Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Că prin legile de românizare nu s-a adus nici o modificare convenţiilor internaţionale de comerţ şi
stabilire, prin care Statul Român a recunoscut diferiţilor cetăţeni străini anumite drepturi;
Că aceste convenţii nici nu puteau fi modificate prin legile interne, făcându-se discriminări între supuşii
străini după criterii pe care legile lor naţionale nu le admit;
Că, aşa fiind şi, în virtutea dreptului de interpretare al convenţiilor internaţionale,
Decide:
ART. 1
Bunurile urbane şi drepturile asupra acestor bunuri intrând în prevederile Legii nr. 254 din 1941,
aparţinând evreilor cetăţeni străini, nu au trecut în patrimoniul Statului, dacă potrivit convenţiilor
încheiate cu unele State străine, se acordă cetăţenilor acelor State egalitate de tratament cu cetăţenii
români, în ce priveşte persoana şi bunurile lor şi reciprocitatea sau clauza naţiunii celei mai favorizate îi
îndreptăţesc la recunoaşterea acestor drepturi.
ART. 2
Ministerul Afacerilor Străine va stabili care sunt Statele intrând în această categorie, instanţele
judecătoreşti considerând comunicarea Ministerului Afacerilor Străine drept act de interpretare a însăşi
convenţiilor internaţionale, în conformitate cu art. 1 al Legii Ministerului Afacerilor Străine*).
------------
*) Legea pentru organizarea Ministerului Afacerilor Străine, cu toate modificările la zi, a fost
republicată în Monitorul Oficial nr. 40 din 17 februarie 1939.
Modificările ei posterioare au apărut în Monitorul Oficial nr. 232 din octombrie 1939; nr. 107 din 10
mai 1940; nr. 48 din 26 februarie 1941.
ART. 3
Subsecretariatul de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului este autorizat ca prin Centrul
Naţional de Românizare:
a) Să înapoieze titularului dreptului, bunurile intrând în prevederile art. precedent, dacă aceste bunuri
i-au fost luate din folosinţă;
b) Să ceară instanţelor speciale închiderea oricărei proceduri privind bunurile prevăzute la art. 1.
---------------
2
1