CREDITUL SI MONEDA

PARTICULARITATI ALE CONTRACTULUI DE

CREDIT VERSUS CONTRACTULUI DE DEPOZIT

PODIANU ROSANA MARIA

FINANŢE ŞI BĂNCI
GRUPA I
  Dialogul purtat în ceea ce privește creditul și moneda este destul de
vechi, avand ca bază de plecare evoluția sistemelor bancare cu
rezervele fracționale.În urma cu aproximativ un secol apare un raport,
comentat pe o perioada indelungata în Marea Britanie ce spune ca,
orice credit este şi moneda.

Această lucrare este reluată în ultimii ani și chiar dacă se consideră că băncile
comerciale înfaptuiesc bani interni prin creditare, trebuie afirmat ca acest lucru
se face prin intermediul unui mandat. Mai concret, băncile multiplică baza
monetară, folosindu-se de capitalul propriu și depozitele pe care le dețin în acest
scop.
Faptul că, numerarul propulsat de o bancă comercială în sistem stă la originea
creației monetare se observă din faptul că și în momentul în care sistemul
financiar a fost avertizat de prăbușire, SUA și multe din statele Europene au fost
îndatorate să introducă lichidități. Un alt aspect important este frica pe care o au
oamenii, atunci când se constată o stare de panică, conducând la retrageri
însemnate de bani din bănci.
În prezent, apare tot mai des discuția renunțării la cash, însa modificările nu ar fi
asa mari; funcțiile deținute de numerar s-ar transfera monedei electronice, acesta
fiind înlocuit de fapt de unitățile PPU ( putere de cumpărare). Astfel, ar disparea
toate operațiunile cu numerar fără modificări semnificative, ajungând ca băncile
să ofere credite având la bază PPU-ul.
Există anumite observații în ceea ce privește condițiile moderne de desfașurare a
activităților între băncile comerciale și Banca Centrală în momentul când nu mai
au la bază aurul ( echivalentul cu metalele prețioase) :
 Monedă fiduciară , constituită pe bază de încredere
 Băncile comerciale pot emite doar moenda emisă de Banca Centrală
 Băncile comerciale trebuie să își desfășoare activitățile după normele și
principiile emise de Banca Centrală.

moentare, rata politicii moentare preum și ce se face cu banii ( multiplicați de

bancă).
Transmisia monetară s-a bazat în ultima perioadă pe IT (inflație), după ce s-a
constatat faptul că un control al agregatelor este destul de aproximativ din
cauza instabilității cererilor de bani, (criza prezentă a condus la minusuri
însemnate ale IT-ului). O altă problemă este aceea că ce se face cu banii,
când aceștia se duc spre speculații avem cicluri financiare foarte
distorsionate.
Sistemul financiar ce se bazează pe speculații și îndatorarea este unul ce
dezechilibrează întreaga economie și are ca efect crize adânci.
În ceea ce privește România, este necesară o creștere economică înca din
perioada crizei dar de una sănătoasă ce va aduce prosperitate, nu de una
bolnavă cum am mai avut. Pentru a depăși acest prag unde ne-am blocat de
câțiva ani este necesar să adoptăm o cultură nouă prin intermediul căreia să
ajungem la investiții cât mai productive, urmărindu-se creșterea acestora prin
intervenția investitorilor străini. De asemenea, avem un blocaj și în ceea ce
privește consumul de bunuri și servicii, având o cantitate de bani relativ
mică. După perioada creizei și până în prezent oamenii si-au pierdut
încrederea asupra exploatării acestui domeniu, deorece au ajuns sa le fie frica
sa mai consume pentru ca nivelul salariului se putea compara cu cel al
prețului iar șomajul crestea într-un ritm alert. Prin urmare, este necesar ca
acel prag al dezîncrederii în sistem să fie depășit pentru a exista dezvoltare,
realizându-se prin certitudinii nu prin promisiuni.
Încrederea în bancă s-a câștigat și mai greu.
Românii au păreri diferite în ceea ce privește băncile comerciale, dupa
falimentul bancar din 1990, după criza economică din 2009 și criza francilor
elvețieni, la care plusează aroganța bancherilor.
În urma unor studii realizate de Focus, conform Biroului Român de
Audit Transmedia, se observă că peste 63% dintre orășeni ( în anul 2017)
susțin afirmația că băncile sunt interesate doar de banii populației și de
beneficiile ce apar în urma lor. Acest lucru este și verificat și catalogat ca
fiind adevărat, băncile din țara noastră au arătat că sunt mai interesate de
banii și profitul lor decat de clienți.
În continuare Bancile din România continuă să câștige semnificativ din
nivelul marjelor de dobândă dintre credite și depozite. În timp ce dobânzile la
credit cresc automat odată cu creșterea ROBOR, dobânzile la depozit rămân
neschimbate din cauza gradului de dificultate mai mare la calcularea dobânzii
pentru evoluția preturilor și cea a inflației ce depășeșste 4,5% anual.
Particularități ale contractului de credit versus contractul de depozit
Contractul de credit este acel act prin intermediul cauia, banca poate
acorda un împrumut unui client urmărind existența tuturor informațiilor
 prevăzute în legislație. De observat este că, se constată anumite clauze
interzise ce nu trebuie să existe în conținutul documentelor. De asemene,
banca în momentul derulării acțiunilor pentru creditare nu are voie sa
săvârșească și alte operațiuni.
Guvernul Român a accordat anumite avize favorabile despre proiectul
de lege privind insolvența persoanelor fizice precum și modificarea,
convertirea în lei a creditelor exprimate în valută la cursul de schimb din
momentul modificării, de asemenea se dorește amânarea executării silite
pentru persoanele cu credite în franci elvețieni pentru o perioadă de 3 ani.
Contractele de credit trebuie să fie documente ușor de înțeles pentru clienți,
trebuie să existe informații complete și clare, în limba română, care vor fi
explicate în plus de către angajații băncii dacă se cere acest lucru.
Contractul de credit trebuie să cuprindă:
1. Tipul creditului;
2. Identitatea sediului unde se întocmesc actele;
3. Durata de viață a contractului;
4. Valoarea totală a contractului de credit;
5. Rata dobânzii ( diferită pentru tipul de credit cerut);
6. Suma, numărul și frecvența în ceea ce privește plata;
7. Prezentarea graficului de rambursare;
8. Costurile ce revin din administrarea conturilor;
9. În cazul restanțelor, modificările ce pot apărea în ceea ce privește
dobânda;
10.Avertizările în cazul deplății;
11.Existența/neexistența dreptului de retragere;
12.Dreptul de a rambursa anticipat;
13.Alte condiții și clauze însoțitoare.

Atenție, dacă banca va aduce modificări asupra sumei de rambursat,

aceasta trebuie să informeze clientul în minim 30 zile înainte de aplicare, înafara
momentelor în care cilentul cere o schimbare a datei de rambursare. Clientul va
primi în termen de 15 zile din momentul primirii modificărilor exercitate,
pentru a-și prezenta părerea (acceptare/neacceptare) iar neprimirea unui răspuns
este considerat ca fiind neacceptare și contractul rămâne nemodificat.
Banca nu are voie să modifice clauzele contractului, nu are voie sa
majoreze comisioanele pe perioada contractuală cu excepția celor impuse de
legislația aflată în vigoare. În plus, este strict interzis să se perceapă un comision
pentru depunerea numerarului asupra ratelor de credit, indiferent de cine este
făcută această depunere.
Contractul de creditare trebuie consultat și citit de la prima inițiativa de
contractare pentru a afla de la bun început toate clauzele ce pot aparea pe
parcurs. Chiar daca relația bancă client se bazează în mare parte pe încredere, se
observă ca în ultimul timp numarului mare de plângeri primite la ANPC a
crescut ca rezultat al inserării în contracte a uor clauze abuzive.
Cu toate că stim ca nu este moral acel lucru, băncile sunt asigurate cu o armată
de juriști care modifică interpretările legilor în favoarea lor chiar daca se observă
în legislație foarte clar că drepturile îi revin consumatorului; mai este de precizat
și faptul ca anumiți bancheri în urma unor calcule cost-beneficiu analizează ce
este mai rentabil sau prifitor, să plătească câteva amenzi sau sa fie corecți, având
în vedere că nu toți confurenții dețin informații.
În unele cazuri clauzele contractuale sunt mai importante decât insuși graficul de
rambursare prin specificarea de modificare a creditului. Momentul indicat pentru
citirea contractului este la început, înainte de a se intra în contact cu banca,
deoarece viitoarele decizii pot fi influențate de o pierdere a unei sume minore
pentru analiza dosarului.
De menționat este faptul ca, de la 1 ianuarie 2019 apar unele modificări:
nivelul maxim de îndatorare pentru un creedit în lei va avea plafonul de 40% din
venitul net (indiferent de destinație) , în cazul valutelor plafonul este de 20% iar
în moemntul cand se solicită un credit pentru prima casă, instituția bancară poate
duce nivelul plafonului până la 45%.
De asemenea, aceste noi reglementări vor fi aplicate doar după data menționată;
restul creditelor deja depuse chiar dacă vor fi acceptate dupa data de 1 ianuarie
2019 vor avea la baza legile existente până în prezent.
Contractul de deozit este acel tip de contract prin care un individ
(deponentul) încredințează unei alte persoane (depozitar) un anumit bun cu
obligația de a-l păstra în cele mai bune condiții la cerere, în schimbul unei sume
de bani (taxă de depozit).
Caracterele juridice ale contractului de depozit sunt :
 Contract real
 Cu titlu oneros
 Contract sinalagmatic
 Voluntar.
Conform doctrinelor contractul de depozit este astfe.
Depozitul propriu zis = format din depozit obișnuit, depozit necesar și depozit
neregulat.
Depozitele obișnuite sunt acele tipuri de depozite bazate pe bunuri mobile
încredințate depozitarului pentru a le proteja împotriva pierderilor, furturilor sau
stricării.
Depozitul necesar apare în urma unor evenimente neprevăzute ( inundații,
cutremure, incendii etc.)
Depozitul neregulat se deosebește de celelalte prin faptul că au ca obiect
bunurile fungibile sau consumabile.
Sechestrul reprezintă un alt tip de depozit a unui bun în mâna unei terțe pe care
il v-a restitui la rezolvarea roblemelor către cel ce a avut câștig de cauză. Acesta
nu poate fi eliberat înainte de determinarea soluției decât cu acordul părților sau
prin autorizația primită de la instanțe.
În ceea ce privește încheierea contractului, se realizează la data înscrisă
în contract, sau conform Articolului 1096 prin care deponentul are dreptul de a-
și ridica suma în orice moemnt dorit. Deci, contractul de depozit are posibilitatea
de a se închide și înainte de termen dacă deponentul își ridică suma de la
depozitar până la data scadenței. Datorită trăsăturilor lor de contract
sinalagmatic, încetează în moemntul în care deponentul nu-și exercită obligația
asupra depozitarului ( prin rezișiere). Mai rar, dar sunt și cazuri de încheiere a
contractului atunci când deținătorul lor nu mai vrea să le ridice din cont.
Vorbind de lucruri mai concrete, deponenții continuă să piardă din sumele
plasate la bancă sub formă de economii deoarece dobânzile sunt nesemnificative
în comparație cu rata inflației ce erodeaza prețul bunurilor.
De exemplu, marimea dobânzilor la depozite pentru întreaga populație ajunge
destul de greu la 1,6% pe an, mai exact pentreu contractele nou semnate pe o
perioadă de 6 și 12 luni. În cadrul economiilor la sold, marimea este de 1% pe an
și se poate ajunge la un nivel de 1,17% dar doar la perioade mai îndelungate,
aceasta fiind o creșteștere nesemnificativă din ceea ce susține BNR.
Cu toate acestea, s-a constatat că rata inflației aum câteva luni a ajuns la un nivel
de 5,4%. Chiar daca în luna iunie acesta scade până l nivelul de 4,56% și se
preconizează conform BNR o scădere până la 3,5% până la sfârșitul aunului; și
așa ,nivelul dobânzii ar fi mult sub nivelul inflației.
Pentru a se tempera nivelul inflației BNR a propus în ultimele ședințe
menținerea ratei dobânzii la depozite la un nivel de 2,5% ( dobânda cheie) pe an.
Dacă ne întrebăm de ce dobânzi la depozite oferă băncile, se constată o creștere
destul de restrânsă și cu condiția unui depozit pe o perioadă mai îndelungată, în
același timp majorând destul de însemnat dobânzile la credit.
S-a constatat că de la începutul anului până în prezent , ROBOR-ul la 3
luni, indicatorul luat în considerare pentru calculul actualizărilor dobânzilor
pentru aproximativ toate creditele indivizilor a înregistrat o creștere cu 1,25
puncte procentuale adunate în mod automat la rata creditului. Spre deosebire de
faptul că doar o singură bancă a marit și dobânzile la depozit în aceeași
proporție, doar ca pe o perioadă mai scurtă.
Astfel, există în piața actuală și dobânzi la depozite de 4% pe an la TBI Bank, o
bancă cu sediul în Bulgaria, doar că pe o perioadă de 36 luni. Se observă că
nivelul dobânzii este real negativ, adică sub nivelul constatat de rata inflației;
fără a mai adăuga impozitl pe venit din cadrul căruia se reține inevitabil 10% și
desigur anumite comisioane cerute de instituția bancară.
Trebuie specificat și faptul că doar depozitelor peste nivelul de 12 luni li se
acorda dobândă de peste 3%, în rest bonificațiile rămân la fel.
De exemplu, avem un depozit de 3.000 lei, până într-un an, cu plata la scadență,
dobânda a crescut cel mai semnificativ la Libra Internet Bank cu 1,25 puncte
procentuale, urmată de o creștere de până într-un punct în cadrul Bancpost, apoi
Banca Românească cu un procent de 0,85 puncte.
Topul asupra depozitelor de 3.000 lei pentru 12 luni:
Denumirea băncii Rata dobânzii
TBI Bank 3,25%
Credit Agricole 2,50%
Patria Bank 2,50%
Libra Internet Bank 2,50%
Idea Bank 2,45%
Tabelul numărul 1
Cu toate acestea, băncile importante precum BCR, BRD, Raiffeisen Bank,
UniCredit Bank  nu au înregistrat nici o creștere în ceea ce privește dobânzile ce
trebuiesc oferite deponenților, după cum observăm:
Denumirea băncii Rata dobânzii
BCR ↑ 0,15 p.p
ING ↑ 0,20 p.p
 Raiffeisen Bank ↑ 0,20 p.p
BRD Au rămas egale
UniCredit Bank Au rămas egale
Tabelul numărul 2
Pe lângă faptul și presupunerile că banca doar urmărește câștigul de pe
urma populației, aceasta și ajută. Cel mai important element este faptul că
reușește să mențină integritatea sistemului financiar al unei tări, oferind o
stabilitate în ceea ce privește retragerile ( bank run), protejează micii depunători
care nu au capacitatea de a analiza situația institușiei; deasemenea în cazul
creditării, acestea nu se mai oferă atât de simplu ca acum câțiva ani, ajungând să
treacă și o perioadă destul de îndelungată până la aprobare daca apar anumite
nelămuriri din parte personalului bancar.
Bibliografie
Birchi, C., Câteva clarificări necesare privind protecția depozitelor bancare în
România, www.opiniibnr.ro – 22.05.2017 – link
Birchi, C., Banca Centrală Europeană NU propune renunțarea la garantarea
depozitelor bancare, www.opiniibnr.ro – 05.01.2018 – link
BNR, Comunicate de presă, www.bnr.ro - link
Conso.ro – Depozite Bancare – link
Dăianu, D., Cine creează bani, www.opiniibnr.ro – 17.03.2016 - link
Dăianu, D., Creditul și moneda o controversă veche, www.opiniibnr.ro –
22.07.2016 – link
Jesús Huerta de Soto, Moneda, creditul bancar şi ciclurile economice, Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2010, Cap. 1, link
Oanță, D., Și deponenții sunt clienți ai băncilor, www.opiniibnr.ro –
21.06.2016 – link
Vasilescu, A., Pragul încrederii, www.opiniibnr.ro – 27.04.2015 – link