UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI

Drept penal. Partea specială

lector univ. dr. Bogdan Vîrjan

TESTE GRILĂ ID
 I. Infracțiuni de corupție:

1. Persoana angajată ca medic la o unitate sanitară publică:

a) comite infracțiunea de luare de mită dacă primește bani de la un pacient, pentru a-și face datoria mai
bine;
b) nu comite infracțiunea de luare de mită dacă primește bani de la un pacient, după ce a reușit
operația;
c) nu poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită.

2. Este subiect activ al infracțiunii de luare de mită, așa cum este prevăzută în Codul penal în
vigoare, o persoană care:
a) exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice, dacă
respinge oferta de a i se remite banii care nu i se cuvin;
b) exercită funcții juridice în cadrul instanțelor internaționale a căror competență nu este acceptată de
România;
c) exercită temporar, fără remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul unei societăți cu
personalitate juridică constituită conform Legii nr. 31/1990, cu capital integral privat.

3. Infracțiunea de luare de mită poate fi săvârșită:

a) prin primirea de către funcționarul public a unei sume de bani drept mulțumire pentru actul efectuat
în exercitarea atribuțiilor de serviciu, după efectuarea acestuia;
b) prin primirea de către executorul judecătoresc a unei sume de bani, de la creditor, pentru începerea
procedurii de executare silită, pe care a condiționat-o de primirea acestei sume de bani;
c) prin nerespingerea de către un funcționar public a promisiunii unei sume de bani în vederea
urgentării îndeplinirii unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

4. Fapta unei persoane care, neavând calitatea de funcționar public potrivit legii privind statutul
funcționarului public, fiind angajată ca expert în cadrul Guvernului României, a primit o sumă de
bani pentru a nu-și îndeplini o atribuție de serviciu:
a) constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 Cod penal;
b) nu constituie infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 Cod penal, deoarece expertul din
cadrul Guvernului României nu are calitatea de funcționar public conform legii privind statutul
funcționarului public;
c) constituie infracțiunea de luare de mită, potrivit art. 289 Cod penal, cu trimitere la art. 308 Cod
penal.

5. În cazul infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 Cod penal:

a) primirea de bani sau alte foloase poate fi și ulterioară îndeplinirii actului, numai dacă pretinderea
acestora a avut loc anterior;
b) primirea de bani sau alte foloase poate fi și ulterioară îndeplinirii actului, indiferent când a avut loc
pretinderea acestora;
c) banii, valorile sau orice alte bunuri primite sau promise se confiscă întotdeauna, fără nicio excepție.
 6. Infracțiunea de luare de mită:
a) nu poate fi săvârșită în forma coautoratului;
b) poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de complicitate la dare de mită;
c) impune confiscarea bunurilor care au făcut obiectul unei promisiuni pe care funcționarul public nu a
respins-o.

7. Infracțiunea de luare de mită:

a) se reține în sarcina notarului public care solicită o sumă de bani pentru a îndeplini în regim de
urgență un act care intră în atribuțiile sale;
b) poate avea ca subiect activ o persoană care nu are calitatea de funcționar public;
c) presupune că înțelegerea între mituitor și mituit trebuie să intervină doar înainte de îndeplinirea
actului de către funcționarul public.

8. Inculpatul care, în calitate de polițist, primește în mai multe rânduri de la martorul

denunțător sume de bani pentru a nu pune în executare un mandat de executare a pedepsei cu
închisoarea:
a) comite doar infracțiunea de luare de mită;
b) comite infracțiunea de luare de mită și infracțiunea de favorizare a făptuitorului;
c) nu comite infracțiunea de luare de mită.

9. Fapta funcționarului public de a solicita o sumă de bani cu titlu de împrumut, în scopul de a

face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu:
a) reprezintă infracțiunea de luare de mită;
b) reprezintă infracțiunea de abuz în serviciu;
c) reprezintă infracțiunea de luare de mită în concurs cu infracțiunea de abuz în serviciu.

10. Folosul necuvenit la infracțiunea de luare de mită:

a) poate consta în amânarea plății unei datorii pe care funcționarul o avea la mituitor;
b) trebuie să fie unul evaluabil în bani;
c) poate consta în favoruri de natură sexuală.

11. Dacă mituitorul denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu
privire la aceasta, este incidentă:
a) o cauză justificativă;
b) o cauză de nepedepsire;
c) o cauză de neimputabilitate.

12. Pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 290 alin. 3 Cod penal, trebuie
ca mituitorul să denunțe fapta:
a) mai înainte ca organul de urmărire penală să fi dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la
această faptă;
b) cu condiția ca denunțul mituitorului să conducă la tragerea la răspundere penală a funcționarului;
 c) mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat printr-un denunț cu privire la această
faptă, nefiind obligatoriu ca mituitorul să formuleze un denunț scris.

13. X i-a remis o sumă de bani lui G, grefier, care i-a promis că va interveni pe lângă judecător
pentru a obține o soluție favorabilă în cauza în care X avea calitatea de inculpat. În acest caz:
a) în sarcina lui G se va reține infracțiunea de complicitate la dare de mită;
b) fapta lui X nu reprezintă infracțiune, dacă acesta denunță fapta mai înainte ca urganul de urmărire
penală să fi fost sesizat cu aceasta;
c) în sarcina lui G se va reține infracțiunea de trafic de influență.

14. Dacă traficantul de influență cumpără ulterior favoarea funcționarului public, pentru a-l
determina să îndeplinească actul solicitat de cumpărătorul de influență, cel care a traficat influența
va răspunde:
a) doar pentru trafic de influență;
b) doar pentru dare de mită;
c) pentru trafic de influență în concurs cu dare de mită.

15. La infracțiunea de trafic de influență:

a) autorul este întotdeauna un funcționar public;
b) autorul poate fi și un funcționar public;
c) elementul material poate consta în pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte
foloase pentru altul.

16. Infracțiunea de luare de mită se poate săvârși:

a) prin nerespingerea promisiunii de mită, ca modalitate normativă alternativă;
b) prin pretinderea de către un medic a unei sume de bani de la pacient după efectuarea unei manopere
chirurgicale, ca urmare a faptului că a depus un efort deosebit;
c) în variantă atenuată de către un funcționar public cu atribuții de control.

17. Conform Deciziei nr. 26/2014 pronunțate de I.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept în materie penală, medicul angajat cu contract individual de muncă într-o
unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de:
a) funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen.;
b) funcționar public în accepțiunea art. 175 alin. (2) teza I C. pen.;
c) funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza I C. pen.

18. Conform Deciziei nr. 20/2014 pronunțate de I.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept în materie penală, expertul tehnic judiciar este:
a) funcționar public în conformitate cu dispozițiile art. 175 alin. (1) teza I C. pen.;
b) funcționar privat în conformitate cu dispozițiile art. 308 C. pen.;
c) funcționar public în conformitate cu dispozițiile art. 175 alin. (2) teza I C. pen.
 19. În cazul săvârșirii infracțiunii de luare de mită (art. 289 C. pen.):
a) se va confisca de la fiecare participant, prin echivalent, valoarea bunurilor de care a profitat efectiv
prin săvârșirea infracțiunii;
b) foloasele necuvenite pretinse, care nu au fost remise, nu se confiscă;
c) bunurile care fac obiectul unei promisiuni acceptate vor fi întotdeauna confiscate.

20. În situația în care instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea unei
infracțiuni de luare de mită:
a) bunurile pretinse nu vor putea fi confiscate prin echivalent;
b) banii puși la dispoziția mituitorului de organele judiciare se vor confisca, fiind restituiți ulterior
acestora;
c) bunurile care fac obiectul promisiunii acceptate se vor confisca, chiar dacă nu au fost remise efectiv.

21. Subiectul activ al infracțiunii de luare de mită în forma tip poate fi:
a) un procuror;
b) medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate;
c) paznicul de la o societate comercială privată.

22. Primarul unei comune a pretins de la un localnic o sumă de bani în scopul efectuării unor
mențiuni în favoarea acestuia în registrul agricol. Fapta constituie:
a) luare de mită;
b) înșelăciune întrucât, în calitate de primar, inculpatul nu avea ca atribuție de serviciu efectuarea de
mențiuni în registrul agricol;
c) abuz în serviciu.

23. Inculpatul, ofițer de poliție judiciară, a primit suma de 1.000 euro de la administratorul unei
societăți cu personalitate juridică, pentru a propune o soluție de neîncepere a urmăririi penale
într-o cauză în care fusese delegat să efectueze acte de cercetare penală. Ulterior, același
administrator i-a oferit inculpatului suma de 10.000 euro, în scopul de a propune o soluție de
neîncepere a urmăririi penale într-un alt dosar în care fusese delegat să efectueze acte de cercetare
penală, iar inculpatul a acceptat. În sarcina inculpatului se va reține:
a) o infracțiune de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.;
b) două infracțiuni de luare de mită în concurs real, în varianta agravată prevăzută de art. 7 lit. c) din
Legea nr. 78/2000 pentru prevenire, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție ;
c) două infracțiuni de luare de mită în concurs formal, în forma tip prevăzută de art. 289 alin. (1)
C. pen.

24. Fapta persoanei care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de
autoritățile publice care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani
sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, constituie:
a) infracțiune când este comisă în legătură cu neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act
privitor la îndatoririle sale legale;
b) infracțiune când este comisă în legătură cu efectuarea unui act contrar îndatoririlor sale legale;
c) infracțiune, fără nicio condiție specifică.
 25. Funcționarul unui stat străin care primește foloase în legătură cu urgentarea îndeplinirii
unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, va răspunde:
a) pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, dacă, prin tratatele internaționale la care România
este parte, nu se dispune altfel [art. 294 lit. e) C. pen.];
b) pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită [art. 289 alin. (1) C. pen.];
c) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, fără condiționare circumstanțială (art. 291
C. pen.).

26. În cazul în care, după ce săvârșește fapta de luare de mită, funcționarul public săvârșește și
actul ilegal pentru care a luat mită și se produce o pagubă:
a) se va reține doar infracțiunea de luare de mită, care absoarbe în conținutul său infracțiunea de abuz
în serviciu;
b) se va reține infracțiunea de luare de mită în concurs cu infracțiunea de abuz în serviciu;
c) se va reține doar infracțiunea de abuz în serviciu, care absoarbe în conținutul său infracțiunea de
luare de mită.

27. Infracțiunea de dare de mită este o infracțiune:

a) de obicei;
b) de rezultat;
c) de pericol.

28. În situația în care instanța a reținut săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de dare de
mită:
a) foloasele oferite, dar neacceptate nu vor putea fi confiscate;
b) banii dați înainte de denunț se confiscă, chiar dacă fapta este denunțată înainte de sesizarea
organelor de urmărire penală;
c) banii dați se restituie mituitorului constrâns, chiar dacă nu a denunțat fapta înainte de sesizarea
organelor de urmărire penală.

29. În situația infracțiunii de dare de mită:

a) tentativa nu este posibilă;
b) subiectul activ poate fi și un funcționar public;
c) în cazul promiterii de bani, aceștia trebuie prezentați mituitului, pentru a învedera seriozitatea
demersului.

30. Nu constituie infracțiunea de dare de mită:

a) dacă mituitorul, în momentul săvârșirii faptei, se afla în stare de beție accidentală completă;
b) când mituitorul a denunțat autorității fapta mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost
sesizate pentru acea infracțiune;
c) când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

31. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie întotdeauna persoanei care le-a dat drept
mită în cazul când:
a) au fost date pentru ca un funcționar să îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu;
b) mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita;
 c) mituitorul a denunțat fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea
infracțiune.

32. Infracțiunea de dare de mită se poate realiza prin:

a) promisiunea de bani sau alte foloase în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta sau a întârzia
îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
acestor îndatoriri;
b) oferirea de bani sau alte foloase în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta sau a întârzia
îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
acestor îndatoriri;
c) luarea de bani sau alte foloase în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui
act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

33. În cazul infracțiunii de dare de mită, constrângerea mituitorului prin orice mijloace de către
cel care a luat mita reprezintă:
a) o cauză specială de neimputabilitate;
b) o cauză de nepedepsire;
c) o cauză generală de neimputabilitate.

34. În situația săvârșirii infracțiunii de trafic de influență:

a) nu se vor confisca banii față de care a fost acceptată promisiunea că vor fi dați;
b) actul pentru a cărui îndeplinire sau neîndeplinire se trafichează influența asupra unui funcționarul
public este totdeauna legal;
c) nu se poate reține concursul formal între infracțiunea de trafic de influență și infracțiunea de dare de
mită.

35. Infracțiunea de trafic de influență:

a) este o infracțiune cu subiect activ circumstanțiat;
b) nu poate avea ca subiect activ un avocat;
c) poate fi săvârșită de o persoană juridică.

36. Subiectul activ al infracțiunii de trafic de influență poate fi:

a) numai un funcționar ce are influență asupra altuia;
b) orice persoană care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar;
c) numai un funcționar cu atribuții de control.

37. În cazul infracțiunii de trafic de influență, subiectul activ poate fi:

a) doar un funcționar public;
b) doar un funcționar public ce îndeplinește un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu;
c) orice persoană.

38. O persoană care pretinde în mod nereal că este funcționar al ANAF și care în schimbul unei
sume de bani afirmă că poate interveni la funcționarii pe care îi cunoaște în această instituție,
pentru a obține soluții favorabile legate de rezultatul unor controale, constituie:
a) trafic de influență;
 b) înșelăciune;
c) complicitate la cumpărarea de influență.

39. În cazul infracțiunii de cumpărare de influență:

a) obiectul material constă în banii sau foloasele pretinse sau primite de subiectul activ al infracțiunii;
b) subiectul activ nu este calificat;
c) legătura de cauzalitate rezultă ex re.

40. Fapta persoanei care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și
promite că-l va determina pe acesta să îndeplinească un act care intră în îndatoririle sale de
serviciu, dar fără să pretindă, să primească sau să accepte promisiunea de bani sau alte foloase:
a) constituie infracțiunea de trafic de influență;
b) constituie infracțiunea de complicitate la infracțiunea de luare de mită;
c) nu constituie infracțiune.

41. Fapta persoanei care pretinde bani, în mod direct, pentru sine, de la o persoană interesată de
un act, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și că îl va determina pe
acesta să îndeplinească actul respectiv care intră în îndatoririle sale de serviciu, făptuitorul
cunoscând însă că actul ce intră în îndatoririle de serviciu ale respectivului funcționar public se
realizase deja dar ascunzând această împrejurare persoanei interesate de acel act:
a) constituie infracțiunea de trafic de influență;
b) poate constitui infracțiunea de înșelăciune;
c) nu constituie infracțiune în nicio situație.

42. Fapta persoanei care pretinde bani, în mod direct, pentru sine, de la o persoană interesată de
un act, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și că îl va determina pe
acesta să îndeplinească actul respectiv care intră în îndatoririle sale de serviciu, fără ca făptuitorul
să cunoască însă că actul ce intră în îndatoririle de serviciu ale respectivului funcționar public se
realizase deja:
a) constituie infracțiunea de trafic de influență;
b) poate constitui infracțiunea de înșelăciune;
c) nu constituie infracțiune în nicio situație.
 II. Infracțiuni de serviciu:

1. Infracțiunea de delapidare:
a) nu se poate comite în coautorat;
b) se poate comite și cu privire la bunuri care nu se află în proprietatea subiectului pasiv;
c) se poate comite și de către proprietarul bunului, dacă are calitate de funcționar.

2. FU este funcționar public în cadrul unei primării. Într-o zi a venit la el la serviciu fratele
acestuia, FO, care nu are nicio ocupație, iar cei doi frați au stat de vorbă în biroul lui FU. Pentru că
nu a fost băgat în seamă de FU atunci când i-a adresat o întrebare legată de atribuțiile sale de
serviciu, NI a început să amenințe că o să meargă să îl reclame pe FU la primar, pentru că nu își
îndeplinește atribuțiile. Atunci FU și FO au început să îl lovească amândoi pe NI, provocându-i
leziuni care au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale. În speță:
a) FU și FO vor răspunde amândoi în calitate de autori pentru infracțiunea de purtare abuzivă,
prevăzută de art. 296 alin. (2) raportat la art. 193 alin. (2) Cod penal;
b) FU va răspunde în calitate de autor la infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (2)
raportat la art. 193 alin. (2) Cod penal, iar FO în calitate de complice la această infracțiune;
c) FU va răspunde în calitate de autor la infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (2),
iar FO în calitate de autor la infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) Cod
penal.

3. Infracțiunea de purtare abuzivă săvârșită de un polițist:

a) este o infracțiune complexă, care poate absorbi infracțiunea de vătămare corporală;
b) se va reține și atunci când X, polițist, supărat pe un coleg, Y, care refuzase să îi restituie bicicleta
împrumutată, întocmește în fals un înscris care conține expresii jignitoare la adresa lui Y, îl semnează cu
numele șefului lui Y și apoi îl pune pe biroul acestuia din urmă ca să îl poată citi;
c) se poate reține în concurs cu infracțiunea de complicitate la înșelăciune.

4. Infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 Cod penal:

a) este o variantă specie față de infracțiunea de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 280 Cod penal;
b) se reține în concurs cu vătămarea corporală, dacă s-a produs vreuna dintre urmările de la art. 194
Cod penal;
c) se reține în formă continuată dacă în aceeași împrejurare făptuitorul a întrebuințat expresii jignitoare
față de o persoană și a lovit-o.

5. În cazul infracțiunii de purtare abuzivă:

a) este posibilă participația sub forma coautoratului;
b) legătura de cauzalitate trebuie dovedită în toate cazurile;
c) suntem întotdeauna în prezența unei infracțiuni complexe.

6. Fapta coinculpaților, jandarmi, care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit o

persoană pe stradă, solicitându-i să se legitimeze, iar la solicitarea unor explicații referitoare la
motivul legitimării persoanei oprite, aceștia au agresat-o, provocându-i leziuni care au necesitat
pentru vindecare 15-20 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale:
a) infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (2) Cod penal,;
b) infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (2) Cod penal;
c) infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (2) Cod penal, în concurs cu infracțiunea
de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) Cod penal.

7. În cazul infracțiunii de abuz în serviciu:

a) fapta nu poate fi comisă de o persoană juridică;
b) tentativa este întotdeauna posibilă, însă nu este incriminată;
c) de regulă, lipsește obiectul material.

8. Tentativa la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 Cod penal:

a) nu este posibilă la niciuna dintre variantele infracțiunii;
b) este posibilă doar la unele variante ale infracțiunii, dar nu este sancționată de legea penală;
c) este posibilă la toate variantele infracțiunii, dar nu este sancționată de legea penală.

9. În cazul infracțiunii de neglijență în serviciu:

a) subiectul activ poate fi numai un funcționar public;
b) participația penală improprie este posibilă;
c) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

10. La infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 298 Cod penal:

a) tentativa este posibilă doar când elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acțiune;
b) epuizarea infracțiunii are loc întotdeauna în momentul îndeplinirii defectuoase ori neîndeplinirii
îndatoririi de serviciu;
c) urmarea imediată este realizată suficient în oricare dintre modalitățile alternative, fără să fie
necesară existența lor cumulativă.

11. În cazul infracțiunii de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane:

a) subiectul activ poate fi o persoană care exercită permanent o însărcinare de orice natură în serviciul
oricărei persoane juridice;
b) nu este infracțiune în cazul în care actul înfăptuit se referă la emiterea actelor normative;
c) forma de vinovăție poate fi doar intenția directă.

12. Infracțiunea de abuz în serviciu:

a) este o infracțiune de rezultat;
b) este o infracțiune de corupție;
c) presupune ca subiectul activ să săvârșească fapta în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

13. Infracțiunea de abuz în serviciu:

 a) este mai gravă dacă se realizează prin îngrădirea exercițiului drepturilor unei persoane pe temei de
vârstă;
b) poate fi săvârșită și prin omisiune;
c) se reține în variantă agravată dacă se produce o pagubă mai mare de 2.000.000 lei.

14. Dacă traficantul de influență cumpără ulterior favoarea funcționarului public, pentru a-l
determina să îndeplinească actul solicitat de cumpărătorul de influență, cel care a traficat influența
va răspunde:
a) doar pentru trafic de influență;
b) doar pentru dare de mită;
c) pentru trafic de influență în concurs cu dare de mită.

15. Infracțiunea de purtare abuzivă:

a) poate avea ca subiect activ doar un funcționar public;
b) presupune ca subiectul activ să se afle în exercitarea atribuțiilor de serviciu în momentul săvârșirii
faptei;
c) poate fi comisă atât prin amenințare cât și prin vătămare corporală.

16. În cazul infracțiunii de delapidare:

a) traficarea, ca modalitate normativă alternativă a elementului material, presupune ca folosirea de
bani, valori sau alte bunuri să se realizeze pentru altul;
b) subiectul activ trebuie să fie funcționar public;
c) subiectul activ trebuie să aibă calitatea de administrator sau gestionar.

17. Infracțiunea de delapidare:

a) se poate reține și prin închirierea către un terț a bunului administrat, în scopul obțineiri unei sume de
bani pentru sine;
b) săvârșită în modalitatea normativă a însușirii, se va reține în concurs cu infracțiunea de furt;
c) cunoaște tentativă în unele modalități normative, dar nu se pedepsește.

18. Fapta paznicului unei societăți comerciale de a ajuta o persoană să sustragă piese din cadrul
magazinului societății respective reprezintă infracțiunea de:
a) delapidare;
b) complicitate la furt;
c) abuz în serviciu.

19. Infracțiunea de delapidare poate avea ca obiect material:

a) bunul ajuns din eroare în gestiunea sau în administrarea societății;
b) plusurile din gestiune, chiar dacă proveniența lor are caracter fraudulos;
c) doar bunuri mobile corporale.
 20. Fapta administratorului unei asociații de proprietari, de însușire în interesul său a unor
sume de bani ai asociației aflați în gestiunea sa, constituie infracțiunea de:
a) abuz în serviciu;
b) delapidare;
c) abuz de încredere.

21. Obiectul juridic al infracțiunii de delapidare constă în:

a) orice faptă de însușire, folosire sau traficare a unui bun mobil aflat în gestiunea sau administrarea
funcționarului public sau privat;
b) relațiile de serviciu;
c) bunuri mobile sau imobile aflate în patrimoniul unei societăți cu personalitate juridică.

22. Subiect activ al infracțiunii de delapidare poate fi:

a) orice funcționar public;
b) orice salariat al unei societăți comerciale, dacă are atribuții de administrare sau gestiune;
c) orice persoană fizică sau juridică, chiar dacă nu are atribuții de gestiune sau administrare.

23. Neglijența în serviciu:

a) este o infracțiune de pericol;
b) poate fi realizată în formă continuă;
c) nu poate fi realizată în formă continuată.???

24. Neglijența în serviciu:

a) este o infracțiune la care tentativa nu este pedepsită;
b) poate avea ca subiect activ un student care încalcă Regulamentul Facultății;
c) poate fi săvârșită doar din culpă.

25. Un funcționar public care a ajutat la însușirea unor bunuri ale unei unități private, fără a fi
însărcinat cu administrarea acestora, un funcționar public care are o asemenea însărcinare:
a) este coautor la infracțiunea de delapidare (art. 295 C. pen.);
b) este complice la infracțiunea de delapidare (art. 295 C. pen.);
c) nu se pedepsește, dacă ajută la prinderea autorului infracțiunii de delapidare (art. 295 C. pen.).

26. În situația în care un funcționar public trafichează bunurile pe care le gestionează, se poate
reține săvârșirea:
a) infracțiunii de delapidare, dacă se produce o pagubă persoanei vătămate, iar făptuitorul obține un
profit;
b) infracțiunii de delapidare, dacă nu se produce o pagubă persoanei vătămate, doar dacă făptuitorul
obține un profit;
c) infracțiunii de delapidare, dacă nu se produce o pagubă persoanei vătămate, iar făptuitorul
urmărește realizarea unui profit.
 27. Într-o speță, un subofițer de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu lovește
executorul judecătoresc, în vederea împiedicării executării unei hotărâri judecătorești emise
împotriva unui prieten al său. Încadrarea juridică a faptei va fi:
a) infracțiunea de purtare abuzivă în concurs cu infracțiunea de ultraj și nerespectare a hotărârilor
judecătorești;
b) infracțiunea de purtare abuzivă în concurs cu infracțiunea de nerespectare a hotărârilor
judecătorești;
c) doar infracțiunea de purtare abuzivă.

28. Inculpatul S.T., maistru într-o societate comercială, a cerut și a primit lunar, pe baza unei
înțelegeri, diferite sume de bani de la muncitorii din subordine, încălcând dispozițiile unei legi în
vigoare la acel moment. Aceste sume reprezentau 10% din veniturile realizate de muncitori și au
fost folosite pentru procurarea unor cadouri oferite persoanelor din afara instituției în scopul
aprovizionării cu materii prime și materiale indispensabile desfășurării normale a activității în
societate. Fapta comisă constituie:
a) luare de mită;
b) abuz în serviciu (art. 297 C. pen.);
c) dare de mită.

29. Infracțiunea de abuz în serviciu:

a) poate fi săvârșită cu intenție indirectă;
b) poate fi săvârșită în formă continuată;
c) poate fi săvârșită de o persoană juridică.

30. Fapta funcționarului public care, cu titlu temporar și în exercitarea atribuțiilor de serviciu,
creează o situație de inferioritate unei persoane din cauza vârstei sale înaintate, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de:
a) purtare abuzivă [art. 296 alin. (2) C. pen.];
b) abuzul în serviciu [art. 297 alin. (2) C. pen.];
c) uzurparea funcției (art. 300 C. pen.).

31. Dacă un electrician sustrage bani din casieria societății unde lucrează:
a) se poate reține infracțiunea de delapidare;
b) nu se poate reține o infracțiune de serviciu;
c) se poate reține infracțiunea de abuz în serviciu.

32. Dacă un funcționar public a pretins și primit o sumă de bani cu titlu de obligație care trebuie
îndeplinită de cel care a solicitat efectuarea actului, deși o asemenea obligație nu era impusă de
lege, se va reține:
a) infracțiunea de abuz în serviciu;
b) infracțiunea de înșelăciune;
c) infracțiunea de luare de mită.
 33. Un judecător dispune printr-o ordonanță președințială executorie oprirea construcției unui
imobil, hotărârea sa fiind desființată ulterior în căile de atac. În acest caz se va reține săvârșirea:
a) infracțiunii de abuz în serviciu;
b) infracțiunii de neglijență în serviciu;
c) unei fapte care nu este prevăzută de legea penală.

34. Fapta persoanei care exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul
realizării prerogativelor puterii legislative, și care pretinde favoruri de natură sexuală, profitând de
situația de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcția deținută, constituie:
a) infracțiunea de hărțuire sexuală, conform art. 223 C. pen.;
b) infracțiunea de folosire abuzivă a funcției în scop sexual, conform art. 299 C. pen.;
c) infracțiunea de purtare abuzivă, conform art. 296 alin. (2) C. pen.
 III. Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori:

1. Infracțiunea de falsificare de monede (art. 310 Cod penal) poate avea ca obiect
material:
a) monede, titlurile de credit ori instrumentele pentru efectuarea plăților;
b) doar monedele cu valoarea circulatorie;
c) orice fel de monede sau bancnote, chiar ieșite din circulație.

2. Fapta persoanei care contraface un cec, îl prezintă la o bancă și obține o sumă de

bani, reprezintă:
a) infracțiunea de înșelăciune prin folosirea de mijloace frauduloase;
b) infracțiunea de falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată (art. 311 Cod penal)
în concurs cu infracțiunea de înșelăciune prin folosirea de mijloace frauduloase;
c) infracțiunea de falsificare de instrumente oficiale (art. 317 Cod penal) în concurs cu
infracțiunea de înșelăciune prin folosirea de mijloace frauduloase.

3. Infracțiunea de falsificare de monede se poate realiza:

a) doar prin contrafacere;
b) doar prin alterare;
c) fie prin alterare, fie prin contrafacere.

4. Falsificarea unui cec de călătorie denominat în valută (dolari SUA) emis de o bancă
străină constituie infracțiunea de:
a) falsificare de monedă;
b) falsificarea de instrumente oficiale;
c) falsificarea de valori străine (art. 316 Cod penal) raportată la falsificarea de titluri de credit
sau instrumente de plată (art. 311 Cod penal).

5. Infracțiunea de falsificare de monede (art. 310 Cod penal):

a) nu are obiect material;
b) are obiect material doar în modalitatea alterării;
c) are obiect material doar în modalitatea contrafacerii.

6. Punerea în circulație a timbrelor sau efectelor poștale de către instigatorul la

infracțiunea de falsificare:
a) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care
au fost produse, conform art. 313 alin. (2) Cod penal;
 b) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de punere în circulație
de valori falsificate, conform art. 313 Cod penal;
c) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de punere în circulație de
valori falsificate, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.

7. În situația în care, după fabricarea unui echipament hardware, cu scopul de a servi la

falsificarea instrumentelor de plată electronică, mai înainte de descoperirea sa și înainte ca
autorul să fi trecut la săvârșirea faptei de falsificare, autorul predă echipamentul fabricat
autorităților judiciare:
a) acesta nu se pedepsește, conform art. 314 alin. (3) C. pen.;
b) se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani pentru fabricarea de echipamente, inclusiv
hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică,
conform art. 314 alin. (2) C. pen.;
c) se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani, pentru forma tip a infracțiunii prevăzute în
art. 314 C. pen.

8. În cazul infracțiunii de falsificare de monede:

a) obiect material pot fi și monede care nu mai au putere circulatorie;
b) anumite acte de pregătire sunt incriminate ca infracțiuni de sine stătătoare;
c) elementul material este realizat, chiar dacă monedele obținute nu se aseamănă cu cele
veritabile, fiind improprii pentru a fi puse în circulație.

9. La data de 5 mai 2014 inculpatul LL i-a pus la dispoziție inculpatului KS 3 bancnote

autentice din cupiura de 200 lei, cu scopul de a le falsifica prin contrafacere. După două
săptămâni, inculpatul KS a falsificat 10 bancnote din cupiura de 200 lei și i le-a remis
inculpatului LL, pentru a le plasa pe piață, împreună cu o bancnotă autentică dintre cele
primite, celelalte două bancnote autentice păstrându-le pentru el conform înțelegerii
inițiale. În data de 29 mai 2014, inculpatul LL a încercat să plaseze patru astfel de bancnote
contrafăcute la o agenție de turism din municipiul B, dar nu a reușit, întrucât casierul a
sesizat lipsa lor de autenticitate. În 4 iunie 2014, acționând în baza aceleiași înțelegeri
infracționale, LL a reușit să schimbe toate bancnotele contrafăcute la casa de schimb
valutar SC PAX SRL din municipiul B. Prin Ordonanța din 25 noiembrie 2014 s-a dispus
clasarea în raport cu faptele de înșelăciune, ca urmare a împăcării părților. Față de situația
de fapt descrisă, cei doi inculpați urmează a fi trimiși în judecată pentru:
a) LL-complicitate la falsificare de monedă, deținere în vederea punerii în circulație de
monedă falsificată, tentativă la punere în circulație de monedă falsificată, punere în circulație de
monedă falsificată, toate patru în concurs, iar KS-falsificare de monedă, complicitate la punere în
circulație, ambele în concurs;
b) LL-complicitate la falsificare de monedă, tentativă la punere în circulație de monedă
falsificată, punere în circulație de monedă falsificată, toate trei în concurs, iar KS-falsificare de
monedă, complicitate la punere în circulație, ambele în concurs;
c) LL-complicitate la falsificare de monedă, punere în circulație de monedă falsificată în
formă continuată, ambele în concurs, iar KS-falsificare de monedă, complicitate la punere în
circulație, ambele în concurs.

10. În cazul infracțiunii de falsificare de timbre sau efecte poștale, prevăzută de art. 312
Cod penal:
a) sunt falsificate foi de călătorie sau de transport;
b) făptuitorul poate fi o persoană juridică;
c) făptuitorul, după ce a intrat în posesia unor plicuri poștale falsificate, le repune în circulație.

IV. Falsurile în înscrisuri:

1. Elementul material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale este (art. 320
C. pen.):
a) falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, prin consemnarea unor fapte
sau împrejurări neadevărate ori neconsemnarea unor date sau împrejurări;
b) falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea
lui în orice mod;
c) folosirea unui înscris oficial în vederea producerii de consecințe juridice.

2. Subiectul activ al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale poate fi:

a) doar funcționarul public;
b) orice persoană;
c) un funcționar public.

3. Pot fi obiect material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale:

a) biletele de tren;
b) copia legalizată a diplomei de licență;
c) un înscris lovit de nulitate relativă.

4. Angajatul unui departament guvernamental semnează condica de prezență cu numele

și prenumele unei persoane care a lipsit de la serviciu. Se va reține:
a) infracțiunea de fals intelectual;
b) infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale;
 c) că fapta nu este prevăzută de legea penală.

5. Făptuitorul își declină calitatea de avocat și, ca urmare a acestei calități, elaborează o
acțiune și o înregistrează la instanța de judecată, depunând totodată o delegație de avocat
pe numele său și chitanțe cu privire la onorariul încasat. Se va reține:
a) fals material în înscrisuri oficiale;
b) uz de fals;
c) fals intelectual.

6. Simpla falsificare materială a unui înscris oficial, fără să fie urmată de folosirea
acestuia:
a) poate constitui infracțiune, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de norma de
incriminare;
b) nu constituie infracțiune;
c) constituie infracțiune numai dacă falsificarea a fost realizată de către un funcționar public.

7. Într-o speță, funcționarul de la salvare care a întocmit un raport la terminarea

programului, semnat și de alți colegi de serviciu, a modificat ulterior conținutul acestuia
prin precizarea unor aspecte necorespunzătoare realității. Ca urmare a acestei situații se
va reține:
a) infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale;
b) infracțiunea de fals intelectual în concurs cu infracțiunea de fals material în înscrisuri
oficiale;
c) infracțiunea de fals intelectual.

8. Contrafacerea scrierii unui înscris oficial:

a) constituie infracțiune, doar dacă este de natură să producă consecințe juridice, conform
art. 320 alin. (1) C. pen.;
b) este mai gravă dacă este săvârșită de către o persoană care, cu titlu permanent și fără o
remunerație, exercită o însărcinare de orice natură în cadrul uneia din persoanele fizice prevăzute
la art. 175 alin. (2), conform art. 320 alin. (2) C. pen.;
c) reprezintă o modalitate normativă a falsului intelectual, conform art. 321 alin. (1) C. pen.

9. În cazul în care angajatul unui minister semnează statul de plată cu numele său în
dreptul rubricii altei persoane, în scopul ridicării salariului acestuia:
a) fapta nu este prevăzută de legea penală;
b) săvârșește infracțiunea de fals intelectual;
c) săvârșește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
 10. Fapta funcționarului public de a întocmi un proces-verbal de constatare în mod
nereal a unei contravenții poate să constituie
a) infracțiunea de fals intelectual;
b) infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale;
c) o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

11. În cazul infracțiunii de fals intelectual:

a) tentativa se pedepsește;
b) nu există obiect material;
c) subiectul activ este calificat.

12. Infracțiunea de fals intelectual:

a) poate intra în concurs ideal cu infracțiunea de abuz în serviciu;
b) nu poate intra în concurs ideal cu infracțiunea de abuz în serviciu;
c) este o infracțiune de pericol.

13. Infracțiunea de fals intelectual se consumă în momentul:

a) finalizării întocmirii înscrisului oficial de către funcționarul public aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu;
b) folosirii înscrisului falsificat;
c) în care funcționarul transmite înscrisul persoanei pentru care a fost întocmit.

14. Atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului de către un

funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie:
a) elementul material al infracțiunii de fals intelectual, conform art. 321 alin. (1) C. pen.;
b) elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, conform
art. 322 C. pen.;
c) elementul material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, conform art. 320
alin. (2) C. pen.

15. Într-o speță, un polițist întocmește un proces-verbal de constatare a unei

contravenții, sens în care consemnează nereal că la constatarea contravenției a asistat și un
martor asistent. Mai apoi, semnează în fals acest act, în locul martorului asistent. În speță,
se va reține:
a) infracțiunea de fals intelectual în concurs cu infracțiunea de fals material în înscrisuri
oficiale;
b) infracțiunea de fals intelectual;
c) infracțiunea de fals intelectual și fals în declarații.

16. În completarea celorlalte condiții prevăzute de norma de incriminare, pentru a fi

infracțiune, falsificarea unui înscris sub semnătură privată trebuie:
 a) să se realizeze prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod;
b) să se refere la toate elementele falsificării unui înscris sub semnătură privată;
c) să îndeplinească cerința ca făptuitorul să folosească înscrisul falsificat ori să îl încredințeze
altei persoane spre folosire în vederea producerii unei consecințe juridice.
17. Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:
a) absoarbe infracțiunea de uz de fals dacă este vorba despre același înscris și același
făptuitor;
b) este absorbită de infracțiunea de uz de fals;
c) poate fi reținută în concurs real cu infracțiunea de uz de fals.

18. Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată:

a) se reține chiar dacă înscrisul falsificat nu a fost folosit și nici nu a fost încredințat altei
persoane spre folosire în vederea producerii de consecințe juridice;
b) se reține numai în situația în care înscrisul falsificat și folosit are aparența unui act
adevărat;
c) poate fi comisă sub formă continuată.

19. Falsificarea unui înscris sub semnătură privată și folosirea acestuia de către cel care
îl falsifică reprezintă:
a) infracțiunea de uz de fals;
b) infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
c) infracțiunea de uz de fals în concurs cu infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată.

20. Obiectul material al infracțiunii de uz de fals (art. 323 C. pen.) poate fi:
a) doar un înscris oficial;
b) doar un înscris sub semnătură privată;
c) un înscris oficial sau un înscris sub semnătură privată.

21. Privitor la infracțiunea de uz de fals:

a) subiectul activ poate fi complicele la falsificarea înscrisului sub semnătură privată;
b) tentativa nu se pedepsește;
c) forma de vinovăție cu care se săvârșește este intenția directă.
22. În cazul în care organele de urmărire penală descoperă în interiorul mașinii
făptuitorului mai multe facturi falsificate de acesta, pe care urma să le depună la
Administrația Financiară, fapta reprezintă:
a) tentativă la infracțiunea de uz de fals în concurs cu falsul în înscrisuri sub semnătură
privată;
b) tentativă la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
c) o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
 23. În situația în care făptuitorul falsifică prin alterare un act de donație consemnat
într-un înscris sub semnătură privată, se va reține:
a) infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b) infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale;
c) că, în această situație, fapta nu este prevăzută de legea penală.

24. Restricționarea accesului la date informatice, fără drept:

a) poate constitui elementul material al infracțiunii de fals informatic, dacă se reține scopul
utilizării în vederea producerii unei consecințe juridice, conform art. 325 C. pen.;
b) poate constitui elementul material al infracțiunii de fals informatic, dacă rezultă date
necorespunzătoare adevărului;
c) constituie elementul material al infracțiunii de fraudă informatică, conform art. 249 C. pen.,
fără nicio condiționare circumstanțială.

25. Într-o speță, o persoană face o declarație falsă la un notar, menționând că este unic
moștenitor al unui defunct. După aceasta, depune actul obținut la autoritățile competente,
în scopul restituirii unui imobil confiscat fără titlul autorului, iar falsul este descoperit
înainte de restituirea imobilului. În această situație, se va reține:
a) instigare la infracțiunea de fals intelectual și tentativă de înșelăciune;
b) infracțiunea de fals în declarații în concurs cu uz de fals și tentativă la înșelăciune;
c) infracțiunea de fals în declarații în concurs cu tentativă la înșelăciune.

26. Inducerea în eroare a unui funcționar public prin întrebuințarea identității unei alte
persoane, folosindu-se fraudulos un act care folosește la identificare, în vederea producerii
unei consecințe juridice pentru sine:
a) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, săvârșită prin folosirea de
nume sau calități mincinoase, conform art. 244 C. pen.;
b) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, conform
art. 327 C. pen.;
c) atrage aplicarea regulilor concursului de infracțiuni.

27. Infracțiunea de fals privind identitatea:

a) absoarbe în conținutul său infracțiunea de uz de fals;
b) poate fi săvârșită cu intenție directă sau indirectă;
c) este o infracțiune de pericol.

28. Infracțiunea de fals privind identitatea:

a) nu se poate reține prin atribuirea unei identități false;
b) nu va exista dacă făptuitorul folosește un nume imaginar;
c) va constitui infracțiune dacă o persoană folosește un pașaport fals la punctul de trecere a
frontierei.
 29. Încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile ori pentru
legitimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept:
a) nu este infracțiune decât dacă persoana care l-a primit îl folosește;
b) este infracțiune indiferent de împrejurare, chiar dacă este sau nu folosit de către cel care l-a
primit;
c) realizează conținutul variantei atenuate a infracțiunii de fals privind identitatea.
30. Fapta unui cetățean român, aflat în străinătate, de a se prezenta sub o identitate
falsă autorităților unui stat străin constituie:
a) infracțiunea de uz de fals;
b) infracțiunea de fals în declarații;
c) infracțiunea de fals privind identitatea.

31. În cazul în care o persoană folosește la punctul de trecere a frontierei un pașaport

având o identitate falsă și declară că este titularul pașaportului, se va reține:
a) infracțiunea de fals în declarații în concurs cu uzul de fals și falsul privind identitatea;
b) infracțiunea de uz de fals în concurs cu falsul privind identitatea;
c) infracțiunea de fals privind identitatea.

32. Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale:

a) poate fi săvârșită doar prin comisiune;
b) poate fi săvârșită doar cu intenție directă;
c) absoarbe în mod natural infracțiunea de folosire de instrumente false.

33.Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale:

a) nu poate fi săvârșită sub forma coautoratului;
b) nu poate fi săvârșită prin omisiune;
c) poate fi săvârșită doar cu intenție directă.

34. În ipoteza contrafacerii scrierii unui înscris emis de o misiune diplomatică străină
din România, dacă fapta este de natură a produce consecințe juridice:
a) fapta constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale;
b) fapta constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, doar dacă între România
și statul a cărui misiune diplomatică a emis actul oficial există convenție de recunoaștere
reciprocă a înscrisurilor oficiale;
c) fapta nu constituie infracțiune, conform legislației penale române.

35. În cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale:

a) înscrisurile falsificate trebuie să îndeplinească toate condițiile formale de care depinde
valabilitatea lor, pentru a se putea reține infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale;
 b) nu poate fi reținută dacă se falsifică o copie legalizată a unui înscris oficial, în cazul în care
acesta din urmă nu mai există;
c) nu poate fi reținută niciodată în cazul în care s-a modificat doar punctuația, nu și scrierea
sau subscrierea.
36. În cazul în care un funcționar public nu consemnează, cu intenție, într-un proces-
verbal, toate aspectele constatate, pe care avea obligația să le consemneze:
a) comite infracțiunea de fals intelectual;
b) comite infracțiunea de abuz în serviciu;
c) comite infracțiunea de fals intelectual în concurs cu infracțiunea de abuz în serviciu.

37. În cazul infracțiunii de fals intelectual:

a) înscrisul oficial trebuie să emane de la un organ competent;
b) înscrisul oficial nu trebuie să fie un înscris valabil, din punct de vedere al condițiilor de
formă și al materialității scrierii;
c) nu este posibil coautoratul.

38. În cazul infracțiunii de fals intelectual:

a) falsificarea poate fi concomitentă sau ulterioară întocmirii unui înscris;
b) subiectul activ poate fi un medic angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească
din sistemul public de sănătate;
c) utilizarea ulterioară a înscrisului de către o persoană care cunoaște că este fals realizează
condițiile de tipicitate ale infracțiunii de uz de fals.

39. Infracțiunea de uz de fals:

a) nu poate avea ca autor pe cel care a falsificat înscrisul sub semnătură privată folosit;
b) poate fi reținută dacă făptuitorul a avut înscrisul fals asupra sa pentru a-l folosi în cazul
unui eventual control, dar nu a avut ocazia să îl folosească pentru că nu a fost controlat;
c) poate fi reținută, chiar dacă înscrisul este unul real, dacă el este folosit fără drept de
făptuitor.

40. Infracțiunea de uz de fals:

a) poate fi comisă de o persoană juridică;
b) este absorbită în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, atunci când este
săvârșită de autorul falsului;
c) este absorbită în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, atunci când este
săvârșită de autorul falsului.

41. În cazul în care un bărbat pretinde că este un actor cunoscut, pentru a impresiona o
femeie:
 a) poate fi reținută infracțiunea de fals privind identitatea;
b) poate fi reținută infracțiunea de fals în declarații;
c) fapta nu constituie infracțiune.

42. Acțiunea de falsificare a unui înscris prin contrafacerea scrierii ori a subscriserii sau
prin alterarea lui în orice mod se regăsește în latura obiectivă a infracțiunii de:
a) fals material în înscrisuri oficiale;
b) fals intelectual;
c) fals în înscrisuri sub semnătură privată.

43. Falsul intelectual presupune:

a) falsificarea concomitentă sau posterioară a înscrisului;
b) un subiect activ calificat;
c) alterarea conținutului actului, fără a fi alterată însă materialitatea actului.

44. Fapta lui X care l-a ajutat pe Y să falsifice un înscris sub semnătură privată, după
care X l-a folosit pentru a produce consecințe juridice, constituie infracțiunea de:
a) fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b) complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată;
c) uz de fals.

45. În cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale;

a) orice alterare prezintă element material al infracțiunii;
b) subiectul activ este totdeauna funcționar public;
c) se poate reține infracțiunea și atunci când înscrisul nu este folosit.

46. Falsul intelectual:

a) se poate produce prin alterare;
b) nu se poate produce prin alterare;
c) se poate produce prin alterare doar atunci când persoana care realizează alterarea este cel
care a și emis inițial înscrisul alterat.

47. Dacă X contraface o diplomă de licență pe care dorea să o folosească pentru

angajare:
a) poate fi reținută infracțiunea de fals intelectual;
b) poate fi reținută infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale;
c) poate fi reținută infracțiunea de tentativă la uz de fals.

48. Încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile ori pentru
legitimare sau identificare spre a fi folosit fără drept, poate reprezenta infracțiunea de:
a) fals în declarații;
b) fals privind identitatea;
c) uz de fals.
 49. Fapta soțului care a semnat o cerere de schimb de locuință, atât în numele său cât și
în numele soției sale de care era despărțit, după care a depus cererea la primărie,
constituie:
a) fals în înscrisuri sub semnătură privată, în concurs cu uz de fals;
b) fals în înscrisuri sub semnătură privată;
c) fals intelectual.

50. Fapta de a contraface bilanțul contabil al unei societăți cu răspundere limitată cu

capital privat și de a-l depune ca probă într-o cauză civilă poate reprezenta:
a) fals material în înscrisuri oficiale în concurs cu infracțiunea de uz de fals;
b) fals în înscrisuri sub semnătură privată;
c)uz de fals în concurs cu fals intelectual.

51. Dacă o persoană care intră pe orice cale în posesia unui timbru emis în străinătate și
constatând ulterior acestui moment că respectiva valoare este falsificată o revinde,
săvârșește infracțiunea:
a) falsificare de timbre sau efecte poștale
b) punere în circulație de valori falsificate;
c) falsificare de valori străine.

52. Este realizat elementul material al infracțiunii de fals intelectual:

a) dacă medicul atestă fals că a examinat un bolnav căruia i-a acordat un certificat de
concediu medical;
b) întocmirea în fals, de către un medic, a unui act prin care se atestă, în afara exercitării
atribuțiilor de serviciu, o situație neadevărată;
c) dacă urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru valorile sociale protejate, chiar
dacă fapta a fost comisă din culpă.

53. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată:
a) dacă înscrisul falsificat este folosit pentru dovedirea unui fapt neadevărat;
b) dacă înscrisul falsificat a ajuns în posesia altei persoane altfel decât prin încredințarea lui
de către autorul falsului, dar nu pentru a-l folosi;
c) dacă falsificarea privește un înscris sub semnătură privată care era autentificat.

54. Dacă soțul falsifică prin contrafacerea semnăturii soției sale, o declarație și o
folosește în vederea producerii de consecințe juridice la administrația financiară:
a) săvârșește doar infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
b) săvârșește doar infracțiunea de uz de fals;
c) săvârșește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu infracțiunea
de uz de fals.
V. Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice:

1. Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede

obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia i-a fost
suspendată exercitarea dreptului de a conduce (art. 335 C. pen.):
a) se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă;
b) este o situație agravantă în raport cu aceea a persoanei al cărei permis a fost retras sau anulat;
c) este o situație atenuantă în raport cu aceea de a conducere pe drumurile publice un autovehicul
de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

2. Persoana care încredințează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea

deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane
despre care știe că se află sub influența alcoolului:
a) va răspunde penal, conform art. 335 alin. (3) C. pen.;
b) nu va răspunde pentru faptul că cea de-a doua persoană se află sub influența alcoolului
întrucât răspunderea penală este personală;
c) va răspunde pentru o variantă atenuată a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis
de conducere.

3. Infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere:

a) reprezintă o infracțiune de rezultat;
b) poate intra în concurs cu infracțiunea de ucidere din culpă;
c) este posibilă tentativa și este pedepsită.

4. Infracțiunea de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat:

a) se poate reține variantă agravată dacă făptuitorul se afla sub influența alcoolului, având o
concentrație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge;
b) nu are obiect material;
c) poate fi săvârșită din culpă.

5. Părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea procurorului care supraveghează

cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de
circulație:
a) se pedepsește cu închisoarea [art. 338 alin. (1) C. pen.];
b) nu constituie infracțiune [art. 338 alin. (3) C. pen.];
c) este o agravantă în raport cu fapta unei persoane de a modifica starea locului unui accident de
circulație, din care a rezultat vătămarea sănătății unei persoane, fără acordul echipei de cercetare
la fața locului [art. 338 alin. (2) C. pen.].

6. În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor
substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre
biologice:
a) rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de ultima prelevare;
b) rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare;
c) au relevanță penală ambele rezultate ale alcoolemiei.
7. Părăsirea locului accidentului care a avut ca rezultat doar producerea de pagube
materiale (art. 338 C. pen.):
a) constituie infracțiune prin coroborare cu alte elemente circumstanțiale;
b) este o cauză circumstanțială similară părăsirii locului faptei de către victimă, cu anunțarea
imediată a evenimentului la cea mai apropiată unitate de poliție de către conducătorul de vehicul;
c) nu constituie infracțiune.

8. Îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de verificare tehnică, din culpă, a autovehiculelor,

remorcilor sau tramvaielor de către persoanele care au asemenea atribuții:
a) constituie infracțiune doar dacă, din cauza stării tehnice a vehiculului, s-a pus în pericol
siguranța circulației pe drumurile publice (art. 340 C. pen.);
b) presupune faptul că limitele speciale ale pedepsei nu se reduc în raport cu situația săvârșirii
faptei cu intenție;
c) constituie infracțiunea de neglijență în serviciu, conform art. 298 C. pen.

9. Infracțiunile contra siguranței circulației pe drumurile publice:

a) au întotdeauna un subiect activ necalificat;
b) au ca formă de vinovăție intenția;
c) au ca element material conducerea pe drumurile publice.

10. X a permis fiului său care nu deținea permis de conducere să conducă un autoturism pe
un drum forestier.
a) X și fiul său nu au comis nicio infracțiune;
b) X poate fi acuzat de instigare la infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de
conducere;
c) fiul lui X poate fi acuzat de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

11. Poate fi reținută infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a
altor substanțe în sarcina unei persoane care:
a) conduce o căruță pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică de 0,85 g/l alcool pur în
sânge;
b) conduce o bicicletă pe drumurile publice, fiind sub influența unor substanțe psihoactive;
c) conduce o motocicletă pe drumurile publice, fiind sub influența unor substanțe psihoactive.

12. Părăsirea locului accidentului nu constituie infracțiune atunci când:

a) în urma accidentului victima a suferit leziuni ușoare;
b) în urma accidentului s-au produs dar pagube materiale;
c) victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat evenimentul la cea
mai apropiată unitate de poliție.

13. Nu constituie infracțiune:

a) ștergerea urmelor accidentului în urma căruia s-au produs doar daune materiale;
b) părăsirea locului accidentului când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
c) părăsirea locului accidentului de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, atunci
când s-a produs accidentul de circulație.
14. Reprezintă infracțiune:
a) fapta conducătorului unui autovehicul ce refuză să se supună prelevării de probe biologice
necesare în vederea stabilirii alcoolemiei;
b) fapta unui biciclist ce refuză să se supună prelevării de probe biologice necesare în vederea
stabilirii alcoolemiei;
c) fapta unui instructor auto, aflat în procesul de instruire, ce refuză să se supună prelevării de
probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

15. Fapta de a conduce un vehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o
îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se va reține în varianta agravată
dacă:
a) cel care conduce vehiculul nu deține permis de conducere;
b) cel care conduce vehiculul efectuează transport public de persoane;
c) cel care conduce vehiculul efectuează un transport de produse periculoase.

16. Conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol neînmatriculat:

a) reprezintă infracțiune doar dacă cel care îl conduce nu posedă permis de conducere;
b) nu reprezintă infracțiune;
c) reprezintă infracțiunea de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat.

17. Conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat /
neînregistrat potrivit legii de către o persoană care nu posedă permis de conducere:
a) constituie infracțiunea de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat și
infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, aflate în concurs;
b) constituie doar infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere;
c) nu constituie infracțiune.

18. Curtea Constituțională a constatat că este neconstituțională soluția legislativă:

a) care incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier,
fără permis de conducere;
b) care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau
forestier, fără permis de conducere;
c) care incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier,
de către o persoană a cărui permis de conducere este necorespunzător categoriei sau
subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv.

19. Obligația inculpatului de a nu conduce vehicule anume stabilite, impusă de organul

judiciar pe timpul măsurii preventive a controlului judiciar:
a) constituie o suspendare a exercitării dreptului de a conduce, iar încălcarea acesteia nu
întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de
conducere în varianta agravată prevăzută de art. 225 alin. (2) Cod penal;
b) nu constituie o suspendare a exercitării dreptului de a conduce, iar încălcarea acesteia nu
întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de
conducere în varianta agravată prevăzută de art. 225 alin. (2) Cod penal;
c) constituie o suspendare a exercitării dreptului de a conduce, iar încălcarea acesteia întrunește
elementele de tipicitate ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere în
varianta agravată prevăzută de art. 225 alin. (2) Cod penal.

20. În interpretarea art. 335 alin. (3) Cod penal, care incriminează fapta unei persoane de a
încredința un vehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care
știe că se află sub influența alcoolului:
a) aceste dispoziții trebuie să vizeze orice persoană care are o îmbibație alcoolică, indiferent de
gradul de alcoolemie;
b) aceste dispoziii trebuie să vizeze orice persoană care se află în una din situațiile prevăzute la
art. 335 alin. (1) sau (2) sau sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive;
c) aceste dispoziții trebuie să vizeze orice persoană care să aiă o îmbibație alcoolică de peste 0.80
g/l alcool pur în sânge.