
contextul care poate întări valorile, cultura şi învăţarea în şcoală. Când aceste prime două instituţii
(familia şi şcoala) formează o echipă, şcoala devine o adevărată forţă în societate, prin promovarea
unei dezvoltări integrale şi continue a copiilor. Pentru a se ajunge la aceasta, şcolile “trebuie să
devină mai sensibile, responsabile, centrate pe copil şi să se afle în strânsă legătură cu comunitatea şi
familia” .
Din punctul meu de vedere, cadrele didactice ar trebui să ştie cum să valorifice diversele experienţe
de învăţare ale elevilor, provenite din educaţia nonformală sau informală si sa găsească căi, metode
de a-şi valorifica propriile experienţe de învăţare din afara învăţării formale, pentru a dinamiza şi a
eficientiza procesele didactice pe care le construiesc. Deoarece elevii se simt valorizaţi, capătă
încredere în ei, învață să comunice cu ceilalţi, au şansa de a învăţa în mod autentic şi profund, din
mai multe perspective despre o temă, de a interioriza diverse experienţe de învăţare şi de a-şi
clarifica propriile valori şi atitudini faţă de cunoaştere, interiorizează un continuum între ceea ce
învaţă la şcoală şi ceea ce învaţă în alte contexte, nonformale sau informale. Profesorii ar trebui
sa împărtășească experienţe de învăţare proprii, din care să rezulte o anumită atitudine faţă de
cunoaştere şi un stil de lucru intelectual, sa creeze un climat stimulativ pentru elevi, satisfacţia de a-
şi folosi întregul potenţial cognitiv şi metacognitiv în procesul didactic.

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
28
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
1.10. Argumentați oportunitățile ghidării în cariera elevilor. Propuneți unele forme și metodologii de ghidare în
carieră.

Consilierea și ghidarea în carieră constituie una din prioritățile politicilor educaționale și de ocupare
a forței de muncă în Republica Moldova.
Ghidarea în carieră constituie o expresie explicită a procesului educațional, un ansamblu de acțiuni
realizate de către profesor în scopul susținerii elevului în priectarea carierei, viitorului.
Activitatea de ghidare profesională urmărește dezvoltarea armonioasă a personalității, însușirea de
cunoștințe, priceperi și deprinderi în vederea realizării unui management eficient al propriei cariere.
În condițiile flexibilității pieții muncii abilitățile necesare deasemenea se modifică. Atfel crește
necesitatea de a decide în mod independent asupra carierei de viitor. pentru aceasta în ajutorul
elevului vine școala unde profesorii, diriginții, psihologul școlar sunt responsabili de această
componentă a educației și trebuie să aibă în vizor un complex de forme și metodologii ce ar veni în
sprijinul elevului, cunoscând potențialul elevului, interesele acestuia și al ajuta să ia o decizie
informată, rațională privind viitorul său profesional.În Republica Moldova tinerii fac alegerea
bazându-se pe popularitatea anumitei profesii, anumitor universități,facultăți la modă, dorințelor
părinților și nicidecum pe necesitate și analiză a ofertelor pieții muncii. Ghidarea în carieră trebuie
realizată prin toate disciplinele școlare.
Orele de biologie și chimie deasemenea sunt un prilej pentru a ghida în carieră. Deaceea în practica
personală am realizat următoarele activități:
Proiecte individuale: Viitorul piscicultor/ apicultor etc care este realizat de elevi la studiere
subiectelor respective în cl.X Proiectul este realizat după următorul algoritm:
 Informarea cu referire la cine sunt și cu ce se ocupă?
 Care sunt obligațiunile?
 Unde activează și în ce condiții muncesc?
 Ce echipamente folosesc?
 Care este cheia succesului și posibilități de dezvoltare?
29
 În ajutor vine site-ul www. go.ise.ro unde elevii pot găsi Ghidul ocupațiilor unde pot găsi
informații despre mai multe profesii.
La orele de biologie în clasa a XI-a la subiectele ce țin de igienă sunt invitați medici
specialiști. Ziua pedagolgului este un prilej pentru a promova profesia de pedagog, atunci
cînd încredințez elevilor să desfășoare ore la clasă.
Deasemenea în instituție este implementat cursul opțional Lectură pentru ghidare în carieră

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

30
 II. Aspecte specifice ale disciplinei Chimia
2.1. Prezentați argumente pentru relatarea contribuției personale la orientarea profesională a elevilor în cadrul
lecțiilor de chimie.

Cele mai convingătoare exemple în acest sens sunt absolvenții de liceu care au îmbrățișat profesii
legate de chimie:
Anul 2006 Covalenco Tatiana a făcut studiile la faculatatea de farmacologie, actual activează în
calitate de farmacist în rețeaua ,, Farmacia Familiei,,
Anul 2013 Deliu Mihaela a făcut studiile în domeniul mediciniei cosmetologice
Balan Marcela-Felicia studentă la USMF
Anul 2015 Para Zinaida –facultatea de farmacologie
Anul 2016 Balan Angelina –studentă la USMF
Lozan Cristian –student USMF
Anul 2017 Cociu Vera studentă la UST,facultatea de chimie,
31
 Anul 2018 Pascal Mihaela studentă la UST, facultatea de chimie
Catană Cătălina studentă la USMF
Anul 2019 Casian Veronica studentă la UST, facultatea de biologie și chimie

2.2. Descrieți etapele succesive de formare a competențelor specifice disciplinei Chimie

Etapele de formare a competenței școlare este un proces extins în timp. Aceste etape sunt
următoarele:
1. Achiziționarea cunoștințelor fundamentale ( știu)-această etapă presupune procesul de
acumulare a cunoștințelor teoretice.
2. Transformarea cunoștințelor fundamentale asimilate în cunoștințe funcționale ( știu să
fac)-pentru elev nu este suficient să cunoască un anumit volum de cunoștințe teoretice ,
științifice, el trebuie să le poată aplica în anumite situații. La această etapă are loc
transformarea achizițiilor teoretice în achiziții practice.
3. Interiorizarea cunoștințelor / formarea atitudinilor ( știu să fac)-la această etapă
cunoștințele funcționale devin abilități, deprinderi, comportamente, rezultate.
4. Exteriorizarea cunoștințelor ( știu să devin) această etapă se referă la la competențele
devin parte a activității școlare.La această etapă elevul operează cu cunoștințele interiorizate,
personalizate și propune strategii proprii de acțiune.
Procesul de formare a competenței școlare se condiționează reciproc și constituie un ciclu continuu,
care prin utilizarea diferitor metode , forme, mijloace de învățare are drept finalitate obținerea
performanței.
De exemplu:
Competența specifică disciplinei Chimia Utilizarea limbajului chimic în diverse situații de
comunicare, manifestând corectitudine și deschidere.

32
Prima etapă de formare a acestei competențe constă în acumularea unui bagaj de noțiuni și termeni
chimici, specificați prin verbul acțional ,, să definească,, , ,, să numească,, . Suport în acest caz , ca
metodă de lucru, poate fi expunerea, explicația, crearea vocabularului de noțiuni.
Etapa a doua solicită conferirea funcționalității cunoștințelor pentru conștientizarea lor. Ea poate fi
realizată prin explicarea noțiunilor de către elevi, ascocierea noțiunilor cu elemente similare din alte
domenii. De ex: completarea unui text lacunar, dictări chimice, rebusuri, jocuri didactice ,, Litera
norocoasă,, , distilarea cuvântului, depistarea erorilor în afirmații.
Etapa a treia: solicită antrenarea utilizării noțiunilor chimice pentru dezvoltarea deprinderilor de
aplicare a lor în soluționarea diferitor situații problemă, într-o formă orală sau scrisă. De ex: să
explice, să exemplifice, să compare, să deducă etc..
Etapa a patra: este axată pe un proces de interiorizare, care solicită ansamblul de capacități sub
aspectul de ,, a fi ,, în cazul rezolvării unui sistem de situații-problemă, incluzând autoevaluarea.
Unitățile de competență în acest caz sunt raportate la nivelul de atitudini : să estimeze, să propună,
să elaboreze, să aprecieze. De ex: elaborarea eseelor, proiectelor, lucrărilor de creație, sinteze.
Analiza algoritmului de formare a competenței demonstrează că condiția obligatorie de selectare și
aplicare reușită a metodelor în cazul procesului de instruire axat pe competențe constă în buna
cunoaștere a acestora vizând:
 Esența metodei: tipul, principiile de aplicare/derulare a acțiunilor, modalități de dirijare și
evaluare.
 Caracteristicile metodei: la ce etapă ale lecției poate fi aplicată și în ce mod, ce formă de
organizare a elevilor, eficiența vizavi de stilul de învățare a elevilor
 Competențele vizate direct și indirect
 Avantaje și dezavantajele metodei.

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
33
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________

2.3.Explicați prin exemple proprii de utilizare a unor sarcini de învățare individualizată la chimie pentru a
valorifica tipurile de intelegență a elevului.

Ce este inteligenţa?
Gardner defineşte inteligenţa ca pe un mod de a rezolva probleme şi de a dezvolta produse considerate valori de
către cel puţin o cultură.
În accepţiunea lui Piaget, inteligenţa este o formă superioară de adaptare optimă eficientă la situaţii noi,
problematice, prin restructurarea datelor experienţei. Această adaptare este rezultatul interdependenţei dintre
asimilarea de informaţii (experienţa cognitivă anterioară) şi acomodarea (transformarea experienţei cognitive).
Fiecare persoană are o compoziţie intelectuală diferită:
 Inteligenţa Verbal-Lingvistică
 Inteligenţa Matematico-Logică
 Inteligenţa Muzicală
 Inteligenţa Naturalistă
 Inteligenţa Vizual-Spaţială
 Inteligenţa Corporal-Kinestezică
 Inteligenţa Interpersonală
 Inteligenţa Intrapersonală
Teoria inteligenţelor multiple oferă un număr impresionant de instrumente didactice care pot fi utilizate în cadrul
lecţiilor asigurând centrarea instruirii pe elevi.

De ex: Compușii sodiului cl.9

1.Activităţi pentru elevii cu inteligenţă predominant verbal-lingvistică.

34
  Documentaţi-vă din manual şi din bibliografia recomandată despre istoricul descoperirii
sodiului, clorului şi a clorurii de sodiu.
 Întocmiţi un referat pe această temă.
 Citiţi şi povestiţi celorlalţi colegi bucăţi literare în care clorura de sodiu este un ,,personaj
principal“ (,,Sarea în bucate“; ,,Drobul de sare“).
2. Inteligenţa logico- matematică
 Stabiliţi compoziţia procentuală a clorurii de sodiu.
 Să se calculeze câţi moli de sodiu şi clor sunt necesari pentru a obţine 1 litru de soluţie de
ser fiziologic (NaCl), ştiind că acesta are concentraţia 0,9%, iar densitatea soluţiei este de
1g/cm3.
 Completaţi rebusul următor, ştiind că pe linia de mijloc apare numele uzual al clorurii de
sodiu.
 Realizaţi textul a patru probleme, în care apare clorura de sodiu (NaCl) fie ca reactant, fie
ca produs de reacţie.
3. Inteligenţa spaţială
 Modelaţi cu ajutorul modelelor obiectuale cristalul de NaCl ştiind că raportul de
combinare Na:Cl este 1:1.
 Reprezentaţi pe tablă şi în caiet, cristalul de NaCl, ştiind că acesta cristalizează în sistemul
cubic.

5. Inteligenţa muzicală
 Scrieţi o compunere, un eseu în care să prezentaţi sentimentele încercate în momentul
ascultării muzicii inconfundabile ascultată în salină.
 Descoperiţi relaţia indestructibilă între emoţia simţită în momentul audierii muzicii clasice
în salină şi frumuseţea de nedescris a figurinelor sculptate în sare.
6. Inteligenţa naturalistă
 Scrieţi un eseu poetic sau descriptiv bazat pe experienţele trăite în momentul vizitării
salinei.
 Dezbateţi influenţele climei şi ale mediului înconjurător asupra depozitelor naturale de
sare gemă şi consecinţele asupra omenirii.
7. Inteligenţa interpersonală
 Argumentaţi, printr-un eseu că clorura de sodiu este indispensabilă vieţii.
 Extrageţi cel puţin două argumente pro clorură de sodiu şi două argumente contra folosirii
excesive a clorurii de sodiu.
 Concepeţi un plan de salvare a mediului înconjurător de consecinţele nefaste ale dizolvării
clorurii de sodiu atunci când au loc inundaţii în zonele din apropierea salinelor.
8. Inteligenţa intrapersonală
 Reflectaţi, exprimând printr-o schiţă sau desen viitorul NaCl ca aliment şi principală
materie primă în industria chimică.

Notițe, completări, idei

35
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
2.4. Prezentați o secvență de lecție în care să utilizați câteva sarcini de învățare specifice unui elev cu stil de
învățare chinestezic

Disciplinele din aria curriculară matematică şi ştiinţe oferă o paletă largă de conţinuturi care se pot
preda prin metode active, cu activităţi de învăţare proiectate şi „construite” în cele mai variate
moduri şi adresate tuturor stilurilor de învăţare. Este şi zona curriculară în care ne putem adresa
tuturor stilurilor de învăţare şi, cu generozitate chiar, stilului tactilo- kinestezic..
Stilul kinestezic presupune:

 Efectueaza experimente!
 Alege exercitii de miscare, dans, joc de rol, mima, prin care sa repeti notiunile studiate!
 Transpune notitele in imagini sau benzi desenate!
 Alcatuieste harti conceptuale!
 Urmareste cu degetul titlurile si cuvintele-cheie; pronunta respectivele cuvinte si scrie-le din
memorie!
 Realizeaza exercitii practice!

Sarcina 1:Experiment chimic:Ghidare de cadrul didactic

Realizați experimentul conform indicațiilor de mai jos, observați schimbările și formulați

concluzii cu referire la proprietățile substanțelor.

36
Subiectul: Proprietățile chimice a substanțelor. Arderea lemnului, carbonizarea zahărului și oxidarea
cuprului

Materiale și substanţe: lemn, zahăr, sârmă de cupru.

Ustensile: spatulă, capsulă, clește metalic, trepied, sită cu strat ceramic,spirtieră.

Modul de lucru: Prinde cu ajutorul unui clește metalic o bucată de lemn și introdu-o în flacără.
Urmărește cum arde lemnul. Pune puțin zahăr într-o capsulă de porţelan și încălzește capsula pe un
trepied mai mult timp. Urmărește transformarea. Prinde cu ajutorul cleștelui metalic o sârmă de
cupru și introdu sârma în flacăra unui bec de gaz. Ce observi? Figura 18 – Carbonizarea zahărului
Observații. În urma arderii lemnului rezultă cenușă. Inițial, zahărul se topește, transformându-se în
caramel, apoi se carbonizează. Sârma de cupru devine neagră.

Sarcina 2:

Aerul este un amestec gazos omogen ce este important atât pentru organismele vii cât și
pentru economia națională. Informează-te cu referire la importanța aerului pentru industrie și
alcătuiește o hartă conceptuală în care o să prezinți importanța aerului.

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
37
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________

2.5. Prezentați o secvență de lecție în care să utilizați câteva sarcini de învățare specifice unui elev cu stil de
învățare auditiv.

Cel mai important element care ajută la decizia referitoare la un format sau altul al lecţiilor este
feedback-ul din partea elevilor. Cei care învaţă mai uşor prin stiluri de învăţare auditive
 îşi amintesc foarte uşor comenzile verbale,
 memorează mai uşor atunci când se discută despre subiectul respectiv şi, în general,
 înţeleg şi memorează mai bine atunci când informaţiile sunt transmise pe cale verbală.
Copiii care adoptă acest stil învaţă, de regulă, tot ceea ce este necesar din clasă, însă petrec foarte
mult timp studiind independent. Un ajutor pentru memorare este citirea informaţiilor cu voce tare.
Alte caracteristici ar fi:
 le plac discuţiile în clasă sau în grupuri mici
 le place să vorbească
 îşi expun părerile cu lejeritate în prezenţa altor persoane, se anunţă la oră
 reuşeşte să înţeleagă ideile discutând despre ele
 explică celor din jur şi acest lucru le face placere
 au o memorie bună a datelor
 preferă fonduri muzicale în timpul învăţării
 obţin performanţe bune la limba română şi limbile străine
 îşi amintesc cu uşurinţă ceea ce spun, dar şi ceea ce spun alţii, sarcinile verbale
 consideră că este dificil să lucreze în linişte pentru o lungă perioadă de timp
 îşi amintesc cel mai bine prin repetiţii verbale şi discuţii
38
  preferă activităţi care implică dialoguri, folosirea muzicii
 verbalizează acţiunile întreprinse pentru a-şi depăşi dificultăţile de învăţare; au nevoie să li
se explice cum se face un lucru.
Sarcina 1:
Când zugrăvim sau facem reparații în casă, folosim diverse materiale de construcție: ciment, ipsos,
rigips, gresie, aracet, vopsea etc. Analizează aceste materiale și întreabă părinții sau o persoană
autorizată cum se folosesc și în ce scop. Pentru fiecare material analizat, elaborează o fișă în care să
prezinți ceea ce ai aflat.
Sarcina 2:
Aproape zilnic prepari ceai. Îi îmbunătățești gustul adăugând zahăr. Ce se dizolvă mai ușor în
ceai: zahărul cubic sau zahărul pudră? De ce folosești lingurița pentru a dizolva zahărul în
ceai? Zahărul se dizolvă mai ușor în ceaiul rece sau în ceaiul cald?Discutați cu colegul de bancă
situația și prezentați un răspuns argumentat pentru această situație din viața cotidiană.

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

39
 2.6. Prezentați o secvență de lecție în care să utilizați câteva sarcini de învățare specifice unui elev cu stil de
învățare vizual.
Cum îți dai seama dacă stilul de învățare al elevului este cel vizual?
 are o afinitate pentru cărți și lectură, începe cu cărți de ilustrații și trece rapid la cărți cu mai
mult text
 are o memorie puternică care transmite date observate vizual
 preferă să vadă ceea ce urmează să învețe
 au mereu nevoie de hârtie și pix
 desenează în timp ce ascultă ceva sau ia notițe
 stau de obicei în primele bănci pentru a fi mai aproape de tablă și a vedea cât mai clar tot ce
scrie profesorul
 sunt fascinați de culori și obiecte strălucitoare, și vor folosi adesea postere și telefoane
mobile pentru a-și lumina camera
 îi place să deseneze și să picteze
 odată ce a citit o poveste, poate să-ți redea până la cel mai mic detaliu.
 spune adesea: “arată-mi”, când încearcă să învețe ceva nou și dorește să vadă pe altcineva că-
și îndeplinește o sarcină înainte ca el să încerce
 are dezvoltat un bun simț al direcției și al înțelegerii hărților
 recunoaște cu ușurință persoane, anumite fețe sau locuri
De ex:

2.7. Prezentați o secvență de lecție prin care valorificați metoda ,, studiul de caz,,

Acest tip de învățare utilizează abilități de gândire avansată ale elevilor pentru a-și construi proriile
răspunsuri, în opoziție cu situația în care profesorul le transmite direct cunoştinţele. Învăţarea cu
ajutorul studiului de caz începe cu o întrebare deschisă. Elevii vor începe să testeze teoriile şi să
interpreteze datele pentru a găsi răspunsul. Metoda este utilizată mai ales în timpul orelor de curs,
cînd elevii testează legile şi teoriile ştiinţifice. Învăţarea prin analiza studiilor de caz este o metodă
modernă care se poate folosi cu succes în domenii diferite, de la literatură şi psihologie, pînă la
ştiinţele exacte, matematică, fizică, chimie. Faţă de alte metode de instruire, metoda studiului de caz
nu prezintă studenţilor un ansamblu de cunoştinţe rigide. Această metodă oferă studenţilor
oportunitatea de a învăţa experimentând. A lucra cu studiile de caz este foarte asemănător cu a face
efectiv ceea ce fac inginerii la locul de muncă. De cele mai multe ori sunt necesare identificarea şi
clarificarea problemelor referitoare la problemele apărute în cadrul unei companii, prin analiza
informaţiilor calitative şi cantitative, prin evaluarea diferitelor modalităţi de acţiune şi prin luarea
unor decizii. Studenţii vor aprecia metoda şi vor învăţa mai mult doar dacă vor accepta să se implice
activ, nu să fie doar observatori care nu au o opinie sau un interes, în rezolvarea situaţiilor în cauză.
Scopul studiilor de caz nu este acela de a dezvolta un set de adevăruri „rigide”, ci acela de a stimula
învăţarea prin luarea unor decizii cât mai bune pe baza datelor disponibile. Studiile de caz reflectă
probleme reale care pot să apară în practică, cazuri în care informaţia prezentată este de multe ori
incompletă. Studiile de caz trebuie să simuleze cât mai bine realitatea. Scriitorii de studii de caz
încearcă să adauge realism în respectivele cazuri, însă este important să recunoaştem că acestea din
40
urmă diferă de situaţiile reale în mai multe privinţe. Astfel, informaţiile sunt gata înglobate în forme
scrise, în timp ce inginerii din lumea reală îşi adună informaţiile prin teste diverse, discuţii,
conversaţii, studii de cercetare, observaţii etc. Apoi, cazurile tind să fie selective, deoarece
majoritatea sunt create cu anumite obiective metodice, fiecare trebuind să se încadreze într-o oră de
curs, sau în două ore de seminar şi să atragă atenţia asupra unei anumite categorii de probleme
tehnice, dintr-o anumită arie. Pentru a centra atenţia, menţinând complexitatea cazului în limite
rezonabile, s-ar putea omite unele informaţii despre probleme. În cele din urmă, diferenţa dintre
analiza cazurilor şi problemele reale este aceea că participanţii la discuţii şi autorii studiilor de caz,
nu sunt responsabili pentru implementarea deciziilor lor şi nici nu trebuie să suporte consecinţele.
Dar acest lucru nu înseamnă că studenţii pot fi lipsiţi de seriozitate cînd fac recomandări. Instructorii
şi colegii de clasă sunt predispuşi a fi critici la contribuţiile care nu se bazează pe analize şi
interpretări atente ale faptelor. Pregătirea unui studiu de caz. - La fel cum nu există o singură soluţie
bună pentru o problemă, nu există un singur mod bun de a pregăti un caz. Totuşi, ghidul în linii mari
al pregătirii unui studiu de caz, ar putea fi de ajutor pentru a şti ceea ce ar trebui să se întâmple la
pregătirea unuia. Rolul studentului. - În analizarea unui caz sunt mai multe etape.
1. Citirea iniţială: Fără notiţe; Înţelege în mare ce se întâmplă; Gândeşte-te la problemele majore
şi la forţele prezente.
2. Citirea mai atentă a textului: Ia notiţe identificînd: obiectivele organizaţionale, natura
problemelor, fapte şi decizii cheie; Evaluează şi analizează datele cazului.
3. Dezvoltarea recomandărilor: Identifică modalităţi diferite de acţiune ca să îndeplineşti
obiectivele; Observă implicaţiile fiecărei acţiuni; Oferă informaţii, susţinute de analize.

Studiul de caz: Poluarea cu plumb

Clasa a fost desemnată de municipalitate să ajute rezolvarea unei situaţii de criză referitoare la
calitatea apei. Se cere identificarea poluantului şi găsirea metodelor de eliminare a acestuia din
apa oraşului.
Timpul avut la dispoziţie este scurt, astfel încât elevii vor fi împărţiţi pe grupe care să realizeze
sarcini specifice. Numărul membrilor fiecărui grup se va stabili în funcţie de numărul total al
elevilor. Fiecare grup va putea în orice moment să ceară informaţii suplimentare care să ajute la
elucidarea problemelor. Fiecare grup va selecta un membru care să comunice cu celelalte grupuri şi
să comunice clasei rezultatele la final. Se cere fiecărui grup să citească şi sarcinile pe care toate
celelalte grupuri le au de îndeplinit, înainte de începerea activităţilor specifice.
Prezentare: Apa care ajunge în staţia de tratare a oraşului nu este limpede şi conţine plumb în
concentraţii mari. Oraşul are reglementări în privinţa concentraţiilor, care nu trebuie să
depăşească 0,005 ppm pentru ca apa să fie considerată potabilă. Există câteva locuri din care
poate să parvină contaminarea cu plumb. Cele trei cele mai plauzibile surse de contaminare sunt
o uzină chimică din apropiere, o vopsitorie situată în vecinătatea oraşului şi solul contaminat
spălat de ploile recente. Conductele care transportă apa conţin plumb şi dacă apa este prea acidă,
atunci aceasta poate să dizolve plumbul şi să crească nivelul acestuia. Există o companie chimică
care poate a depozitat acidul sulfuric într-un mod neadecvat şi s-ar fi putut scurge în lacul din
apropierea oraşului. O vopsitorie din zonă utilizează de mulţi ani aceleaşi recipiente pentru
prepararea amestecurilor de coloranţi, iar apa cu care acestea se spală şi care conţine fosfat de
sodiu, poate fi utilizată defectuos. Chiar dacă coloranţii lor nu conţin plumb, este posibil ca
recipientele de mixare să conţină. De asemenea râul trece prin zone care au fost recent spălate de

41
ploile abundente. Solul din acele zone era contaminat cu plumb din perioada în care se folosea
tetraetilul de plumb pentru ameliorarea combustibililor şi se ştie de existenţa acelei poluări.
Chimiştii au efectuat nişte teste şi rezultatele acestora sunt la dispoziţia profesorului şi a grupurilor
de elevi pentru interpretări. Totuşi informaţii sunt restricţionate şi nu pot accesibile publicului larg.
S-au măsurat presiunea osmotică, procentele de plumb şi oxigen dintr-o substanţă precipitată din apă
şi masa precipitatului când a fost adăugat sulfat de sodiu peste apa filtrată.
Grupul 1. Sarcina grupului 1 este de a determina posibilii compuşi cu plumb care nu sunt
susceptibili de poluare deoarece solubilitatea lor este atât de mică încât nu poate depăşi limitele
maxime admisibile. Folosiţi celelalte date pe care le aveţi la dispoziţie pentru a identifica aceşti
compuşi. Raportaţi rezultatele grupurilor 2, 3 şi 4. Ajutaţi aceste grupuri cu calculele dacă aveţi
timp.
Grupul 2. Sarcina grupului 2 este de a determina contraionii asociaţi plumbului şi formula chimică
a compusului folosind datele de presiune osmotică. Odată contraionul detectat se va putea afla sursa
de poluare. Comunicaţi rezultatul grupurilor 3 şi 4.
Grupul 3. Sarcina grupului 3 este de a determina (utilizând datele preliminare) care dintre posibilii
contraioni este asociat cu plumbul şi care este formula compusului cu plumb. Odată determinat
trebuie stabilită şi sursa de poluare iar rezultatul trebuie comunicat grupurilor 2 şi 4. Ajutaţi aceste
grupuri cu calcule.
Grupul 4. Sarcina grupului 4 este de a determina Ksp a compusului cu plumb, presupunând că apa
este saturată. Folosind datele din tabel stabiliţi care compus este contaminantul. Odată acesta fiind
determinat, stabiliţi care este posibila sursă de poluare. Comunicaţi răspunsul grupurilor 2 şi 3.
Grupul 5. S-a sugerat că barbotarea de dioxid de carbon în apă ar putea conduce la scăderea
concentraţiei de plumb. Determinaţi din legea lui Henry şi din valorile Ksp pentru carbonatului de
plumb dacă această metodă ar putea funcţiona. Dacă da, găsiţi presiunea dioxidului de carbon care
este necesară pentru a produce suficient carbonat pentru a reduce concentraţia de plumb pînă la
limite normale. Constanta Henry pentru dioxid de carbon în apă la 25°C este 4,45×10-5 M/mm Hg.
Grupul 6. Din lista de valori ale produsului de solubilitate determinaţi care ar fi cel mai comun ion
pentru a reduce concentraţia de plumb în apă. Decideţi ce recomandaţi a fi introdus în apă pentru
îndepărtarea ionilor de plumb. Calculaţi concentraţia necesară a acestui produs.
Grupul 7. Sarcina grupului 7 este de a concepe un test care să determine când concentraţia de
plumb a ajuns în limitele acceptabile. Municipalitatea este interesată de un test rapid şi ne-costisitor,
care să poată fi efectuat şi de lucrători care nu au cunoştinţe avansate de chimie.

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

42
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

2.8. Argumentați, prin exemple concrete rolul activităților extrașcolare în formarea și dezvoltarea
competențelor specifice disciplinei chimia.

Activitățile extrașcolare vin să completeze procesul educațional și contribuie la dezvoltarea

aptitudinilor elevilor și în alte domenii decât cel cognitiv, în special sunt valorificate aptitudinile
artistice,deoarece dezvoltarea tinerei generații nu poate fi redusă numai la activitatea instructiv-
educativă care se desfășoară în cadrul lecțiilor. În acest scop se utilizează și alte forme de activitate:
cercurile, vizitele și excursiile, concursurile școlare, care contribuie la adâncirea cunoaşterii, la
descoperirea, dezvoltarea şi valorificarea intereselor şi pasiunilor, stimulează creativitatea, oferă cadrul
afirmării şi recunoaşterii performanţelor. În plan moral, aceste activităţi contribuie la formarea şi dezvoltarea
atitudinilor de respect pentru cunoaştere, pentru cultură, pentru creatorii ei, la exersarea trăsăturilor pozitive
de voinţă şi caracter. I. Nicola consideră că „Activitatea extraşcolară oferă independenţă mai mare elevilor şi
asigură o posibilitate de varietăţi pentru manifestările disciplinare, ele presupun respectarea unei game variate
de norme disciplinare” [5, p. 288]. Activităţile extraşcolare au unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile şcolare. Ele sunt diferite din punct de vedere al conţinutului, duratei, metodelor folosite şi
formelor de organizare a activităţii. Conţinutul activităţilor extraşcolare nu este stabilit printr-un curriculum
obligatoriu; elevii au libertatea deplină de a alege conţinuturile care sunt în perfectă concordanţă cu interesele
şi dorinţele elevilor. Astfel, acestea devin o formă complementară de activitate – parte componentă a
educaţiei – care stimulează valori, aptitudini şi dezvoltă vocaţia, talentul, încurajând competiţia, asumarea de
responsabilităţi, comunicarea, abordările bazate pe iniţiativă, imaginaţie și opţiune. Toate acestea duc la
formarea unor personalităţi complete şi complexe. Având cel mai larg caracter interdisciplinar, activităţile
43
extraşcolare pot îmbrăca diferite forme: , cercuri pe discipline, concursuri, care, prin specificul lor,
imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşând anumite
sentimente.
Activităţile extraşcolare cer o bună pregătire metodologică din partea profesorilor. Este necesar să se
creeze o atmosferă deosebit de favorabilă pentru instruire şi educaţie, să se ofere posibilitatea de
completare şi de aprofundare a cunoştinţelor şi abilităţilor obţinute la lecţii, să fie create condiţii de
formare a personalităţii în spiritul culturii naţionale. Este necesar să se îmbine în mod util şi plăcut
timpul în afara orarului şcolar al elevilor, odihna activă să fie marcată de certitudinea utilităţii
organizării plăcute a timpului liber într-un mediu sărbătoresc sau firesc – toate aceste sunt obiective
preconizate de Legea Învăţământului din Republica Moldova.
Pedagogul C. Cucoș consideră că, între activitatea desfăşurată de către elevi în cadrul lecţiilor şi
activitatea desfăşurată de ei în afara clasei şi a şcolii, există deosebiri din punct de vedere al
conţinutului şi al formelor de organizare:
1. Activitatea în afara clasei şi extraşcolară are un conţinut deosebit de activitatea în cadrul lecţiilor.
Desfăşurarea lecţiilor şi volumul cunoştinţelor predate sunt determinate de curriculumul la
disciplină, în timp ce conţinutul şi desfăşurarea activităţilor în afara clasei au conţinut flexibil şi
foarte variat, cuprinzând cunoştinţe din domeniul artei, ştiinţei, tehnicii, sportului. Totuşi nici
conţinutul acestor activităţi nu se stabileşte în mod întâmplător, ci pe baza anumitor principii.
2. Încadrarea elevilor în diferite forme ale activităţii în afara clasei şi extraşcolare se face pe baza
liberei alegeri, sub îndrumarea cadrelor didactice, care îi pot sugera fiecărui copil ce formă de
activitate este mai potrivită pentru interesele şi înclinaţiile lui.
3. Durata activităţilor în afara clasei şi extraşcolare variază. O lecţie are durata fixă de 45 de minute,
iar activitățile în afara clasei sau extraşcolare durează de la o jumătate de oră până la două ore.
4. Verificarea, aprecierea şi evidenţa rezultatelor activităţii în afara clasei şi extraşcolare au forme
specifice. Verificarea are caracter practic. Spre deosebire de aprecierea făcută în cadrul orelor prin
intermediul notelor, ceea ce a făcut elevul în afara orelor de clasă se concretizează prin intermediul
calificativelor slab, bine, foarte bine.
5. Activitatea în afara clasei şi extraşcolară este propice pentru manifestarea spiritului de
independenţă şi a iniţiativei elevilor.
6. O altă particularitate a activităţii extraşcolare o constituie legătura ei cu practica. Aplicarea
cunoştinţelor în cadrul activităţilor extraşcolare are şi valoarea unui exerciţiu de dezvoltare a
aptitudinilor elevilor. Întreaga activitate în afara clasei are conţinut variat, determinat de interesele
cognitive ale elevilor şi de dorinţele lor. Cercetările recente din domeniul psihopedagogiei arată că
utilizarea povestirilor ca metode de învățare dezvoltă imaginația copiilor. Metodele și tehnicile
moderne, activ-participative, capabile să mobilizeze energiile elevilor, să le capteze atenția, care-i
îndeamnă să-și pună în joc imaginația, înțelegerea, memoria, abilitățile artistice sunt extrem de
potrivite în educarea copilului pentru problemele ridicate de societatea contemporană. Aceste
metode sunt utile, pentru că dezvoltă competențele cognitive; sprijină și extind viața socială a
elevului; dezvoltă gândirea creatoare individuală și de grup; facilitează comunicarea conținutului
prin proiectarea în lucrările plastice a propriilor trăiri și sentimente; conduc la apariția unor raporturi
noi de cunoaștere și autocunoaștere; ajută la educarea inteligenței emoționale a copilului și elevului,
a empatiei ca fenomen psihic de retrăire a stărilor, gândurilor și acțiunilor celuilalt.
Prin urmare, elevii trebuie ajutați să participe la activitățile educative, să se implice afectiv, cu
plăcere și bucurie spontană în ceea ce fac. De aceea, un rol important în dezvoltarea aptitudinilor
artistice ale copiilor au ilustrarea poveștilor, miturilor, basmelor și poeziilor prin aplicarea
44
metodelor, procedeelor și tehnicilor artistico-plastice. În concluzie, putem menționa că activităţile
extraşcolare generează relaţii de prietenie şi ajutor reciproc între elevi, educă simţul responsabilităţii
şi o atitudine justă faţă de scopurile urmărite. Important este ca elevii să fie antrenaţi nu numai în
desfăşurarea unor asemenea activităţi, ci şi în iniţierea şi organizarea lor. Valorificarea activităţilor
extraşcolare în practica educaţională ar trebui să se producă sistematic şi cu mai multă eficienţă,
pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor.
De ex: Activitate extrașcolară: Pe urmele lui Mendeleev, realizată cu elevii din cl.VII-a
Scopul activității: Generalizarea cunoștințelor elevilor cu referire la structura Sistemului
periodic al elementelor chimice.
Obiective:
 Să propună soluții corecte pentru subiectele abordate;
 Să argumenteze răspunsurile propuse, folosind argumente logice și strucurate corect din
punct de vedere științific;
 Să aplice principiul intuiției și logicii în structurarea ipotezelor cu referire la răspunsuri;
 Să colaboreze eficient în cadrul echipei;
 Să manifeste atitudine tolerantă față de echipa adversă pentru asigurarea concurenței
constructive și eficiente;

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
45
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

2.9. Argumentați rolul experimentului demonstrativ, a lucrărilor practice și de laborator în vederea formării
competențelor specifice disciplinei Chimie.

,,Chimistul se poate bucura tot atât de mult de o experiență frumoasă .... ca și sculptorul în fața unei lucrări
realizate”. / Costin D. Nenițescu/.
Chimia fiind o știință experimentală care se bazează pe procesul teoretic și își găsește aplicabilitatea în
practică prin încercările de laborator, având la bază experimentul atât ca metodă de investigație științifică cît
și ca metodă de învățare și evaluare. Având un caracter experimental chimia nu poate fi predată, învățată și
evaluată fără să apelăm la experiment.
Experimentul are următoarele obiective:

 Fixarea și consolidarea unor cunoștințe asimilate anterior de elevi;

 Însușirea unor noi cunoștințe pe baza observațiilor proprii;
 Formarea priceperilor și deprinderilor de mânuire a unor instrumente, aparate și materiale specifice
laboratorului de chimie;
Alegerea unei anumite forme de experiment este condiționată de mai mulți factori: existența în dotarea
laboratorului a celor necesare pentru realizarea unui anumit experiment; ceea ce se urmărește a fi realizat prin
efectuarea experimentului în cadrul lecției; particularitățile de vârstă a elevilor; interesul manifestat pentru
cercetarea fenomenelor fizice și chimice, dorința de colaborare și cooperare a elevilor;
Folosirea experimentului de laborator, îi ajuta pe profesori să-i îndrume pe elevi în procesul de învatare,
deoarece creeaza contextul favorabil pentru: motivarea și implicarea activă a elevilor în invățare; facilitarea
gândirii elevilor,în special a celei critice si a celei creative; procesarea informației de către elevi prin
exersarea operațiilor gândirii atât de către elevi, cât și de către profesor; proiectarea unor activități care să
ajute la realizarea acestor scopuri; abordarea interdisciplinară a conținutului; oferirea unui material de
discuție; angajarea elevilor țntr-un discurs permanent ceea ce permite monitorizarea înțelegerii;stimularea
schimbării și a reflecției personale; încurajarea exprimarii libere si în siguranță a tuturor opiniilor;
confruntarea de idei și opinii în condiții de respect; sprijinirea elevilor în producerea opiniilor, a întrebărilor și
în căutarea răspunsurilor proprii; organizarea predării; stabilirea unor scopuri pentru învățare și satisfacerea
anumitor nevoi individuale;
46
Tipuri de experimente:

 Experimentul demonstrativ ( calitativ/ cantitativ)

 Experimentul aplicativ
 Experimentul destinat formării deprinderilor practice/ motrice
 Experimentul de cercetare
 Experimentul frontal
 Experimentul efectuat pe grupe
 Experimentul efectuat individual
 Experimentul bazat pe simulare
Utilizarea experimentului de laborator ca metodă interactivă de predare- învățare în activitatea didactică
contribuie la îmbunătățirea calității procesului educațional , având un caracter activ - participativ și o reală
valoare activ-formativă asupra personalității elevilor. În organizarea unui învățământ centrat pe elev
profsorul devine un coparticipant alături de elev la activitățile desfășurate.
Experimentul virtual : Pregătirea elevilor pentru o societate a cunoașterii impune utilizarea unor tehnologii
didactice adecvate capabile să asigure integrarea informației într-o manieră interactivă ( multimedia, foto,
film) deasemenea observarea aunumitor fenomene chimice prin intermediul laboratoarelor virtuale
În procesul studierii CHIMIEI, cunoştinţele elevilor la diverse discipline şcolare se integrează sub diferite
aspecte, astfel ţinându-se cont de principiul interdisciplinarităţii.
Metoda lucrărilor de laborator şi a lucrărilor practice asigură:

 legătura strânsă dintre teorie şi practică. Unele lucrări practice şi de laborator au ca bază exerciţiile şi
se desfăşoară după modelul acestora, iar altele după modelul tipurilor de experiment.
 Aplicatiile practice in CHIMIE reprezinta chintesenta insusirii constiente si eficiente a notiunilor din
disciplinele care compun domeniul mentionat.
 Lucrarile practice de laborator, pentru chimie-fizica nu numai ca sunt utile, dar au drept scop
atragerea elevilor si catre natura, determinandu-i să cunoască si sa inteleaga fenomenele fizice si
chimice care au loc.

Notițe, completări, idei

_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
47
 _____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
2.10. Propuneți o secvență didactică la Chimie, prin care să demonstrați valorificarea unei situații/ unui caz din
viața reală în scopul motivării elevului pentru învățare.

Motivația pentru învățare influiențează procesul de învățare în sine și, implicit rezultatele acestui proces.

 Pot eu să rezolv această sarcină?

 Vreau eu să rezolv această sarcină?
 Ce trebuie să fac pentru a rezolva cu succes această sarcină?
De ex: Clasa X-a Modulul ,, Chimia în viața societății,, pentru a argumenta utilitatea cunoștințelor de la
chimie în viață am venit cu mesaj motivațional cu următorul conținut:
,, Orice gospodar efectuează zilnic operații care aparțin defapt chimiei, fie pentru a prepara unele produse
necesare gospodăriei fie utilizarea chimiei pentru a-și înfrumuseța locuința și de a o păstra în curățenie. De
cele mai dese ori gospodarii recurg la chimie atunci când vor să-și protejeze livada, grădina de dăunători, iar
gospodinele apelează la mijloace chimice când se confruntă cu petele de pe haine, mobilă etc...În acest sens
gospodarii folosesc de exemplu: piatră vânătă, var, produse chimice din comerț pentru a prepara anumite
soluții de stropit pomii, vița-de-vie, legumele.. etc, iar gospodinele pentru înlăturarea petelor folosesc de
obicei apă oxigenată ,eter, acetonă, glicerină, acid acetic, benzină și produse din comerț. “
Sarcină pentru gospodari: Zeama bordoleză este un produs fitosanitar utilizat din cele mai vechi timpuri în
gospodării pentru combaterea bolilor și dăunătorilor. Cum prepari a 100 litri de zeamă bordoleză de 1%? Ce
ingrediente și în ce cantătăți vei folosi? Cum vei prepara soluția? Cum faci verificarea soluției? Ce norme de
precauție vei respecta?
Sarcină pentru gospodine: Apa oxigenată este un produs care poate fi inclusă în spălarea obișnuită pentru
obține rufe mai albe și mai curate. Datorită proprietăților sale acest lichid înlătură petele galbene care se pot
forma pe albituri , precum și petele de mâncare și transpirație. Descrie algoritmul de preparare a 500 ml
soluție de înlăturare a petelor folosind apă oxigenată de 3%.
Astfel procesul de învățare va fi însoțit de percepția utilității celor învățate în viață.Elevii experimentează în
mod direct relația între cunoștințele teoretice, efortul pentru asimilarea acestora, transferul cunoștințelor în
abilități practice și utile. Astfel activitatea respectivă realizată cu succes de elevi stimulează interesul de a se
angaja în studii viitoare sau mai avansate. În plus li s-a oferit oportunitatea elevilor să fie utili acasă.

48
 Notițe, completări, idei
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

2.11. Propuneți o secvență didactică la chimie prin care să prezentați abordarea subiectului din perspectiva
transdisciplinară.
Astăzi, mai mult ca oricând, adolescentul trebuie să-şi asume roluri şi responsabilităţi, să ia decizii
pentru cei din jur, să răspundă rapid şi bine la diversele provocări ale vieţii; succesul şi performanţa apar doar
dacă deţine cunoştinţe integrate, dacă priveşte realitatea ca o imagine unitară şi dacă gândeşte flexibil şi
creator.
O activitate transdisciplinară este o activitate care abordează o temă generală din perspectiva mai multor arrii
curiculare construind o imagine cât mai completă a temei respective. Este tipul de activitate unde cunoștințele
și capacitățile sunt transferate de la o arrie curriculară la alta, urmărindu-se atingerea obiectivelor tuturor
arriilor curriculare într-un context integrat. Întrepătrunderea mai multor discipline de învățământ,sub forma
integrarii curriculare care:

49
- organizeaza cunostintele,este participativă, centrata pe elev si se bazeaza pe experiențe anterioare;

De ex: Activitate transdisciplinară la chimie clasa a IX-a

Subiectul: Siliciul/carbonul- incursiune spre cunoaștere
Prezentarea temei Plecând de la metafora “siliciu/carbon-informaţie/cunoaştere“, a fost dezvoltată o
temă care se bazează pe comparaţia permanentă între om şi calculator, între conştiinţă şi ştiinţă,
pornind chiar de la sursa primordială a existenţei lor: carbonul şi siliciul. Carbonul este un element
remarcabil pentru că se găseşte sub diverse forme cu proprietăţi complet diferite (cărbune, diamant,
fulerenă), poate forma prin legături multiple cu alţi atomi, inclusiv cu alţi atomi de carbon, milioane
de compuşi chimici diferiţi. Se cunosc mai mulţi compuşi chimici care conţin carbon decât compuşii
celorlalte elemente chimice la un loc. Singurul tip de viaţă pe care îl cunoaştem este bazat pe carbon.
Siliciul se găseşte în proporţie de 27,5% în scoarţa Pământului şi este al doilea element ca răspândire
după oxigen, în timp ce carbonul ocupă locul 15 după criteriul răspândirii. Între carbon şi siliciu
există o serie de asemănări, cel puţin prin prisma faptului că cele două elemente se găsesc în aceeaşi
grupă a sistemului periodic (grupa a IV-a principală) şi formează combinaţii cu diferite elemente
Totuşi, spre deosebire de carbon, siliciul nu poate forma legături multiple, ceea ce reprezintă una
dintre caracteristicile carbonului care conduc către viaţă. Dacă atomul de carbon a fost punctul de
plecare al vieţii, siliciul a reprezentat începutul societăţii informaţionale. Computerele şi celulele au
structură şi funcţii de bază asemănătoare, pot efectua o serie largă de activităţi şi îşi pot exercita
rolul în medii diferite. Computerul oferă informaţia care conduce la cunoaştere. Cunoaşterea este
mai mult decât simpla informaţie, ea reprezintă înţelegerea informaţiei care conduce mai departe la
evoluţie. Impactul pe care îl au informaţiile asupra cunoaşterii vine din asimilarea acestora, de către
om, din trecerea lor prin filtrul gândirii fiecărui individ şi transformarea ulterioară în cunoaştere.
Conceptele de tehnologia informaţiei şi cunoaştere se găsesc într-o relaţie de relaţionare reciprocă
continuă, deoarece evoluţia tehnologică a fost posibilă cu ajutorul unui bagaj de cunoştinţe acumulat
şi îmbogăţit de-a lungul vremii, în timp ce cunoaşterea îşi are originea în dezvoltarea tehnologică
din care provine. Informaţia nu este cunoaştere, dar cunoaşterea se construieşte pe o temelie
informaţională. Modalitatea în care putem evolua şi cunoaşte este simbioza între ceea ce cunoaştem
şi ceea ce sperăm să cunoaştem.
Tipul de produs realizat de către elevi: planşe, postere, prezentări PowerPoint, filme.
Număr de ore recomandat pentru parcurgerea temei: 3-4 ore (în funcţie profilul clasei, de
preocupările şi de interesul elevilor).
Dimensiunea multiperspectivă a temei
Geografie:
• Nisipul ca rocă sedimentară: compoziţie, formare, structură, răspândire, importanţă, deşerturi.
• Zone pe Glob unde se află resurse de cărbune şi diamante. Exploatarea acestor zăcăminte,
prelucrare, utilizare
. • Formarea diamantelor şi a cărbunilor. Roci implicate în procesul de formare.
• Pietre preţioase şi semipreţioase care conţin siliciu. Zone în care se găsesc, exploatare, prelucrare.
• Centre industriale din lume unde se fabrică şi prelucrează sticla.
• Carbonul şi siliciul în Univers.
Istorie:
• De la nisip la sticlă: cum a fost descoperită sticla, ateliere de sticlărie, tipuri de sticlă (de Bohemia,
Murano, sticla romană, cristalurile, decorativă, de Jena, rezistentă la agenţi chimici, termici etc).
• Utilizările nisipului în trecut şi în prezent.
50
• Diamantele de-a lungul istoriei: diamante celebre (Cullinan, Vargas, Koh-i-Noor, etc). Viaţa unor
personalităţi şi diamantele.
• Evoluţia computerelor de-a lungul vremii: primul computer şi ultima descoperire în domeniu.
Chimie:
• Carbon şi siliciu - stare naturală, abundenţa în natură, proprietăţi fizice şi chimice, combinaţii,
utilizări)
• Oxizii carbonului - caracteristici chimice, efecte asupra mediului, organismelor. Activităţi
experimentale.
• Alotropia carbonului - grafit, diamant, fulerene.
• Carbonul - materia de bază a lumii vii (aminoacizi, proteine, zaharide, acizi nucleici, etc)
• Cărbunii ca resursă naturală, clasificarea cărbunilor, comparaţii între diferitele tipuri, utilizare,
efectele poluante ale utilizării cărbunilor. Activităţi experimentale.
• Diamantul - caratul, culoare, prelucrare, tăietură, utilizare, diamante celebre.
• Nisipul - compoziţie, utilizări (ca material de construcţii, la obţinerea sticlei etc). Activităţi
experimentale.
• Sticla - compoziţie, tipuri de sticlă, diferenţe între ele din punct de vedere al compoziţiei, utilizări,
prelucrarea sticlei. Activităţi experimentale.
Matematică:
• Interpretarea unor date statistice în contextul temei date
• Structura cristalină – structura regulată – poligoane regulate; legături, distanţe, probleme de minim
Competenţe specifice vizate
 Organizarea demersurilor de cunoaştere şi de explicare a unor fapte, evenimente, procese
din viaţa reală prin folosirea conceptelor specifice.
 Evaluarea calităţii informaţiilor ştiinţifice, pe baza surselor şi a metodelor care le-au generat
 Realizarea unor transferuri şi integrarea cunoştinţelor şi a metodelor de lucru specifice în
scopul aplicării lor în proiecte de natură ştiinţifică şi/ sau tehnologică.
 Utilizarea TIC pentru stimularea creativităţii şi inovaţiei.
 Folosirea eficientă a comunicării şi a limbajului de specialitate în organizarea şi în
prelucrarea datelor de tip calitativ, structural şi contextual.
 Raportarea elementelor semnificative din societate, din ştiinţă sau din tehnologie la mediul
înconjurător ca întreg şi la sistemele sale componente.
 Gestionarea eficientă a propriei învăţări prin realizarea de proiecte individuale şi de grup.
 Valorificarea oportunităţilor de învăţare şi aplicarea practică a rezultatelor învăţării.
Limbajul specific
Termenii ştiinţifici implicaţi: - nisip, sticlă, pietre, siliciu, cărbuni, diamante, carat, acizi nucleici,
semiconductori, procesor.
Resursele recomandate - lecţii AeL - filme documentare - atlase - colecţii de pietre, roci, cărbuni.
Învăţarea anterioară Din lecţiile de chimie parcurse până în momentul de faţă, elevii au noţiuni
elementare legate de elementul carbon, compuşii acestuia, aminoacizi, proteine, sticlă, cărbuni. De
asemenea, elevii trebuie să fi desfăşurat activităţi experimentale pe aceste teme şi drept urmare şi-au
dezvoltat deprinderi de lucru în laborator. Pe baza învăţărilor anterioare, sunt capabili să
întocmească proiecte, fişe de lucru şi prezentări. Informaţiile ştiinţifice prezentate în cadrul acestei
teme corelează într-un mod constructiv din punct de vedere educaţional cu temele: “Potenţialul
creator uman”, “Descoperiri accidentale”, ”Nevoi şi resurse”.

51
 Învăţarea din afara şcolii Din experienţa acumulată în afara şcolii (în familie şi individual), elevii
au noţiuni de cultură generală legate de pietrele preţioase, importanţa siliciului în construcţia
calculatoarelor, procesoare.
Învăţarea viitoare După parcurgerea acestei teme, elevii vor avea o uşurinţă mai mare în a asimila
informaţii legate de alcătuirea calculatoarelor, a materiei vii şi îşi vor dezvolta o disponibilitate mai
mare pentru studiul individual.
Elevul este ajutat să înţeleagă lumea în care trăieşte, să aplice în diferite situaţii de viaţă ceea ce a
învăţat, să-şi exprime gândurile fără să fie descurajat de părerile altora şi să aibă încredere în forţele
proprii.
Activităţi de predare-învăţare utilizate:
- prelegerea - profesorul obţine feed-back de la elevi, elevii vin cu idei proprii care completează
expunerea profesorului - studiul de caz
- dezbaterea : Cum ar fi fost lumea fără.......  comparaţii între carbon şi siliciu - elemente chimice
(stare naturală, abundenţa în natură şi în Univers, proprietăţi fizice, combinaţii, reactivitate, aplicaţii)
 carbonul (aminoacizi, proteine, acizi nucleici) ca sursă a vieţii, siliciul ca punct de plecare pentru
construcţia computerelor  tranzistori, semiconductori  computerele - trecut, prezent şi viitor 
informaţie-cunoaştere: relaţii de interdependenţă, diferenţe  computer vs. om: ştiinţă vs. conştiinţă
 nisip-sticlă, nisip-siliciu, siliciu-computer. Pe parcursul temei au fost utilizate filme, enceclopedii,
surse internet:
- lucru pe echipe: a) o temă este împărţită mai multor grupe care trebuie să se documenteze iar la
final rezultatele sunt reunite şi prezentate profesorului b) o temă este abordată din diferite puncte
de vedere (din punct de vedere chimic, fizic, biologic, istoric, geografic etc)
- realizare de proiecte, planşe, hărţi şi postere
- activităţi experimentale frontale şi demonstrative în laborator (real sau virtual) - Evaluarea
elevilor la această temă a urmărit:
- utilizarea corectă şi adecvată a termenilor ştiinţifici implicaţi în tematica propusă
- identificarea asemănările şi deosebirile între carbon şi siliciu prin prisma proprietăţilor şi a
utilizărilor acestora
- elaborarea şi prezentarea unor proiecte pe care le-au construit în urma studiului

Notițe, completări, idei

_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

52
 _____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

2.12. Propuneți o sarcină didactică la Chimie , respectând principiile educației centrate pe elev: individualității,
alegerii, creativității și succesului.

Fiecare persoană este o entitate irepetabilă, care pretind un tratament individualizat în scopul
valorificării calităților sale. De asemenea învățarea școlară este marcată de diferențele individuale,
de stilurile diferite în care elevii învață. Fiecare elev are modul lui preferat de a învăța, reacționează
în felul său în fața unei sarcini, fiecare se angajează în mod personal în soluționarea problemelor,
fiecare are sensibilitatea lui la anumite lucruri, precum și ritmul propriu de învățare, stilul de
gândire, de memorare și de creație
În procesul educațional profesorului îi revine sarcina de a soluționa multiple probleme și anume de
a realiza acest proces respectând principiile educației centrate pe elev, individualizând procesul,
abordând-ul creaativ și lăsînd loc pentru creativitate pentru a asigura succesul. Pentru a transforma
acest proces în unul captivant, care să merite efortul și să realizeze cel mai important scop al actului
didactic – sporirea performanțelor obținute de elevi, ar trebui să ne orientăm activitatea abordând
interdisciplinar și integrat subiectele la chimie, astfel încât înțelegerea lumii înconjurătoare să fie un
mozaic integru, imaginii personale a elevului, constituit din elemente care reprezintă probleme
analizate, fenomene observate, studii de caz prin prisma diferitor unghiuri de vedere, care își ocupă
locul potrivit în imaginația copilului, dăndu-i posibilitatea de a gîndi liber, de a lua decizii și de a fi
responsabil de ele.
De ex: Jocul didactic:,, Cuvinte încrucișate
Dacă veți răspunde corect la întrebările de pe verticală veți obține una din noțiunile fundamentale
ale chimiei.


V A R 
Denumirea tehnică a oxidului de calciu
Oxidul hidrogenului
A P Ă  Argilă sau ......
 Perioadă istorică care începe cu data unui anumit eveniment sau a unui
53numerotarea anilor
fapt de la care începe
 Arbore cu denumirea latină Funglans regia
 Animal de munte
 Amestec natural de gaze
 L U T
E R Ă
N U C
Ț A P
A E R

Ex.2 Timp de trei minute studiați fragmentul cu simboluri și determinați care dintre elementele
chimice ( trei pe orizontală și trei pe verticală ) corespund aranjării corecte în sistemul periodic?

F Cl K O B C
Ca Os Fr S Li N
Na Fe Ar Se Br He
I Sr Ba V Cr Ni
N Be Ti Zn Ga Al
Kr Si P Hf Mg Ag
F
Ca Os Fr S Li N
Na Fe Ar Se Br He
I Sr Ba V Cr Ni
N Be Ti Zn Ga Al
Kr Si P Hf Mg Ag
Notițe, completări, idei
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
54
 _____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

2.13. Explicați cu argumente științifice necesitatea implementării referențialului de evaluare la disciplina Chimie

Evaluarea rezultatelor școlare unfluiențează calitatea procesului educațional.

Referențialul de evaluare este un sistem structurat de criterii, de puncte de reper, indicatori pe
baza cărora se circumscru în plan real dimensiunile, componentele și conținutul unui anumit
profil de formulare ale unui curriculum sau program de educație.

Referențialul de evaluare este dezvoltat pe următoarele principii:

 principiul corectitudinii:care presupune că toți elevii au șanse egale și sunt plasați țn condiții
egale , fără a fi defavorizați sau avantajați, iar criteriile de evaluare sunt care și cunoscute de
toți participanții la proces;
 principiul credibilității: presupune că evaluarea folosește metode care conduc cu
consecvență la aceeași decizie privind competențele evaluate, iar evaluatorul demonstrează
competențe de evaluare;
 principiul flexibilității: presupune că evaluatorul are capacitatea de adaptare a procesului de
evaluare la varietatea contextelor în care se desfășoară;
55
  principiul validității: presupune că metodele de evaluare conduc la producerea de informații
relevante în raport cu ceea ce urmărește evaluarea.
Astfel aplicarea corectă a Referențialului de evaluare la chimie va permite profesorului
selectarea și utilizarea metodelor/tehnicilor eficiente de evaluare, în baza criteriilor, indicatorilor
și a descriptorilor. În plus notarea elevilor urmează să fie una argumentată, explicată și obiectivă,
garantînd astfel elevului posibilitatea de autoevaluare, de evaluare reciprocă. În plus dispare
relația tensionată între elevi și profesor, deoarece corectitudinea și obiectivitatea aprecierii va fi
clară pentru toate părțile implicate în proces, inclusiv și părinții.

Notițe, completări, idei

_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

2.14. Propuneți din experiența personală trei acțiuni/ activități didactice concrete pentru formarea și
dezvoltarea competenței de a investiga experimental substanțe și procedee chimice/ de a utiliza inofensiv
substanțele chimice.
56
Studierea chimiei favorizează formarea la elevi a viziunii științifice și reale asupra lumii înconjurătoare,
dezvoltarea lor intelectuală și morală, conștientizarea și soluționarea problemelor din viața cotidiană. Astfel
cunoașterea conceptelor, principiilor, legilor științifice fundamentale, metodelor de obținere , proprietăților și
utilizării a substanțelor chimice, înțelegerea impactului chimiei asupra calității vieții reprezintă componente
de bază a procesului educațional la chimie. Învățarea prin experiment are un rol deosebit în formarea la elevi
a competenței de investigare a substanțelor și proceselor chimice și de utilizare inofensivă a acestora.
Integrarea sistematică a experimentului chimic la lecțiile de chimie crează condițiile necesare pentru formarea
la elevi a competenței de investigare teoretică și experimentală și de respectare a tehnicii securității.
Activitatea experimentaă stimulează curiozitatea și abilitatea de a formula întrebări la care în rezultatul
observațiilor ei caută răspunsuri.
Ex.1 Studierea proprietăților fizice ale substanțelor utilizate în bucătărie cl.7
Analizați mostrele de zahăr și sodă alimentară și notați asemănări și deosebiri între aceste două substanțe.
Completați tabelul de mai jos în baza observațiilor făcute

Proprietăți fizice Zahăr Sodă alimentară

Stare de agregare
Culoare
Miros
Gust
Solubilitatea în apă

Ex.2 Experimentul ,, Tricolorul Republicii Moldova,, cl.10 Mediul soluției

Se realizează experimentul:
În trei cilindri numerotate sunt câte 25 ml de 1) NaOH 2) NaOH 3) HCl
Se adaugă indicatorii: în cilindrul 1 indicator universal în cilindrul 2 metiloranj și în cilindrul 3 metiloranj
Observații: Soluții de culoare: 1. albastru intens, 2. galben , 3. roșie
Sarcini de realizat:
1. Identificați substanțele din fiecare cilindru
2. Explicați importanța indicatorilor

Notițe, completări, idei

__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
57
 __________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
_________

2.15. Argumentați importanța motivației în studierea Chimiei și propuneți modalități de stimulare a motivației,
din experiența profesională.

Motivația-este starea de a fi pregătit și de a dori schimbarea, o stare de necesitate, adică totalitatea

mobilurilor interne ale conduitei într-o anumită situație.
Dacă e să vorbim despre motivația școlară , aceasta depinde de modul în care elevul consideră o
activitate ca fiind relevantă, de măsura în care se consideră competent să o realizeze, cât și de
percepția sa asupra gradului de libertate pe care o are în alegerea modalităților și mijloacelor de a o
îndeplini. Exprimat mai simplu, motivația depinde de modul în care un elev ( își) răspunde la trei
categorii de întrebări:
 De ce trebuie să realizez această activitate?
 Sunt în stare să realizez această activitate?
 Pot să am și eu un cuvânt de spus asupra modului în care se vor desfășura activitățile de
învățare și, implicit asupra rezultatelor pe care le voi obține?

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
58
2.16. Prezentați trei metode din experiența personală, utilizate în desfășurarea demersului didactic la Chimie
care formează la elevi priceperi și deprinderi în procesulu de învățare. Prezentați algoritmul de realizare a unei
asemenea metode.
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
______________________________________________________________

Ex.1 Metoda ,, Cubul,,

Subiectul : Cuprul
DESCRIE-Cuprul din punct de vedere al proprietăților fizice
ASOCIAZĂ-Reactanții din coloana A cu produșii de reacție din coloana B
ARGUMENTEAZĂ-De ce cocleala de pe tabla de cupru poate fi înlăturată cu soluție de acid clorhidric
COMPARĂ- % de oxigen din CuO și Cu2O
ANALIZEAZĂ culorile obținute la reacția CuO cu HCl și H 2SO4
APLICĂ regulile de calcul și determină masa moleculară , raportul atomic,raportul de masă și compoziția
procentuală a CuCO3
Ex.2 Metoda ,,

59
2.17. Propuneți cel puțin trei exemple de tehnici interactive, utilizate de DVS în cadrul lecțiilor de Chimie și
definiți interactivitatea ca noțiune didactică.
Interactivitatea-
Diagrama Venn
Diagrama Venn reprezintă una sau mai multe mulțimi şi o relație logică între acestea. Mulțimile
sunt reprezentate sub forma unor cercuri. Zona de suprapunere a doua cercuri (mulțimi) conține
elemente comune ambelor mulțimi şi reprezintă o a treia mulțime. Cercurile care nu se întretaie
reprezintă mulțimi fără elemente comune
Exemplu: Caracterul acid al compuşilor organici: alcooli, fenoli, acizi carboxilici. Clasa a XI-a

Unitatea de învățare: Noţiunile şi legile fundamentale ale chimiei. Reacţiile chimice. cl.10
Competenţa specifică: Comunicarea în limbaj specific chimiei
Obiectiv: Să opereze corect cu noţiunile fundamentale ale chimiei, cu denumirile substanţelor în
situaţii de comunicare orală şi scrisă.

Tehnica Careul de noţiuni chimice

Etapele de realizare a tehnicii la clasă:
1. Profesorul propune elevilor să rezolve un Careu de noţiuni chimice, lucrând timp de 5 minute pe
fişe, în perechi. Elevii vor descoperi pe verticală denumirea unei Teorii fundamentale a chimiei.
2. Elevii vor prezenta pe rând răspunsurile la întrebările 1-15 şi cuvintele-cheie.
3. Elevii vor selecta enunţurile care, în opinia lor, fac parte din Teoria atomo-moleculară.
CAREU DE NOŢIUNI CHIMICE :
Pe orizontală:
1) Cea mai mică particulă de substanţă chimic indivizibilă este … .
2) Distanţele dintre molecule depind de starea de agregare a … .
3) Substanţele pot avea structură moleculară, atomică sau … .
4) Cea mai mică particulă de substanţă, care păstrează compoziţia şi proprietăţile ei este … .
5) Forţa de atracţie dintre molecule este mai puternică în substanţele … decât în gaze.
6) Autorul teoriei atomo-moleculare este savantul … .
7) Na+ este ...
8) Sarcina … este egală numeric cu numărul de ordine al elementului în Sistemul Periodic.
9) În fenomenele … moleculele se păstrează, iar în cele chimice se distrug.
10) În fenomenele … atomii se păstrează.
11) În … reţelei cristaline ale grafitului se află atomi de carbon.
12) Substanţele cu … ionică posedă o temperatură înaltă de topire.
13) Viteza de mişcare a moleculelor depinde de ….
60
 14) Moleculele substanţelor se deosebesc între ele prin masă, dimensiuni şi … chimice.
15) Cantitatea de ... degajată sau absorbită în timpul reacţiei chimice se numeşte efect termic.
Pe verticală: denumirea unei teorii fundamentale ale chimiei.

2.18. Descrieți fiecare componentă a modelului de proiectare ERRE, recomandat în curriculumul la chimie spre
implementare, specificând ponderea lui în eficiența parcursului educațional.

ERRE – Evocare, Realizarea sensului, Reflecție, Extindere

Cadrul ERRE îi ajută pe elevi să monitorizeze propria învățare până la formarea competenței în
acest sens, adică transformarea ei într-un comportament autentic.
1. Evocare ( Implică-te ) la această etapă una dintre cele mai importante misiuni a profesorului este
de a implica elevul atât la nivel de acțiune, cât și la nivel de gândire. Implicarea se realizează inițial
individual, apoi în grupuri mici. Elevii exteriorizează experiența anterioară, conturează schema lor
cognitivă în raport cu ceea ce urmează să învețe. Evocarea este prima etapă în procesul de formare a
competențelor. În timpul evocării se realizează mai multe activităţi cognitive importante. În primul
rînd este creat un context, în care elevul îşi aminteşte ce ştie despre un anumit subiect, începe să se
gîndească la subiectul pe care în curînd îl va examina în detalii. Este important faptul că, prin
această activitate iniţială, elevul stabileşte un punct de plecare bazat pe cunoştinţele, experiența
proprie de învățare, la care se pot adăuga altele noi. Procesul de învăţare este un proces de conectare
a noului la ceea ce este deja cunoscut. Informaţiile prezentate fără un context sau cele pe care elevii
nu le pot corela cu altele deja cunoscute se uită foarte repede. Cei care învaţă îşi clădesc înţelegerea
pe fundamentul oferit de cunoştinţele şi convingerile anterioare. Astfel, ajutîndu-i pe elevi să
reconstruiască aceste cunoştinţe şi convingeri, se identifică neînţelegerile, confuziile şi erorile de
cunoaştere. Atunci cînd planificăm a forma competențe, gîndim în primul rînd la condițiile
prealabile care vor asigura calitatea procesului. În acest context, evocarea, prin esența ei, oferă
posibilitatea de a identifica condițiile prealabile și a construi ulterior în baza lor învățarea. Un alt
aspect important al evocării este de a-l implica activ pe cel care învaţă. Învăţarea este un proces activ
şi nu unul pasiv. Deseori se întîmplă ca elevii să stea pasivi în clasă, ascultîndu-l pe profesorul care
gîndeşte în locul lor, în timp ce ei stau în bănci luînd notiţe sau visînd cu ochii deschişi. Elevii
trebuie să-şi exprime cunoştinţele scriind şi/sau vorbind. În felul acesta, cunoştinţele fiecăruia sînt
conştientizate şi este exteriorizată "schema" preexistentă în legătură cu un anumit subiect sau idee.
Construind această schemă în mod conştient, elevul poate sa coreleze mai bine informaţiile noi cu
ceea ce ştia deja, deoarece contextul necesar pentru înţelegere a devenit evident. Comunicînd, elevii
se sprijină și se completează reciproc, conturînd experiențe comune. Durabilitatea înţelegerii
depinde de procesul de corelare a informaţiilor noi cu schemele preexistente, de aceea un alt aspect
al etapei de evocare este motivarea pentru explorarea subiectului şi stabilirea scopului propriu în
această investigaţie. Interesul şi scopul sînt esenţiale pentru menţinerea implicării active a elevului
în învăţare. Cînd există un scop, procesul de învăţare devine mai eficient. Există, însă, două tipuri de

61
scopuri: cel impus de profesor şi cel stabilit de elev. O învăţare durabilă poate fi asigurată dacă
elevul este conştient de scopul învăţării. Fără un interes susţinut, motivaţia pentru reconstruirea
schemelor cognitive sau pentru introducerea de noi informaţii în aceste scheme este mult diminuată.
Pornind de la premisa că una din condițiile formării competențelor este disponibilitatea, evocarea
este resursa incontestabilă pentru crearea acestei condiții.
2. A doua etapă a cadrului pentru gîndire, învăţare și formare de competențe este Realizarea
sensului. La această fază cel care învaţă vine în contact cu noile informaţii sau idei. Un asemenea
contact poate lua forma lecturii unui text, a vizionarii unui film, a ascultării unui discurs sau a
efectuării unui experiment. Aceasta este etapa în care profesorul are influenţă minimă asupra
elevului, menţinîndu-se implicarea lui activă în procesul de învăţare. Sarcina esenţială a realizării
sensului este, în primul rînd, de a menţine implicarea şi interesul, stabilite în faza de evocare. Există
diferite strategii de predare care pot fi folosite pentru a-i ajuta pe elevi să rămînă implicați. Un
instrument util în acest sens sînt tehnicile de învățare, pentru că le permit elevilor să-şi monitorizeze
în mod activ înţelegerea. Etapa realizării sensului este esenţială în procesul de deoarece aici elevii
acoperă domenii noi de cunoaștere, aspect important în procesul de formare a competențelor. O altă
sarcină la realizarea sensului este de a susţine eforturile elevilor în monitorizarea propriei înţelegeri.
Cei care învaţă sau citesc în mod eficient îşi monitorizează propria înţelegere cînd întîlnesc
informaţii noi. În timpul lecturii, cititorii buni vor reveni asupra pasajelor pe care nu le înţeleg.
Elevii care ascultă o prelegere pun întrebări sau notează ceea ce nu înţeleg, pentru a cere ulterior
explicații, dar cei care învaţă în mod pasiv trec pur şi simplu peste aceste goluri în înţelegere, fără a
sesiza confuzia sau omisiunea. În plus, cînd elevii îşi monitorizează propria înţelegere, ei
completează cu noi informaţii schemele cognitive iniţiale. Ei corelează în mod deliberat informaţia
nouă cu ceea ce le este cunoscut. La nivelul realizării sensului se încurajează stabilirea de scopuri,
analiza critică, analiza comparată şi sinteza etc., lucruri foarte utile în etapa a doua de formare a
competențelor.
3. A treia etapă a cadrului este Reflecţia, ea fiind și etapa ulterioară în procesul de formare a
competențelor. La această etapa elevii îşi consolidează cunoştinţele noi şi îşi restructurează activ
schema cognitivă iniţială, pentru a include în ea noi concepte. Pornind de la ideea că învăţarea
înseamnă schimbare care se manifestă sub forma unui alt mod de a înţelege, de a se comporta, a
gîndi, aceasta este etapa în care elevii însuşesc cu adevărat cunoștințe și abilități noi. Această
schimbare are loc doar atunci cînd cei care învaţă se implică activ în restructurarea tiparelor vechi,
pentru a include în ele noul. Reflecția, ca etapă importantă în procesul de formare a competențelor,
urmăreşte cîteva lucruri esenţiale: - crearea condiţiilor pentru ca elevii să exprime în propriile lor
cuvinte ideile şi informaţiile atestate/asimilate. - generarea unui schimb sănătos de idei între elevi,
prin care să-şi dezvolte vocabularul şi capacitatea de exprimare. Discutînd la etapa de reflecţie,
elevii se confruntă cu o varietate de modele de gîndire. Este un moment al schimbării şi
reconceptualizării în procesul de învăţare. În baza scemelor cognitive iniţiale se constituie scheme
noi, completate cu informaţiile procesate în timpul învăţării. - Crearea contextului pentru
exteriorizarea atitudinilor în raport cu cele învățate. Toate acestea mobilizează sistemul de
cunoștințe, abilități și atitudini pe care elevii le posedă la moment, lucru foarte important pentru
formarea competențelor.
4. Etapa Extindere urmează după reflecţie. Dacă la reflecție s-a conturat sistemul de cunoștințe,
abilități și atitudini, pentru a definitiva ciclul firesc de formare a competenței, este nevoie de a le
aplica în diferite situații de integrare. Astfel, corelația dintre teorie și practică devine evidentă. Elevii
realizează un transfer de cunoaştere. Pentru a realiza acest lucru, ei aplică cele însuşite la ore în
62
situaţii de integrare simulate. De ex: Imaginați-vă că…, studii de caz etc.. O altă sarcină este de a
implica elevii în rezolvarea sarcinilor în condiţii de integrare autentice. Ținem să menționăm că nu
toate temele din disciplinele academice oferă posibilitatea de a utiliza situații autentice, dar acolo
unde este posibil trebuie să le planificăm. O situație autentică înseamnă o situație reală din viață, o
problemă care necesită rezolvare și care stimulează mobilizarea resurselor interne și externe ale
elevilor. Astfel, ei îşi dezvoltă competenţe, care devin pe parcurs modele comportamentale
obişnuite, fireşti. Profesorii creează context pentru simularea, exersarea competenţelor necesare la
locul de muncă, sarcini care îi pun în situaţia de a ieşi din cadrul clasei, orei, şcolii în comunitate, la
o întreprindere, în familie, cămin etc. Prin proiectarea iniţiativelor de a participa la acţiuni publice,
lecţia se derulează şi dincolo de cadrul şcolii, ca modalitate de dezvoltare a responsabilităţii civice,
profesionale, a spiritului de observare şi antrenare a creativităţii, în beneficiul comunităţii în care
funcţionează şcoala. Astfel, învăţarea capătă sens, sporeşte motivaţia, implicînd activ aspecte
intrinseci şi extrinseci.
La chimie ( conform curriculumului 2019 = ghid )
La etapa de evocare (entuziasmare) are loc inițierea ciclului de învățare prin captarea interesului
elevilor și încurajarea implicării lor active în lecție prin activități scurte sau discuții interactive. În
timpul acestei faze profesorii vor evalua cunoștințele anterioare ale elevilor și le vor ghida spre
îndeplinirea obiectivelor de învățare ale lecției noi.
Realizarea sensului începe cu explorarea: implicarea elevilor în lecție prin efectuarea unei activități
sau experiment. Profesorul va furniza materialele necesare pentru activitate/experiment și va ghida
elevii, folosind un proces euristic (prin întrebări). Elevii ar trebui să fie încurajați să pună întrebări,
să emită ipoteze și să testeze ipotezele lor. Acest proces va contribui la consolidarea conceptelor, la
identificarea ideilor noi, la demonstrarea și îmbogățirea experienței de învățare. Prin explicarea
experimentului realizat și a rezultatelor obținute se identifică ce au învățat elevii. Profesorul poate
folosi aceste discuții pentru a introduce un concept și pentru a ghida elevii în rezolvarea
problemelor. Reflecția și evaluarea pot avea loc pe tot parcursul lecției pentru a-i ajuta pe elevi să
îndeplinească obiectivele lecției

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

63
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

2.19. Expuneți algoritmul acțional al unui proiect de grup din perspectiva ambilor actori educaționali: elevul și
cadrul didactic, argumentând avantajele metodei indicate.

Proiectul de grup constituie o metodă complexă de evaluare recomandată pentru evaluarea sumativă
care se încheie prin prezentarea unui raport asupra rezultatelor obținute sau a procesului realizat.
Realizarea proiectului în grup presupune parcurgerea următorilor pași:
 enunțarea sarcinii de lucru
 formularea întrebărilor despre temă
 stabilirea unor obiective
 repartizarea responsabilităților în cadrul grupului
 realizarea unui plan al investigației
 colectarea datelor, materialelor
 analiza și prelucrarea datelor /informațiilor
 realizarea produselor ( comunicare, articol,construirea machetelor, mulajelor, alcătuirea unei
mape)
 prezentarea proiectului
Proiectul poate fi teoretic, practic, constructiv, creativ pe baza unei teme date. El se poate derula o
perioadă mai lungă de timp și implică efort intelectual și muncă.
Important pentru un proiect de grup:
 Titlul și conținutul proiectului să corespundă particularităților de vârstă ale elevilor
 Planul de lucru, precizările și clarificările vor fi făcute în clasă, urmând ca elevii să-și
continue activitatea independent
 Nota la evaluare va fi acordată în funcție de contribuția fiecărui elev la proiect.
 Când se prezintă proiectul în varianta finală, diferențierea se poate efectua prin notarea
diferențiată a fiecărei secvențe a raportului, fiecare elev având posibilitatea de a prezenta
partea lucrată de el.
 Pentru o apreciere obiectivă a proiectelor este necesar de a elabora criterii de evaluare, care
se elaborează împreună cu elevii, găsind un puntaj optim pentru fiecare criteriu de notare.
64
 Proiect de grup
Instituția_______________________Clasa _____________Perioada______________
Tema proiectului _______________________________________________________

Indicatori/ Criterii de evaluare Nr.de Membrii grupului

puncte 1 2 3
R Prezentarea generală 2p
E (Aspectul)
A Organizarea informației 2p
L Acuratețea informațiilor 1p
I Ilustrarea (imagini ) 2p
Z Exemplificarea 2p
A Indicarea surselor 1p
R
E
P Calitatea cunoștințelor 3p
R Exprimarea 2p
E Coerența exprimării 1p
Z Spontanietatea 1p
E Formularea răspunsurilor 2p
N Colaborarea cu membrii 1p
T grupului
A de grup: Substanțe compuse. Săruri Clasa 8-a
Proiect
R
Întrebarea
E esențială:Îmi pot face viața ,, dulce,, folosind săruri?
Total puncte 20p
Întrebările
Nota unității de învățare:
 Ce legătură este între comportamentul chimic al substanțelor compuse analizate anterior și
săruri?
 Cât de mult ne ajută cunoașterea comportamentului fizico-chimic al sărurilor?
Întrebări de conținut:
 Care sunt criteriile după care pot denumi sărurile?
 Ce proprietăți fizice și chimice ați identificat sărurile studiate?
 În ce domenii de activitate pot fi folosite sărurile?
 Cum putem folosi sărurile în diferite domenii de activitate?
 Cum putem reduce efectul de poluare a unor săruri asupra mediului înconjurător?
Obiective:Elevii vor fi capabili:
 Să clasifice sărurile după minin două criterii
 Să investigheze experimental proprietățile sărurilor
 Să grupeze informațiile obținute în urma investigațiilor experimentale
 Să interpreteze datele obținute în urma activității experimentale și în urma consultării unor
materiale prezentate în surse de informare
65
  Să aplice corect regulile necesare în rezolvarea problemelor cantitative
 Să deducă aplicații practice a unor săruri
 Să evalueze factorii de risc implicați în folosirea unor săruri
 Să decidă asupra avantajelor/ dezavantajelor folosirii sărurilor
 Să prezinte sub formă scrisă sau orală în fața audienței rezultatele unui demers de
investigație folosind terminologia științifică.
În timpul derulării proiectului
(exemplu)
 Prezentarea planului proiectului, împărţirea pe grupe, explicarea modului de lucru,
precizarea modalităţilor de evaluare a proiectului;
 Pe parcursul derulării proiectului se va monitoriza progresul făcut de elevi cu ajutorul unor
liste de verificare şi prin discuţii pentru a vedea ce elevi au nevoie de îndrumări
suplimentare;
 Elevii folosesc formulare de autoevaluare pentru a-şi aprecia activitatea desfăşurată în timpul
elaborării proiectului şi pentru a le fi de ajutor în planificarea unui viitor proiect;
 Un elev din fiecare grupă va primi o fişă de observare şi va monitoriza activitatea grupei
respective. Elevii pot fi observaţi individual dar şi în timp ce lucrează în grupuri. Motivul
observaţiei poate fi menţinerea şi susţinerea atenţiei asupra proiectului.

Notițe, completări, idei

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
66
 ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

2.20. Formulați un obiectiv operațional și un item rezultat din el, respectând principiul măsurabilității (Ce? Cât?
Cum?)Explicați procesul.
)
Un obiectiv operațional este înfăptuit pe termen scurt și trebuie să se regăsească în sarcini de lucru,
în acțiuni ale elevilor efectuate simultan sau succesiv cu ale cadrului didactic .
Formularea corectă a obiectivului trebuie să respecte următoarele condiții:
 Să vizeze activitatea elevului și nu a profesorului;
 Să descrie comportamente observabile;
 Să redea condițiile de realizare a sarcinilor și nivelul de performanțe la care trebuie să se
ajungă;
 Să precizeze o singură operație, un singur comportament ce urmează să fie obținut;

Obiectivul operațional: Elevul va fi capabil.

- Să explice egalarea unei reacții de oxido-reducere aplicând metoda bilanțului electronic

Item: Egalează ROR prin metoda bilanțului electronic, conform algoritmului cunoscut.

67