Inalta Curte de Casatie si Justitie, Înşelăciune. Cec fără acoperire.

Validitatea cecului

Publicaţie: Pandectele Romane 5 din 2004

Autor:
Inalta Curte de Casatie si Justitie
Tip:
Jurisprudenta

 Înşelăciune. Cec fără acoperire. Validitatea cecului

I.C.C.J.
În cazul în care, în momentul încheierii contractului, cecul emis pentru plata mărfii nu
îndeplinea condiţiile de validitate prevăzute în art. 1 din Legea nr. 59/1934, neavând aplicată
ştampila societăţii comerciale emitente, prevederile art. 215 alin. 4 C. pen. nu sunt incidente.
Întrucât, însă, cecul nu avea acoperirea necesară, folosirea lui constituie un mijloc fraudulos
de inducere în eroare a societăţii comerciale vânzătoare, fapta încadrându-se în prevederile
art. 215 alin. 1,2 şi 3 C. pen.
(Secţia penală, decizia nr. 632 din 7 februarie 2003)
- Extras -
Prin sentinţa penală nr. 166 din 16 mai 2001, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul
P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 4 C. pen.
Instanţa a reţinut că inculpatul, patron al unei societăţi comerciale, la 10 noiembrie 1999, a
primit, conform comenzii, marfă în valoare de 84 milioane de lei, de la o altă societate.
După primirea mărfii inculpatul, ştiind că în acel moment nu avea disponibil în cont, a emis o
filă cec pe care a semnat-o, dar nu a aplicat ştampila rotundă a unităţii.
După împlinirea datei scadente, administratorul societăţii furnizoare a introdus la plată fila
cec, prilej cu care a aflat că nu există acoperirea necesară.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia penală nr. 482 din 26 noiembrie 2001, a admis apelul
inculpatului şi a redus pedeapsa.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Potrivit alin. 4 al art. 215 C. pen., emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit, ştiind că
pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obţinerii unui
folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea
de înşelăciune.
Pentru existenţa acestei forme agravate a infracţiunii este necesar ca fila cec să fi fost emisă
cu respectarea cerinţelor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 59/1934, de către o persoană care
nu dispune în momentul emiterii acestui instrument de plată de fonduri disponibile care să
facă posibilă trasului efectuarea plăţii.
Or, în cauză, inculpatul a completat fila cec şi a semnat-o, însă nu a aplicat ştampila, astfel că
la data emiterii acest document de plată nu putea produce efecte juridice.
Întrucât cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare inculpatul a indus în eroare
societatea vânzătoare, asigurând-o că plata mărfii este asigurată şi emiţând o filă cec în
condiţiile arătate, iar fără această eroare societatea nu ar fi încheiat contractul, fapta
inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii prin
folosirea unui mijloc fraudulos, şi anume a unor instrumente de plată nevalide, faptă
prevăzută în art. 215 alin. 2 şi 3 C. pen.
În consecinţă, recursul inculpatului a fost admis, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din
prevederile art. 215 alin. 1,2,3 şi 4, în cele ale art. 215 alin. 1, 2 şi 3 din acelaşi cod,
menţinându-se pedeapsa.
Publicat în "REVISTA PANDECTELE ROMÂNE" cu numărul 5 din data de 31
octombrie 2004