Prin sentinţa civilă nr. 12128 din 27.06.

2011, Judecătoria Iaşi a respins ca neîntemeiată cererea de

rectificare a actului de stare civilă formulată de către reclamanta A.A.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Iaşi a reţinut că reclamanta A.A. s-a născut la data de
29.03.1960, naşterea fiind înregistrată în registrul de stare civilă la nr. 26 din 09.04.1960. Potrivit actului
de naştere din registrul de stare civilă al Primăriei Comunei V., judeţul Iaşi, reclamanta s-a născut la data
de 29.02.1960, menţionându-se, în extrasul din registrul de naştere, că naşterea a fost trecută în
registrul stării civile la nr. 26 din 09.04.1960. Reclamanta a solicitat rectificarea actului de stare civilă
întrucât data naşterii a fost menţionată eronat, data corectă fiind cea din certificatul de naştere.

În drept, sunt incidente prevederile art. 61 din Legea nr. 119 din 1996 privind actele de stare civilă,
potrivit cărora rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se face în
temeiul dispoziţiei primarului unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă,
din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judeţean
de evidenţă a persoanei. Cererea de rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe
acestea, însoţită de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a
persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă ori,
după caz, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria de la locul de
domiciliu.

Rectificarea actului de stare civilă presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia
înregistrãrilor de stare civilã, potrivit art. 104 alin.1 din Metodologia nr.1/1997 pentru aplicarea unitara
a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila.

Aşadar, rectificarea actului de naştere implică îndreptarea erorilor materiale strecurate cu ocazia
înregistrării naşterii, pe baza actelor doveditoare anterioare înregistrării, certificatul de naştere fiind
emis în baza actului din registrul de stare civilă.

La momentul naşterii reclamantei erau aplicabile prevederile Decretului nr. 272 din 1950 referitor la
actele de stare civilă, emis de Marea Adunare Naţională.

Procedura înregistrării actelor de stare civilă era reglementată de dispoziţiile art. 7 din Decretul nr. 272
din 1950. Astfel, înregistrãrile se fac pe temeiul unei declaraţiuni fãcute personal, în scris sau verbal,
afarã de cazul prevãzut de art. 33. Cel care face înregistrarea este obligat sa controleze potrivit
instrucţiunilor Ministerului Afacerilor Interne realitatea conţinutului declaraţiunii. Înregistrarea va fi
cititã declarantului din cuvânt în cuvânt şi va fi semnatã de acesta. În cazul când declarantul nu poate sa
semneze, înregistrarea se semneazã de câte doi martori, din care unul deputat în Sfatul Popular.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanţa constată că nu se poate reţine o altă dată a naşterii
reclamantei, eroarea materială fiind comisă cu ocazia eliberării primului certificat de naştere, şi nu la
înregistrarea naşterii în registrul de stare civilă. A mai reţinut instanţa că C.N.P. –ul a fost atribuit pe baza
certificatului de naştere şi nu a actului de naştere.
Având în vedere perioada de timp cuprinsă între momentul naşterii reclamantei şi data soluţionării
prezentei cauze (51 de ani), instanţa nu a avut în vedere declaraţia martorei audiate, cât timp, la
întrebările de control adresate, aceasta a arătat că nu ştie anul naşterii reclamantei.

Constatând că reclamanta nu a probat susţinerile sale, potrivit art. 129 alin.1 Cod procedură civilă,
instanţa a apreciat ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, în temeiul
dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, a respins-o ca atare.
Dosar nr(...)

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1259

Şedinţa publică de la 04 Iunie 2008

Preşedinte (...) (...) – Preşedinte Secţie

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. N. I. B. împotriva sentinţei nr. 433 din 04 martie
2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimatul pârât
CONSILIUL LOCAL-DIRECŢIA PUBLICĂ COMUNITARĂ LOCALĂ DE EVIDENŢĂ A PERSOANELOR- BIROUL DE
STARE CIVILĂ TG. J.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, s-a prezentat recurentul reclamant B. N. I. B., lipsind
intimatul pârât CONSILIUL LOCAL-DIRECŢIA PUBLICĂ COMUNITARĂ LOCALĂ DE EVIDENŢĂ A
PERSOANELOR- BIROUL DE STARE CIVILĂ TG. J.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la
instanţa a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 C.p.c. şi este scutit de taxa de timbru.

S-a arătat că intimatul pârât a depus întâmpinare.

Recurentul reclamant B. N. I. B. arată că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării. Depune 2

adeverinţe eliberate de MIRA din care rezultă că este posesor al permisului de şedere permanentă
valabil până în 2010.

Curtea, apreciind cauza în stare de soluţionare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Recurentul reclamant B. N. I. B., solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul
admiterii acţiunii şi obligarea pârâtei să transcrie în registrele de stare civilă române certificatul de
naştere al său, emis de statul de origine – Republica Z..

Depune concluzii scrise.

CURTEA

Prin sentinţa nr. 433 din 04 martie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...) s-a
respins acţiunea formulată de reclamantul B. N. I. B. în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL
LOCAL-DIRECŢIA PUBLICĂ COMUNITARĂ LOCALĂ DE EVIDENŢĂ A PERSOANELOR- BIROUL DE STARE
CIVILĂ TG. J.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a prezentat ofiţerului de stare
civilă un document eliberat de Ambasada S. Z. la B cu nr. 83 din 2 martie 1999, document care
nu poate fi transcris deoarece nu reprezintă un extras din registrul de naştere al primăriei , localităţii
, B., loc unde reclamantul s-a născut la 15 noiembrie 1966.

Conform art. 63 al. 2 din Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legii nr.
119/1996 cu privire la actele de stare civilă, solicitantul transcrierii trebuie să depună certificatul
sau extrasul în original, o fotocopie legalizată a acestora şi traducerea în limba română, cerinţe ce
nu au fost îndeplinite .

Deşi reclamantul a depus la dosar acte din care ar rezulta că a devenit cetăţean român la
30.11.2007, acesta nu figurează în baza de evidenţe locală, situaţie demonstrată de cererea de
verificare înaintată de Serviciul de Evidenţă din cadrul E. Tg-J .

De asemenea, din actele depuse la dosar s-a mai reţinut că reclamantul nu are domiciliul stabil în
Tg-J, ci doar un drept de şedere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivarea cererii de recurs, s-a susţinut că sentinţa este nelegală întrucât instanţa de fond a respins
eronat cererea reclamantului deşi erau îndeplinite condiţiile legale pentru eliberarea actului
administrativ, respectiv, reclamantul etse căsătorit în românia, are domiciliul stabil în Tg.J, cartier E.,
nr.218, G şi a devenit cetăţean român la 30.11.2007.

S-a susţinut că prin adeverinţa nr. (...)/12.06.2006 eliberată de M.A.I. – Biroul pentru T. G şi prin
permisul de şedere permanentă, s-a făcut dovada domiciliului reclamantului în Tg.J.

La data de 30.05.2008, intimata Direcţia Publică Comunitară Locală de Evidenţă a Persoanelor a formulat
întâmpinare solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

În motivarea acestei cereri, s-a arătat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamantul are
doar un drept de şedere ce nu trebuie însă confundat cu domiciliul.
De asemenea, s-a mai susţinut că reclamantul nu a depus la biroul de carte funciară documentaţia
necesară transcrierii actului de naştere(certificatul sau extrasul original, o fotocopie legalizată a acestora
şi traducerea în limba română conform dispoziţiilor legii 119/1996.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei instanţei de fond prin prisma motivelor de recurs formulate
de reclamant şi a dispoziţiilor art.3041 c.p.c., se reţin următoarele aspecte.

Potrivit art.43 alin.3 din Legea 119/1996 privind actele de stare civile transcrierea actelor de stare civilă
ale cetăţenilor români întocmite în străinătate de autorităţile străine se transcriu în termen de 6 luni de
la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de
stare civilă de către serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor în a cărei rază administrativ
teritorială îşi are domiciliul.

De asemenea, potrivit art.63 alin.2 din Metodologia nr.1/1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor
Legii 119/1996, cererea de transcriere(anexa nr.26) se adresează primăriei localităţii în raza căreia îşi are
domiciliul solicitantul, însoţită de certificatul ori de extrasul original, o fotocopie (xerocopie) legalizată a
acestora şi traducerea în limba română autentificate de un notar public sau de oficiul consular român,
precum şi de documente justificative pentru completarea unor rubrici, în situaţiile prevăzute de alin.5,
după caz.

În raport de aceste dispoziţii legale, precum şi de materialul probator administrat în cauză, Curtea
apreciază întemeiat recursul reclamantului pentru următoarele aspecte.

Reclamantul este cetăţean român potrivit certificatului nr.5856/30.11.2007 eliberat de Ministerul

Justiţiei prin care a dobândit cetăţenia română.

În raport de certificatul de naştere nr.83/2.03.1999 eliberat de Ambasada S. Z. la B, tradus în limba

română, traducere autentificată de un notar public, se constată că în mod greşit instanţa de fond a
reţinut că reclamantul nu a ataşat cererii certificatul, întrucât acesta nu reprezintă un extras din registrul
de stare civilă a Primăriei B., criticile formulate de reclamant fiind fondate, actul emis de Ambasada S. Z.
la B (fila 4 dosarul de fond) îndeplinind condiţiile impuse de art.63 alin.2 din metodologia susnumitei.

Este nefondată şi reţinerea instanţei de fond în sensul că reclamantul nu a făcut dovada cetăţeniei
române, ca urmare a faptului că nu figurează în baza de evidenţe locale, având în vedere că reclamantul
a făcut dovada dobândirii cetăţeniei române în condiţiile legii 21/1991 prin certificatul
nr.5856/30.11.2007 emis de M i n i s t e r u l d e Justiţie (fila 6 dosarul de fond).

Este fondată şi critica reclamantului în sensul dovedirii domiciliului în Mun.Tg.J, prin adeverinţa nr.
(...)/12.06.2006 emisă de M.A.I. – Biroul pentru străini G atestându-se stabilirea domiciliului în România,
Mun. Tg.J, cartier E., nr.218, jud.G.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, se constată fondat recursul reclamantului, urmând a fi
admis în temeiul art.312 alin.1 c.p.c., modificând sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi a obligării pârâtei
să transcrie în registrul de stare civilă certificatul de naştere al reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul B. N. I. B. împotriva sentinţei nr. 433 din 04 martie 2008
pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL
LOCAL-DIRECŢIA PUBLICĂ COMUNITARĂ LOCALĂ DE EVIDENŢĂ A PERSOANELOR- BIROUL DE STARE
CIVILĂ TG. J.

Modifică sentinţa în sensul că admite acţiunea şi obligă pârâta să transcrie în registrul de stare civilă
române a certificatului de naştere al reclamantului nr.83/02.03.1999 eliberat de Ambasada Republici Z..

Decizie irevocabilă

Pronunţată în şedinţa publică de la 04 Iunie 2008

Preşedinte,

(...) (...) Judecător,

(...) (...) Judecător,

(...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red. C. (...)

Tehnored SI 2 ex./Gh.H./A.B.