DECIZIE COMERCIALĂ Nr.

4085 din 12 decembrie 2006

Bilet la ordin. Executarea nemijlocită a titlului executoriu. Acţiune cambială.
Interes legitim
EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - Secţia comercială
NEPUBLICATĂ

Potrivit dispoziţiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la
ordin (care se aplică şi biletului la ordin), neplata la scadenţă a sumei prevăzute în
titlu deschide posesorului acestuia dreptul la acţiunile directe sau la executarea
nemijlocită a titlului.
Aceste dispoziţii instituie un drept de opţiune în favoarea creditorului, pe care
reclamanta l-a manifestat când a învestit titlul executoriu (biletul la ordin) şi l-a pus
în executare, neavând posibilitatea de a mai reveni asupra opţiunii iniţiale.
În atare situaţie, instanţele au constatat că nu se mai justifică un interes legitim
în promovarea unei acţiuni directe.

Prin acţiunea formulată la 9 octombrie 2000, lichidatorii SC "P." SRL şi SC "R."

SA ai reclamantei SC "B." SA au chemat în judecată pe pârâta SIF Moldova,
solicitând obligarea acesteia, în calitate de avalist al emitentului SC "A." SRL
Târgu-Neamţ, la plata sumei de 65.167 USD sau echivalentul acestei sume în lei,
la cursul oficial al BNR din data plăţii.
Prin Sentinţa nr. 673/E din 30 aprilie 2001, dată de Tribunalul Iaşi, s-a respins
excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă şi s-a respins acţiunea
reclamantei. Instanţa fondului a reţinut că excepţia prescrierii dreptului la acţiune
este neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 58/1934 asupra
cambiei şi biletului la ordin, scadenţa biletului la ordin fiind 10 octombrie 2000, iar
acţiunea fiind introdusă în termenul de 3 ani.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamanta se află în posesia unui titlu ce a
fost pus în executare silită imobiliară, iar faptul că executarea nu s-a finalizat până
la data promovării acţiunii nu o îndreptăţeşte să abandoneze alegerea iniţială pentru
a obţine un al doilea titlu executoriu, titlu care nu i-ar putea procura un alt avantaj
în plus faţă de ceea ce are deja. S-a mai reţinut că, potrivit art. 63 din Legea nr.
58/1934, neplata la scadenţă a sumei prevăzute în titlu deschide posesorului titlului
dreptul la acţiunile directe şi la executarea nemijlocită a titlului. Cum reclamanta a
optat pentru valorificarea dreptului său în favoarea executării nemijlocite a titlului,
nu poate reveni asupra opţiunii iniţiale prin formularea acţiunii prezente.
Apelul reclamantei declarat împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia nr.
416/A din 5 noiembrie 2001, dată de Curtea de Apel Iaşi.
Instanţa apelului a reţinut că sentinţa atacată este legală şi că, atâta timp cât
reclamanta a optat pentru punerea în executare a biletului la ordin, conform art. 63
din Legea nr. 58/1934, nu se mai justifică un interes legitim în promovarea acţiunii
cambiale de faţă.
Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs şi a invocat că decizia este
rezultatul unei eronate interpretări şi aplicări a Legii nr. 58/1934, argumentând
astfel:
- legea recunoaşte valabilitatea atât a demersului constând în executarea directă,
cât şi a celui constând în acţiunea cambială directă, care au finalităţi distincte şi ca
singură condiţie, aceea de a fi introduse în termenul general de prescripţie;
- deşi biletul la ordin învestit cu formulă executorie a fost pus în executare,
creanţa nu a fost realizată deoarece s-au anulat formele de executare, astfel că
dovedeşte un interes legitim în promovarea acţiunii cambiale directe;
- doctrina în materie recunoaşte dreptul creditorului cambial de a-şi fructifica
toate posibilităţile legale, în scopul conservării şi satisfacerii creanţei sale.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934, dispoziţii ce se aplică şi biletului la ordin,
neplata la scadenţă a sumei prevăzute în titlu deschide posesorului acestuia dreptul
la acţiunile directe sau la executarea nemijlocită a titlului.
Aceste dispoziţii instituie un drept de opţiune în favoarea creditorului, drept pe
care reclamanta şi l-a manifestat, în sensul că a învestit titlul executoriu (biletul la
ordin) şi l-a pus în executare, neavând posibilitatea de a reveni asupra opţiunii
iniţiale.
În atare situaţie, instanţele au constatat în mod corect că nu se mai justifică un
interes legitim în promovarea acţiunii de faţă.
Nu are relevanţă faptul că pe parcursul executării silite s-au anulat formele de
executare, această situaţie nefiind de natură a o îndreptăţi pe reclamantă să revină
la opţiunea pe care deja şi-a manifestat-o.
În baza considerentelor expuse, Înalta Curte a constatat că sunt nefondate
criticile recurentei, motiv pentru care a respins recursul ca nefondat, în temeiul art.
312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

---------------