Berchez Cosmina

Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

Există crima perfectă în dreptul civil? Drama românilor cu credite în monede

exotice - Impreviziunea în cazul Legii 77/2016

1. Drama românilor cu credite în monede exotice (francul elvețian)

2015 - Criza generată de aprecierea francului elvețian a afectat numeroși români îndatorați
în această monedă

Pe 15 ianuarie 2015, Banca Centrală a Elveției elimina fixarea cursului de schimb pe care
o avea la 1,20 franci/euro, iar piețele valutare explodau. În perioada imediat următoare, în
România, moneda a urcat de la 3,7 lei/franc la 4,32 lei/franc următoarea zi, iar câteva zile mai
târziu ajungea chiar la 6 lei la casele de schimb.

Această întâmplare a dus la ieșirea în stradă a numeroși români, știrile intitulând această
dramă a românilor „Je swiss dator vândut”, de ce? - Pentru că a pus în dificultate persoanele care
contractaseră masiv credite în franci elvețieni în perioada 2006-2008, oameni care se bazau pe
stabilitatea de până atunci a monedei și dobânzile inițiale mici.

Astfel, ratele românilor s-au dublat, fiind afectați undeva la 75.000 de români. În această
situație, românii au cerut bâncilor să convertească în lei datoriile la un curs mai scăzut față de cel
din plată, chiar la cursul din momentul contractării creditului, dar asta ar fi dus la o pierdere
imensă pentru bănci, potrivit estimărilor BNR de la acea vreme, exista riscul unei pierdei de
aproximativ un miliard de euro.

Toate acestea (care au dus la dezvoltarea creditelor în franci elvețieni) a fost determinată
de obligația asumată în septembrie 2006 de a deschide contul de capital (fără de care nu am fi
intrat în UE), dar și de dobânzile mult mai avantajoase oferite la creditele în franci elvețieni
decât la cele în euro sau în lei. Astfel, cei care voiau să facă un credit și nu aveau suficienți bani
pentru a plăti rata lunară apelau la aceste credite si pentru care achitau rate mai mici decât ceilalți
pentru aceeași valoare împrumutată.

1
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

Au urmat o serie de dezbateri, scrisori deschise între parlamentari și BNR pe această

temă, printre acestea putem enumera, de pildă, conversia, să se facă prin aplicarea unui curs
mediu determinat ca medie aritmetică a cursurilor medii lunare din luna acordării creditului până
la momentul conversiei. Dar, cea mai importantă rămâne propunerea unui senator, menit să-i
ajute pe cei cu credite în CHF, legea dării în plată, care a fost adoptată în aprilie 2016.

Concluzionând, evoluțiile pe piețele internaționale nu au putut fi anticipate, iar contractul

semnat are forță juridică obligadorie, iar intervenția în sprijinul celor afectați era destul de
dificilă.

2. Impreviziunea – în general și în cazul Legii nr. 77/2016

Noul Cod Civil reglementează în mod expres, în art. 1271, o excepție de la principiul
forței obligatorii a contractului, denumită impreviziune. În primul alineat al articolului,
legiuitorul prevede faptul că și în cazul în care executarea devine mai oneroasă, părțile continuă
să fie obligate la respectarea obligațiilor asumate prin contract.

Alineatul al doilea este cel care instituie însă excepția, prevăzând faptul că dacă
„executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă” din pricina apariției unei schimbări
excepționale a împrejurărilor care face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației
sale, atunci instanța poate, după cum consideră necesar, să dispună adaptarea sau chiar încetarea
contractului.

2
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

Următorul și ultimul alineat al art. 1271 reglementează celelalte condiții ale

impreviziunii, altele decât onerozitatea excesivă. Acestea sunt 4 la număr: posterioritatea,
necunoașterea situației imprevizbile de către debitor la momentul încheierii contractului,
neasumarea riscului schimbării împrejurărilor de către debitor și negocierea realizată de către
părți cu bună-credință și în termen rezonabil în vederea adaptării contractului.

Se impune să facem câteva observații în legătură cu aceste condiții. În primul rând, în

ceea ce privește posterioritatea, ea se referă la faptul că schimbarea împrejurărilor trebuie să
intervină ulterior încheierii contractului. Totodată, avem aici în vedere și faptul că impreviziunea
nu este o cauză justificată de neexecutare a obligației, motiv pentru care debitorul nu poate
invoca impreviziunea pe cale de apărare ulterior scadenței, ci trebuie anterior acestui moment să-
l înștiințeze pe creditorul său despre apariția situației neprevăzute, în scopul negocierii.

În legătură cu cea de-a doua condiție, menționăm faptul că ea instituie un criteriu de

rezonabilitate în raport cu care instanța evaluează dacă schimbarea împrejurărilor și întinderea
acesteia puteau fi avute în vedere de către debitor la momentul încheierii contractului.

Privind condiția asumării riscului, observăm că ea este evaluată tot în funcție de criteriul
rezonabilității. Precizăm tot aici faptul că uneori chiar și în cazul în care există o clauză de
asumare a riscului, este posibilă invocarea imprevizibilității, în cazul în care riscul apărut este
altul decât cel asumat sau întinderea situației neavute inițial în vedere este mai mare decât cea
asumată.

Legea nr. 77 din 28 aprilie 2016 instituie un regim derogatoriu de la dispozițiile Codului
civil. Astfel, deși articolul 1492 din Cod prevede faptul că darea în plată nu este posibilă decât în
cazul în care creditorul consimte la aceasta, Legea 77/2016 spune următoarele: „Prin derogare de
la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,
consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu
accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea
creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la
un alt acord.” 1
1
1 – Art.3 – LEGE nr. 77 din 28 aprilie 2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii
obligațiilor asumate prin credite.

3
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

Modul de punere în mișcare a acestui mecanism obligă consumatorul să transmită

creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public,
o notificare prin care să-l informeze pe creditorul său despre decizia sa de a stinge datoria sa prin
darea în plată. Această notificare trebuie să cuprindă „și stabilirea unui interval orar” în care
„reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public
propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate”. 2

Termenul la care art. 3 al legii se referă este prima zi de convocare la notarul public care
„nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere și nici mai lung de 90 de zile,
perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau
extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia
îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.”

Legea instituie în articolele următoare, desigur, și alte condiții de procedură, însă ceea ce
prezintă interes pentru studiul nostru, este art. 4 care prevede condițiile care trebuie îndeplinite
cumulativ pentru a putea stinge prin darea în plată creanța izvorâtă dintr-un contract de credit. 3

Printre aceste condiții, se numără și cea a îndeplinirii condiției impreviziunii, adăugată

prin LEGEA nr. 52 din 13 mai 2020. În general, atunci când un debitor invocă impreviziunea,
este la latitudinea instanței să stabilească dacă este îndeplinită condiția onerozității excesive,
însă, în cazul procedurii de dare în plată în sensul Legii 77/2016, legiutorul a reglementat expres
ce va fi considerat impreviziune. Astfel, se prevăd două cazuri în care avem de-a face cu
impreviziune:

„a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea
cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o
creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit” (luându-se în considerare
cursurile de schimb valutar publicate de Banca Națională Română)

„b) pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de
peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.”
2
Art. 5, alin. (2) - LEGE nr. 77 din 28 aprilie 2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii
obligațiilor asumate prin credite.
3
Decizie nr. 115/2019 din 27-mar-2019, Curtea de Apel Alba Iulia, actiune in constatare (Litigii cu profesionistii)

4
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

Această lege de modificare și completare a Legii 77/2016 a adus cu ea și prevederea

„Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în
condițiile art. 5 sau art. 8 alin. (5).” 4

Acest art. 8, alin. (5) este și el nou introdus și are în vedere cazul în care consumatorul
care a formulat notificare de dare în plată a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat,
„este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria
inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat.”

Concluzionăm că această lege instituie un regim foarte favorabil pentru consumatori,

motiv pentru care la scurt timp după adoptarea ei, instituțiile de credit, instituțiile financiare
nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor au formulat numeroase
excepții de neconstituționalitate a anumitor articole din lege, ce au fost soluționate prin Decizia
CCR nr. 623/2016.

3. DECIZIA 623/2016- privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din

Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii
obligațiilor asumate prin credite, precum și a legii în ansamblul său

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile:

Art. 1 alin. (3): "Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului
izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau
mai multor codebitori sau coplătitori."

Art. 3: “prin derogare de la dispozițiile Legii 287/2009” privind Codul civil, republicată, cu
modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele
de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în

4
Art. 4, alin. (3) - LEGE nr. 77 din 28 aprilie 2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii
obligațiilor asumate prin credite.

5
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu
ajung la un alt acord”

Art. 4: "(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale
prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum
acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al

250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României
în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde,

moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru
care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură

cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu
două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul
va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.”

Art. 5 alin. (2): "Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval
orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să
se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de
proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând
din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi."

Art. 6: "(1) De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a
se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.

6
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

(2) În situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau,
după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi
împotriva altor garanţi personali sau ipotecari.

(3) Demersurile prevăzute la art. 5 şi art. 7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de
garanţii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al
succesorilor săi.

(4) Acţiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea
integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei
legi."

Art. 7: "(1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu

dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii
reglementate de prezenta lege.

(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia

căreia domiciliază consumatorul.

(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de
partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate.

(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea

oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de
creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

(5) În situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia
anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

(6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să
se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în
cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii
informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în
plată."

7
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

Art. 8: "(1) În situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta

lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea
obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către
creditor.

(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia

căreia domiciliază debitorul.

(3) Până la soluţionarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menţine suspendarea oricărei
plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de
creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

(4) Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare "- de timbru.

(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit
aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent
de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra
debitorului."

Art. 10: "(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data
pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9,
va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de
bani suplimentare.

(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat
obligaţia debitorului principal."

Art. 11: "În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din
devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în
derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată."

Autoarele excepției de neconstituționalitate privind Legea nr 77/2016, afirmă că legea în cauză

prezintă numeroase prevederi neconstituționale, precum:

8
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

În primul rând, acestea susțin că prevederile legale sunt necontituționale, deoarece legea a
fost adoptată ca o lege ordinară, având în vedere că în condițiile în care se instituie un regim
derogatoriu de la regimul general al proprietății, această derogare trebuie operată printr-o lege
organică.

De asemenea, la momentul încheierii contractului de credit, părţile au prevăzut ansamblul

drepturilor şi al obligaţiilor care se nasc în baza contractului de credit, dar şi modalităţile de
executare şi încetare ale acestuia, acestea completându-se cu legislaţia în vigoare de la acel
moment, în virtutea principiului tempus regit actum. Așadar, prin efectul legii nr 77/2016 este
amenințat circuitul civil, fiind modificate efectele unui contract de credit încheiat sub imperiul
legii care era în vigoare la momentul respectiv.

Mai mult, este îngrădit accesul liber la o activitate economică şi este afectată libertatea
comerţului, iar prin pierderea de către bancă a dreptului de creanţă deţinut în baza contractului
încheiat, precum şi transmiterea forţată a imobilului ipotecat în patrimoniu, împreună cu
garanţiile şi sarcinile constituite de alţi creditori, instituţia de credit se transformă din creditor
într-un garant al debitorului.

În al doilea rând, este evidențiat faptul că legea cuprinde numeroase lipsuri, neclarificând
aspectele privitoare la modul de aplicare a dispozițiilor sale, nedefinind noțiunea de locuință,
nestabilind în sarcina cui vor fi cheltuielile de executare silită și fiind imprecisă prin faptul că
prevede o derogare de la dispoziţiile Codului civil, fără a preciza care sunt dispoziţiile legale
vizate de această excepţie. Mai mult, legea nu stabilește doar o modalitate de stingere a
obligațiilor, ci modifică raportul juridic ce derivă din contract prin schimbarea întregului regim
juridic care era aplicabil la momentul încheierii contractului.

Legea contravine art. 16 din Constituţie. Astfel, în cazul în care debitorul mai are alte
bunuri libere de sarcini, legea creează o situaţie preferenţială pentru ceilalţi creditori,
discriminând creditorii diligenţi care şi-au constituit o garanţie. În urma ştergerii datoriei
ipotecare, doar ceilalţi creditori vor rămâne cu un drept de urmărire asupra celorlalte bunuri din
patrimoniul debitorului, şi doar categoria de creditori garantaţi cu ipotecă va fi discriminată prin
restrângerea drepturilor la recuperarea creditului.

9
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

În plus, măsura legislativă criticată restrânge dreptul de proprietate și libertatea

economică a instituțiilor financiare bancare creditoare.

Examinând legea, Curtea a constatat că aceasta are drept obiect reglementarea acelor
situaţii apărute în urma crizei economice din cauza căreia debitorii nu au mai fost capabili să îşi
execute obligaţiile asumate prin contractele de credit.

În general, impreviziunea intervine atunci când în executarea contractului a survenit un

eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii
contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea
obligaţiilor prevăzute de acesta.

În acest context, Curtea a reținut că determinarea împrejurărilor care justifică aplicarea

impreviziunii trebuie realizată ţinându-se cont de ideea de risc al contractului.

În consecinţă, Curtea a reținut că obligaţia de a renegocia contractul revine părților, iar

renegocierea trebuie să fie una efectivă prin raportare la noua realitate.

Chiar dacă legea în cauză nu se referă în mod direct la impreviziune, intenţia legiuitorului
de a face aplicarea instituţiei impreviziunii reiese din art. 11 teza întâi care face referire la
echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit.

Potrivit deciziei,

Curtea a admis:

- excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „precum și din devalorizarea

bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi este neconstituțională;

- excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași părți în aceleași dosare ale acelorași

instanțe și constată că prevederile din art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7
și art. 8 din lege, sunt constituionale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile
referitoare la existența impreviziunii

Curtea a respins:

10
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

- ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate

la dispozițiile art. 3 teza întâi, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11
teza a doua, excepție ridicată de aceleași părți în aceleași dosare ale acelorași instanțe

- ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate

la celelalte dispoziții din lege, excepție ridicată de aceleași părți în aceleași doasare ale acelorași
instanțe, și constată că acestea sunt constituționale, prin raportare la criticile formulate

În cocluzie, prin Decizia 623/2016, Curtea a dispus că legea dării forțate în plată este
constituțională numai dacă instanțele verifică, pentru fiecare caz în parte, îndeplinirea condițiilor
impreviziunii: intervenirea unor situații imprevizibile, onerozitatea excesivă, posterioritatea,
neasumarea riscului unei situații imprevizibile. Așadar, CCR a considerat că legea reprezintă un
efect al impreviziunii, ceea ce explică derogările.

4. Există crima perfectă în dreptul civil?

Având cele de mai sus expuse, ajungem la următoarea întrebare sensibilă: există crima
perfectă în dreptul civil? Pentru început, trebuie să lămurim ce înțelegem prin sintagma de
”crimă perfectă”. Evident, nu ne referim la sensurile atribuite de doctrina penală sau de cea
criminologică. Neavând o definiție formulată de specialiști, ne asumăm libertatea de a defini
crima perfectă (în dreptul civil) ca exploatarea unei norme (sau, după caz, a unui vid legislativ)
pentru alte scopuri decât acelea pentru care aceasta a fost edictată, în dauna cel puțin a unui
subiect de drept, cu o rată virtuală de succes de 100%, fără ca făptuitorul să poată fi sancționat
(sau chiar fără a fi descoperit, dacă este posibil).

Rata de succes de 100% ne lasă să înțelegem că toate condițiile ”crimei civile”,

menționate în definiție, sunt îndeplinite de fiecare dată, indiferent de locul și de momentul
comiterii acesteia. Or, este greu de imaginat că legiuitorul va tolera la nesfârșit ceea ce este, în
esență, un abuz de drept și nu va adopta legi și acte normative cu forță juridică echivalentă legii
pentru a acoperi inadvertența inițială. Din moment ce este dificil să concepem o situație în care o

11
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

”crimă din dreptul civil” să nu poată fi ”eradicată” prin legiferare, ajungem destul de repede la
concluzia că nu există crima perfectă în dreptul civil.

Din rațiunea de a continua acest studiu, vom avea în vedere mai departe ipoteza existenței
unei crime civile perfecte în intervalul de timp cuprins între conceperea acesteia de către
făptuitor și corectarea inadvertenței de către legiuitor. Este posibilă comiterea unei astfel de fapte
fără ca făptuitorul să fie descoperit sau, în cazul în care este descoperit, să fie imposibil ca acesta
să fie tras la răspundere în oricare punct pe axa temporală menționată anterior?

Având ca exemplu situația descrisă detaliat în prezentul referat – cea a controversei legii
nr. 77/2016 – la prima vedere ar părea că găselnița românilor de a da în plată imobilele de o
valoare inferioară creditelor contractate pentru a-și stinge datoriile (și pentru a obține chiar un
profit) este crima perfectă, întrucât legea nu interzice expres acest lucru, iar regula care operează
în dreptul privat este aceea conform căreia ceea ce nu este interzis expres, este permis.

Trebuie să observăm că există anumiți factori ce țin de dreptul procesual care ne arată
dacă discutăm sau nu de o crimă perfectă. Spre exemplu, dacă, în urma încheierii actelor juridice
prin care se concretizează crima, subiectul de drept vătămat caută dreptatea în justiție, există
posibilitatea ca instanța, pusă în dificultate de neglijența legiuitorului, să ceară ICCJ dezlegarea
problemei de drept, iar hotărârea prealabilă, prin interpretarea conținută, să pună capăt eforturilor
criminalului. O situație asemănătoare întâlnim și în cazul ridicării excepției de
neconstituționalitate. De asemenea, se mai pune problema aprecierii impreviziunii, apreciere
care, în definitiv, este lăsată la latitudinea judecătorului. De fiecare dată când există o anumită
variabilă în joc, crima își pierde caracterul perfect.

Cea mai apropiată situație de o crimă perfectă în dreptul civil este cea a unei astfel de
fapte aflate în strânsă legătură cu drepturile fundamentale ale omului. Această legătură ar trebui
să fie atât de strânsă încât singura metodă de a opri comiterea faptei să fie o revizuire
constituțională. În acest caz, tot nu ne-am afla în prezența unei crime perfecte, deoarece, deși
probabilitatea ca inadvertența legislativă să fie corectată este mai mică, fiind necesar ca un
număr foarte mare de oameni să își dea concursul pentru această schimbare în cadrul
referendumului, tot este posibilă stoparea crimei.

12
Berchez Cosmina
Durbacă Sorin
Mereșescu Radu
Stan Ioana

***

Așadar, pornind de la o situație particulară,

13