DECIZIE CONTENCIOS Nr.

146 din 12 ianuarie 2007

Persoană vătămată printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept.
Plângere prealabilă. Momentul de la care curge termenul în care poate fi introdusă
EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal
NEPUBLICATĂ

Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare

a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în
termenele şi condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acţiunii.
Din dispoziţiile art. 7 alin. (3) al Legii nr. 554/2004 rezultă că este îndreptăţită să
introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un
interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui
subiect de drept. Termenul de efectuare a plângerii prealabile este în limita celui
prevăzut de art. 7 alin. (7) din aceeaşi lege şi începe să curgă din momentul în care
partea a luat cunoştinţă pe orice cale de existenţa acestuia.

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sub nr.

12852/300/2005 din data de 06.12.2005, reclamanţii I.E. şi I.M.R. au chemat în
judecată pe pârâţii SC "I." SRL Slobozia şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, solicitând să se constate nulitatea absolută a Certificatului de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 0385 din
21.10.1998, emis de ministerul pârât.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, în calitate de succesori ai
defunctei I.El., le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de 47
ha baltă şi 3 ha intravilan, conform Hotărârii nr. 37/I din 30 noiembrie 2000 a
Prefecturii Judeţului Ialomiţa - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor, la data de 14.01.2001 fiind întocmit
procesul-verbal de punere în posesie.
Au mai arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 727 din 23.06.2005 a Judecătoriei
Urziceni, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată
asupra terenurilor a fost obligată să emită titlul de proprietate pentru suprafaţa de 3
ha, validată prin Hotărârea nr. 37/I din 30 noiembrie 2000, dar, în urma cererii de
executare, Instituţia Prefectului Judeţului Ialomiţa a transmis documentaţia
Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ialomiţa, care, la data de 3.11.2005,
le-a comunicat existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în
favoarea societăţii pârâte.
La termenul din 03.05.2006, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie
accesorie în interesul reclamanţilor formulată de Comisia judeţeană pentru
stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomiţa, conform art.
49 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
Prin Sentinţa nr. 975 din 03.05.2006, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă
acţiunea reclamanţilor, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.
7 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie în interesul
reclamanţilor.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanţii nu au formulat plângere
prealabilă în termenul de prescripţie de 6 luni de la data emiterii actului
administrativ, prevăzut de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către
reclamanţi, pentru motive pe care le-au încadrat în drept în prevederile art. 304 pct.
9 din Codul de procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs, recurenţii-reclamanţi au arătat că raţionamentul
juridic pe care s-a întemeiat soluţia instanţei de fond este greşit, întrucât ipoteza
prevăzută de legiuitor în art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 are în vedere
efectuarea procedurii prealabile cu depăşirea termenului de 30 de zile, în cadrul
termenului de 6 luni, doar pentru situaţiile în care persoanei vătămate i s-a
comunicat actul administrativ atacat, dar pentru motive temeinice efectuează
procedura după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1).
Recurenţii-reclamanţi au mai arătat că, pentru terţii cărora actul administrativ
unilateral nu le-a fost comunicat, termenul de 30 de zile pentru formularea
procedurii prealabile curge de la momentul în care persoana vătămată a luat
cunoştinţă de existenţa actului.
În cazul de faţă, potrivit susţinerilor lor, recurenţii-reclamanţi au luat cunoştinţă
de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul
Agriculturii şi Alimentaţiei în favoarea SC "I." SRL la data de 03.11.2005, când,
prin Adresa nr. 4001, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ialomiţa le-a
comunicat că nu le poate fi eliberat titlul de proprietate, întrucât pe acelaşi
amplasament este înscris certificatul de atestare menţionat.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenţii-reclamanţi,
ţinând seama şi de prevederile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, Înalta
Curte a constatat că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de
contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un
drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral,
trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data
comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
 În temeiul art. 7 alin. (7) din aceeaşi lege, plângerea prealabilă în cazul actelor
administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste
termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Termenul de 6 luni a fost calificat expres de legiuitor ca fiind de prescripţie.
Este adevărat că recurenţii-reclamanţi au calitatea de terţi în raport cu actul
administrativ individual în discuţie, fiind îndreptăţiţi să introducă plângerea
prealabilă din momentul în care au luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa
acestuia, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Şi în această ipoteză operează însă limitele termenului de 6 luni de la emiterea
actului, prevăzut de art. 7 alin. (7), necesitatea instituirii unui astfel de termen de
prescripţie izvorând din considerente legate de respectarea principiului securităţii şi
stabilităţii raporturilor juridice.
Înalta Curte a reţinut, de asemenea, că potrivit art. 109 alin. (2) din Codul de
procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei
competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, în
condiţiile prevăzute de legea specială.
Această prevedere legală, corelată cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004,
conduce la concluzia că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o
condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei
neîndeplinire în termenele şi condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea
acţiunii.
Constatând astfel că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect prevederile
art. 7 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat, în
temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

---------------