Biletul la ordin în alb, avalul acestuia și intrarea emitentului în insolvență în perioada

de completare a biletului la ordin în alb

01.04.2015 | Adrian VÂRGOLICI

I. Aspecte introductive

După cum este binecunoscut, practica bancară realizează cea mai frecventă utilizare a
biletului la ordin în alb[1]. Astfel, împrumutatul, încheind contractul de credit cu banca
creditoare, garantează executarea contractului de credit, respectiv restituirea sumei
împrumutate și a dobânzii aferente acesteia, precum și plata eventualelor penalități de
întârziere distincte aplicabile asupra tranșei de credit și dobânzii neachitate la scadență, prin
contracte de cauțiune, gaj ori ipotecă.

Garantarea[2] plății sumelor indicate mai sus se face însă, în practică, și prin emiterea de
către împrumutat, în beneficiul băncii, a unui bilet la ordin în alb[3]. Emitentul împrumutat
emite biletul la ordin în alb în beneficiul băncii, lăsând necompletată cel puțin suma ce
urmează a fi înscrisă în titlul cambial, căci rata dobânzii poate varia în funcție de rata
inflației ori de alte criterii, iar eventualele penalități de întârziere la plata cărora urmează a fi
ținut împrumutatul nu pot fi încă cunoscute în momentul emiterii titlului cambial în alb,
suma ce va fi datorată de împrumutatul emitent fiind imposibil de determinat, în concret, la
data emisiunii biletului la ordin în alb.

De asemenea, împrumutatul emitent are posibilitatea de a completa în biletul la ordin data

scadenței, corelând-o cu termenele de rambursare a tranșelor creditului, sau poate lăsa
necompletată, în biletul la ordin emis în alb, și data scadenței, aceasta urmând a fi
completată de banca beneficiară potrivit înțelegerii părților și prevederilor legale.

Înainte de prezentarea biletului la ordin la plată emitentului împrumutat, banca beneficiară

va completa titlul cu suma compusă din tranșa de credit nerestituită și dobânzile aferente
neachitate de împrumutat la scadență, precum și din penalitățile de întârziere calculate prin
raportare la întârzierile la plată de care se face culpabil emitentul. În ipoteza în care a fost
lăsată în alb și scadența, banca va completa în biletul la ordin, înainte de prezentarea la
plată, și scadența.

Completarea biletului a ordin în alb trebuie făcută de bancă în termen de 3 ani de la data
reală a emiterii, conform art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 și pct. 78 din Norma nr.
6/1994 emisă de Banca Națională a României.

În practică, asumarea garantării obligației împrumutatului rezultată din contractul de credit

prin emiterea imediată de către acesta a unui bilet la ordin în alb este angajată în chiar
cuprinsul contractului de credit ori într-un act adițional la acesta, arătându-se că
împrumutatul se obligă să emită în beneficiul băncii un bilet în alb pentru suma
reprezentând credit scadent, dobândă aferentă și penalități de întârziere calculate asupra
acestora (sunt adăugate, după caz, și comisioanele, cheltuielile de recuperare, de asigurare și
conservare a garanțiilor și toate celelalte costuri și sume datorate băncii în baza contractului
de credit).

Biletul la ordin în alb astfel emis cu titlu de garanție este, la rândul lui, avalizat[4] de către o
terță persoană[5], care devine obligat în raportul cambial, față de banca beneficiară, solidar
și în același mod ca acela pentru care a garantat.

II. Considerații cu privire la biletul la ordin în alb

1. A) Legea nr. 58/1934 nu cere ca titlul cambial[6] să fie scris în întregime de emitent și
nici nu cere ca cerințele de formă impuse titlului să existe din momentul emiterii titlului
cambial, forma trebuind să fie perfectă în momentul valorificării titlului, conform pct. 323
din Norma nr. 6/1994, adică al plății, completarea fiind o condiție esențială nu pentru
nașterea obligațiunii, ci pentru valorificarea ei[7].

Biletul la ordin este înscrisul cambial care nu cuprinde elementele necesare cerute de Legea
nr. 58/1934, dar care se poate transforma într-un titlu cambial perfect dacă i se completează
respectivele lipsuri[8].

Biletul la ordin în alb este acela căruia îi lipsesc una sau mai multe din condițiile lui
esențiale[9], dar care cuprinde în mod obligatoriu semnătura emitentului dată în formă
cambială.

Pentru ca obligația cambială să nască, este suficient ca documentul să cuprindă semnătura

emitentului dată în formă cambială[10].

Această semnătură este cheia valabilității titlului cambial în alb, legiuitorul atribuind, în
principiu, emitentului care a semnat în formă cambială paternitatea conținutului său[11].

S-a arătat că un titlu cambial în alb există de drept abia când hârtia neumplută a trecut, după
intenția creatorului ei, ca titlu în alb, din mâna acestuia la altă persoană. Dacă o terță
persoană se pune, fără știrea emitentului, în posesiunea titlului lipsit, în afară de semnătura
emitentului, de unele condițiuni esențiale și dacă umple ea acest titlu în alb, emitentul nu
răspunde de plata titlului. Această răspundere se naște abia când emitentul trece hârtia
neumplută la altul, îndreptățindu-l, fie și numai tacit, să facă din această hârtie un titlu
cambial legal[12].
Biletul la ordin este emis de la început și în mod voluntar fără să cuprindă toate mențiunile
cerute de legea cambială, dar cu autorizarea dată de emitent beneficiarului de a-l completa
conform înțelegerii intervenite între ei[13].

Titlul cambial în alb este emis în mod voit cu lipsa indicării unuia sau a tuturor elementelor
esențiale cerute de lege, afară de semnătura emitentului dată în formă cambială, dobândind
eficacitate deplină prin completarea titlului cambial, făcută fără intervenția emitentului, fie
de primitorul originar, fie de unul subsecvent (giratar), conform, în principiu, înțelegerii
dintre emitent și primitor[14].

Trebuie deosebit biletul la ordin în alb de biletul la ordin incomplet, deoarece, la acesta din
urmă, omisiunea emitentului de a completa titlul cu mențiunile esențiale cerute de lege este
involuntară, neintenționată, nedeliberată, titlul fiind de la începu nul[15], posesorul neavând
mandatul emitentului pentru completare.

Chiar dacă, în final, și biletul la ordin în alb poate să aibă aceeași soartă ca și biletul la ordin
incomplet, adică să fie nul atunci când beneficiarul îl pune în executare, cerând plata fără a
completa[16] titlul cu toate mențiunile impuse de lege, distincția de mai sus se impune a fi
făcută.

Se observă că aceste ultime definiții pun accentul pe caracterul intenționat, voluntar al

emiterii biletului la ordin în alb (titlului cambial în alb) de către emitent.

Desigur, intenția emitentului de a emite titlul cambial fără ca acesta să cuprindă celelalte
mențiuni obligatorii impuse de lege, afară de semnătura sa cambială, trebuie să fie
manifestată în sensul ca titlul cambial să poată fi completat potrivit dreptului de completare
conferit de emitent prin înțelegerea sa cu primul beneficiar, căci dacă emitentul a intenționat
să emită titlul cambial fără mențiunile cerute de lege și fără drept de completare, înseamnă
că acesta a intenționat să emită de la bun început un titlu cambial nul.

Așadar, emitentul conferă în mod intenționat beneficiarului un drept de completare a

biletului la ordin emis în alb.

Exercitarea de către beneficiar a acestui drept se face potrivit convenției emitentului cu

beneficiarul, denumită în practică clauză, acord, contract de completare, pact cambial
(“clauză”, conform pct. 72 alin. 2 din Norma nr. 6/1994, și “înțelegere”, conform pct. 323
din Norma nr. 6/1994).

Astfel, intenția emitentului de a emite biletul la ordin în alb, deci un bilet la ordin valabil și
nu nul, rezultă din acordarea către beneficiar a unui drept de completare ce urmează a fi
exercitat potrivit înțelegerii emitentului cu beneficiarul.
Acest drept, această putere de completare poate fi dată explicit, în toate amănuntele sale, sau
tacit[17].

Primitorul unui titlu cambial în alb, purtând numai semnătura emitentului, are un mandat
tacit de completare a celorlalte date[18].

Înțelegerea de completare poate fi expresă (explicită) sau tacită, aceasta din urmă putând
rezulta din celelalte mențiuni ale cambiei ori din cuprinsul raportului fundamental care a
determinat emiterea biletului la ordin în alb[19].

În practica judecătorească s-a decis că art. 12 din Legea nr. 58/1934 admite emiterea în mod
valabil a unui titlu cambial în alb, avându-se la bază prezumția legală că persoana care
transmite un titlu cambial necompletat cu mențiunile esențiale cerute pentru existența și
valabilitatea acestuia a dat mandat posesorului titlului cambial pentru completarea ulterioară
a condițiunilor esențiale ale titlului cambial, acest mandat legal al posesorului titlului
cambial continuând a avea ființă și subzistând până la data completării titlului cu
condițiunile esențiale[20].

Simpla prezumție dedusă din forma în alb a titlului cambial este suficientă pentru a se
deduce voința emitentului de acordare către posesor a dreptului de a completa orice lipsă a
respectivului titlu[21].

Avându-se în vedere că dreptul de completare, respectiv acordul de completare, poate fi și

tacit, s-a arătat în doctrină că distincția dintre titlul cambial în alb și titlul cambial incomplet
este numai teoretică, deoarece în practică nu se poate stabili care este diferența între un titlu
cambial în alb și un titlu cambial incomplet, ambele titluri putând fi completate[22].

Astfel, chiar dacă este corect a se spune în teorie că este necesară intenția emitentului de a
emite în alb titlul cambial, în practică această problemă nu se pune, datorită prezumției
legale în sensul existenței unui mandat tacit de completare acordat beneficiarului, acesta
fiind și motivul pentru care, în unele definiții date în doctrină, nu se spune nimic special
despre necesitatea existenței intenției emitentului, ci numai că redactarea înscrisului cambial
în alb să nu împiedice, ci să permită, fără intervenția emitentului, transformarea sa într-un
titlu complet, adică respectivul înscris să fie apt să devină un titlu cambial[23].

Într-o definiție dată în doctrină[24] se arată că biletul la ordin în alb este înscrisul, intitulat
astfel, redactat pe formularul tip, care cuprinde un text incomplet, dar conține obligatoriu
mențiunile privind identitatea și semnătura emitentului.

În definiția de mai sus se observă că se precizează necesitatea ca biletul la ordin în alb să

fie intitulat astfel, adică să poarte mențiunea expresă “în alb”.
Distincția dintre titlul cambial în alb, care este valabil, și titlul cambial incomplet, care este
nul, poate opera doar printr-o mențiune înscrisă pe titlu, prin care emitentul îl
împuternicește pe beneficiar să completeze cambia potrivit înțelegerii dintre ei[25].

În acest sens, într-o soluție din practica judecătorească[26] s-a decis că, potrivit prevederilor
art. 106 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 58/1934, biletul la ordin poate
fi emis și dacă poartă doar semnătura emitentului, dar în acest caz emiterea biletului în alb
trebuie să fie expres menționată în rubrica “stipulat” din partea centrală și de sus a biletului
la ordin. Numai astfel se poate stabili cu certitudine că omisiunea completării tuturor
mențiunilor prevăzute la art. 106 nu a fost involuntară, ci a fost intenționată, această dovadă
neputându-se suplini prin înfățișarea altor înscrisuri, datorită principiului autonomiei titlului
de credit.

Într-o altă soluție a aceleași instanțe[27] s-a decis că singura care garantează că omisiunea
este voluntară este mențiunea făcută în rubrica “stipulat”[28]. În cazul omisiunii
intenționate, la această rubrică se adaugă “în alb la…” cu precizarea mențiunilor emise
intenționat. În cauză, o astfel de mențiune nu a fost făcută și, prin urmare, biletele la ordin
sunt nule.

Ar rezulta, în această opinie, că pentru a se dovedi a fi valabil emis, biletul la ordin în alb ar
trebui să poarte mențiunea expresă “în alb” la rubrica “stipulat”.

Exclusiv în acest fel s-ar putea dovedi intenția emitentului de a emite în alb respectivul titlu
și faptul că titlul cambial nu este emis incomplet și deci nul.

Așadar, în această opinie, intenția emitentului de a emite titlul cambial în alb nu ar putea
rezulta și tacit, ci doar expres[29], exclusiv din inserarea în titlul cambial a mențiunii “în
alb”.

Trebuie observat că Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin nu impune, nici la
art. 12 și nici în altă parte, o astfel de condiție pentru ca titlul cambial emis în alb să fie
considerat valabil.

De asemenea, în lipsa unei precizări exprese a legii, se admite că din titlu cambial pot lipsi
una, mai multe[30] sau chiar toate mențiunile esențiale, cu excepția semnăturii pusă de
emitent pe titlul în alb.

Normele emise de Banca Națională a României nu pot modifica Legea nr. 58/1934,
neputând adăuga cerințe suplimentare de valabilitate formală a titlului cambial emis în alb
ori de probațiune a acestuia.
De altfel, pct. 70 din Norma nr. 6/1994 prevede: “Cambia în alb este un titlu care cuprinde
numai semnătura trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea
asupra cambiei și biletului la ordin.

Art. 106 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 prevede că sunt aplicabile biletului la ordin
dispozițiile art. 12 privitoare la cambia în alb, în timp ce pct. 510 din Norma nr. 6/1994
prevede că sunt aplicabile biletului la ordin pct. 70-79 privind cambia în alb.

Deci, biletul la ordin în alb este un titlu care cuprinde numai semnătura emitentului, iar
uneori și o parte din mențiunile cerute de art. 104 din Legea asupra cambiei și biletului la
ordin.

Din coroborarea art. 1 și a art. 104 din Legea nr. 58/1934 cu pct. 70 raportat la pct. 510 din
Norma nr. 6/1994, rezultă că textele de lege nu fac trimitere la inserarea obligatorie a
mențiunii “în alb” în cuprinsul titlului cambial, atunci când acesta este emis în alb.

Aceeași este situația și în privința Normelor tehnice nr. 10/1994 și nr. 5/2008 care fac
referire la rubrica “stipulat” din cuprinsul titlului cambial și la faptul că la această rubrică se
trec menţiunile facultative ale titlului cambial.

Desigur, existența unei mențiuni exprese inserate în titlul cambial, exprimând intenția
emiterii acestuia în alb, ar fi foarte utilă probațiunii intenției emitentului, însă ea nu este
impusă de Legea nr. 58/1934.

În sensul celor de mai sus, Norma nr. 6/1994[31] prevede, la pct. 72 alin. 2, că, odată cu
predarea titlului de către emitent, se va adăuga, în scopul exercitării de către beneficiar a
dreptului de a completa titlul, și o clauză care va trebui să fie astfel făcută încât să poată
întregi voința semnatarului titlului, nefiind prevăzută[32] în Norma nr. 6/1994 vreo
sancțiune pentru nerespectarea acestei prevederi de inserare a respectivei clauze în titlu și cu
atât mai puțin nulitatea titlului cambial.

Din cuprinsul pct. 72 alin. 4 raportat la pct. 510 al Normei nr. 6/1994 rezultă că clauza de
limitare a dreptului posesorului cambiei ori biletului la ordin în alb de a completa titlul
respectiv privește una sau mai multe din cele opt, respectiv șapte, mențiuni obligatorii
prevăzute de art. 1, respectiv la art. 104 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin.

În fapt, este vorba despre mențiunile de la art. 1 pct. 1-7, respectiv de la art. 104 pct. 1-6 din
Legea nr. 58/1934, căci semnătura trăgătorului, respectiv emitentului, este obligatorie și nu
poate lipsi.

Pct. 72 alin. 4 al Normei nr. 6/1994 trimite deci doar la limitări sub aspectul cerințelor de
formă ale titlului cambial.
Aceasta nu înseamnă însă că, prin înțelegerea de completare, emitentul nu poate limita și
cuantumul sumei care urmează a fi înscrisă în titlul cambial emis în alb[33].

În concluzie, poate exista o înțelegere explicită de completare a emitentului cu beneficiarul,

separată de titlul cambial, care nu cuprinde mențiunea expresă “în alb”, iar, în această
situație, titlul cambial emis trebuie considerat în mod evident ca fiind în alb și nu incomplet,
deci ca fiind valabil sub aspectul emiterii în alb.

Prin această înțelegere nu se încalcă caracterul autonom (a cărui existență este și pusă sub
semnul întrebării în cazul titlului cambial în alb) și abstract[34] al cambiei, căci înțelegerea
de completare are legătură și se raportează la titlul în alb și nu la raportul fundamental.

Mai mult, titlul cambial în alb este valabil, conform prezumției legale extrase din art. 12 al
Legii nr. 58/1934, chiar dacă nu cuprinde inserată în cuprinsul său mențiunea “în alb” și nici
nu există o înțelegere expresă separată de completare încheiată între emitent și beneficiar,
care să expliciteze în concret limitele exercitării dreptului de completare de către beneficiar
ori de dobânditorii ulteriori ai titlului cambial în alb.

După cum s-a indicat mai sus, conferirea dreptului de completare și înțelegerea implicită,
tacită dintre părți vor rezulta din celelalte mențiuni ale cambiei ori din cuprinsul raportului
fundamental care a ocazionat emiterea lui. Dacă în acesta din urmă nu se pot găsi
elementele pe baza cărora să se stabilească limitele facultății de completare, posesorul va
putea completa titlul cambial cu mențiunile pe care la va considera compatibile cu
raporturile dintre părți, ținând seama însă că, deși nu există niciun fel de convenție,
emitentul va putea opune excepția de completare abuzivă atunci când completarea este în
mod evident contrară echității[35].

Această soluție nu contravine naturii formale a titlului cambial și siguranței circuitului

acestuia, ci este conformă art. 10 din Legea uniformă asupra cambiilor și biletelor la ordin
de la Geneva din 1930, care a fost preluat de Legea nr. 58/1934 în art. 12 alin. 1, alin. 2 și
alin. 3, fiind preluate după modelul legii italiene din 1933[36].

Bineînțeles, prin aceasta nu trebuie să se înțeleagă faptul că emitentul titlului cambial în alb
nu trebuie să acționeze, atunci când îl emite, cu intenția de a acorda beneficiarului un drept
de completare, respectiv nu trebuie să se înțeleagă faptul că emitentul titlului nu a avut
intenția de a-l emite în alb, ci l-a emis din greșeală incomplet, ori l-a emis în mod voit
incomplet și deci nul.

Căci, după cum s-a spus[37], nu se poate ca fapte de pură întâmplare să determine existența
unei instituțiuni juridice, doar faptul material simplu de emitere a titlului cambial, cu
inserarea numai a semnăturii emitentului, luat în mod izolat, neputând duce la atingerea
scopului, adică la transformarea semnăturii dată pe un titlu într-un titlu cambial, fiind deci
necesar și factorul volitiv, reprezentat de intenția emitentului din momentul emiterii titlului
cuprinzând doar semnătura de a se obliga cambial în viitor.

Chestiunea este însă numai una ce ține de probațiunea intenției reale a emitentului, de felul
în care aceasta se poate dovedi[38], având deci importanță mijloacele ce trebuiesc admise
pentru dovedirea ei, funcționând, în beneficiul posesorului titlului cambial în alb, prezumția
legală[39] în sensul că titlul a fost emis de către emitent în mod intenționat în alb, nefiind
obligatoriu ca intenția emitentului de a se obliga cambial să rezulte exclusiv din inserarea
mențiunii “în alb” în cadrul titlului emis completat numai cu semnătura emitentului.

Intenția emitentului titlului nu trebuie raportată la autorizarea posesorului de a o completa,

ci la nașterea unei viitoare obligații cambiale, căci legiuitorul român, recunoscând
valabilitatea titlului cambial în alb, s-a concentrat asupra consecințelor juridice în caz de
completare abuzivă, trecând cu ușurință peste celelalte probleme pe care le ridică[40].

Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât titlul emis în alb a fost predat în mod voluntar
beneficiarului de către emitent, fiind de presupus, conform regulilor de interpretare a
obligațiilor, că emitentul a dorit să se oblige în mod valabil prin emiterea biletului la ordin
în alb și nu că ar fi intenționat ca, prin emiterea acestuia, să nu se producă niciun efect
juridic cambial.

Astfel, în doctrină s-a arătat că fundamentul juridic al dreptului de completare izvorăște din
lege și devine inerent titlului cu care se transmite. Existența contractului de completare se
presupune din faptul emiterii titlului incomplet, iar conținutul, limitele și durata
împuternicirii urmează a fi dovedite. În ipoteza în care emitentul n-a înțeles să transmită
dobânditorului dreptul de a completa documentul, convenția de completare este subînțeleasă
pentru dobânditorul de bună-credință[41].

Excepția lipsei intenției de emitere a titlului cambial în alb este o excepție personală
(subiectivă) absolută, căci ea se poate invoca de oricare dintre debitorii cambiali împotriva
posesorului care a făcut completarea titlului în alb[42] ori care l-a dobândit completat, dar a
fost de rea-credință sau a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea acestuia și care cere plata,
sarcina probei revenind celui care o invocă.

Față de existența prezumției legale desprinse din art. 12 al Legii nr. 58/1934 cu privire la
dreptul de completare al beneficiarului și al dobânditorilor titlului în alb cărora acesta le-a
fost transmis necompletat, respectiva excepție se confundă cu excepția de completare
abuzivă prin care se invocă o completare făcută contra voinței emitentului, distinctă de o
completare abuzivă realizată peste limitele fixate de emitent.
1. B) Pentru a fi înțelesă opțiunea în sensul interpretării desprinderii unei prezumții legale
de existență a unui drept de completare în favoarea beneficiarului titlului cambial emis în
alb, care rezultă din conținutul art. 12 din Legea nr. 58/1934, trebuie arătate următoarele:

Este necesar a se stabili o preferință, o prioritate între drepturile care trebuiesc protejate în
cazul emiterii unui titlu cambial în alb.

Astfel, se impune a se acorda o protecție sporită drepturilor și intereselor emitentului

neglijent al titlului cambial în alb față de eventualele abuzuri ale beneficiarului ori
dobânditorilor ulteriori ai titlului în alb, sau trebuie ca respectiva protecție să fie acordată
acestora din urmă, prezumându-se în sensul că un titlu cambial ce poartă doar semnătura
emitentului (și eventual și unele dintre mențiunile speciale impuse de lege) implică intenția
emitentului de a se obliga și acorda dreptul de completare în mod tacit beneficiarului?
Facilitarea circuitului cambial și întărirea creditului ar impune ultima variantă.

Însă, pe lângă comparația de mai sus făcută între emitentul titlului în alb și beneficiarul
acestuia, mai este necesar a se face și o altă cercetare, și anume cea a interesului emitentului
titlului cambial în alb, care a intenționat a se obliga cambial prin emiterea în acest mod a
respectivului titlu, dar care a neglijat să realizeze o manifestare expresă în acest sens, alta
decât simpla semnătură cambială, în comparație cu interesul unui emitent neglijent care a
emis, fără intenția de a produce efecte juridice, un titlu cambial incomplet, deci nul.

Trebuie sancționată cu nulitatea titlului cambial în alb neglijența emitentului acestuia de a

menționa în mod expres respectiva intenție a sa de emitere a titlului în alb în scopul
producerii de efecte juridice? Poate fi această lipsă de dovadă stipulată în mod expres un
motiv suficient pentru a anula un titlu cambial emis cu voința de a declanșa efecte juridice
cambiale?

Consider că preferabil este să fie acordată preferință emitentului titlului cambial în alb care
a intenționat a se obliga cambial prin emiterea în acest mod a respectivului titlu, dar care a
neglijat să realizeze o manifestare expresă în acest sens, alta decât simpla semnătură
cambială.

Or, prin impunerea unui formalism rigid cu privire la probațiunea intenției emitentului care
a voit a se obliga cambial prin emiterea titlului în alb și conferirea dreptului de completare
beneficiarului, fără însă să insereze în titlu o dovadă expresă a intențiunii sale, se aduce
atingere în mod evident unei obligații cambiale conforme voinței emitentului, care însă nu
ar putea fi probată, efectele sale fiind deci împiedicate. Circulația rapidă și ușoară a titlului
cambial, precum și încrederea economică pe care acesta îl reclamă ar fi afectate, iar obligații
cambiale care s-ar putea naște în mod valabil și care corespund intenției reale a emitentului
ar fi anulate.
Or, este preferabil să se lase o mai mare libertate de emitere și circulație a titlurilor cambiale
(ceea ce se realizează prin desprinderea unei prezumții legale din art. 12 al Legii nr.
58/1934) și nu să se limiteze aceste aspecte (cum se întâmplă în cazul impunerii unei
manifestări exprese a intenției de a emite titlul cambial în alb, alta decât semnătura
cambială).

Evoluția și impunerea titlului cambial în alb ca figură juridică concură în sensul adoptării
poziției exprimate mai sus.

Astfel, în doctrină s-a arătat că titlul cambial în alb este o creațiune a traficului comercial și
s-a născut nu numai praeter legem, ci direct contra legem, căci, deși legislațiile îi contestau
existența de drept, lipsa fie și numai a uneia dintre condițiunile esențiale excluzând calitatea
și efectele specifice ale cambiei, cambia în alb l-a silit chiar și pe judecător să calce această
dispozițiune hotărâtă a legii, recunoscându-i existența[43].

Deci, titlul cambial în alb a apărut datorită unor necesități practice de a lăsa anumite
mențiuni esențiale necompletate, spre a fi completate în viitor, iar comercianții au continuat,
din motive evidente de flexibilitate, încredere și celeritate specifice activității acestora, să
utilizeze între ei titlurile cambiale în alb, cu toate că legislația, jurisprudența și doctrina le-
au fost defavorabile.

2. A) Admiterea prezumției legale a mandatului tacit acordat beneficiarului de către

emitentul titlului în alb cu privire la dreptul de completare nu înseamnă însă că titlul în alb
ar putea fi completat în mod discreționar, necenzurabil, de către beneficiar.

Cu privire la înțelegerea de completare, în doctrină s-a arătat că, fiind dată tacit puterea de
completare, îndreptățitul totuși nu poate umple titlul cambial după bunul său plac, ceea ce ar
rezulta de altfel din natura formală a titlului cambial, ci el trebuie să țină cont de interesele
autorului său[44].

Dacă dreptul de completare a titlului cambial a fost exercitat de beneficiar înainte de

prezentarea la plată cu titlul completat, această completare are caracter retroactiv[45],
emitentul răspunzând din momentul semnării în alb a titlului și nu din momentul
completării, căci semnătura este expresia neîndoielnică a emitentului de a lua asupra sa un
angajament cambial[46].

Beneficiarul nu mai poate să schimbe ceva ulterior efectuării completării titlului emis în alb
decât dacă mai are posesia titlului și a primit în acest scop o putere nouă, căci altfel comite o
fraudă cambială[47].

Dacă dreptul de completare al titlului cambial în alb nu a fost exercitat, el se transmite[48]

odată cu titlul[49] către dobânditorul ulterior al titlului în alb, acesta putând fi completat de
orice posesor însă, conform pct. 74 din Norma nr. 6/1994, dobânditorul ulterior al titlului în
alb trebuie să respecte, la completare, întocmai înțelegerile dintre trăgător și beneficiar,
stabilite în momentul emiterii titlului. Dacă biletul la ordin a fost transmis în alb,
dobânditorul îl poate completa la fel ca și beneficiarul inițial[50].

2. B) Excepția completării abuzive a biletului la ordin emis în alb este o excepție

personală[51] (subiectivă) absolută[52], care poate fi opusă de oricare dintre debitorii
cambiali anteriori completării titlului, respectiv de emitent și avalistul său, ori alți semnatari
anteriori completării și avaliștii acestora, creditorului care a completat biletul la ordin
(primul beneficiar ori un posesor posterior care l-a dobândit necompletat).

Completarea trebuie să fie neapărat abuzivă, în contra voinței emitentului sau depășind
limitele fixate de acesta, nefiind suficient a fi doar arbitrară[53].

Rezultă cu evidență că emitentul biletului la ordin în alb poate invoca excepția completării
abuzive împotriva primului beneficiar care a completat cambia, neputându-i fi opusă de
acesta din urmă apărarea prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, în sensul că
primul beneficiar ce a completat titlul abuziv ar fi fost de bună-credință la dobândirea
biletului la ordin în alb și nici nu ar fi săvârșit o greșeală gravă în dobândirea lui de la
emitent.

Acest text are în vedere, așa cum reiese în mod clar și din pct. 75 al Normei nr. 6/1994[54],
ipoteza în care titlul cambial în alb a fost transmis deja completat unui posesor ulterior de
bună-credință, care nu a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea titlului completat, fiind
așadar protejat dobânditorul prin gir al titlului cambial completat abuziv de posesorul
anterior și nu primul beneficiar care a dobândit prin emitere biletul la ordin în alb și care a
efectuat completarea abuzivă[55]. După cum s-a arătat, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 58/1934
se ocupă numai de terțul posesor care a primit titlul cambial completat[56], nu și de titlul în
alb necompletat la emitere și predat ca atare primului beneficiar.

Este firesc ca primul beneficiar al titlului cambial emis în alb care a făcut completarea
abuzivă să nu aibă cum invoca în apărarea sa buna-credință ori lipsa de greșeală în
dobândirea titlului în alb direct de la emitent din moment ce el este de rea-credință[57],
cunoscând existența acordului de completare pe care l-a încheiat cu emitentul și cuprinsul
acestuia, însă săvârșind o completare abuzivă[58]. În cazul unei interpretări contrare, ar
însemna ca înțelegerea de completare a titlului în alb intervenită în momentul emiterii
acestuia între emitent și primul beneficiar să nu mai aibă niciun rost, fiind lipsită ab initio de
orice relevanță din moment ce poate fi călcată de primul beneficiar fără posibilitatea
emitentului de a reclama în vreun fel acest aspect.

Mai trebuie reținut și că excepția de completare abuzivă vizează posesorul creditor care a
completat titlul în alb în mod abuziv, astfel încât poate fi opusă de către emitentul biletului
la ordin în alb nu doar primului beneficiar[59] al titlului în alb care ar realiza o astfel de
completare, ci și oricărui posesor ulterior care, dobândind biletul la ordin necompletat, ar
realiza o completare abuzivă.

În doctrină s-a arătat că, în situația în care este emis un titlu cambial în alb care nu
menționează numele beneficiarului, toți posesorii care dobândesc din mână în mână titlul
cambial în alb nu dobândesc prin aceasta drepturi autonome, astfel că cel ce își trece primul
numele ca beneficiar, deși nu a fost în raporturi cu emitentul, nu este socotit terț, toate
excepțiunile bazate pe convențiunea dintre emitent și cel ce a primit primul cambia în alb
fiindu-i opozabile[60].

S-a arătat că emitentul titlului cambial în alb poate opune tuturor posesorilor subsecvenți
toate excepțiile derivând din acordul inițial privitor la completare, căci aceștia din urmă au
doar un drept derivat din al primului debitor câtă vreme, titlul cambial circulând în alb, nu
se pot aplica efectele juridice cambiale, acestea aplicându-se numai titlului cambial perfect.
Dreptul autonom se capătă numai prin dobândirea unui titlu cambial complet[61]. În cazul
titlului cambial în alb, nu se poate vorbi de autonomia drepturilor, pentru că debitorul,
nefiind ținut strict de conținutul înscrisului, poate opune terților dobânditori toate
excepțiunile pe care le avea împotriva primului primitor[62].

Această posibilitate de mai sus rezultă inclusiv din pct. 74 din Norma nr. 6/1994, care
impune posesorului ulterior, cu ocazia completării cambiei în alb, să respecte întocmai
înțelegerile dintre trăgător și beneficiar stabilite în momentul emiterii titlului.

Excepția de completare abuzivă poate fi opusă, conform pct. 76 alin. 1 din Norma nr.
6/1994, și posesorului ulterior care a dobândit biletul la ordin completat, dar a fost de rea-
credință sau a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea lui.

Reaua-credință se determină după data dobândirii titlului cambial în alb[63].

Va fi de rea-credință cel care, fiind informat asupra modalității, dobândește biletul la ordin
completat în dezacord cu această modalitate. Va fi în culpă posesorul care, deși nu a
cunoscut cuprinsul acordului sau existența unei completări abuzive, dobândește titlul fără să
întrebuințeze totuși acel minim de diligență prin care chiar o persoană puțin prevăzătoare și-
ar fi putut da seama că titlul cambial a fost completat abuziv[64]. Posesorul care a primit
titlul cambial ce fusese emis în alb deja completat nu poate fi socotit de rea-credință numai
pentru motivul că știa de originea incompletă a titlului[65].

În doctrină s-a arătat că excepția completării abuzive nu ar putea fi opusă posesorului de

bună-credință care, deși a dobândit biletul la ordin în alb, necompletat, l-a completat după
indicațiile aceluia care i l-a transmis[66]. Însă va fi în culpă un astfel de posesor ulterior
dacă completează titlul dobândit în alb cu indicațiile celui care i l-a transmis deși a fost
informat și a avut cunoștință de existența acordului de completare încheiat între emitent și
primul beneficiar, ori care, deși nu a cunoscut de existența acordului inițial, completează
titlul fără a întrebuința totuși acel minim de diligență prin care chiar o persoană puțin
prevăzătoare ar fi putut realiza că este pe cale să facă, ea însăși, ca dobânditor al titlului în
alb, o completare abuzivă[67].

Într-o opinie contrară, se arată că, atunci când posesorului ulterior i-a fost transmis în alb
titlul cambial și completarea contrară acordului intervenit la emiterea titlului în alb a fost
realizată chiar de posesorul dobânditor, buna sau reaua credință a acestui posesor sunt
lipsite de relevanță și nu se mai impun a fi cercetate[68]. Această soluție concordă cu
dispozițiile pct. 74 și 75 din Norma nr. 6/1994, acest din urmă text protejând doar posesorul
de bună-credință care a dobândit titlul deja completat de către beneficiar ori de către alt
posesor anterior al titlului.

Excepția completării abuzive nu poate fi opusă de debitorii posteriori completării, care și-au
însușit textul cambial în forma dobândită prin completare[69].

De asemenea, excepția de completare abuzivă nu poate fi opusă, conform pct. 75 din Norma
nr. 6/1994, posesorului de bună-credință care a dobândit biletul la ordin completat. Buna-
credință se prezumă.

Cu toate acestea, pct. 76 alin. 2 din Norma nr. 6/1994 prevede că Banca Națională a
României și oricare societate bancară, cărora le-a fost notificat oficial de către un emitent
faptul că o cambie în alb emisă de el a fost completată abuziv și apoi pusă în circulație, nu
pot primi acest titlu chiar dacă el le este prezentat în vederea plății de către un posesor de
bună-credință. Rezultă că această notificare făcută de emitent primează față de buna-
credință a dobânditorului unui bilet la ordin completat abuziv de către posesorul anterior.

După cum s-a arătat deja, sarcina probei completării abuzive revine debitorului urmărit
pentru plata biletului la ordin, care se poate folosi doar de probe scrise de grabnică
soluționare[70], conform art. 63 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, fiind vorba despre o excepție
personală împotriva creditorului care a completat biletul la ordin emis în alb.

Reaua-credință ori greșeala gravă în dobândirea titlului cambial transmis deja completat
(deci răsturnarea prezumției de bună-credință) poate fi dovedită împotriva posesorului
ulterior al titlului cambial dobândit completat de cel care invocă aceste aspecte cu martori și
prezumții, deoarece respectivele aspecte implică frauda[71].

Sancțiunea completării abuzive a biletului la ordin în alb nu este nulitatea titlului, ci

corectarea completării, în sensul că, în locul mențiunilor neconforme acordului dintre părți
se vor substitui mențiunile reale[72] conform înțelegerii în limitele căreia emitentul a voit să
se oblige, soluția corespunzând și intereselor practice și de echitate. Se ajunge la
restrângerea obligațiunii cambiale în limitele acordului de completare[73]. Deci, dacă s-a
completat cambia cu o sumă mai mare decât cea convenită de părți, debitorul va plăti doar
suma mai mică[74] pentru care a înțeles să se oblige[75].

Dacă un titlu cambial a fost completată abuziv, nimic nu se opune ca executarea să se facă
în limitele convenite de emitentul debitor[76].

2. C) Conform pct. 77 raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994, completarea biletului la
ordin în alb se va putea face în orice moment, însă anterior prezentării acestuia la plată și
dresării în cazul refuzului plății.

Potrivit art. 12 alin. 2 raportat la art. 106 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, beneficiarul-posesor
decade din dreptul de a completa biletul la ordin în alb după trei ani de la data emisiunii
acestuia, pct. 78 raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994 reluând această sancțiune.

Art. 12 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 prevede că această decădere nu este opozabilă
posesorului de bună-credință căruia titlul i-a fost transmis completat.

Excepția de completare tardivă poate fi însă opusă și posesorului care a dobândit titlul
completat în cazul în care a fost de rea-credință ori a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea
acestuia[77].

Termenul de trei ani este unul de decădere și nu unul de prescripție, nefiind supus
întreruperii sau suspendării[78].

Acest termen se poate conveni a fi scurtat prin convenția părților, însă nu ar putea fi,
conform mențiunii exprese de la pct. 79 din Norma nr. 6/1994, prelungit[79] printr-o astfel
de convenție, pe motiv că aceasta ar reprezenta o renunțare anticipată din partea emitentului
la decădere, ceea ce ar agrava nu numai obligația sa, ci și pe ale celorlalți semnatari
eventuali ai titlului[80].

S-a arătat că o completare tardivă va fi lipsită de efecte și nulă în raportul dintre cel care,
realizând completarea titlului emis în alb, încearcă valorificarea acestuia prin mijloace
cambiale și debitorul urmărit, din cauza lipsei uneia sau mai multor mențiuni esențiale[81].

Ar urma deci ca nerespectarea termenului de completare de trei ani să poată fi făcută din
oficiu de judecător. Chestiunea legată de faptul că decăderea nu poate fi opusă posesorului
de bună-credință care a dobândit titlul completat nu conduce la o altă concluzie, căci
beneficiul îi profită doar acestuia sub motiv că nu putea ști în ce împrejurări s-a născut titlul
cambial și nici ce aranjamente au avut loc, respectiv ce s-a întâmplat în urmă[82], ceea ce
nu poate fi valabil nici în situația primului beneficiar al titlului în alb, care cunoștea data
reală a emiterii și primirii acestuia, putând aprecia asupra perioadei termenului legal de 3
ani și nici în cazul posesorilor ulteriori ai titlului în alb, care erau obligați a se informa de
condițiile de exercitare a dreptului lor de completare a acestuia, inclusiv sub aspectul
perioadei rămase, la data dobândirii titlului, din termenul de completare imperativ de 3 ani.

Data de la care începe să curgă termenul de completare este unică pentru toți semnatarii
biletului la ordin indiferent de data la care au semnat titlul[83].

Conform pct. 78 din Norma nr. 6/1994, trebuie avută în vedere, pentru stabilirea
momentului la care începe să curgă termenul de decădere de trei ani, data reală a emiterii
titlului în alb.

Dacă emitentul a menționat pe biletul la ordin în alb data emiterii acestuia, sau, în lipsa
acesteia, data scadenței ori o altă indicație de dată, termenul de completare începe să curgă
de la această dată, fără a se putea face dovada contrară căci, acest element nefiind lăsat
necompletat la momentul emiterii titlului în alb, nu poate fi dovedit cu probe exterioare
titlului, opunându-se caracterul literal al titlului[84].

În lipsa înscrierii unei date de către emitent, data reală[85] a emiterii biletului la ordin în alb
se poate dovedi între părți cu înscrisuri[86], de exemplu, cu procese-verbale de predare-
primire a biletului la ordin emis în alb. Într-o altă părere se arată că, dacă pe titlu nu se
găsește nicio dată, data reală a emiterii titlului va putea fi dovedită prin orice mijloc de
probă[87].

Stabilirea datei reale a emiterii titlului în alb nu elimină însă toate dificultățile, trebuind a fi
dovedită și data reală a completării[88], câtă vreme aceasta este anterioară momentului
prezentării la plată a titlului, putând fi distinctă de data ulterioară a prezentării la plată a
titlului.

Excepția completării tardive este o excepție subiectivă (personală) absolută, ce poate fi

opusă, conform pct. 78 din Norma nr. 6/1994, de oricare dintre debitorii cambiali
creditorului care a completat tardiv titlul primit în alb, precum și posesorului care a dobândit
titlul completat în cazul în care a fost de rea-credință ori a săvârșit o greșeală gravă în
dobândirea acestuia, iar consecința admiterii unei astfel de excepții este nulitatea biletului la
ordin completat tardiv[89].

III. Excepțiile ce pot fi opuse de avalistul biletului la ordin în alb

Evident, avalistul va putea opune beneficiarului urmăritor, conform pct. 326 din Norma nr.
6/1994, excepțiile privind valabilitatea formală[90] a biletului la ordin, adică neîndeplinirea
cerințelor de formă impuse de art. 104 din Legea nr. 58/1934 (cu observarea prezumțiilor de
la art. 105).
Așa cum rezultă din pct. 208 al Normei nr. 6/1994, avalistul poate opune oricărui posesor al
biletului la ordin excepțiile privitoare la lipsa condițiilor de exercitare a acțiunii sau
execuției cambiale[91].

Potrivit pct. 207 teza I din Norma nr. 6/1994, avalistul se poate servi în contra posesorului
de excepțiunile derivând din raporturile sale personale cu aceasta, dacă ele există.

S-a arătat că avalistul poate opune, ca excepție personală celui ce exercită acțiunea cambială
și care are caracter absolut (putând fi invocată de orice debitor numai față de acest creditor
urmăritor ce a fost plătit), faptul plății făcute de avalizat creditorului urmăritor, pentru că,
altfel, acesta ar fi plătit de două ori[92].

Potrivit pct. 205 și 206 din Norma nr. 6/1994, avalistul nu poate opune beneficiarului
posesor al titlului excepțiile rezultate din raporturile sale personale cu debitorul avalizat,
respectiv cu emitentul, afară de cazul în care posesorul nu este de bună-credință în sensul că
a cunoscut excepția respectivă ori diferitele vicii de formă sau de semnătură ale obligației
cambiale, ceea ce nu este decât o aplicație a art. 19 din Legea nr. 58/1934.

Diferitele vicii de formă sau de semnătură ale obligației cambiale despre care face vorbire
pct. 206 din Norma nr. 6/1994 și care, dacă au fost cunoscute de posesorul cambiei, pot fi
opuse de avalist acestuia se referă la cele ce pot interveni în raporturile personale dintre
avalist și emitentul-avalizat.

Pct. 206 din Norma nr. 6/1994 nu se referă la diferitele vicii de formă sau de semnătură
existente în privința emitentului-avalizat în raportul dintre acesta și beneficiarul posesor al
titlului, căci art. 35 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 prevede că obligațiunea avalistului este
valabilă chiar dacă obligația pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un
viciu de formă[93].

Or, aceasta include și ipoteza nulității obligației garantate pentru falsă semnătură,
incapacitate ori lipsă de reprezentare a emitentului-avalizat.

Dezvoltând art. 35 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, pct. 209 din Norma nr. 6/1994 prevede că
avalul este valabil chiar și atunci când semnătura debitorului garantat este falsă, căci titlul
circulă ca și când ea ar fi adevărată.

Prin urmare, avalul este nul doar dacă obligația avalizatului este nulă pentru nerespectarea
cerințelor de formă ale titlului cambial, nu și atunci când aceasta ar fi nulă pentru motive
substanțiale, materiale, cum sunt falsa semnătură, incapacitatea[94] ori lipsa de reprezentare
a emitentului-avalizat.
Art. 7 (care consacră principiul independenței semnăturilor cambiale) raportat la art. 106
alin. 2 din Legea nr. 58/1934, prevede că, dacă biletul la ordin poartă semnături ale unor
persoane incapabile de a se obliga prin acest titlu cambial, semnături false sau ale unor
persoane imaginare, ori semnături care, pentru orice alt motiv nu ar putea obliga persoanele
care au semnat biletul la ordin, sau în numele cărora el a fost semnat, obligațiile celorlalți
semnatari rămân totuși valabile[95].

În acest sens, pct. 327 din Norma nr. 6/1994 prevede că excepțiile referitoare la
incapacitate, fals sau lipsă de reprezentare valabilă[96] nu pot fi invocate decât de către
persoanele ale căror obligații sunt lovite de nulitate în chiar substanța lor pe aceste
considerente.

Așadar, avalistul emitentului nu poate opune beneficiarului care valorifică biletul la ordin
excepțiile întemeiate pe falsa semnătură, lipsă de capacitate[97] sau de reprezentare a
emitentului[98].

Pct. 207 teza a II-a din Norma nr. 6/1994 interzice avalistului să se servească împotriva
posesorului titlului cambial de excepțiile personale ale persoanei pentru care a dat avalul.
Aceste excepții personale sunt indicate la pct. 328 lit. a)-c) din Norma nr. 6/1994 și privesc
raportul fundamental care a determinat crearea sau circulația titlului cambial, viciile de
consimțământ ori raporturi ulterioare creației cambiale[99].

În cazul biletului la ordin emis în alb și avalizat, conform pct. 78 din Norma nr. 6/1994,
avalistul poate opune beneficiarului care a completat titlul excepția de completare tardivă,
care este, după cum s-a indicat mai sus, o excepție subiectivă absolută ce poate fi opusă de
oricare dintre debitorii cambiali (cei anteriori completării, în speță) anumitor posesori ai
titlului (posesorului care a făcut tardiv completarea ori celui care, deși a dobândit titlul
completat, a fost de rea-credință ori a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea acestuia).

Tot în cazul biletului la ordin în alb, avalistul emitentului mai poate opune beneficiarului
care a făcut completarea sau posesorului ulterior al titlului transmis necompletat care a
realizat completarea ori posesorului ulterior care a dobândit biletul la ordin completat, dar a
fost de rea-credință sau a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea lui, excepția de completare
abuzivă, care este o excepție subiectivă absolută ce poate fi opusă de oricare dintre debitorii
cambiali anumitor posesori ai titlului[100].

Avalistul nu poate garanta o obligație nedeterminabilă, iar atunci când garantează obligația
cambială a emitentului care a emis titlul cambial în alb, avalistul are în vedere faptul că
determinarea ulterioară a întinderii acesteia urmează a se face ținând cont de limitele
dreptului de completare conferit de emitent beneficiarului titlului în alb.
Pe de altă parte, anumite excepții nu pot fi opuse unui anumit creditor, întrucât acesta nu
avea posibilitatea să le cunoască cu ocazia dobândirii titlului cambial, deoarece ele izvorăsc
din raporturile dintre debitor și autorul sau transmițătorul titlului, raporturi despre care nu se
face nicio arătare în documentul pe care posesorul îl dobândește[101].

Inopozabilitatea excepțiilor personale își are rațiunea în protecția terților care nu pot ști în ce
împrejurări s-a născut titlul cambial și nici ce aranjamente au avut loc în urmă, nefiind logic
a se proteja cei ce au cunoscut aceste împrejurări și totuși au speculat asupra unui atare
titlu[102].

Or, beneficiarul biletului la ordin în alb are în mod evident cunoștință de înțelegerea de
completare încheiată cu emitentul, știind deci limitele exercitării dreptului său de
completare a titlului cambial emis în alb, astfel încât nu ar putea pretinde și opune
avalistului emitentului o astfel de inopozabilitate a acordului de completare. Aceste limite
de exercitare a dreptului de completare a beneficiarului privesc deci și raportul avut de
beneficiar cu avalistul.

Precizările făcute anterior, atunci când s-a discutat despre excepția de completare abuzivă,
cu privire la faptul că este vorba despre un drept personal de completare aparținând
beneficiarului titlului emis în alb, care justifică invocarea nerespectării limitelor de
exercitare a acestuia de către oricare dintre debitorii cambiali, sunt valabile.

Aceeași este și situația posesorilor ulteriori ai titlului dobândit necompletat, acestora

transmițându-li-se odată cu titlul în alb și dreptul de completare inerent, exercitabil în
limitele unei înțelegeri de care ei trebuiau și erau obligați să aibă cunoștință, căci nu poate fi
vorba de transmiterea unui drept nelimitat și discreționar, avalistul invocând nerespectarea
unei obligații personale ce le revenea posesorilor cărora titlul le-a fost transmis în alb
inclusiv din perspectiva determinării obligației de garantare asumată de avalist.

Trebuie observat și că excepția de completare abuzivă nu este enumerată de pct. 328 din
Norma nr. 6/1994 printre excepțiile personale despre care pct. 207 teza a II-a face vorbire și
pe care acest text le interzice avalistului.

Apar astfel ca fiind greșite soluțiile din practica unor instanțe în sensul că, fiind interzisă de
pct. 207 din Norma nr. 6/1994 ca excepție personală a persoanei pentru care a fost dat
avalul față de beneficiarul posesor al titlului, excepția de completare abuzivă nu poate fi
invocată de avalist[103]. Aceste soluții nu țin cont de faptul că excepția de completare
abuzivă este o excepție subiectivă (personală[104] anumitor posesori ai titlului cambial)
absolută ce poate fi opusă de oricare dintre debitorii cambiali anteriori posesorului titlului în
alb care a făcut abuziv completarea ori care l-a dobândit completat, dar a fost de rea-
credință sau a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea lui.
Chiar inserată în raportul fundamental, înțelegerea de completare trebuie raportată în mod
necesar la titlul cambial emis în alb căruia îi este inerentă și nu la raportul juridic care a
generat emiterea acestuia.

IV. Consecințele deschiderii procedurii insolvenței față de emitentul biletului la ordin

în alb și față de avalistul acestuia

Intrarea emitentului biletului la ordin în alb în insolvență[105], la un moment anterior

completării biletului la ordin de către beneficiar (banca creditoare în exemplul nostru), nu
afectează dreptul de completare a titlului de către beneficiarul acestuia, câtă vreme
beneficiarul se află încă în termenul de completare de 3 ani prevăzut de lege.

Dat fiind caracterul retroactiv al completării, nu se va putea considera că, prin completarea
biletului la ordin emis în alb, s-ar naște o creanță a băncii pe parcursul procedurii
insolvenței, căci angajamentul cambial se determină în funcție de momentul semnăturii
emitentului titlului, semnătura fiind expresia neîndoielnică a acestuia de a lua asupra sa
respectivul angajament.

Raportat la emitent, interesul beneficiarului de completare a biletului la ordin în alb ulterior

intrării emitentului în insolvență există în situația în care beneficiarul intenționează să se
înscrie la masa credală în temeiul biletului la ordin, căci executarea silită a acestui titlu
împotriva emitentului nu se mai poate realiza după deschiderea procedurii insolvenței,
conform art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Dreptul de completare al beneficiarului titlului cambial trebuie însă a fi exercitat, în privința

emitentului, cu respectarea prevederilor speciale ale Legii nr. 85/2014, dat fiind intrarea
acestuia în insolvență.

Astfel, beneficiarul nu ar putea pretinde emitentului intrat în insolvență și include în biletul

la ordin, la completare, nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială,
numite generic accesorii, calculate ulterior momentului deschiderii procedurii insolvenței
față de acesta, căci, potrivit art. 80 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, acestea nu mai pot fi
adăugate.

De asemenea, dacă nu declară scadent anticipat creditul sub motivul intrării în insolvență a
emitentului-debitor, beneficiarul nu va putea înscrie în biletul la ordin, atunci când îl
completează, sume nescadente la data deschiderii procedurii insolvenței.

Chiar dacă regula este că creanțele nescadente se înscriu provizoriu în tabelul de

creanțe[106], trebuie ținut seama, în acest caz particular al completării biletului la ordin, de
împrejurarea că biletul la ordin nu poate cuprinde, conform art. 104 pct. 2 din Legea nr.
58/1934 și pct. 15 raportat la pct. 500 din Norma nr. 6/1994[107], un ordin de plată
condiționat, astfel încât respectivele sume nescadente nu pot fi trecute în titlu ca fiind
subordonate împlinirii scadenței, pentru ca apoi, astfel completate, să se treacă biletul la
ordin în tabelul de creanțe, cu consecința menționării acelor sume ca fiind înscrise potrivit
art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2014.

Respectivele sume nescadente nu pot fi înscrise în titlu cambial de către beneficiar, la

completarea realizată după intrarea emitentului în insolvență, nici cu titlu definitiv, căci s-ar
ajunge la decalarea scadenței acestor sume în defavoarea emitentului-debitor (și a altor
creditori), ceea ce nu este posibil în lipsa din contractul de credit a unei clauze de declarare
anticipată a scadenței care să fie activată de creditor în ipoteza insolvenței debitorului. Prin
acest procedeu de completare al biletului în alb cu sume nescadente s-ar ajunge și la
ocolirea prevederilor art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2014.

În situația în care beneficiarul nu respectă regulile de mai sus, doar emitentul este îndreptățit
să invoce[108] incorecta completare a biletului la ordin în alb, cu consecința luării în
considerare, la înscrierea în tabelul de creanțe, doar a sumelor scadente, fără accesorii
calculate ulterior momentului intrării în insolvență.

Aceste reguli impuse de Legea nr. 85/2014, ce trebuie a fi respectate de către beneficiarul
care completează biletul la ordin emis în alb doar în raport cu emitentul intrat în insolvență,
nu au însă legătură cu situația avalistului emitentului.

Intrarea în insolvență a debitorului obligației garantate nu are efecte față de garantul în

solidar al acestei obligații, care este ținut în continuare și poate fi urmărit, conform art. 75
alin. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2014, pentru executarea întregii obligații garantate (debit și
accesorii) fără a putea opune creditorului prevederile alin. 1 al aceluiași articol, de care
beneficiază doar debitorul garantat intrat în procedura insolvenței.

Așadar, garantului i se poate pretinde de către creditor plata debitului și accesoriilor,

indiferent de declanșarea procedurii insolvenței față de debitorul obligației garantate.

Cum în dreptul cambial obligația asumată de avalistul emitentului este una autonomă și
independentă, de sine-stătătoare, cu atât mai mult intrarea emitentului avalizat în insolvență
nu va influența obligația cambială a avalistului.

De asemenea, solidaritatea ce caracterizează obligația cambială impune o atare soluție,

beneficiarul putând solicita plata întregii sume de bani rezultată din obligația garantată de la
oricare dintre persoanele care și-au pus semnătura pe titlul cambial, indiferent de situația
juridică a celorlalți debitori în cadrul complexului de obligații cambiale[109].
Astfel, pct. 207 teza finală din Norma 6/1994 dispune că posesorul se poate îndrepta pe cale
legală direct în contra avalistului obligatului principal, fără a mai fi respectată ordinea din
dreptul civil, căci obligația acestuia este una autonomă și solidară.

În privința întinderii obligației garantate prin aval, aceasta este dată de înțelegerea de
completare dintre emitent și beneficiar, avalistul fiind răspunzător de plata întregii obligații,
căci intrarea în insolvență a emitentului nu profită avalistului și nu limitează întinderea
obligației garantate de acesta din urmă.

În concluzie, avalistul nu va beneficia de excepțiile personale ale emitentului intrat în

insolvență conferite de Legea nr. 85/2014, beneficiarul biletului la ordin în alb putându-l
completa, respectând termenul de trei ani prevăzut de art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934,
cu debitul și accesoriile restante, precum și cu accesorii ce pot fi calculate și ulterior
momentului deschiderii procedurii insolvenței împotriva emitentului, iar aceasta inclusiv
atunci când beneficiarul a declarat scadent anticipat creditul pe motivul intrării emitentului
în insolvență.

O astfel de completare nu poate fi considerată ca abuzivă în raport cu avalistul.

[1] I. Turcu, D. Pașca, Utilizarea biletului la ordin în alb în practica bancară, în Revista de
Drept Comercial nr. 10/1998, p. 23.
[2] După cum s-a menționat în doctrină, “cambia în alb a reușit să capete o recunoaștere și o
disciplinare legală, datorită unității perfecte de vederi ale jurisprudenței și doctrinei asupra
rolului pe care acest minunat instrument îl oferă pentru propășirea creditului și al garanției
de care viața economică modernă are atâta nevoie” (a se vedea M. M. Duțescu, Cambia în
alb. Teză pentru doctoratul în drept, Editura Institutul de Arte Grafice Taranu & Co, 1934,
p. 10). Pentru titlurile cambiale în alb, a se vedea și D. V. Barnoschi, Cambia în alb, Editura
Alcalay, București, 1920 și I. L. Georgescu, Cambia în alb în dreptul în vigoare și
Convențiunea de la Geneva, în Revista de drept comercial și studii economice nr. 2 din
februarie 1934.
[3] În practică s-a statuat că, dacă emiterea unor cambii fără mențiunea bun și aprobat
evidențiază intențiunea celui ce semnează de a-și lua calitatea de comerciant, nu este mai
puțin adevărat că singur acest fapt nu acordă cuiva calitatea de comerciant, dacă acesta nu a
făcut în mod obișnuit și repetat acte de comerț (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția III,
decizia nr. 312 din 1938, citată în F. Ciutacu, Drept comercial. Culegere de spețe.
Legislație comercială. Modele de contracte. Modele de acțiuni, Editura Themis Cart,
București, 2003, p. 482).
De asemenea, s-a statuat că, dacă emitentul și beneficiarul sunt necomercianți, biletul la
ordin emis în asemenea condiții este nul ca titlu comercial de valoare, neputând produce
efectele prevăzute de legea specială, Legea nr. 58/1934 (Jud. Sectorului 2 București,
sentința civilă nr. 2337 din 2 aprilie 2003, irevocabilă prin respingerea recursului de către
Trib. București, prin decizia civilă nr. 24/R din 21 ianuarie 2004, citată în G. F.
Popescu, Biletul la ordin, cecul și cambia. Jurisprudență comercială și penală, Editura
Hamangiu, București, 2011, p. 36-39).
[4] Art. 106 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 prevede că sunt aplicabile biletului la ordin
dispozițiile art. 33-35 privitoare la avalul cambiei, în timp ce pct. 510 din Norma nr. 6/1994
prevede că sunt aplicabile biletului la ordin pct. 187-220 privind avalul cambiei.
Potrivit art. 33 alin. 1 raportat la art. 106 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 și pct. 187 raportat la
pct. 510 din Norma nr. 6/1994, plata unui bilet la ordin poate fi garantată printr-un aval
pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea.
Conform pct. 193 raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994, avalul va putea fi dat și pentru
un bilet la ordin în alb, cu condiția completării titlului mai înainte de valorificarea
drepturilor cuprinse în el.
[5] Pct. 190 din Norma nr. 6/1994 prevede că avalul nu va putea fi dat de trăgător (deci nici
de emitentul biletului la ordin) sau acceptant, deoarece aceștia s-au obligat deja cambial față
de persoanele față de care s-ar mai putea obliga încă o dată prin aval.
Pct. 201 din Norma nr. 6/1994 prevede că semnătura avalistului nu poate să aparțină
trăgătorului, trasului sau acceptantului cambiei, deci nici emitentului biletului la ordin.
[6] Pentru literatura juridică românească referitoare la titlurile cambiale, a se vedea: G. I.
Demetriu, Cambia cu jurisprudența motivată română și străină, Editura Institutul Grafic
Samitca, Craiova, 1908; Mihail Pașcanu, Elemente de drept cambial, Editura Institutul de
Arte Grafice Carol Göbi, București, 1912; M. Hacman, Tratat elementar de drept cambial,
Editura Institul de Arte Grafice și Editură “Glasul Bucovinei”, Cernăuți, 1921; M.
Hacman, Tratat elementar de drept cambial. Un manual, Editura Librăriei “Ostașul
Român” (A. Roșca), Cernăuți, 1925; I. N. Fințescu, Cambia după legile în vigoare în
Vechiul Regat Bucovina și Transilvania, vol. I, Editura Librăriei Socec a Comp, Societate
anonimă, București, 1921 și vol. II, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1926; N. Jac
Constantinescu, Cambia cu doctrină și jurisprudență, Editura Curierul judiciar, București
1929; D. Raicea, D. Popovici, I. Palada, Cambia și biletul la ordin. Notată cu observațiuni,
doctrină și jurisprudență, Editura Ramuri, Craiova, 1934; A. Zalman, Legea cambiei și a
biletului la ordin, Editura Românească, București, 1934; S. Ionescu, P. Demetrescu, I. L.
Georgescu, Noua lege asupra cambiei și biletului la ordin și Legea asupra cecului, Editura
“Naționala Ciornei”, București, 1934; E. Cristoforeanu, Tratat de drept cambial. Legea
asupra cambiei și a biletului la ordin, Editura Curierul judiciar, București, 1936; D.
Gălășescu-Pyk, Cambia și biletul la ordin, Editura Tiparul Universitar, București, 1939; E.
Petit, Codul Cambial conținând Legea asupra cambiei și biletului la ordin explicată prin
Cursul de drept Cambial al lui Victor Popp, Editura Ziarul Universul, 1939; I. B.
Alduleanu, L. N. Mihăilescu, Compendiu de drept civil, penal, cambial si procedurile
lor, Editura Tipografia „Cultura”, Târgu Mureș, 1939; P. Demetrescu, Cambia, biletul la
ordin, cecul, Editura Tiparul Românesc, București, 1942; C. Vicol, Cambia. Doctrină,
jurisprudență, formulare, Editura Întreprinderile Alexandru I. Botez. Editură, Librărie,
Papetărie, București, 1945; S. Lupaș, Curs de drept cambial, Editura Tipografia Cartea
Românească, Cluj, 1946; P. Pătrășcanu, O. Sachelarie, Titlurile de credit în comerțul
internațional, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1975; V. P. Pătrășcanu, Drept comercial
– Cambia și biletul la ordin, Editura All, Bucuresti, 1994; I. Turcu, A. Kozak. M.
Turcu, Legea asupra cambiei și biletului la ordin cu modificările la zi
comentată şi adnotată, Editura Lumina Lex, București, 1994; R. Economu, Manual practic
de drept cambial, Editura Lumina Lex, București, 1996; O. Căpățână, Legislația cambială,
Editura Lumina Lex, București, 1994; V. Luha, Titlurile de credit. Cambia, Editura Lumina
Lex, București, 1998; S. L. Cristea, Cambia în dreptul comparat, Editura Lumina Lex,
București, 2001; M. Niță, Titlurile de credit ca instrumente de plată, Editura Universul
Juridic, București, 2010.
[7] M. M. Duțescu, op. cit., p. 12 și 63. Autorul arată că efectele cambiale nu se produc
decât când înscrisul este perfect din punct de vedere formal. Un alt autor a arătat că toate
formele prescrise de lege trebuie să fie îndeplinite la momentul prezentării cambiei pentru
plată, căci atunci se îndeplinește obligația cambială. Așa fiind, la prezentarea pentru
acceptare, cambia în alb încă nu trebuie să fie umplută, acceptarea nefiind îndeplinirea
obligației cambiale, ci numai angajamentul de a împlini (a se vedea M. Hacman, Tratat
elementar de drept cambial. Un manual, Editura Librăriei “Ostașul Român”, Cernăuți,
1925, p. 55-56).
[8] M. M. Duțescu, op. cit., p. 17.
[9] A se vedea M. Hacman, op. cit., p. 54.
[10] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 62.
[11] D. Gălășescu-Pyk, op. cit., p. 17, citat de C. Vicol, op. cit., p. 26.
[12] M. Hacman, op. cit., p. 54.
[13] C. Vicol, op. cit., p. 26.
[14] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 62; I. Turcu, Operațiuni și contracte bancare. Introducere
în teoria și practica dreptului bancar, Editura Lumina Lex, București, 1994, p. 132; St. D.
Cărpenaru, Drept comercial român. Ediția a II-a revizuită și completată, Editura All
Educational, București, 1998, p. 483.
[15] C. Vicol, op. cit., p. 26; V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 63.
[16] C. Vicol, op. cit., p. 27.
[17] M. Hacman, op. cit., p. 55.
[18] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 63. S-a statuat că, în cazul în care reclamantul a primit de
la intimați o poliță în alb numai cu semnăturile lor, pentru preschimbarea unui alt efect de la
Banca Națională, urmează că el va avea un mandat tacit de completare a celorlalte date care
trebuiau întrunite în momentul prezentării ei pentru preschimbare (Cas. III, decizia nr. 2218
din 6 octombrie 1943, citată în C. Vicol, op. cit., p. 27-28).
[19] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 63; St. D. Cărpenaru, op. cit., p. 483.
[20] Cas. III, decizia nr. 1153 din 15 iunie 1937, citată în C. Vicol, op. cit., p. 29.
[21] M. M. Duțescu, op. cit., p. 24 și 59.
[22] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 62; M. M. Duțescu, op. cit., p. 27 și 61. Acesta din urmă
arată că autorii italieni întrebuințează de multe ori expresia “cambia în alb este o cambie
incompletă”, dând și motivarea unității de efecte între cambia în alb și cea incompletă,
respectiv legea engleză asupra cambiei din 1882 și legea anglo-americană asupra titlurilor
negociabile, care pun pe același plan simpla iscălitură pusă pe un titlu cambial în alb cu
intenția de a deveni titlu cambial complet cu titlul cambial incomplet căruia îi lipsește vreo
indicație formală, până la proba contrarie (prima facie) posesorul acestuia din urmă fiind
considerat că este îndreptățit să completeze respectivul titlu. Se produce o asimilare a
cambiei incomplete cu cambia în alb;
[23] M. M. Duțescu, op. cit., p. 20-21. Autorul arată că totuși nu este vorba despre voința
emitentului de a-și lua o obligațiune care să devină mai târziu cambială.
[24] I. Turcu, D. Pașca, op. cit., p. 20.
[25] I. Turcu, op. cit., p. 132.
[26] C. Ap. Cluj, decizia nr. 1524 din 23 septembrie 2003.
[27] C. Ap. Cluj, decizia nr. 4239 din 6 iulie 2004, în G. F. Popescu, op. cit., p. 30-31.
[28] La data pronunțării ambelor soluții de mai sus era în vigoare Norma tehnică nr.
10/1994 privind cambia și biletul la ordin emisă de Banca Națională a României, publicată
în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 119 bis 1 din 14 iunie 1995, care, la art. 12, prevedea că în
rubrica „stipulat” se completează mențiunile facultative ale biletului la ordin. Ulterior,
Banca Națională a României a emis Norma tehnică nr. 5/2008 privind cambia și biletul la
ordin, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 500 din 3 iulie 2008, modificată prin
Norma tehnică nr. 4/2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 114 din 25 februarie
2009, care, la art. 8 alin. 3 lit. b), indică aceeași destinație a rubricii intitulată “stipulat”.
[29] Această opinie referitoare la necesitatea unei manifestări exprese, speciale, care să
dovedească intenția de a lăsa anumite lipsuri cu privire la cerințele esențiale în titlul cambial
în alb, este proprie sistemului german, nu și sistemului italian și român cu privire la titlurile
cambiale în alb, care nu cer ca intenția emitentului de a lăsa pe posesor să completeze titlul
cambial astfel emis să fie manifestată în mod expres.
În respectiva opinie exprimată în sistemul german, dacă posesorul titlului cambial incomplet
efectuează completarea, indiferent de felul în care aceasta se realizează, posesorul titlului se
face oricum vinovat de comiterea unui fals, deoarece operațiunea sa nu e considerată a fi
avut nici măcar suportul juridic prezumat de completare (a se vedea M. M. Duțescu, op. cit.,
p. 27).
[30] Față de precizările art. 2 alin. 2, 3 și 4 și ale art. 105 alin. 2, 3 și 4 din Legea nr.
58/1934, nu s-ar putea considera titlu cambial în alb acela căruia îi lipsește scadența, locul
de plată sau locul emisiunii, căci respectivele texte de lege arată ce scadență, loc de plată ori
al emisiunii trebuie avute în vedere într-o atare ipoteză în care cele trei elemente nu sunt
indicate expres în titlu. Numai lipsa celorlalte mențiuni prevăzute de art. 1 și respectiv art.
104 din Legea nr. 58/1934 pot să determine calitatea de cambie în alb, respectiv bilet la
ordin în alb (a se vedea M. M. Duțescu, op. cit., p. 58).
[31] Norma nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituțiile de credit cu cambii şi bilete la
ordin a fost publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 119 bis din 14.06.1995, modificată
prin Norma nr. 7/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 512 din 08.07.2008,
aceasta din urmă fiind completată prin Norma nr. 2/2009, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 30 din 05 ianuarie 2009.
[32] Pct. 72 din Norma nr. 6/1994 prevede: “Primitorul cambiei în alb, cât şi oricare dintre
posesorii succesivi ai acesteia au dreptul de a completa titlul respectiv cu menţiunile cerute
de art. 1 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, conform înţelegerilor care au avut
loc anterior între semnatarii titlului, fără a mai fi necesară intervenţia trăgătorului, dreptul de
completare trecând la posesorii succesivi odată cu predarea titlului.
În acest scop, odată cu predarea titlului se va adăuga şi o clauză, care va trebui să fie astfel
făcută încât să poată întregi voinţa semnatarului titlului.
Această clauză va fi redactată astfel:
a) „Înaintea plăţii posesorul va completa cambia” – în cazul dreptului nelimitat al
posesorului cambiei în alb privind completarea acesteia;
sau
b) „Înaintea plăţii posesorul va completa cambia, fără a depăşi …” – în cazul dreptului
limitat al posesorului cambiei în alb privind completarea acesteia.
Limitarea dreptului posesorului cambiei în alb de a completa titlul respectiv se va face în
legătură cu una sau mai multe din cele opt menţiuni obligatorii prevăzute de art. 1 din Legea
asupra cambiei şi biletului la ordin, respectând standardele de conţinut din prezentele
norme-cadru. De asemenea, posesorul poate completa o cambie în alb destinată de el să fie
o cambie la vedere sau la un anume timp de la vedere cu menţiuni privind limitări ale
clauzei de dobândă”.
[33] A se vedea M. Hacman, op. cit., p. 56. Autorul arată că, trecând îndreptățitul limitele
puterii sale și umplând el cambia în dauna autorului, el comite cel puțin un abuz cambial,
cea mai cunoscută formă a acestui abuz fiind umplerea cambiei cu o sumă mai mare decât
cea convenită.
[34] Caracterul autonom al titlului cambial presupune că obligația care se naște din emiterea
acestuia are o existență juridică de sine-stătătoare, fiind un nouă, originară, iar caracterul
abstract al titlului cambial presupune că acesta este independent de raportul fundamental,
drepturile și obligațiile cambiale fiind analizate în sine fără vreo referire la raportul
fundamental.
[35] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 63-64.
[36] M. M. Duțescu, op. cit., p. 57 și 59-62.
[37] A se vedea M. M. Duțescu, op. cit., p. 22, unde se arată că posibilitatea de transformare
a unui înscris ce conține doar semnătura emitentului într-un titlu cambial se poate prezenta
sub două aspecte, unul material și altul imaterial, volitiv.
[38] M. M. Duțescu, op. cit., p. 59.
[39] Iscălitura pusă pe o hârtie în formă cambială constituie o prezumțiune suficientă de
intențiune pentru ca înscrisul să poată fi considerat o cambie în alb (M. M. Duțescu, op. cit.,
p. 24, vorbește de o prezumțiune rezultată din forma înscrisului pe care este aplicată
semnătura emitentului și citează din I. N. Fințescu, Principii cu referință la cambia în alb,
Revista Pagini Juridice, Anul V, nr. 81, Craiova, 1911, p. 636).
[40] M. M. Duțescu, op. cit., p. 61-63.
[41] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 63.
[42] Nu și împotriva posesorului dobânditor de bună-credință al titlului completat (a se
vedea M. M. Duțescu, op. cit., p. 48, care îl citează pe I. N. Fințescu).
[43] M. Hacman, op. cit., p. 54. În M. M. Duțescu, op. cit., p. 11 și 13, se arată că, primirea
părerilor în sensul nerecunoașterii cambiei în alb afecta siguranța însuși titlului cambial plin,
care nu ar mai fi putut circula liber, giratarii neputând ști dacă titlul ce li se prezintă nu a
suferit cumva de vreun viciu de formă la emisiune, marea importanță pentru viața
economică pe care cambia în alb o prezintă făcând ca toate piedicile să fie înlăturate din
calea sa și să intre în practica comercială chiar a statelor care nu aveau reglementări în acest
sens.
[44] M. Hacman, op. cit., p. 55. Autorul arată că această concesiune trebuie să o facă natura
formală a cambiei siguranței traficului cambial și solidității acestui titlu de valoare. Trebuie
să ne ferim deci a duce la absurd o doctrină și să tragem până și cele din urmă consecințe
din ea, opinând că, în baza naturii formale a cambiei, îndreptățitul are puterea de a umple o
cambie în alb după bunul său plac chiar în contra intereselor autorului său.
[45] I. Turcu, op. cit., p. 132.
[46] M. Hacman, op. cit., p. 56.
[47] Ibidem, p. 56. În jurisprudență s-a statuat că mandatul legal al posesorului cambial de a
completa cu condițiunile esențiale titlul cambial, când titlul cambial este în alb, continuă de
a avea ființă și a subzista numai până la data completării titlului cu condițiunile esențiale,
modificarea cuprinsului titlului după acest moment constituind un fals (Cas. III, decizia nr.
1153 din 15 Iunie 1937, citată în C. Vicol, op. cit., p. 29).
[48] Biletul la ordin în alb circulă cu valoarea ce i-a fost recunoscută de art. 12 din Legea
nr. 58/1934 până în momentul valorificării ei pe căile legale, adică până la prezentarea la
plată, moment în care trebuie să îndeplinească toate condițiile formale. În caz contrar, el va
înceta să mai aibă valoarea unui bilet la ordin (a se vedea V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 64).
[49] C. Vicol, op. cit., p. 27; V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 63. În acest sens este și pct. 72
alin. 1 din Norma nr. 6/1994.
Transmiterea dreptului de completare împreună cu titlul în alb, căruia îi este inerent, este
explicația pentru care excepția de completare abuzivă este o excepție subiectivă absolută
care poate fi opusă de orice debitor anterior completării, deci inclusiv de avalistul
emitentului, posesorului care efectuează completarea, fie că este primul beneficiar al titlului
în alb, fie că este un dobânditor ulterior al acestuia.
[50] I. Turcu, D. Pașca op. cit., p. 21.
[51] În dreptul cambial personalitatea excepției se referă la persoana creditorului și nu la cea
a debitorului (a se vedea V. Luha, Procesul cambial, în Revista de drept comercial nr.
12/1998, p. 64). Excepțiile personale nu pot fi invocate decât împotriva unei anumite
persoane (a se vedea V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 165 și C. Vicol, op. cit., p. 110). Astfel,
excepția completării abuzive se poate invoca împotriva posesorului care a făcut completarea
ori celui care, deși a primit titlul cambial completat, a fost de rea-credință ori a săvârșit o
greșeală gravă la dobândire.
[52] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 64 și 169; V. Luha, op. cit., p. 65.
[53] M. M. Duțescu, op. cit., p. 68, care citează din G. Bonelli, Della cambiale, Editore Dr.
Fr. Vallardi, Milàn, 1930, p. 92.
[54] Art. 12 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 prevede: “Dacă o cambie, necompletată la
emitere, a fost completată fară a se ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea
acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit
cambia cu rea-credință, sau dacă a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea ei”.
Pct. 75 din Norma nr. 6/1994 dispune: “Posesorului de bună-credință nu i se poate imputa
nerespectarea înțelegerilor dintre trăgător și beneficiar exprimate prin cambia în alb la
momentul emiterii acesteia dacă titlul a fost completat în mod abuziv de către beneficiar sau
de către un alt posesor al titlului”.
Așadar, textele conferă protecție giratarilor, respectiv dobânditorilor ulteriori ai biletului la
ordin completat abuziv de către primul beneficiar.
[55] În practică este întâlnită destul de des această confuzie care se face în sensul existenței
posibilității primului beneficiar care solicită plata și care a completat abuziv biletul la ordin
emis în alb de a opune prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 împotriva
debitorului emitent (ori avalistului acestuia) care a invocat față de respectivul posesor
excepția de completare abuzivă, astfel încât în mod neîntemeiat primului beneficiar i se
admite respectiva apărare.
A se vedea, cu titlu de exemplu, Trib. Bacău, Secția comercială și de contencios
administrativ, decizia nr. 3229 din data de 08 aprilie 2011, unde instanța de apel reține că în
mod corect a reținut instanța de fond incidența dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 58/1934
deoarece, în speță, în condițiile în care intimata a intrat în posesia biletului la ordin ca
urmare a contractului de credit încheiat cu oponenții, nu se poate reține reaua sa credință și
astfel nu îi poate fi imputată completarea biletului la ordin fără respectarea înțelegerii
părților.
În același sens, a se vedea C. Ap. Timișoara, Secția comercială, decizia nr. 150/R din 29
ianuarie 2010, în G. F. Popescu, op. cit., p. 51 și Jud. Orșova, sentința civilă nr. 366 din data
de 03 iulie 2013.
[56] M. M. Duțescu, op. cit., p. 70.
[57] Va fi de rea-credință posesorul cu care emitentul a stabilit modalitatea completării
biletului la ordin și care totuși îl completează cu mențiuni contrare acordului (V. P.
Pătrășcanu, op. cit., p. 63).
[58] S-a arătat că abuzul primului beneficiar este dat tocmai de existența acordului de
completare încheiat între primul beneficiar și emitent și de nerespectarea acestuia la
completare, deși acordul este decisiv între părți (a se vedea M. M. Duțescu, op. cit., p. 68 și
I. Turcu, D. Pașca, op. cit., p. 21). Această excepție este indicată ca fiind o excepție de dol
(I. N. Fințescu, Cambia după legile în vigoare în Vechiul Regat Bucovina și Transilvania,
vol. II, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1926, p. 131).
[59] În doctrină s-a indicat că excepția de completare abuzivă a biletului la ordin nu poate fi
opusă decât beneficiarului (a se vedea I. Turcu, D. Pașca, op. cit., p. 29). În măsura în care
prin beneficiar se are în vedere cel în favoarea căruia emitentul a emis biletul la ordin,
această susținere este greșită pentru motivele arătate în paragraful la care s-a făcut prezenta
notă de subsol, precum și în paragraful următor.
Mai trebuie precizat și faptul că art. 63 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 interzice folosirea
excepțiilor care sunt oprite de art. 19.
Art. 19 are în vedere imposibilitatea debitorului împotriva căruia s-a pornit acțiune cambială
de a opune posesorului care exercită acțiunea excepțiile întemeiate pe raporturile sale
personale cu posesorii anteriori ai titlului cambial, afară de cazul în care posesorul care
exercită acțiunea cambială a lucrat cu știință în paguba debitorului împotriva căruia
acționează cambial. Este ocrotit posesorul dobânditor de bună-credință al titlului de la un
posesor anterior, sens în care art. 19 este și plasat în capitolul referitor la gir.
Or, nu aceasta este situația de față, în care avalistul urmărit nu invocă excepții întemeiate pe
raporturile sale cu emitentul avalizat, excepția de completare abuzivă nevizând relațiile
dintre aceste două părți.
După cum s-a arătat, dreptul de completare se transmite, potrivit pct. 72 alin. 1 din Norma
nr. 6/1994, dobânditorului ulterior al titlului în alb împreună cu acesta, căruia îi este inerent,
astfel încât, conform pct. 74 din aceleași Norme, dobânditorul ulterior al titlului în alb
trebuie să respecte, la completare, întocmai înțelegerile dintre trăgător și beneficiar stabilite
în momentul emiterii titlului. Dreptul de completare nefiind discreționar, nelimitat, ci
cenzurabil potrivit înțelegerii exprese ori tacite intervenite între emitent și primul beneficiar
al biletului la ordin în alb, în același mod se poate transmite ulterior, împreună cu titlul în
alb, către un nou posesor. Noul primitor dobândește toate drepturile pe care le avea autorul
său (a se vedea M. M. Duțescu, op. cit., p. 66). Clauzele aferente declarației cambiale
principale își produc efectele asupra tuturor celorlalte obligații, deoarece emitentul este
acela care stabilește cuprinsul inițial al documentului și dă titlului cambial fizionomia pe
care o voiește, în limitele îngăduite de lege (a se vedea V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 19).
Dreptul de completare ce i-a fost transmis dobânditorului împreună cu titlul în alb devine un
drept personal al acestuia, astfel încât îi sunt opozabile și limitele stabilite pentru exercitarea
acestuia.
Dreptul de completare, deși este îngrădit de înțelegerea de completare dintre emitent și
primitor, este un drept al posesorului, acest putând să aleagă dacă îl exercită sau nu (a se
vedea M. M. Duțescu, op. cit., p. 35).
Rezultă că emitentul opune posesorului ulterior care a completat abuziv biletul la ordin în
alb o excepție personală acestuia din urmă, respectiv care privește nerespectarea unei
obligații ce revenea acestuia.
[60] I. N. Fințescu, op. cit., p. 148.
[61] M. M. Duțescu, op. cit., p. 67. Pct. 103 din Norma nr. 6/1994 prevede că girul în alb
permite posesorului cambiei să o transmită fără a lua asupra sa vreo răspundere cambială,
deoarece numele său nu figurează pe titlu, acest text aplicându-se, conform pct. 510 din
Norme și girului în alb al biletului la ordin. Așadar, girul în alb presupune transmiterea
titlului cambial prin simplă tradițiune iar conform art. 14 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 și
pct. 96 din Norma nr. 6/1994, girul la purtător este echivalentul uni gir în alb. Autorul
menționat precizează că chestiunea posibilității transmiterii cambiei în alb prin gir este
controversată, unii autori fiind de părere că înscrisul nu poate fi girat, producând numai
efectele unei cesiuni ordinare;
[62] M. M. Duțescu, op. cit., p. 30.
[63] C. Vicol, op. cit., p. 28, I. N. Fințescu, op. cit., p. 146.
[64] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 63. Aceste aspecte sunt chestiuni de fapt care rămân la
aprecierea instanței de judecată (a se vedea M. M. Duțescu, op. cit., p. 69).
[65] M. M. Duțescu, op. cit., p. 70.
[66] C. Vicol, op. cit., p. 26.
[67] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 63.
[68] M. M. Duțescu, op. cit., p. 70.
[69] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 64.
[70] C. Vicol, op. cit., p. 28; M. M. Duțescu, op. cit., p. 72-74; I. Turcu, D. Pașca, op. cit., p.
29; V. Luha, op. cit., p. 66; Cas. III, decizia nr. 1861 din 7 Octombrie 1938, citată în C.
Vicol, op. cit., p. 114.
[71] M. M. Duțescu, op. cit., p. 72.
[72] Legea prevede în caz de pierdere sau distrugere reconstituirea cambiei cu ajutorul unei
hotărâri judecătorești, astfel încât, prin analogie, dacă s-a trecut o sumă mai mare, cu
nerespectarea înțelegerii de completare, printr-o hotărâre judecătorească dată în baza unei
acțiuni cambiale se poate ajunge ca debitorul să răspundă în limita obligațiunii asumată de
el (a se vedea I. N. Fințescu, op. cit., p. 137).
[73] C. Vicol, op. cit., p. 28.
[74] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 64.
[75] În sens contrar, a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, decizia
nr. 3562 din 10 iunie 2005, în G. F. Popescu, op. cit., p. 11-13.
[76] E. Cristoforeanu, Tratat de drept cambial. Legea asupra cambiei și a biletului la ordin,
vol. I, Editura Curierul judiciar, București, 1936, p. 233.
[77] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 64.
[78] Ibidem, p. 64. Inițial, acest termen era privit ca fiind unul de prescripție (a se vedea M.
M. Duțescu, op. cit., p. 64).
[79] Prelungirea termenului de completare a titlului cambial în alb nu trebuie confundată cu
prelungirea perioadei prezentării titlului cambial la plată, permisă a se face de către emitent
de art. 37 din Legea nr. 58/1934 și de pct. 227 din Norma nr. 6/1994.
Astfel, în mod greșit s-a reținut că, în temeiul art. 37 din Legea nr. 58/1934 și pct. 227 din
Norma nr. 6/1994, s-a convenit și prelungirea perioadei de prezentare la plată a biletului la
ordin într-un termen de 3 ani de la data emiterii, fiind autorizată expres pârâta intimată să
completeze și să prezinte la plată biletul la ordin când aceasta va considera necesar, prin
urmare, completarea biletului la ordin ulterior de către bancă, acesta fiind emis în alb, s-a
efectuat în temeiul clauzelor asumate și însușite expres de către recurent, în calitate de
avalist (C. Ap. București, decizia civilă nr. 650 din 28 februarie 2014).
[80] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 64.
[81] Ibidem, p. 64.
[82] A se vedea I. N. Fințescu, op. cit., p. 146.
[83] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 64.
[84] Ibidem, p. 64.
[85] Pct. 32 raportat la pct. 506 din Norma nr. 6/1994 dispun că data înscrisă pe titlu este
prezumată, certă și opozabilă tuturor până la proba contrarie.
[86] M. M. Duțescu, op. cit., p. 73.
[87] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 64.
[88] Uneori, în practică, deși s-a făcut dovada predării biletului la ordin prin proces-verbal,
s-a considerat în mod eronat că data emiterii biletului la ordin ar fi data completării integrale
a acestuia (Jud. Orșova, sentința civilă nr. 366 din data de 03.07.2013, indicată la nota 55
de subsol).
[89] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 64; I. Turcu, op. cit., p. 133.
[90] Pct. 322 lit. a) din Norma nr. 6/1994 arată că acestea sunt excepții de nulitate formale,
deduse din însăși forma titlului cambial. În doctrină se arată că această excepție este una
obiectivă și absolută, ce poate fi opusă de oricare dintre debitorii cambiali oricărui creditor
cambial. Astfel de excepții obiective absolute ce pot fi invocate și de avalist mai sunt și
neposedarea originalului titlului, amortizarea, plata efectuată de emitent constatată prin
chitanțarea titlului și remiterea lui, depozitarea sumei de către emitent.
[91] Aceste excepții sunt denumite în doctrină ca fiind obiective relative, în sensul că pot fi
invocate doar de anumiți debitori cambiali contra oricărui creditor, fiind intitulate excepții
procedurale de pct. 321 lit. c) din Norma nr. 6/1994 și indicate la pct. 330 lit. a)-e) din
Normă care, la ultimul alineat, arată că ele rezultă din prezentarea actelor în baza cărora se
exercită acțiunea sau executarea cambială.
[92] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 117-118.
[93] Titlul fiind perfect din punct de vedere formal, obligațiile celorlalți semnatari sunt
valabile (V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 67).
[94] Dacă un avalist a dat avalul său pentru o persoană incapabilă, obligațiunile contractate
de avalist rămân perfect valabile (C. Vicol, op. cit., p. 30, 61 și 108); a se vedea și M.
Hacman, op. cit., p. 57.
[95] Pct. 59 alin. 1 și 2 raportat la pct. 510 din Norma nr. 6/1994 dispune că obligațiile
celorlalți semnatari capabili rămân totuși valabile în cazul constatării pe biletul la ordin a
unei semnături a unei persoane incapabile, a unei semnături false ori a unei persoane
imaginare sau care nu ar obliga persoanele care au semnat biletul la ordin, sau în numele
cărora titlul a fost semnat.
[96] Pct. 321 lit. a) raportat la pct. 322 lit. b) din Norma nr. 6/1994 încadrează aceste
excepții în cadrul celor privitoare la nulitatea titlului, fiind însă distincte de excepțiile
formale privitoare la nulitatea titlului care sunt deduse din însăși forma titlului cambial și
care sunt indicate la art. 321 lit. a) raportat la art. 322 lit. a) din Norma nr. 6/1994. În
doctrină, excepțiile bazate pe lipsa de valoare juridică a condițiilor de formă numai aparent
existente (incapacitatea, falsul, lipsa de mandat) indicate la pct. 322 lit. b) din Norma nr.
6/1994 sunt denumite obiective relative, în sensul că anumiți debitori le pot opune oricăruia
dintre creditori.
[97] C. Ap. Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 817
din 2 septembrie 2009, în G. F. Popescu, op. cit., p. 45-48.
[98] În sens contrar, a se vedea V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 117, unde se arată că avalistul
poate opune excepțiile derivând din lipsa de valabilitate a obligației garantate pentru cauze
substanțiale, cum ar fi lipsa de capacitate sau de reprezentare. O atare opinie ar putea avea
drept temei interpretarea în sensul că art. 7 din Legea nr. 58/1994 ar avea în vedere doar
semnăturile puse pe titlul cambial cu ocazia fiecărei transmisiuni a acestuia de persoane
incapabile ori lipsite de reprezentare și ar considera ca fiind independente doar aceste
semnături.
[99] În doctrină aceste excepții sunt denumite subiective relative, în sensul că pot fi opuse
de un anumit debitor cambial față de un anumit creditor. Ele decurg din raporturile directe
între debitor și posesorul titlului cambial (a se vedea I. Turcu, op. cit., p. 147; V. P.
Pătrășcanu, op. cit., p. 165).
[100] În acest sens, a se vedea V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 169.
[101] Ibidem, p. 164.
[102] I. N. Fințescu, op. cit., p. 146.
[103] C. Ap. Timișoara, Secția comercială, decizia nr. 150/R din 29 ianuarie 2010 și Jud.
Orșova, sentința civilă nr. 366 din data de 03 iulie 2013, indicate la nota 55 de subsol.
Aceste soluții s-au mai întemeiat în mod greșit și pe art. 12 alin. 1 din Legea nr. 58/1934,
care, după cum s-a indicat anterior în prezentul demers, se ocupă numai de terțul posesor
care a primit titlul cambial completat, nu și de titlul în alb necompletat la emitere și predat
ca atare primului beneficiar care a realizat completarea, așa cum se întâmplase în cele
două spețe.
Nici art. 35 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 nu are incidență, caracterul autonom al avalului
neputând exista (a se vedea mențiunile făcute sub acest aspect la pct. II.2.B) de mai sus) și
fi pus în discuție câtă vreme este vorba despre un titlu emis în alb, în plus avalistul
neinvocând vicii ale raportului dintre emitent și primul beneficiar, ci tocmai chestiuni
privitoare la raportul dintre avalist și primul emitent, respectiv completarea abuzivă a
titlului, ceea ce constituie un aspect personal creditorului și vizează inclusiv obligația
asumată prin aval.
[104] După cum s-a precizat la nota 51 de subsol, în dreptul cambial personalitatea excepției
se referă la persoana creditorului și nu la cea a debitorului.
[105] S-a statuat că intrarea emitentului în insolvență și prevederile art. 36 din Legea nr.
85/2006 nu constituie motiv de anulare a biletului la ordin emis anterior deschiderii
procedurii ci poate constitui doar temei pentru anularea actelor de executare silită începute
în temeiul acestuia împotriva emitentului ulterior deschiderii procedurii (C. Ap. Cluj,
decizia nr. 336 din 7 februarie 2012).
[106] Art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/4014 prevede: “Creanţele nescadente sau sub
condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală şi vor fi îndreptăţite să
participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezentul titlu”.
Art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 dispunea: “Creanţele nescadente sau sub condiţie la
data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să
participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege”.
[107] Pct. 15 din Norma nr. 6/1994 arată că ordinul de a plăti dat de emitent este unul pur și
simplu, neputând fi afectat în niciun fel de condițiile stipulate prin mențiunile din textul
titlului cambial, fie ele obligatorii sau facultative, cum ar fi un termen.
[108] Art. 102 alin. 9 din Legea nr. 85/2014 prevede; “Toate creanţele prezentate a fi
admise şi înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile şi corecte dacă nu sunt
contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditori”.
Conform art. 105 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, nu sunt supuse procedurii de verificare
prevăzute de această lege creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat
în termenele prevăzute de legi speciale.
Art. 61 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 prevede: “Cambia are valoare de titlu executor pentru
capital şi accesorii, stabilite conform art. 53, 54 şi 57”.
Într-o soluție din practică s-a decis că valoarea de titlu executoriu este dată de învestirea cu
formulă executorie, care consfințește că biletul la ordin îndeplinește toate condițiile formale
cerute de lege pentru validitatea acestuia (C. Ap. Alba Iulia, Secția comercială, decizia nr.
542 din 29 octombrie 2008, în G. F. Popescu, op. cit., p. 135).
Dintr-o altă soluție pronunțată în practică ar rezulta, în legătură cu învestirea biletului la
ordin cu formulă executorie, că aceasta se poate face indiferent de faptul că debitorul a
intrat în procedura insolvenței, întrucât instanța învestită cu cererea de încuviințare a
executării silite a unui bilet la ordin a avut de verificat numai dacă sunt îndeplinite condițiile
cerute de lege pentru executarea silită, neavând relevanță împrejurarea că debitoarea se află
în procedura de reorganizare judiciară (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială,
decizia nr. 3507 din 9 iunie 2005, în în G. F. Popescu, op. cit., p. 141).
Potrivit art. 146 alin. 4 din Legea nr. 85/2014: “Creanţele admise în tabelul definitiv de
creanţe nu vor mai fi supuse verificării; toţi creditorii vor putea să formuleze contestaţii cu
privire la tabelul suplimentar”.
[109] V. P. Pătrășcanu, op. cit., p. 19.

Judecător Adrian VÂRGOLICI

Tribunalul Brașov