Sunteți pe pagina 1din 3

SEMINAR SĂPTĂMÂNA 19-26 APRILIE 2021

1.În cazul unei cereri evaluabile în bani, înregistrată pe rolul tribunalului,


micşorarea de către reclamant a cuantumului pretenţiilor, la primul termen de
judecată, de la 500.000 lei la 100.000 lei, determină:
a.declinarea competenţei materiale în favoarea judecătoriei în raport de valoarea
modificată a pretenţiilor;
b.declinarea competenţei materiale în favoarea judecătoriei apreciindu-se că este
vorba despre o cerere de plată parţială;
c.păstrarea competenţei tribunalului.

2. Cererea de chemare în judecată având ca obiect acţiunea în desfiinţarea


construcţiei vecine pentru încălcarea distanţei minime legale este de
competenţa în primă instanţă a:
A. judecătoriei, cu excepţia cazului în care primul capăt de cerere este o acţiune în
grăniţuire;
B. tribunalului, dacă valoarea construcţiei este mai mare de 200.000 de lei;
C. judecătoriei, indiferent de valoarea construcţiei.
3. Cererea de partaj judiciar al unui imobil succesoral având o valoare de
impunere de 700.000 de lei, dar în privinţa căruia impozitele neachitate către
stat se ridică la o valoare de 600.000 de lei, este de competenţa în primă
instanţă a:
A. judecătoriei, deoarece se scad sarcinile sau datoriile moştenirii;
B. tribunalului, în funcţie de valoarea de impunere;
C. judecătoriei, indiferent de valoare. 
4. Cererea de chemare în judecată având ca obiect grăniţuirea unei suprafeţe
totale de teren evaluate la 250.000 de lei, precum şi acţiunea în revendicarea
unei suprafeţe adiacente evaluate la 20.000 de lei, este de competenţa în primă
instanţă a:
A. judecătoriei, indiferent de valoarea capetelor de cerere;
B. tribunalului, în funcţie de valoarea cumulată a celor două capete de cerere;
C. judecătoriei, având în vedere valoarea de sub 200.000 de lei a terenului
revendicat.
5. Acţiunea posesorie având ca obiect un imobil cu o valoare impozabilă de
400.000 de lei este de competenţa în primă instanţă a:
A. instanţei competente să judece şi acţiunea petitorie privind acelaşi imobil;
B. tribunalului, în funcţie de criteriul valoric;
C. judecătoriei.
6. Determinarea competenţei se face numai în funcţie de valoarea obiectului:
A. capetelor principale de cerere, cumulate;
B. capătului principal de cerere şi capătului accesoriu, dacă priveşte accesorii
devenite exigibile anterior sesizării instanţei;
C. capătului principal de cerere.
7. Dacă reclamantul pretinde de la pârât plata sumei de 300.000 de lei, iar din
probe rezultă că datoria este în cuantum de 150.000 de lei, competenţa de
soluţionare în primă instanţă a cauzei aparţine:
A. tribunalului, cu excepţia cazului în care se pronunţă la primul termen de judecată o
hotărâre de expedient privind partea de creanţă recunoscută de pârât;
B. judecătoriei, dacă probele privind valoarea reală sunt administrate anterior
momentului procesual la care poate fi invocată necompetenţa materială;
C. tribunalului, în funcţie de valoarea dreptului de creanţă pretins de reclamant.

8. În caz de contestaţie asupra valorii obiectului cererii arătate în capătul


principal de cerere, instanţa:
A. poate proceda, în funcţie de circumstanţele cauzei, şi la administrarea unei
expertize preţuitoare;
B. va administra probe privind excepţia necompetenţei materiale întemeiată pe acest
motiv, dacă este invocată de pârât după primul termen la care părţile au fost legal
citate;
C. se va pronunţa luând în considerare înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de
părţi.

9. Competența materială de primă instanță se stabilește in funcție de valoarea


obiectului in cazul acțiunii:
a.in reducțiunea liberalităților excesive, opusă de pârâtul-moștenitor legal
reclamantului-legatar cu titlu particular; b.in anularea cesiunii de creanță cu titlu
gratuit; c.in anularea unei clauze abuzive privind alegerea de competență intr-un
contract de asigurare obligatorie a unui imobil

10. Judecătoriile judecă:


a) plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate
jurisdicţională, în cazurile prevăzute de lege;
b) în primă instanţă, procesele de împărţeală judiciară, indiferent de valoarea
obiectului pricinii;
c) în primă instanţă, litigiile dintre profesionişti doar dacă obiectul acestora nu este
evaluabil în bani

Întrebări practice
1. Litigiul având ca obiect cererea reclamantului-mandant de obligare a
pârâtului-mandatar să execute obligaţia de informare cu privire la
activităţile efectuate, asumată prin convenţia de mandat cu titlu gratuit,
privind vânzarea unui imobil în valoare de 250.000 de lei, este de
competenţa în primă instanţă a judecătoriei sau a tribunalului?

2. 2.Reclamantul AA formulează o cerere de chemare în judecată în


contradictoriu cu pârâtul BB având ca obiect plata sumei de 195000 de
lei reprezentând contravaloarea unor servicii prestate conform contract
nr. X/2018, plata sumei de 25000 de lei reprezentând penalităţi
contractuale de întârziere aferente debitului de 195000 de lei, calculate
între data scadenţei (1.03.2019) şi data introducerii cererii de chemare în
judecată (4.11.2019), respectiv plata penalităţilor contractuale de
întârziere ce vor deveni scadente în cursul judecăţii. În acest caz, care
este instanța competentă să soluționeze cererea de chemare in
judecată?

3. Reclamantul XX formulează o cerere de chemare în judecată a pârâtului


YY prin care solicită a-i acoperi prejudiciul în cuantum de 220000 de lei
provocat prin distrugerea întregii culturi de aluni de pe terenul lui XX, ca
urmare a ruinării acoperișului casei lui YY. Competența material va
reveni în acest caz judecătoriei de la locul situării imobilelor, fiind vorba
despre raporturi de vecinătate sau tribunalului?

S-ar putea să vă placă și