1.

In dreptul românesc, prin termenul de “ instanta de contencios administrativ” se intelege:

a. Curtea Constituţională;
b. Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
c. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal de la tribunale, Curţi de Apel şi Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.

2. Care este temeiul contenciosului administrativ român:

a. Art. 21 Constituţie;
b. Art. 52 Constituţie;
c. Art. 53 Constituţie.

3. Cine este competenţă să soluţioneze un conflict întemeiat în drept pe Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004:
a. Curţile de Apel - Secţia civilă;
b. Instanţa de contencios administrativ de la Tribunal, Curte de Apel şi Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie;
c. Curtea Militară;

4. Procedura administrativ prealabilă se regăseşte în dreptul administrativ sub forma:

a. Contestaţiei la executare;
b. Recursului paralel;
c. Recursului ierarhic şi recursului graţios;

5. Acţiunea în contencios administrativ poate fi formulată:

a. împotriva autorităţii publice emitente şi personal împotriva funcţionarului autorităţii pârâte,
vinovat de emiterea unui act nelegal, dacă se solicită despăgubiri;
b. Numai împotriva organului ierarhic superior celui care a emis actul vătămător;
c. Numai împotriva funcţionarului vinovat de emiterea actului nelegal, independent de producerea
unei pagube.

6. Care este obiectul acţiunii în contencios administrativ:

a. Numai actele administrative tipice;
b. Se pot ataca şi actele administrative asimilate;
c. Donaţiile.
 7. Care sunt criteriile după care se stabileşte competenţa materială a instanţelor de contencios
administrativ:
a. Criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ;
b. Criteriul valoric, pentru litigiile fiscale;
c. Criteriul nivelului la care se află situată autoritatea care a emis actul administrativ şi criteriul
valoric, pentru litigiile fiscale.

8. Contenciosul administrativ subiectiv este atunci când:

a. Reclamantul, prin acţiunea introdusă, solicită instanţei judecătoreşti să soluţioneze o problemă
referitoare la un drept subiectiv sau interes legitim public;
b. Reclamantul, prin acţiunea introdusă, solicită instanţei judecătoreşti să soluţioneze o problemă
referitoare la un drept subiectiv sau interes legitim privat;
c. Reclamantul, prin acţiunea introdusă, solicită instanţei judecătoreşti să soluţioneze o problemă
referitoare la un drept subiectiv, interes legitim public sau interes legitim personal.

9. Contenciosul administrativ obiectiv semnifică faptul că, prin acţiunea promovată de către
reclamant, acesta urmăreşte să apere:
a. Un drept obiectiv sau un interes legitim public;
b. Un drept subiectiv sau un interes legitim personal;
c. Un drept subiectiv sau un interes legitim public.

10. Contenciosul administrativ obiectiv urmăreşte:

a. Apărarea ordinii de drept;
b. Legitimarea unei situaţii personale;
c. O situaţie tranzitorie.

11. Ce înseamnă plângerea prealabilă în litigiile de contencios administrativ?

a. înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral,
trebuie să solicite autorităţii publice emitente, revocarea, în tot sau în parte a actului.
b. înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral,
poate, dacă doreşte, să solicite autorităţii publice emitente sau organului ierarhic superior dacă acesta
există, revocarea, în tot sau în parte a actului.
c. înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ normativ,
poate să solicite numai autorităţii publice emitente, revocarea, în tot sau în parte a actului.
 12. Cine poate fi reclamant într-un litigiu de contencios administrativ:
a. Organul emitent al actului vătămător;
b. Organul ierarhic superior;
c. Autoritatea emitentă a actului vătămător când actul a intrat în circuitul civil şi nu mai poate fi
revocat.

13. Poate fi reclamant într-un litigiu de contencios administrativ:

a. Funcţionarul public vinovat de emiterea unui act nelegal;
b. Persoana vătămată într-un drept sau libertate a sa;
c. Persoana vătămată într-un drept sau interes recunoscut de lege.

14. Procurorul este obligat să participe la dezbateri într-un litigiu de contencios administrativ:
a. Participarea procurorului nu este obligatorie în litigiile de contencios;
b. Participarea procurorului nu mai este obligatorie în litigiile de contencios administrativ;
c. Numai dacă acesta doreşte să participe.

15. Pârât în litigiile de contencios administrativ poate fi:

a. Preşedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;
b. Numai o autoritate publică;
c. Autoritatea publică sau persoana juridică de drept privat care exercită potrivit legii, unele
prerogative de putere publică.

16. Plângerea prealabilă în litigiile de contencios administrativ înseamnă:

a. Acţiunea în anulare a unui act administrativ ilegal;
b. Excepţia de neconstituţionalitate a unui act administrativ;
c. Cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau organului ierarhic superior,
reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau
modificării acestuia.

17. Actele care se pot ataca în contencios administrativ pot fi:

a. Atât actele administrative normative, cât şi actele administrative individuale;
b. Numai actele individuale;
c. Numai actele autorităţilor locale.
 18. In ce termen se formulează plângerea prealabilă în contencios administrativ:
a. în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ;
b. în termen de 3 luni de la comunicarea actului administrativ;
c. în termen de 1 an de la comunicarea actului administrativ.

20 . Plângerea prealabilă în contenciosul administrativ:

a. Este facultativă;
b. Este obligatorie;
c. Rămâne la aprecierea persoanei vătămate.

21. Ca un act să poată fi atacat în contencios administrativ trebuie să:

a. Actul să vatăme în interes particular sau o libertate;
b. Actul să emane de la o structură administrativă fără personalitate juridică;
c. Actul să vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim public sau privat.

22. Instanţele competente să judece în fond, în litigiile de contencios administrativ sunt:

a. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, pentru litigiile care privesc actele
administrative date de autorităţile publice centrale;
b. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, pentru litigiile care privesc
actele administrative date de autorităţile publice locale;
c. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, pentru litigiile care privesc
actele administrative date de autorităţile publice centrale.

23. Ce caracter au procedurile jurisdicţionale administrative, conform legii române:

a. Jurisdicţiile administrative sunt obligatorii;

b. Jurisdicţiile administrative sunt facultative şi gratuite;

c. Jurisdicţiile administrative nu există.

24. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică face parte din categoria:

a. Drepturilor garanţii;

b. Drepturilor politice;

c. Drepturilor noi.

25. Au calitatea de pârât în procesele de contencios administrativ:

a. Autorităţile publice sau structurile private care exercită potrivit legii, unele prerogative de putere
publică;

b. Numai autorităţile administraţiei publice;

c. Guvernul şi Preşedintele exclusiv.

26. Inainte de înregistrarea cererii de anulare a unui act administrativ la instanţa de judecată, este
obligatorie:
a. Formularea unui memoriu către Primul-Ministru în calitate de Şef al executivului;
b. Formularea unei plângeri prealabile către autoritatea emitentă sau superiorul ierarhic al acesteia;
c. încercarea de a soluţiona amiabil diferendul împreună cu funcţionarul vinovat.

27. Instanţele competente să judece în recurs, în litigiile de contencios administrativ sunt:

a. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalelor pentru hotărârile
judecătoreşti pronunţate în fond de către judecătorii-secţiile de contencios administrativ;
b. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţilor de apel şi Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie;
c. Secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul tribunalelor şi al Curţilor de apel.

28. Actul de comandament cu caracter militar reprezintă:

a. Un act emis de către ministrul din cadrul ministerului de specialitate;
b. Un act de natură militară emis de orice angajat din domeniul respectiv;
c. Un act care emană de la un organ al administraţiei publice, organ militar şi care cuprinde
dispoziţii de natură militară şi reprezintă ideea de comandă, de ordin, de disciplină militară.
29. Actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul pot fi
atacate:
a. La instanţa de contencios administrativ, dar numai pentru exces de putere;
b. La instanţa de drept comun de orice grad;
c. Nu pot fi atacate la o instanţă de contencios administrativ.

30. Pe calea contenciosului administrativ se pot obţine:

a. Despăgubiri cu caracter moral;
b. Numai despăgubiri cu caracter material;
c. Atât despăgubiri cu caracter material, cât şi despăgubiri cu caracter moral.