SEMINAR DREPT PROCESUAL CIVIL SĂPTĂMÂNA 05 APRILIE-11 APRILIE

2021

1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 ianuarie 2017

având ca obiect revendicare imobiliară reclamantul A.A. a solicitat instanţei
obligarea pârâtului BB să lase în deplină proprietate şi posesie terenul în
suprafaţă de 5000 m.p. şi obligarea la plata sumei de 100.000 lei reprezentând
venitul realizat de când posedă terenul. În cauză terţul CC a formulat cerere de
intervenţie accesorie în favoarea pârâtului BB prin care a solicitat respingerea
acţiunii în revendicare, arătând că la data de 1 noiembrie 2016 prin contract de
vânzare încheiat în formă autentică a vândut pârâtului terenul ce formează
obiectul procesului şi că, la rândul său, are calitatea de proprietar şi posesor al
terenului din anul 2010. Cererea de intervenţie acesorie a fost admisă în
principiu. Prin sentinţa primei instanţe a fost admisă în tot cererea de chemare
în judecată şi respinsă cererea de intervenţie accesorie. Împotriva acestei
hotărâri declară apel pârâtul BB criticând soluţia primei instanţe în ceea ce
priveşte capătul de cerere privind restituirea sumei de 100.000, arătând că
terţul CC, de la care a cumpărat terenul, trebuia obligat la restituirea respectivei
sume de bani, întrucât acesta a fost cel care a încasat venitul realizat prin
cultivarea terenului şi culegerea fructelor. De asemenea, intervenientul
accesoriu CC declară apel criticând soluţia de admitere a acţiunii în
revendicare, arătând că în operaţiunea de comparare a titlurilor titlul său de
proprietate şi, implicit al pârâtului, este mai bine caracterizat decât titlul
reclamantului.

Față de datele speței, care apreciați că va fi solutia instanței de apel?

2.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.09.2017, pe

rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul G. a chemat în judecată pe pârâtul H.,
solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea
pârâtului la restituirea împrumutului în cuantum de 45.000 lei. În motivarea
cererii, reclamantul a arătat că între părți a fost încheiat contractul de împrumut
din data de 1.05.2016, în temeiul căruia a acordat pârâtului suma de 100.000 lei,
cu obligația restituirii la data de 1.05.2017. Pârâtul și-a îndeplinit numai în parte
obligația, restituind suma de 55.000 lei, astfel încât trebuie obligat la restituirea
diferenței. Reclamantul a atașat înscrisuri în dovedirea susținerilor sale. Prin
întâmpinarea depusă în termenul legal, pârâtul a arătat că nu contestă obligația
sa de restituire a întregii sume pretinse, însă a precizat că o altă persoană,
numitul L., i-a notificat, la data de 1.08.2017, intervenirea unei cesiuni prin care
reclamantul, în calitate de cedent, a cesionat creanța de 45.000 lei către
cesionarul L. Odată cu întâmpinarea, a formulat cerere de chemare în judecată
a lui L. deoarece acesta ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul,
urmând a plăti suma către cel care se va stabili că este titularul dreptului de
creanță. Pârâtul a atașat înscrisuri în dovedirea susținerilor sale. Prin
răspunsul la întâmpinare, reclamantul a precizat că cererea de chemare în
judecată a lui L. este abuzivă, urmărindu-se numai tergiversarea judecății, atât
timp cât valabilitatea contractului de cesiune, invocat de către pârât, este
contestată într-un alt litigiu, aflat pe rolul instanțelor judecătorești. Având în
vedere că L. are domiciliul în Statele Unite ale Americii, reclamantul a solicitat
disjungerea cererii formulate de către pârât și dispunerea judecării separate,
deoarece întârzie soluționarea cererii principale. Ce va hotari instanța de
judecată asupra măsurii disjungerii?

1.Spre deosebire de cererea de intervenţie voluntară principală, cererea de

chemare în judecată a altei persoane:
A. poate fi disjunsă în cazul în care ar duce la întârzierea judecăţii cererii principale;
B. nu presupune discutarea admisibilităţii în principiu;
C. nu poate avea ca obiect un drept strâns legat de dreptul dedus judecăţii, ci însuşi
dreptul dedus judecăţii, în tot sau în parte.

2. Dacă se revendică un bun, iar pârâtul indică prin întâmpinare un terţ ca fiind
proprietarul acelui bun, reclamantul are posibilitatea legală de a formula:
A. o cerere de arătare a titularului dreptului;
B. o cerere de chemare în judecată a altei persoane, în speţă terţul, până la
terminarea cercetării procesului în faţa primei instanţe;
C. o cerere de chemare în judecată a altei persoane numai până la primul termen de
judecată
3.Reclamantul A. – în calitate de proprietar de apartament, a formulat o cerere
de chemare în judecată a pârâtului B. – dezvoltator-imobiliar (persoană juridică
care vânduse apartamentul în litigiu lui A.), solicitând instanţei să-l oblige pe
pârât să efectueze o serie de remedieri tehnice la imobilul în litigiu. Ulterior, la
al doilea termen, în faza cercetării procesului, în conformitate cu art. 68-71
CPC, reclamantul a chemat în judecată pe C. – persoană juridică care a efectuat
efectiv lucrările de construcţii ale apartamentului (în baza unui contract de
prestări servicii încheiat cu B.) pentru a fi obligat, în solidar cu pârâtul B., la
efectuarea aceloraşi lucrări de remediere. Cererea de intervenţie forţată a fost
comunicată reclamantului A. şi terţului C. Terţul C. vă contactează, în calitate
de avocat, şi vă solicită să îl reprezentaţi în prezentul litigiu. În acest context:
A. îl veţi informa pe C. că, dacă lucrările de construcţii efectuate de către acestea,
nu au fost realizate conform celor stabilite contractual cu B., iar acest aspect se va
proba în instanţă, atunci prin hotărârea ce se va pronunţa, acesta va fi obligat, în
solidar cu pârâtul B., să efectueze remedierile invocate de către reclamantul A.;
B. veţi invoca excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a terţului C., obligaţia de
efectuare a lucrărilor de remediere revenind doar pârâtului B., acesta având o relaţie
contractuală cu reclamantul A.;
C. veţi invoca inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată a terţului C.
deoarece persoana juridică care a efectuat lucrările de construcţii ale apartamentului
în litigiu nu este în măsură să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

4.În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie:

A. dacă pârâtul a introdus cererea de chemare în garanţie, iar prima instanţă a
admis atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de chemare în garanţie,
chematul în garanţie poate formula apel şi contra reclamantului, invocând
netemeinicia cererii de chemare în judecată;
 B. dacă pârâtul a formulat cererea de chemare în garanţie, iar prima instanţă a
respins atât cererea de chemare în judecată neîntemeiată, cât şi cererea de chemare
în garanţie ca lipsită de obiect, dacă reclamantul face apel, pârâtul-intimat
dobândeşte interesul de a introduce un apel provocat pentru a repune în discuţie şi
cererea de chemare în garanţie;
C. dacă reclamantul a formulat o cerere de chemare în garanţie, iar prima instanţă
a respins cererea de chemare în judecată şi a admis cererea de chemare în garanţie,
chematul în garanţie nu este în drept să formuleze apel împotriva pârâtului.

5.În cursul judecăţii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe de

reclamantul A.A. în contradictoriu cu intimatul-pârât B.B., terţul intervenient
C.C. formulează o cerere de intervenţie accesorie în favoarea intimatului
B.B. După admiterea în principiu a cererii de intervenţie, intervenientul
C.C. formulează o cerere de chemare în garanţie a terţului D.D. pentru ca
acesta să suporte despăgubirile la care ar urma să fie obligat intimatul-pârât
B.B. în eventualitatea în care ar cădea în pretenţii faţă de reclamantul-apelant
A.A. în acest context:
A. cererea de chemare în garanţie este admisibilă în principiu, întrucât este
promovată de intervenientul care poate formula cerere de intervenţie accesorie în
apel;
B. cererea de chemare în garanţie formulată de intervenientul accesoriu C.C. este
inadmisibilă, având în vedere titularul cererii şi motivat de faptul că o cerere de
chemare în garanţie se poate promova numai în faţa primei instanţe, nu şi în apel;
C. cererea de chemare în garanţie este lipsită de interes, fiind formulată de
intervenientul accesoriu C.C.

6.Dacă cererea de chemare în garanţie a fost formulată de intervenientul

principal, în cazul în care cererea principală şi cererea de intervenţie au acelaşi
obiect şi a fost admisă cererea de chemare în judecată, a fost respinsă cererea
de intervenţie principală şi admisă cererea de chemare în garanţie, în condiţiile
legii, pot declara apel:
A. intervenientul împotriva soluţiei privitoare la cererea de intervenţie voluntară;
B. pârâtul împotriva soluţiei date cererii de chemare în judecată;
C. reclamantul împotriva soluţiei date cererii de chemare în garanţie.

7. Cererea de chemare în judecată a altei persoane:

a.se va comunica numai chematului în judecată, iar nu şi părţii potrivnice;
b.poate fi formulată şi de intervenientul principal, până la terminarea cercetării
procesului în primă instanţă;
c.presupune că pârâtul va fi scos din proces numai dacă declară în scris, cel mai
târziu până la primul termen după admiterea în principiu, că recunoaşte datoria şi că
vrea să o execute faţă de cel care îşi va stabili dreptul pe cale judecătorească,
totodată consemnând la dispoziţia instanţei suma datorată

8. . Dacă se respinge cererea de chemare în judecată, atunci cererea de

chemare în garanţie formulată de pârât:
a) se va admite;
b) se respinge ca lipsită de obiect;
c) se respinge ca neîntemeiată