Curtea de Apel - Secţia comercială - Decizie nr.

66/A/2009 din 23
septembrie 2009

acţiune în constatare
Sursa: JURINDEX
ROMÂNIA
CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A
SECŢIA COMERCIALĂ
Dosar nr...
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 66/A/2009
Şedinţa publică de la 23 T. 2009
Completul compus din:
PREŞEDINTE ... ...
Judecător ... ...
Grefier ... ...
Pe rol se află soluţionarea apelului formulat de reclamanta ... J. T. SRL A
împotriva sentinţei nr.298/COM/2008 pronunţată la data de 17 martie 2009 de
T r i b u n a l u l A l b a în dosarul nr....
La apelul nominal s-a prezentat avocat E. E. pentru apelantă, lipsă fiind
celelalte părţi.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat
instanţa acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Mandatarul apelantei solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat în
scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de faţă ;
Prin sentinţa civilă nr.298/COM/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a a
fost respinsă acţiunea comercială formulată de către reclamanta ... J. T. SRL
împotriva pârâtelor ... G. J. SRL P, reprezentată prin administrator judiciar Casa
de Insolvenţă Transilvania şi ... M. BANK SA – Sucursala Sibiu, cu obligarea
reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa această sentinţă s-a reţinut :
În speţă, este vorba de biletul la ordin S.#AF ... emis de către reclamantă la
data de 30.10.2008 cu scadenţă la data de 22.01.2009 în favoarea pârâtei ...
G. J. SRL în valoare de 249.900 lei.
Potrivit menţiunii ce apare pe acest bilet la ordin, la data de 31.10.2008 ... G.
J. SRL a girat biletul la ordin în favoarea pârâtei M. Bank SA.
Reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a girului astfel
efectuat pentru cauză ilicită şi fraudă la lege.
În ce priveşte primul motiv de nulitate, se invocă faptul că prin emiterea
biletelor la ordin, inclusiv a biletului la ordin care ulterior a fost girat în favoarea
M. Bank SA, nu a avut intenţia de a plăti pârâtei ... G. J. SRL o anumită sumă

1
de bani, ci de a garanta executarea obligaţiei de plată a bunurilor pe care
aceasta s-a obligat să le livreze, în urma emiterii unei comenzi din partea sa.
Susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece biletul la ordin este un
titlu c o m e r c i a l d e valoare care conferă posesorului legitim al înscrisului un
drept autonom ce face ca , pe de-o parte, posesorul legitim al titlului să îşi
exercite dreptul, iar emitentul să îşi execute obligaţia în temeiul titlului şi nu în
baza raportului juridic, care a ocazionat emiterea titlului, iar pe de altă parte, în
cazul transmiterii titlului, în speţă al girării biletului la ordin, dobânditorul devine
titularul unui drept propriu, care este un drept nou şi care este independent de
dreptul transmiţătorului.
De asemenea, biletul la ordin este un titlu abstract în care cauza obligaţiei
încorporate în scris este un element extern şi prin urmare ea nu are nicio
influenţă asupra titlului. Acesta înseamnă că deşi raportul juridic fundamental
determină semnarea biletului la ordin şi constituie cauza obligaţiei, aceasta nu
ia naştere din raportul fundamental, ci din semnarea biletului la ordin de către
emitent.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de nulitate, se invocă dispoziţiile art.103
ale Legii nr.58/1934, potrivit cărora există posibilitatea emiterii unei cambii
numai pentru situaţia în care este vorba de o creanţă ce derivă din vânzarea
unor mărfuri şi care sancţionează penal pe posesorul titlului care cesionează
creanţa în favoarea unei bănci ştiind că în momentul cesiunii nu există în tot
sau în parte creanţa cedată, instanţa a constatat că numai faptul că reclamanta
a invocat propria culpă în emiterea biletului la ordin, dar şi faptul că dispoziţiile
invocate nu sunt aplicabile biletului la ordin. Acesta deoarece dispoziţiile art.106
din Legea nr.58/1934 prevăd în mod expres dispoziţiile relative la cambie care
se aplică şi biletului la ordin. Cum dispoziţiile art.100 – 103 nu se regăsesc
printre enumerate în mod expres, este în mod evident că acesta nu sunt
aplicabile biletului la ordin.
Referitor la cele afirmate de către reclamantă, în sensul că pârâta M. Bank
SA nu şi-a îndeplinit obligaţia de a acţiona cu maximă prudenţă şi de a lua toate
măsurile necesare pentru a verifica realitatea raporturilor fundamentale,
respectiv dacă s-ar fi verificat dacă factura în baza căreia s-a emis biletul la
ordin a fost acceptată de către emitentul biletului sau dacă ar fi fost notificat
emitentul biletului la ordin, iar acesta ar fi recunoscut datoria, nesocotind astfel
dispoziţiile pct.489 din Norma nr.6/1994, instanţa a observat că nici aceste
dispoziţii nu sunt aplicabile biletului la ordin, ele nefiind regăsite printre
dispozitivele prevăzute de către pct.510 din Normă ca fiind aplicabile şi biletului
la ordin. Dispoziţiile pct.489 din Norma nr.6/1994 sunt situate în capitolul XV –
Cesiunea creanţei derivând din vânzarea de mărfuri faţă de tras şi se aplică
numai cambiei. Prin urmare, pârâta M. Bank SA nu avea obligaţia de a verifica
dacă factura în baza căreia s-a emis biletul la ordin a fost acceptată de către
emitentul biletului şi pe aceea de a notifica pe emitentul biletului la ordin pentru
ca acesta să recunoască datoria faţă de beneficiarul acestuia, aşa încât nu se
poate considera că acesta a fost de rea-credinţă la dobândirea biletului la ordin.

2
 Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, criticând soluţia
pronunţată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că biletul la ordin în litigiu a fost
completat de către pârâta ... G. J. SRL cu suma de 249.900 lei şi scadenţa la
22.01.2009 şi a fost girat în baza unui contract de credit bancar prin scont în
data de 30.... către M. Bank SA – Sucursala Sibiu. Suma cu care a fost
completat biletul la ordin coincide cu cea menţionată în factura fiscală
nr..../29.10.2008, în valoare de 249.900 lei, factură neacceptată la plată de
reclamantă, creându-se aparenţa că biletul la ordin ar fi fost emis de apelantă
pentru plata livrării bunurilor menţionate în factură.
Ca efect al acestei operaţiuni de scontare, pârâta ... G. J. SRL a fost creditată
de către pârâta M. Bank SA – Sucursala Sibiu, care urma să se îndrepte
împotriva reclamantei pentru decontarea biletului la ordin la scadenţa
menţionată pe acesta.
Potrivit art.13 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin „
cambia, chiar dacă nu a fost expres trasă la ordin, este transmisibilă prin gir”,
iar conform art.16 din acelaşi act normativ, „ girul transmite toate drepturile
izvorâte din cambie”. Totodată, art.106 din lege dispune că „ sunt aplicabile
biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu,
dispoziţiile relative la cambie.
Prima instanţă în mod greşit a considerat că raportul juridic fundamental în
baza căruia a fost emis biletul la ordin nu are nici efect asupra dobânditorului
prin gir al acestuia, întrucât acesta ar dobândi un drept nou şi independent de
dreptul transmiţătorului.
Operaţiunea de scontare în speţă a fost efectuată de pârâta ... G. J. SRL în
frauda legii, în vederea atingerii unui scop ilicit, aşa încât este lovită de nulitate
absolută pentru cauză ilicită.
Este evident că reclamanta, prin emiterea biletelor la ordin, nu a avut intenţia
de a achita contravaloarea vreunei sume de bani în baza unei obligaţii certe şi
lichide născute deja în momentul emiterii şi nici nu a acceptat vreo factură care
să fi avut la bază vreo livrare de bunuri făcută acesteia, acceptare care să dea
naştere vreunei obligaţii în sarcina sa.
În aceste condiţii, în pofida faptului că nu a existat nicio creanţă a pârâtei ...
G. J. SRL asupra reclamantei, biletul la ordin a fost completat în mod abuziv de
către aceasta şi folosit ca instrument de plată în cadrul unei operaţiuni de scont.
Frauda la lege comisă de pârâta... G. J. SRL rezultă şi din aplicarea la biletul
la ordin în litigiu, pentru identitate de raţiune, a regulii prevăzute de art.103 din
Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin în materia cambiei care
cuprinde o creanţă derivând din vânzarea de mărfuri, text potrivit căruia este
prohibită de lege şi sancţionată penal cesiunea unei creanţe de către posesorul
titlului în favoarea unei bănci, ştiind că în momentul cesiunii nu există, în tot sau
în parte, creanţa cedată.
Într-adevăr, în cauză pârâta ... G. J. SRL a girat un titlu în cadrul unei
operaţiuni de scont, în scopul obţinerii în mod fraudulos a unei sume de bani,
ştiind că în momentul transmiterii titlului prin gir nu exista creanţa cedată.

3
 Pârâta ... G. J. SRL a profitat de faptul că deţinea un bilet la ordin emis în alb
de către reclamantă şi, în condiţiile în care reclamanta nu mai avea niciun
control asupra modului de completare şi utilizare a titlului, l-a completat în mod
abuziv, l-a scontat la pârâta M. Bank SA – Sucursala Sibiu şi a obţinut o sumă
de bani în mod fraudulos, sumă pe care teoretic nu va trebui să o ramburseze
băncii cât timp girul prin care s-a realizat scontul este considerat ca valabil.
Nici pârâta M. Bank SA – Sucursala Sibiu nu este dobânditor de bună –
credinţă al titlului, în sensul dreptului cambial, împotriva acesteia reclamanta
putând să invoce excepţiile bazate pe raportul cu pârâta ... G. J. SRL .
În cauza dedusă judecăţii, obiectul litigiului constă în constatarea nulităţii
absolute a girului unui bilet la ordin, emis în alb de către reclamantă şi completat
de beneficiar fără a se ţine seama de înţelegerea părţilor, respectiv cu
încălcarea înţelegerii dintre reclamantă şi pârâta ... G. J. SRL .
Faţă de cele arătate, este evident că în speţa dedusă judecăţii, reclamanta
putea invoca excepţia lipsei cauzei şi faţă de pârâta M. Bank SA – Sucursala
Sibiu, care a primit titlul prin gir.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa de fond trebuia să facă aplicarea
prevederilor art.12 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi
să verifice dacă a existat rea - credinţă sau s-a săvârşit o greşeală gravă în
ceea ce priveşte dobândirea prin gir a biletului la ordin, mai ales că din dosarul
cauzei rezultă fără dubiu că biletul la ordin a fost completat abuziv de pârâta...
G. J. SRL.
Aşa cum s-a arătat, greşeala gravă a pârâtei M. Bank SA – Sucursala Sibiu,
care determină opozabilitatea faţă de aceasta a excepţiilor personale din
raporturile dintre reclamantă şi pârâta ... G. J. SRL constă în modul în care
banca a acceptat să crediteze pârâta ... G. J. SRL, deşi printr-o minimă
cercetare a situaţiei de fapt ar fi aflat că factura pentru plata căreia a fost emis
biletul la ordin de către reclamantă era stornată.
Analizând apelul declarat sub aspectul motivelor invocate se constată că
acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse :
Sentinţa civilă nr.298/COM/2009 este temeinică şi legală. Astfel, instanţa de
fond a reţinut în mod corect încadrarea în fapt şi în drept a cauzei deduse
judecăţii şi a pronunţat sentinţa sus-menţionată.
În ceea ce priveşte primul motiv de nulitate se invocă faptul că prin emiterea
biletelor la ordin, inclusiv a biletului la ordin care ulterior a fost girat în favoarea
M. BANK SA ( reclamanta) nu a avut intenţia de a plăti pârâtei ... G. J. SRL o
anumită sumă de bani, ci de a garanta executarea obligaţiei de plată a bunurilor
pe care aceasta s-a obligat să le livreze, în urma emiterii unei comenzi din
partea sa.
Susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece biletul la ordin este un
titlu c o m e r c i a l d e valoare care conferă posesorului legitim al înscrisului un
drept autonom ce face ca , pe de o parte, posesorul legitim al titlului să îşi
exercite dreptul, iar emitentul să-şi execute obligaţia în temeiul titlului şi nu în
baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului, iar, pe de altă parte, în
cazul transmiterii titlului, în speţă al girării biletului la ordin dobânditorul devine

4
titularul unui drept propriu, care este un drept nou şi care este independent de
dreptul transmiţătorului.
De asemenea, biletul la ordin este un titlu abstract în care cauza obligaţiei
incorporate în înscris este un element extern şi prin urmare ea nu are nicio
influenţă asupra titlului. Aceasta înseamnă că deşi raportul juridic fundamental
determină semnarea biletului la ordin şi constituie cauza obligaţiei, aceasta nu
ia naştere din raportul fundamental, ci din semnarea biletului la ordin de către
emitent.
În consecinţă, din moment ce biletul la ordin a fost emis, drepturile şi
obligaţiile ce rezultă din titlu au o existenţă de sine stătătoare, iar fiecare
semnătură pusă pe titlu creează un raport juridic distinct cu un regim propriu.
Având în vedere cele reţinute mai sus, în ceea ce priveşte valabilitatea
biletului la ordin, precum şi în ceea ce priveşte valabilitatea girului, nu prezintă
relevanţă nici motivul pentru care reclamanta a emis biletul la ordin, nici faptul
că părţile din raportul fundamental au înţeles să desfiinţeze contractul de
vânzare – cumpărare şi nici faptul că reclamanta nu a avut intenţia de a plăti
pârâtei o anumită sumă de bani, ci de a garanta executarea obligaţiei de plata
bunurilor pe care aceasta urma să le livreze. Pentru aceleaşi raţiuni,
valabilitatea biletului la ordin şi respectiv a actului de transmitere a acestuia nu
depinde de valabilitatea contractului de vânzare – cumpărare, ci îndeplinirea
condiţiilor de validitate specifice actelor juridice se analizează prin raportare la
actul juridic al emiterii şi cel al transmiterii biletului la ordin, care, dat fiind
particularităţii titlurilor comerciale de valoare, prezintă anumite particularităţi,
între care şi aceea privind abstractizarea cauzei.
Astfel, Legea nr.58/1934 arată în mod clar că prin semnarea biletului la ordin
emitentul îşi asumă obligaţia necondiţionată de a plăti la scadenţă suma
înscrisă pe acesta ( art.104 pct.2). În acelaşi sens, punctul 499 din Norma BNR
nr.6/1994 arată că emitentul debitor se obligă în mod necondiţionat să
plătească o sumă de bani. În concluzie, apărările apelantei – reclamante
conform cărora intenţia sa, la emiterea biletului la ordin nu a fost aceea de a
plăti la scadenţă, în mod necondiţionat, o sumă de bani, ci de a garanta o
eventuală obligaţie de plată viitoare, sunt complet neîntemeiate.
Caracterul autonom al transmiterii biletului la ordin prin gir, reţinut de instanţă,
este consacrat de punctul 106 din Norma nr.6/1994. Acelaşi text normativ arată
în mod clar că debitorul cambial nu îi va putea opune girantului ( în speţă M.
BANK SA) excepţiile personale pe care le-ar putea ridica împotriva girantului.
Punctul 107 din aceeaşi normă arată că transmiterea biletului la ordin prin gir
nu implică şi transmiterea raporturilor materiale care au dat naştere raporturilor
cambiale, deoarece documentul care constată obligaţiile cambiale nu cuprinde
şi aceste raporturi.
Caracterul abstract, reţinut de instanţă în analiza citată mai sus, este ilustrat
în punctul 93 din Norma nr.6/1994. Astfel, instanţa de fond, în mod corect, a
arătat faptul că obligaţia cambială ia naştere din semnarea biletului la ordin de
către emitent.

5
 Instanţa de fond, de asemenea, în mod corect, a arătat că art.103 din Legea
nr.58/1934 şi punctul 489 din Norma nr.6/1994 nu îşi au aplicabilitate în materia
biletului la ordin. Într-adevăr, art.106 din lege prevede în mod expres care sunt
dispoziţiile din Legea nr.58/1934 privitoare la cambie ce se aplică şi biletului la
ordin. În acest sens, art.100 – 103 din Legea nr.58/1934 nu îşi au aplicabilitate
în materia biletului la ordin. În acelaşi sens, prevederile pct.489 din Normă nu
sunt aplicabile biletului la ordin conform art.510 din aceeaşi normă. Dacă s-ar
aplica ipoteza prezentată de apelantă, respectiv de a aplica toate reglementările
privitoare la cambie şi biletului la ordin, Legea nr.58/1934 nu ar face distincţia
între aceste două instrumente ( cambia şi biletul la ordin) şi în concluzie
coexistenţa acestora ar fi inutilă, ele fiind incidente.
Al doilea aspect privitor la culpa apelantei – reclamante este neînscrierea pe
biletul la ordin a unei expresii prin care să se interzică girul, posibilitate oferită
de art.13 alin.2) din Legea nr.58/1934. Acest aspect întăreşte concluzia
instanţei privind afirmaţiile apelantei în sensul că pârâta M. BANK SA nu şi-ar fi
îndeplinit obligaţiile de prudenţă. Astfel, biletul la ordin a fost emis cu
respectarea condiţiilor impuse de lege.
Apelanta a susţinut că biletul la ordin nu a fost completat conform înţelegerii
părţilor, dar nu a făcut dovezi care să ateste care a fost înţelegerea părţilor, pe
care a susţinut-o, cu privire la completarea biletului la ordin. În ipoteza
prezentată de apelantă. Conform prevederilor art.106 coroborat cu art.12 alin.1
şi 3 din Legea nr.58/1934, completarea biletului la ordin ulterior emiterii
acestuia, nu îi poate fi opusă posesorului de bună credinţă. Afirmaţiile apelante
conform cărora pârâta M. BANK SA ar fi de rea credinţă, sunt simple afirmaţii,
nesusţinute de nicio probă şi de niciun argument, în acelaşi stil tendenţios, iar
art.1169 Cod civil îşi găseşte aplicare. Mai mult, contractul de vânzare –
cumpărare încheiat între pârâta... G. J. SRL şi... J. T. SRL nu prevede, în
niciuna dintre clauzele sale, obligaţia apelantei de a emite „ în garanţie” bilete
la ordin, ci doar precizează că prin aceste instrumente se vor putea efectua
plăţile pentru produsele comandate.
Faţă de considerentele de mai sus arătate, în baza art.296 Cod pr.civilă,
urmează să fie respins apelul declarat ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta ... IN DUSTRIAL T. SRL A împotriva
sentinţei civile nr.298/COM/2009 pronunţată la data de 17 martie 2009 de T r i
b u n a l u l A l b a în dosar nr....
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23.09.2009.
Preşedinte, Judecător,
... ... ...
Grefier,
... ...
Red.I.C.

6
Dact.M.K. ex.5/3.11.2009
Jud.fond.N.M.N.P.