Modificări la legea insolvenței, între formă și fond – în așteptarea finanțării

29.05.2020 | Cristina IENCIU-DRAGOȘ

A. Premisă

Cu toate că insolvența, din Europa până în America, este o procedură de accelerare a

încasării banilor de către creditori, în această perioadă, cele mai importante state își
temperează legislația privind deschiderea și derularea insolvenței. Debitorii sunt amânați
sau li se oferă opțiunea de a accesa sau nu insolvența, plecând de la premisa că cei care
aveau deja probleme cu lichiditățile înainte de criză, sunt primii care suferă la sosirea ei.
Însă așa cum răspunsul medical de combatere a pandemiei nu ține cont de granițele statelor,
fiind unitar, așa și măsurile economice de limitare a numărului de falimente sunt comune.
Ele vizează majoritar îmblânzirea termenelor în care debitorul își poate deschide procedura
sau onora datoriile. Australia, Belgia, Cehia, Franța, Germania, Italia, Japonia, Polonia,
Slovenia, Spania, Marea Britanie, SUA și-au amendat legislațiile. România nu face
excepție.

Pentru plata datoriilor, timpul este acum cea mai importantă resursă. Pe durata stării de
alertă, Legea nr. 85/2014 este dublată de Legea nr. 55/2020, care, în esență, oferă debitorilor
mai mult timp. Cu toate acestea, însă, schimbările care poate erau plănuite benevol peste 2-3
ani, azi societățile sunt forțate să le facă în câteva zile. Iar timpul oferit prin măsuri
legislative adoptate va trebui umplut și cu măsuri economice concrete de sprijin și ajutor.

B. Opt modificări

I. (1) Debitorul aflat în stare de insolvență la data intrării în vigoare a prezentei legi, sau
care ajunge în stare de insolvență poate, pe durata stării de alertă, să adreseze tribunalului
o cerere pentru a fi supus prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, fără a avea însă
obligația de a introduce această cerere. La cererea adresată tribunalului va fi atașată
dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenția de deschidere a
procedurii insolvenței. (2) Dispozițiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu
modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile până la încetarea stării de alertă,
dată de la care începe să curgă și termenul de 30 de zile pe care acestea îl prevăd.
Corelativ până la aceeași dată, nu sunt aplicabile, în mod corespunzător, prevederile art.
66 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare.
1. Deschiderea procedurii de către debitor pe perioada stării de alertă (30 de zile, cu
începere din 18 mai 2020) devine facultativă.

2. Legiuitorul prezumă caracterul esențialmente temporar al crizei de lichidități și-l scutește

pe debitor de obligația de a-și declanșa procedura. Aparent măsura este reglementată în
beneficiul debitorului, care nu mai poate fi sancționat penal cu închisoare sau amendă, dacă
nu-și declară insolvența în timp util[1]. Acestea sunt sancțiunile pentru săvârșirea
infracțiunii de bancrută simplă, definită expres ca o faptă ilicită care duce la nesocotirea
încrederii creditorilor. În realitate, măsura este reglementată ca să-i protejeze întâi pe
creditori: în fapt, dacă criza de lichidități a debitorului este temporară, atunci sunt mai multe
șanse ca acesta să-și onoreze mai repede obligațiile scadente fără procedura insolvenței
deschisă, decât cu ea demarată. În fapt, chiar dacă insolvența e o procedură guvernată de
celeritate, ea tot presupune un timp minim pentru efectuarea formalităților de plată a
datoriilor (aprox. 90 de zile). Creditorii cu creanțe născute anterior deschiderii procedurii
colective sunt obligați să aștepte. Astfel, chiar dacă debitorul are acces la lichidități a doua
zi după deschiderea procedurii, suficiente ca să-i acopere datoriile existente cu o zi înainte,
el nu poate plăti benevol creditorilor, aceștia trebuind să aștepte definitivarea tabelului de
creanțe. Timpul chiar înseamnă bani.

3. Corelativ, pe durata stării de alertă, este suspendată și obligația acestuia de a depune

cererea dacă eșuează negocierile extrajudiciare sau dacă se află în cursul negocierilor într-o
procedură de mandat ad-hoc sau concordat preventiv.

4. Dacă debitorul apreciază că criza de lichidități nu va fi soluționată într-un termen scurt, el

poate apela în continuare la adăpostul insolvenței. Cu toate acestea chiar și 30 de zile după
încetarea stării de alertă el nu va putea fi obligat să își depună cererea, fiind în termenul de
30 de zile stabilit de lege.

II. (1) Pe durata stării de alertă se suspendă aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 şi a
tezei finale a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările
ulterioare. (2) Pe durata stării de alertă, în cazul debitorilor care şi-au întrerupt activitatea
total sau parţial ca efect al măsurilor adoptate pe perioada stării de urgență, instituită prin
Decretul Președintelui României nr. 195/2020 și prelungită prin Decretul Președintelui
României nr. 240/2020, de autoritățile publice competente potrivit legii, pentru prevenirea
răspândirii virusului SARS-Cov-2, menţinute, după caz, şi în perioada stării de alertă,
valoarea-prag prevăzută la art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi
completările ulterioare este de 50.000 lei, atât pentru creditori, cât şi pentru debitori.

1. Pe durata stării de alertă se suspendă condiția conform căreia creanțele bugetare ar trebui
să fie mai mici de 50% din totalul creanțelor, pentru ca cererea debitorului să fie admisibilă.
În consecință, acesta poate introduce cerere și dacă procentul creanțelor fiscale e mai mare
de 50%. Nu există nici un motiv ca eliminarea regulii, conform căreia creanțele bugetare
trebuie să fie mai mici de 50% din totalul creanțelor, să nu fie definitivă, ci doar temporară.
În fapt, ea nu este discriminatorie doar pe durata stării de alertă. Ea conferă o inegalitate de
tratament și înainte de instituirea stării de alertă și va continua să fie un astfel de motiv și
după încheierea ei. Astfel, pe de o parte debitorul are dreptul să ceară protecția insolvenței
în caz de lipsă de lichidități, dar pe de altă parte legea îl obligă să facă rost de lichidități ca
să achite creditorul bugetar înainte să poată accesa procedura.

2. În aceeași perioadă se suspendă și posibilitatea creditorilor curenți, cu creanțe mai vechi

de 60 de zile, de a începe executarea silită. Pentru identitate de rațiune, dreptul la executare
silită în cadrul procedurii, trebuie să rămână suspendat definitiv, și după încetarea stării de
alertă, iar nu doar pe parcursul ei. În fapt, legiuitorul a pornit de la premisa că o procedură
individuală de recuperare a datoriei ar îngreuna șanșele de reușită ale procedurii colective de
recuperare a datoriilor. Acest raționament nu va primi alte coordonate la încetarea stării de
alertă, ci va rămâne identic.

3. Condițiile de acces la procedură sunt înăsprite, atât pentru creditori, cât și pentru debitori.
Dacă debitorul și-a întrerupt activitatea total sau parțial ca efect al măsurilor adoptate pe
perioada stării de urgență și/sau a stării de alertă, valoarea prag este majorată de la 40.000
lei la 50.000 lei. Măsura are caracter paradoxal, fiindcă pe de o parte debitorul este protejat
de declanșarea procedurii de către creditori, însă concomitent și lui îi este îngreunat accesul.
Practic creditorii care nu cunosc dacă un debitor și-a întrerupt, total/parțial activitatea, ar
trebui să se asigure că este respectată noua valoare-prag.

4. Întreruperea totală/parțială a activității ar trebui făcută cu certificat de urgență, dacă sunt

îndeplinite condițiile – certificatul albastru Tip 1. Potrivit art. X din OUG 29/2020,
certificatul de situație de urgență este un document eliberat de Ministerul Economiei,
Energiei și Mediului de Afaceri, la cererea operatorilor economici a căror activitate a fost
întreruptă total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente [2].
Există două tipuri de certificate, însă cel care probează încetarea activității este cel albastru.

5. Cu toate acestea, legea nu limitează proba doar la acest certificat, astfel încât dovada se
va putea face cu orice mijloace de probă, cum ar fi balanța, de exemplu.

III. În cazul debitorului care și-a întrerupt activitatea total sau parțial ca efect al măsurilor
adoptate în perioada stării de urgență, instituită prin Decretul Președintelui României nr.
195/2020 și prelungită prin Decretul Președintelui României nr. 240/2020, de autoritățile
publice competente potrivit legii, pentru prevenirea răspândirii pandemiei cu coronavirusul
SARS-COV-2, menținute, după caz, și în perioada stării de alertă, creditorii pot formula, pe
perioada stării de alertă, cerere de deschidere a procedurii insolvenței numai după
încercarea rezonabilă, dovedită cu înscrisuri comunicate între părți prin orice mijloc,
inclusiv prin mijloace electronice, de încheiere a unei convenții de plată.

1. Teoretic, măsura nu vizează toți debitorii, ci doar pe cei care și-au întrerupt total sau
parțial activitatea ca efect al măsurilor luate prin cele două decrete prezidențiale.

2. Totuși, practic s-ar putea ca măsura să oblige toți creditorii să probeze în scris că au
încercat să încheie un acord de plată, anterior introducerii cererii de insolvență, fiindcă ei nu
au de unde să știe obiectiv dacă debitorul și-a încetat total sau parțial activitatea, respectiv
dacă dețin un certificat albastru. Eventuala excepție a lipsei procedurii prealabile va trebui
invocată de debitor prin contestația la deschiderea procedurii.

IV. (1) În procedurile de concordat preventiv aflate în derulare la data intrării în vigoare a
prezentei legi, perioada în care se desfăşoară negocierile asupra proiectului de concordat
preventiv se prelungeşte cu 60 de zile. În funcție de etapa în care se află debitorul,
perioada de elaborare a ofertei de concordat se prelungeşte, în mod corespunzător, cu
maximum 60 de zile sau, după caz, perioada de negociere a ofertei de concordat se
prelungeşte, în mod corespunzător, cu maximum 60 de zile. (2) În cazul debitorului aflat în
executarea concordatului preventiv la data intrării în vigoare a prezentei legi, perioada
pentru satisfacerea creanțelor stabilite prin concordat se prelungește, în mod
corespunzător, cu 2 luni.

1. Deși termenele în vederea definitivării unui concordat sunt majorate pentru procedurile
deja deschise, cele care urmează să se deschisă nu beneficiază de aceste facilități. Este
discutabilă separația legiuitorului, în condițiile în care dificultățile financiare apar adesea
după criza medicală, nu înainte. Astfel, că are mai mult sens să fie ajutați și cei care tocmai
în aceste zile sunt puși în fața unei decizii de a apela la umbrela unei proceduri de prevenire
a insolvenței.

2. Mai mult decât atât, prelungirea termenelor pentru procedurile de concordat deja în curs
trebuie analizată în contextul recent încheiatei suspendări a curgerii termenelor de decădere
instituită prin art. 41 din Decretul 195/2020: „prescripţiile şi termenele de decădere de orice
fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de
urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile”.
Ultima zi a stării de urgență a fost 15 mai, perioadă până la care pentru procedurile de
concordat deschise, părțile au beneficiat deja de o extindere de drept cu o medie de 60 de
zile a termenelor de întocmire și negociere a proiectelor de concordat.

3. Comparativ, pe durata stării de alertă, termenele arată în felul următor:

Regula Derogare
Termen întocmire ofertă max 30 de zile + 60 de zile
Termen de negociere max 60 de zile + 60 de zile
Termen de executare max 24 de luni Max. 26 de luni

4. Prelungirea cu 2 luni a perioadei stabilite pentru satisfacerea creanțelor operează de drept,

în temeiul legii, nefiind prevăzută necesitatea formulării unei cereri la judecătorul sindic sau
altă formalitate. Cu toate acestea, întrucât nu este obligatoriu ca perioada să se prelungească
– existând și debitori care își pot îndeplini la timp obligațiile asumate, măsura de prelungire
cu 2 luni va fi reflectată în raportul de activitate. De asemenea, se va menționa și noul
tratament al creanțele datorate – respectiv plata conform planului de concordat se va relua
după trecerea celor 2 luni – care încep să curgă de la intrarea în vigoare a Legii. Urmează ca
această „stare de înghețare” să fie reluată după 2 luni.

V. (1) Dacă debitorul se află în perioada de observație la data intrării în vigoare a

prezentei legi, aceasta se prelungește cu 3 luni. Corelativ, termenul în care categoriile de
persoane îndreptățite pot propune un plan de reorganizare se prelungește cu 3 luni,
inclusiv în cazul în care termenul de depunere a planului, prevăzut de lege, a început să
curgă. (2) În cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, era depus un plan de
reorganizare la dosarul cauzei, dar ca urmare a efectelor pandemiei de COVID-19 s-au
modificat perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității
debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta
debitorului, persoanele îndreptățite să depună un plan de reorganizare pot, în termen de 3
luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să depună un plan de reorganizare modificat,
notificând creditorii, prin grija administratorului judiciar, asupra acestei intenții, în termen
de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

1. Prelungirea perioadei de observație cu 3 luni și prelungirea termenului de propunere a

planului cu 3 luni – operează de drept, în temeiul legii, nefiind prevăzută necesitatea
formulării unei cereri la judecătorul sindic sau altă formalitate.

2. Referitor la prelungirea perioadei de observație – prelungirea automată a duratei

perioadei de observație trebuie înțeleasă în sens de majorare a termenului maxim de la 12
luni la 15 luni, iar nu la instituirea unei durate obligatorii. În fapt, adesea, dacă definitivarea
tabelului de creanțe se face înainte de împlinirea termenului de 12 luni, există tot interesul
să fie realizați pașii următori în procedură cât mai rapid.

3. Majorarea termenului de 30 de zile în care persoanele îndreptățite pot depune un plan, cu

3 luni suplimentare, este motivată de faptul că gradul de incertitudine cu privire la evoluția
economică și operațională a unei companii este ridicat. În fapt, dacă nu știi cum va arăta
piața peste nici o lună, cum poți întocmi un plan de redresare a afacerii valabil pentru 3 ani?
Astfel, se oferă premisele de a aștepta și a depune un plan cât mai ancorat în realitatea post-
covid-19.
4. Referitor la prelungirea termenului de propunere a unui plan – întrucât operează în
folosul tuturor participanților la procedură (creditori, administrator judiciar, debitor), înainte
de convocarea adunării creditorilor pentru a vota un plan, trebuie să se aștepte expirarea
acestui termen, pentru ca toate persoanele îndreptățite să își poată exercita drepturile
aferente.

5. Referitor la modificarea planului înainte de confirmare

– Este o procedură nouă;

– Operează de drept și strict în cazul în care perspectivele de redresare din planul propus s-
au schimbat, ca urmare a efectelor pandemiei;

– Reglementarea dreptului de răzgândire cu privire la conținutul planului deja depus la

dosarul cauzei – textul nu distinge între planurile înregistrate și planurile înregistrate și
votate. În consecință, se aplică ambelor categorii;

– Va funcționa limitat în timp – fiind necesar ca eventuala intenție de modificare să fie

notificată creditorilor în termen de maxim 15 zile de la intrarea în vigoare a legii;

– Notificarea se face de către administratorul judiciar – fiind necesar ca orice persoană

îndreptățită să depună un plan, care intenționează să modifice planul propus, să sesizeze
administratorul judiciar în acest termen de 15 zile;

– Notificarea către creditori de către administratorul judiciar se face prin buletinul

procedurilor de insolvență – întrucât legea nu derogă de la prevederile generale ale Legii
85/2014 în materie de comunicare.

Regula Derogare
Termen observație Max. 12 luni + 3 luni
Termen depunere plan Max. 30 de zile + 3 luni
Termen modificare plan
Nu există Max. 3 luni
înregistrat

VI. – (1) În cazul debitorului aflat în reorganizare judiciară la data intrării în vigoare a
prezentei legi, durata executării planului de reorganizare judiciară se prelungește cu două
luni. (2) Debitorul aflat în reorganizare judiciară, care și-a întrerupt activitatea total ca
efect al măsurilor adoptate de autoritățile publice competente potrivit legii, pentru
prevenirea răspândirii pandemiei de COVID-19, poate solicita judecătorului sindic, în
termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, suspendarea executării
planului pentru un termen care nu poate depăși două luni. Cererea se judecă de urgență, pe
bază de înscrisuri, fără citarea părților. Încheierea pronunțată de judecătorul sindic poate
fi atacată cu apel, potrivit art. 43 din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările
ulterioare, termenele prevăzute reducându-se la jumătate. (3) În cazul debitorului aflat în
reorganizare judiciară la data intrării în vigoare a prezentei legi, care și-a întrerupt
activitatea total sau parțial ca efect al măsurilor adoptate de autoritățile publice
competente potrivit legii, pentru prevenirea răspândirii pandemiei de COVID-19, perioada
de executare a planului de reorganizare se poate prelungi fără a depăși o durată totală a
derulării sale de 5 ani, și se poate modifica, în mod corespunzător, dacă este cazul, în
condițiile prevăzute la art.139 alin. (5) din Legea nr.85/2014, cu modificările și
completările ulterioare.

VII. – Pentru debitorul care și-a întrerupt activitatea total sau parțial ca efect al măsurilor
adoptate de autoritățile publice competente potrivit legii, pentru prevenirea răspândirii
pandemiei de COVID-19, pe durata stării de urgență și/sau de alertă, durata inițială de
executare a planului de reorganizare, prevăzută de art. 133 alin. (3) din Legea nr. 85/2014,
cu modificările și completările ulterioare, poate fi de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii,
fără a depăși o durată totală a derulării planului de 5 ani, și a modificării, în mod
corespunzător, dacă este cazul, în condițiile art. 139 alin. (5) din Legea nr.85/2014, cu
modificările și completările ulterioare.

A. Pentru planurile aflate în derulare:

Ipoteza I – Prelungirea duratei de executare a planului confirmat cu 2 luni

– Privește orice plan confirmat la data intrării în vigoare a legii, indiferent dacă debitorul și-
a întrerupt total/parțial activitatea sau nu;

– Termenul se prelungește de drept cu 2 luni, în beneficiul debitorului; astfel, judecătorul

poate constata îndeplinirea obligațiilor din plan și înainte de expirarea duratei prelungite;

– Întrucât nu este obligatoriu ca perioada să se prelungească – existând și debitori care își

pot îndeplini la timp obligațiile asumate, măsura de prelungire cu 2 luni va fi reflectată în
raportul de activitate. De asemenea, se va menționa și noul tratament al creanțelor datorate –
respectiv plata conform planului se va relua după trecerea celor 2 luni – care încep să curgă
de la intrarea în vigoare a Legii. Urmează ca această stare de înghețare să fie reluată după 2
luni.

* Programul de plăți trebuie modificat și atașat la raportul de activitate în care evidențiem

măsura prelungirii de drept – Program de plăți conform art. 51 alin. 1 din Legea 55/2020.

Ipoteza II – Suspendarea executării planului confirmat pe 2 luni – pentru întreruperea

totală a activității
– Privește orice plan confirmat la data intrării în vigoare a legii – dar doar pentru debitorii
care și-au întrerupt total activitatea;

– Se poate cere suspendarea executării pentru o perioada de maxim 2 luni;

– Reglementarea vine să ofere o soluție legislativă debitorilor care pe durata stării de

urgență au încercat să invoce forța majoră sau impreviziunea drept motive pentru
suspendarea planului;

– Debitorul trebuie să dovedească întreruperea totală a activității cu înscrisuri. Nu se face

trimitere la certificatul de stare de urgență emis de Ministerul Economiei, însă considerăm
că acest act este recomandat să fie obținut. Întreruperea ar mai putea fi dovedită, de
exemplu, cu documente din care rezultă încetarea contractelor de muncă/trimiterea
personalului în șomaj tehnic, documente din care rezultă încetarea/suspendarea unor
contracte, s.a;

– Cererea trebuie formulată de debitor în termen de maxim 30 de zile de la intrarea în

vigoare a legii;

– Cererea formulată la judecător va menționa și faptul că programul de plăți se reia după

expirarea perioadei de suspendare admisă de judecătorul sindic. Dacă cererea nu cuprinde
această mențiune, administratorul judiciar va preciza acest aspect în raportul de activitate
întocmit ulterior hotărârii judecătorului sindic.

* În fapt, programul de plăți prevede plata pe trimestre/luni de la momentul aprobării

planului. În consecință, dacă se suspendă executarea planului, practic se suspendă și
curgerea respectivelor termene – de ex.: avem o plată în An I trimestrul 2 – planul se
suspendă pentru 2 luni, se decalează automat și trimestrul 2 al Anului I și toate celelalte
trimestre rămase.

** Considerăm că ipoteza I cu ipoteza II a textului pot fi aplicate împreună, dacă debitorul

și-a întrerupt total activitatea.

Ipoteza III – Prelungirea duratei planului confirmat până la maxim 5 ani – pentru
întreruperea totală/parțială a activității debitorului

– Se poate prelungi durata de executare a planului până la maxim 5 ani (de la maxim 4 ani);

– Nu este nevoie ca debitorul să justifice întreruperea totală a activității, ea putând fi și

parțială;

– Trebuie urmată procedura privitoare la modificarea planului, conform Legii nr. 85/2014.
B. Pentru planurile ce urmează a fi depuse

Ipoteza IV – propunerea unui plan pe o durată de minim 4 ani

– Măsura privește planurile ce urmează a fi depuse;

– Acestea pot avea o durată inițială de 4 ani (de la 3 ani) și pot fi prelungite până la 5 ani (de
la 4 ani);

– Observăm că pentru a beneficia de această facilitate, trebuie probată întreruperea parțială

sau totală a activității.

C. Finanțarea – punte între formă și fond?

Măsurile adoptate seamănă cu renovarea unei gări pentru primirea vizitei unui tren cu
ajutoare indispensabile. În fapt, modificările sunt salutare, însă ele vizează mai degrabă
forma, decât fondul. S-au creat premisele ca debitorii aflați în dificultate financiară sau în
insolvență să mai poată aștepta sosirea lichidităților în companie. În esență, cu aceeași bani
poți lua aceleași măsuri, indiferent că ai termen să le iei într-o lună sau în 6 luni. Până la
revenirea încrederii în piață, respectiv relansarea consumului și repornirea circuitului
lichidităților, debitorii nu pot decât să aștepte. Chiar dacă o viitoare reglementare va
încuraja suplimentar finanțarea debitorilor[3], cuvântul final privind supraviețuirea,
respectiv evitarea falimentului, tot la clientul final va rămâne. Încrederea acestuia în
economie este ultima redută.

[1] Art. 240 alin. (1) C. pen.: Bancruta simplă. „Neintroducerea sau introducerea tardivă,
de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice
debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen care depăşeşte
cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.
[2]
Pentru o analiză detaliată a procedurii și rațiunii certificatului de urgență, a se vedea
Corina Georgiana Cioroiu, Certificatul de situație de urgență. Ghid complet, juridice,
30.03.2020.
[3] România încă are una dintre cele mai avansate reglementări privind finanțarea
debitorilor după deschiderea procedurii de insolvență.

Cristina Ienciu-Dragoș, Head of Legal CITR