Extrădare. Menţinerea arestării provizorii în vederea extrădării.

Procedura de azil

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Extrădarea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- extrădare

                         

    Legea nr. 302/2004, art. 43 alin. (7), art. 52 alin. (3), art. 57 alin. (5)

         În cazul în care instanţa a dispus, conform art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererii de extrădare
şi  menţinerea  arestării  provizorii  în  vederea  extrădării  până  la  predarea  persoanei  extrădate,  însă  data  predării  nu  a
putut fi stabilită, întrucât procedura de azil iniţiată de persoana extrădată nu a fost finalizată, termenele prevăzute în art.
43 alin. (7) şi art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu încep să curgă şi, în consecinţă, încetarea de drept a măsurii
arestării nu poate fi constatată.  

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 701 din 12 mai 2016

Prin sentinţa nr. 115/PI din 26 aprilie 2016, Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, în baza art. 241 alin. (1) lit. a) C.
proc.  pen.  raportat  la  art.  52  alin.  (3)  şi  art.  57  alin.  (5)  din  Legea  nr.  302/2004,  a  respins  cererea  de  constatare  a
încetării de drept a măsurii de arest provizoriu în vederea extrădării formulată de persoana extrădată A.

Pentru a hotărî în acest sens, curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunţată
de  Curtea  de  Apel  Timişoara  s-a  dispus,  în  baza  art.  52  alin.  (3)  din  Legea  nr.  302/2004  şi  art.  22  din  Convenţia
Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, admiterea cererii de
extrădare formulată de autorităţile din Republica Moldova şi extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă
prin  încheierea  din  12  decembrie  2015  a  acestei  instanţe,  până  la  predarea  persoanei  extrădate,  conform  art.  57  din
Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunţat la regula specialităţii.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulate de persoana solicitată A. împotriva
sentinţei  nr.  41/PI  din  19  februarie  2016  a  Curţii  de  Apel  Timişoara,  Secţia  penală,  prin  decizia  penală  nr.  304  din  4
martie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin  cererea  formulată  la  curtea  de  apel,  persoana  extrădată  A.  a  solicitat  a  se  constata  încetată  de  drept  măsura
arestării  dispuse,  arătând  că  la  data  de  19  februarie  2016  s-a  emis  un  mandat  de  arestare  provizorie  care  până  în
prezent nu a fost prelungit sau menţinut.

Instanţa a constatat că faţă de persoana extrădată A. s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării din
12 decembrie 2015 care a fost prelungit succesiv.

Prin sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 52 alin. (3) din
Legea  nr.  302/2004,  s-a  menţinut  starea  de  arest  provizoriu  a  persoanei  solicitate,  dispusă  prin  încheierea  din  12
decembrie 2015 a acestei instanţe, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulate de persoana solicitată A. împotriva
sentinţei  nr.  41/PI  din  19  februarie  2016  a  Curţii  de  Apel  Timişoara,  Secţia  penală,  prin  decizia  penală  nr.  304  din  4
martie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că, în cauză, nu mai poate fi vorba despre o prelungire sau menţinere a arestului

1/4 Detalii jurisprudență

 provizoriu după rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a admis cererea de extrădare.

Contrar  susţinerilor  petentului,  după  rămânerea  definitivă  a  sentinţei  prin  care  s-a  dispus  extrădarea,  în  cauză  nu  mai
sunt incidente dispoziţiile art. 43 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004. Aceste dispoziţii privesc arestarea provizorie şi
sesizarea  instanţei,  după cum  arată şi  denumirea marginală  şi vizează  arestarea provizorie  şi prelungirea  acesteia  pe
parcursul procedurii de soluţionare a cererii de extrădare, cum rezultă expres din art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

După  pronunţarea  unei  soluţii  definitive  privind  extrădarea  nu  mai  sunt  incidente  dispoziţiile  menţionate,  cererea  de
extrădare nemaifiind în curs de soluţionare în sensul art. 43 alin. (5) din lege.

În  acest  sens  sunt  şi  dispoziţiile  exprese  ale  art.  52  alin.  (3)  din  Legea  nr.  302/2004,  dispoziţii  aplicate  prin  sentinţa
penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, potrivit cărora: „în cazul în care curtea
de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată
menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.”

După rămânerea definitivă a sentinţei privind extrădarea devin incidente dispoziţiile art. 43 alin. (7) şi art. 57 alin. (5) şi
(6)  din  Legea  nr.  302/2004,  care  reglementează  situaţia  în  care  măsura  arestării  provizorii  încetează  în  cazul  în  care
persoana solicitată nu este preluată de către autorităţile statului solicitant.

Astfel,  potrivit  art.  43  alin.  (7)  din  Legea  nr.  302/2004,  „măsura  arestării  în  vederea  predării  încetează  de  drept  dacă
persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data
convenită  pentru  predare,  cu  excepţia  cazului  prevăzut  la  art.  57  alin.  (6).  În  acest  caz,  instanţa  dispune  punerea  de
îndată  în  libertate  a  persoanei  extrădate  şi  informează  despre  aceasta  Ministerul  Justiţiei  şi  Centrul  de  Cooperare
Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.”

Potrivit art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004: „sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va
fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată;
acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.”

Aceste  dispoziţii  nu  sunt  însă  incidente  în  cauză,  având  în  vedere  că  până  la  această  dată  autorităţile  solicitante  şi
solicitate, prin Ministerul Justiţiei, nu au stabilit o dată a predării, astfel încât termenele menţionate în art. 43 alin. (7) şi
art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu au început să curgă.

În  acest  sens  este  adresa  Ministerului  Justiţiei  din  25  aprilie  2016  prin  care  se  arată  că  la  data  de  8  martie  2016
Ministerul  Justiţiei  a  solicitat  Inspectoratului  General  pentru  Imigrări  informaţii  cu  privire  la  stadiul  procedurii  de  azil,
menţionându-se  totodată faptul că sentinţa  penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a Curţii  de Apel Timişoara  a rămas
definitivă prin decizia penală nr. 304 din 4 martie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin adresa din 9 martie 2016
Inspectoratul  General  pentru  Imigrări  -  Direcţia  Azil  şi  Integrare  a  comunicat  Ministerului  Justiţiei  şi  Biroului  Naţional
Interpol  faptul  că  numitul  A.  a  depus,  în  termenul  legal,  la  biroul  Registratură  al  Judecătoriei  Timişoara  o  plângere
împotriva soluţiei pronunţate de Inspectoratul General pentru Imigrări în cadrul procedurii de azil.

Prin  sentinţa  nr.  68/PI  din  10  martie  2016  pronunţată  de  Curtea  de  Apel  Timişoara,  Secţia  penală  s-a  respins  ca
nefondată cererea de aplicare a dispoziţiilor  art. 19 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 formulată de persoana
extrădată  A.,  reţinându-se  că  depunerea  la  Judecătoria  Timişoara  a  „plângerii  împotriva  procedurii  de  soluţionare  a
cererii sale de azil în România pentru a nu fi extrădată în Republica Moldova, procedură despre al cărei stadiu nu are
cunoştinţă”,  nu  face  dovada  recunoaşterii  „calităţii  de  solicitant  de  azil  sau  beneficiar  al  statutului  de  refugiat  ori  al
protecţiei  subsidiare  în  România”,  ulterior  rămânerii  definitive  a  sentinţei  penale  nr.  41/Pl  din  19  februarie  2016
pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

Prin decizia penală nr. 412 din 25 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă, a fost respinsă
ca nefondată contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei nr. 68/PI din 10 martie 2016 a Curţii
de Apel Timişoara, Secţia penală.

Prin  adresa  din  25  aprilie  2016  Ministerul  Afacerilor  Interne  -  Inspectoratul  General  al  Poliţiei  Române  -  Centrul  de
Cooperare Poliţienească Internaţională informează că, potrivit adresei Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală, sentinţa
nr.  41/PI  din  19  februarie  2016,  prin  care  s-a  admis  extrădarea,  nu  poate  fi  pusă  în  executare  până  la  soluţionarea
dosarului de pe rolul Judecătoriei Timişoara, până în prezent nemaiprimind nicio altă informare în acest caz.

Prin adresa emisă de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Timişoara din 16 martie 2016 către Inspectoratul General
al  Poliţiei  Române  -  Centrul  de  Cooperare  Poliţienească  Internaţională  -  Biroul  Naţional  Interpol  s-a  precizat  că,  din
verificările  efectuate  în  sistemul  Ecris  al  Judecătoriei  Timişoara,  pe  rolul  acestei  instanţe  se  află  înregistrat  dosarul  ce

2/4 Detalii jurisprudență

 vizează  plângerea  depusă  de  petentul  A.  împotriva  hotărârii  din  24  februarie  2016  a  Inspectoratului  General  pentru
Imigrări  -  Direcţia  Azil  şi  Integrare.  Dosarul  nu  are  stabilit  un  termen  de  judecată.  Conform  adresei  din  9  martie  2016
emisă  de  Inspectoratul  General  pentru  Imigrări  -  Direcţia  Azil  şi  Integrare,  s-a  apreciat  că  plângerea  petentului  a  fost
depusă în termenul legal şi că sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România,  cu  modificările  şi  completările  ulterioare,  care  prevăd  că:  „în  cazul  în  care  a  fost  pronunţată  o  hotărâre  de
respingere a cererii ca evident nefondată, termenul de depunere a plângerii este de 7 zile de la comunicare. În cazul în
care  plângerea  este  depusă  în  termenul  legal,  solicitantul  are  dreptul  de  a  rămâne  pe  teritoriul  României  pe  perioada
soluţionării plângerii.” Având în vedere cele expuse, judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de
Apel  Timişoara  a  considerat  că  sentinţa  penală  nr.  41/PI  din  19  februarie  2016,  prin  care  s-a  admis  extrădarea  în
Republica Moldova nu poate fi pusă în executare până la soluţionarea dosarului Judecătoriei Timişoara.

Prin  adresa  din  25  aprilie  2016  Inspectoratul  General  pentru  Imigrări  informează  faptul  că  stadiul  procedurii  de  azil  în
România este încă în curs de soluţionare, următorul termen fiind fixat, la cererea avocatului ales al solicitantului de azil,
la data de 6 mai 2016.

Pe cale de consecinţă, după pronunţarea sentinţei definitive privind extrădarea, aceasta nu a fost pusă în executare ca
urmare a demersurilor persoanei extrădate privind procedura azilului, nefiind astfel fixată de către autorităţile solicitante
şi  solicitate  o  dată  a  predării,  astfel  încât  termenele  menţionate  în  art.  43  alin.  (7)  şi  art.  57  alin.  (5)  din  Legea  nr.
302/2004 nu au început să curgă.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana extrădată A., în termen legal.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că aceasta este nefondată:

Prin sentinţa nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală s-a dispus, în baza
art.  52  alin.  (3)  din  Legea  nr.  302/2004  şi  art.  22  din  Convenţia  Europeană  de  extrădare  încheiată  la  Paris  la  13
decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, admiterea cererii de extrădare formulată de autorităţile din Republica
Moldova şi extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă
prin  încheierea  din  12  decembrie  2015  a  acestei  instanţe,  până  la  predarea  persoanei  extrădate,  conform  art.  57  din
Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunţat la regula specialităţii.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulate de persoana solicitată A. împotriva
sentinţei  nr.  41/PI  din  19  februarie  2016  a  Curţii  de  Apel  Timişoara,  Secţia  penală,  prin  decizia  penală  nr.  304  din  4
martie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Se  reţine  că  faţă  de  persoana  extrădată  A.  a  fost  emis  mandatul  de  arestare  provizorie  în  vederea  extrădării  din  12
decembrie  2015  care  a  fost  prelungit  succesiv,  până  la  admiterea  cererii  de  extrădare  formulată  de  autorităţile  din
Republica  Moldova,  prin  sentinţa  penală  nr.  41/PI  din  19  februarie  2016  pronunţată  de  Curtea  de  Apel  Timişoara  prin
care, totodată, s-a menţinut starea de arest provizoriu până la predarea persoanei extrădate.

Totodată,  se  observă  că  nu  a  fost  fixată  de  autorităţile  solicitante  şi  solicitate  o  dată  a  predării,  deoarece  persoana
extrădată a formulat plângere împotriva soluţiei pronunţate de Inspectoratul General pentru Imigrări în cadrul procedurii
de azil, la biroul Registratură  al Judecătoriei Timişoara;  prin urmare, sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a
Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a admis extrădarea, nu poate fi pusă în executare până la soluţionarea dosarului de
pe rolul Judecătoriei Timişoara.

Potrivit  dispoziţiilor  art.  43  alin.  (5)  din  Legea  nr.  302/2004,  instanţa  verifică  periodic,  dar  nu  mai  târziu  de  30  de  zile,
necesitatea menţinerii arestării provizorii, aceste dispoziţii fiind aplicabile în cursul soluţionării cererii de extrădare. Or, în
cauză, cererea de extrădare formulată de autorităţile din Republica Moldova a fost admisă prin sentinţa penală nr. 41/PI
din  19  februarie  2016  pronunţată  de  Curtea  de  Apel  Timişoara,  dispunându-se  extrădarea  în  Republica  Moldova  a
persoanei extrădate A. şi menţinându-se starea de arest provizoriu până la predare. În acest sens, instanţa conchide că
dispoziţiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu mai sunt incidente, devenind aplicabile dispoziţiile art. 52 alin. (3)
din  Legea  302/2004,  dispoziţii  aplicate,  de  altfel,  prin  sentinţa  penală  nr.  41/PI  din  19  februarie  2016  pronunţată  de
Curtea  de  Apel  Timişoara,  potrivit  cărora:  „în  cazul  în  care  curtea  de  apel  constată  că  sunt  îndeplinite  condiţiile  de
extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea
extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.”

3/4 Detalii jurisprudență

 Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie  evidenţiază  că  nu  a  fost  fixat  un  termen  pentru  predarea  persoanei  extrădate  A.  în
Republica  Moldova,  motivul  împiedicării  predării  fiind  determinat  de  necesitatea  soluţionării  plângerii  formulate  de
aceasta  la  Judecătoria  Timişoara,  împotriva  soluţiei  pronunţate  de  Inspectoratul  General  pentru  Imigrări  în  cadrul
procedurii de azil.

Faţă  de  aceste  considerente,  Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie  a  apreciat  că  măsura  arestării  provizorii  în  vederea
extrădării nu a încetat de drept, motiv pentru care a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădată
A. împotriva sentinţei nr. 115/PI din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală.

4/4 Detalii jurisprudență