Procesul de insolvabilitate din perspectiva fiscalității.

În pofida faptului ca Republica Moldova în ultimele 2 decenii înregistrează performanțe

economice, țara noastră totuși rămîne a fi unde dintre cele mai sărace țări din Europa.
Pandemia COVID-19 și seceta din anul 2020 a avut consecințe destul de grave pentru
economia Moldovei, aceasta fiind una din cele mai afectate țări din Europa de pandemia
COVID-19 fiind afectate în mod semnificativ atît cetățenii cît și persoanele juridice din toată
țara.

Luînd în considerație situația economică nefavorabilă, o parte din întreprinderi nu fac

față creșterii continui a prețurilor fiind nevoite de a se îndatora pentru a continua activitatea,
aducîndu-se astfel în situația că nu își mai pot onora obligațiile față de creditori, devenind
astfel insolvabili.

Conform art.126 alin.1) din Constituția Republicii Moldova, economia Republicii

Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe
proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. Conform alin.2) lit.h) al aceluiași articol,
statul trebuie să asigure inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv
străine.

Pentru realizarea acestor obiective este nevoie de un cadru legislativ modern și lucrativ,
care să asigure creditorilor o siguranță că investițiile lor și împrumuturile acordate vor fi
restituite.

Astfel acest procedeu la momentul actual este reglementat de Legea Republicii

Moldova nr.149 din 29.06.2012 cu privire la insolvabilitte, care a intrat în vigoare din
14.03.2013.

Scopul acestei legi este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri
colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin
aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin
distribuirea produsului finit. Această lege este aplicată tuturor persoanelor juridice indiferent
de de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali,
inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, organismelor de
plasament colectiv în valori mobiliare, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale,
înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit., precum și maselor succesorale lăsate de
persoanele fizice, indiferent de faptul dacă desfășurau sau nu activitate de întreprinzător.
 Procedura de insolvabilitate se intentează în baza unei cereri introductive, care poate fi
depusă în instanța de judecată de către:

- Debitor;
- Creditor;

Cererile introductive privind inițierea procedurilor de insolvabilitate față de

contribuabilii restanțieri, pot fi depuse în instanțele judecătorești, numai în cazul în care
(cumulativ):

- există temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate prevăzute la art. 10 din

Legea insolvabilității (general – incapacitatea de plată și/sau special –supraîndatorarea
debitorului);

- contribuabilul restanțier a fost notificat prealabil conform prevederilor art. 19 din

Legea insolvabilității (notificarea prealabilă cu avizul de recepție în mod obligatoriu urmează
să fie anexată la cererea introductivă).

După depunerea cererii introductive, instanța de judecată adoptă o încheiere privind

admiterea cererii de intentare a procedurii de insolvabilitate, prin intermediul căreia este
numit un administrator provizoriu care are atribuția de a administra întreprinderea insolvabilă
sau a monitoriza în continuare activitatea acestei întreprinderi. Perioada de la data admiterii
cererii pînă la data intentării procedurii de insolvabilitate sau data confirmării planului
procedurii de restructurare se numește perioada de observație.

La finalizarea perioadei de observație, instanța de judecată emite o hotărîre privind

intentarea procedurii de insolvabilitate prin care poate iniția una din următoarele proceduri:

- procedură de restructurare – una dintre procedurile procesului de insolvabilitate care

se aplică debitorului şi care presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi
respectarea unui plan complex de măsuri în vederea remedierii financiare şi
economice a debitorului şi achitării datoriilor acestuia conform programului de plată
a creanţelor;
- procedură accelerată de restructurare – procedură prin care debitorul, după o
perioadă de observaţie, intră direct în procedură de restructurare;
- procedură a falimentului – procedură de insolvabilitate concursuală colectivă şi
egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru
acoperirea pasivului;
 - procedură simplificată a falimentului – procedură prin care debitorul intră direct în
procedura falimentului după o perioadă de observaţie sau odată cu intentarea
procedurii de insolvabilitate;
- procedură de insolvabilitate – procedură prin care debitorul intră, după o perioadă de
observaţie, în procedură de restructurare sau în procedură a falimentului.

Un moment foarte important este că majoritatea întreprinderilor, față de care este

inițiată o asemenea procedură, înregistrează datorii față de Bugetul Public Național al
Republicii Moldova. Principalul organ public care are în atribuții administrarea fiscală în
Republica Moldova este Serviciul Fiscal de Stat.

Pînă la data de 14.09.2020, pentru acceptarea spre examinare a cererii introductive,

instanțele de judecată solicitau în baza art.22 alin.3) din Legea insolvabilității, anexarea la
cerere a avizului Serviciului Fiscal de Stat aferent informării acestuia de către creditor
(creditori) sau debitor despre intenția de a depune cererea introductivă. Acest aviz conține
denumirea debitorului, codul fiscal al acestuia (IDNO) și desigur suma restanței față de
Bugetul Public Național al debitorului. Art.22 alin.3) din Legea insolvabilității, a fost abrogat
începînd cu 14.09.2020, astfel la momentul actual, este suficient de a prezenta dovada
notificării Serviciului Fiscal de Stat despre intenția de a depune cerere introductivă (spre
exemplu aviz de recepție eliberat de ÎS Poșta Moldovei).

Serviciul Fiscal de Stat, în calitate de creditor de asemenea poate înainta cerere

introductivă privind inițierea procedurii de insolvabilitate.

În prealabil, pînă la depunerea cererii introductive, Subdiviziunea responsabilă de

recuperarea creanțelor din cadrul SFS urmează în mod obligatoriu, să întreprindă toate
măsurile de executare silită în modul stabilit de Codul fiscal și alte prevederi ale legislației,
pentru încasarea silită a restanțelor debitorului, documentîndu-le corespunzător, fiind
întocmit un act de carență.

Actul de carenţă are menirea de a generaliza toate acţiunile întreprinse de SFS pentru
încasarea restanţei, totodată în mod obligatoriu trebuie să reflecte şi instituţiile care au fost
sezizate pentru stabilirea masei debitoare a contribuabilului.

În situația în care efectuînd toate măsurile de executare silită, nu a fost posibil de stins
toate restanțele contribuabilului, Subdiviziunea responsabilă de recuperarea creanțelor, în mod
obligatoriu, va depune către debitor o notificare prealabilă în modul stabilit de art. 19 al Legii
insolvabilității (după modelul prevăzut la compartimentul Anexe), inclusiv respectînd
prevederile art. 1291 din Codul fiscal, în cazul în care, contribuabilul nu recepționează
notificarea.

Prin prisma prevederilor art. 194 alin. (3) din Codul fiscal, Subdiviziunea responsabilă
de recuperarea creanțelor va sesiza subdiviziunea responsabilă de procedurile de
insolvabilitate aferent depunerii cererii introductive și anexat va prezenta următoarele acte:

- actul de carență;

- dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor, cu anexarea plicului cu

avizul/mențiunile oficiului poștal în original, inclusiv notificarea conform prevederilor art.
1291 din Codul fiscal (doar în cazul nerecepționării acesteia de către destinatar și doar ulterior
acțiunilor menționate);

- documentele ce adeveresc obligațiile debitorului față de creditor și anume: Contul

curent generalizat al debitorului, dările de seamă prezentate în baza cărora au fost calculate
obligațiile fiscale restante, toate deciziile asupra cazului de încălcare a legislației fiscale și
actele de control în baza cărora sunt reflectate obligațiile fiscale în SIA Contul curent
generalizat al contribuabilului, autentificate în modul corespunzător;

- copia de pe hotărîrea irevocabilă a instanței de judecată și/sau decizia (hotărîrea)

organului abilitat prin lege executorie la acel moment;

- copia hotărîrii privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului (ultima

emisă) cu anexarea dovezii de remitere a copiei;

- copia încheierii executorului judecătoresc emisă în temeiul art. 86 alin. (1) lit. b) și d)
din Codul de executare.

După recepționarea hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate față de debitor,

Serviciul Fiscal de Stat dispune inițierea unui control fiscal total, cu scopul de a determina
creanțele debitorului insolvabil. De asemenea Serviciul Fiscal de Stat, în baza Regulamentului
privind modul de stingere prin scădere și luare la evidență specială a obligației fiscale aprobat
prin Ordinul SFS nr.1108 din 07.12.2015 și articolul 206 alin.1) lit.b), stinge sprin scădere
suma restanțelor contribuabilului, înregistrate în Sistemul de evidență al SFS la data emiterii
deciziei/hotărîrii instanței de judecată. Astfel în sistemul informațional al Serviciului Fiscal de
Stat, se face divizarea obligațiilor fiscale ale debitorului după cum urmează:

- obligațiile aferente perioadei pînă la intentarea procedurii.

 - obligaţii de plată curente – impozite, taxe şi alte obligaţii de plată, credite şi dobînzi
aferente, majorări de întîrziere (penalităţi), calculate din momentul intentării procesului
de insolvabilitate. Obligaţiile fiscale apărute de după intentarea procesului de
insolvabilitate, în conformitate cu prevederile art.2 din Legea insolvabilității, constituie
obligaţii de plată curente (organul fiscal având în cazul dat statutul de creditor al masei),
ce se execută în prealabil, în mod curent, pe măsura apariţiei lor. Reieșind din aceste
prevederi, obligațiile masei (impozitele, taxele curente) nu se vor lua la evidenţă specială,
ci vor fi monitorizate în cadrul procesului de insolvabilitate de a fi achitate în mod
prealabil din produsul obţinut în cadrul valorificării masei debitoare.

Impozitele, taxele, majorările de întîrziere și sancțiunile calculate în cadrul controlului

fiscal, inițiat în baza intentării procedurii de insolvabilitate, este o excepție de la noțiunea de
obligații fiscale curente, deoarece, cu toate că calculele sunt facute ulterior datei hotărîrii de
intentare, perioada pentru care sunt efectuate aceste calcule este pînă la data hotărîrii, astfel
aceste calcule de asemenea sunt luate la evidență specială, fiind incluse în creanțele înaintate.

Calcularea penalităţilor, dobînzilor şi altor plăţi aferente datoriilor creditoare ale

debitorului se suspendă.

Sumele restanțelor sunt luate la evidență specială în baza ”deciziei de stingere a

obligațiilor fiscale prin scădere și luarea la evidență speciale a sumei restanțelor”, în baza
căreia se întocmește formularul intern al Serviciului Fiscal de Stat SCAD, care în la rîndul său
se înregistrează în sistemul informațional ”Contul Curent al Contribuabilului”.
Administratorii autorizați, avînd acces la serviciile fiscale electronice ale Serviciului Fiscal de
Stat, pot monitoriza de sine stătător situația achitărilor și restanțelor prin intermediul
sistemului informațional menționat anterior. În caz că Decizia de stingere a obligației fiscale
prin scădere, include și sume aferente Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat, Serviciul Fiscal
de Stat remite în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale o copie, pentru a fi incluse în
sistemul informațional modificările de rigoare.

În cadrul controlului fiscal, toate supraplățile debitorului, care nu au fost confirmate

documentar sau care sunt ireale, sunt anulate prin adoptarea deciziei privind încălcarea
fiscală.

După adoptarea deciziei privind încălcarea fiscală, Serviciul Fiscal de Stat înaintează în
instanța de judecată tabelul de creanțe, anexînd la acest tabel toate documentele confirmative
privind apariția restanțelor față de Bugetul Public Național. Este de menționat că Serviciul
Fiscal de Stat, nu înaintează creanțele aferente Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat,
deoarece creanțele aferente acestui buget sunt înaintate separat de către Casa Națională de
Asigurări Sociale.

Instanța de judecată, în dependență de anumiți factori, poate valida, valida parțial sau
nevalida creanțele înaintate. Indiferent de faptul dacă au fost validate sau nu, suma restanței
rămîne la evidență specială, pînă la finalizarea procesului de insolvabilitate sau pînă la
achitarea acestora.

Conform art.43 alin.2) din Legea insolvabilității, creanțele se împart pe ranguri și se

achită în următoarea consecutivitate:

1) creanţele din dăunarea sănătăţii sau din cauzarea morţii. Capitalizarea acestor creanţe
se face conform Legii nr. 123-XIV din 30 iulie 1998 cu privire la capitalizarea plăţilor
periodice;

2) creanțele salariale față de angajați, cu excepția persoanelor indicate la art. 247, și

remunerația datorată pentru operele de serviciu create;

3) creanțele rezultate din creditele, împrumuturile și garanțiile de stat interne și externe

acordate de către Ministerul Finanțelor (capitalul, dobânda, comisioanele contractuale),
impozitele și alte plăți obligatorii către bugetul public național;

4) creanţele de restituire (achitare) a datoriilor faţă de rezervele materiale ale statului;

5) alte creanţe chirografare care nu sînt de rang inferior;

6) creanţele chirografare de rang inferior care au următoarele clase:

a) dobînda la creanţele creditorilor chirografari calculată după intentarea procesului;

b) amenzile, penalitățile și alte sancțiuni pentru neexecutarea obligațiilor;

c) creanţele din prestaţiile gratuite ale debitorului;

d) creanțele rezultate din împrumuturile unui asociat, acționar sau membru al

debitorului ori ale persoanelor afiliate;

Creanţele următorului rang se execută numai după executarea în totalitate a creanţelor

rangului precedent. În caz de insuficienţă a masei debitoare, distribuirea bunurilor în cadrul
aceluiaşi rang se efectuează proporţional. Finalizarea procesului de insolvabilitate poate avea
următoarele rezultate:

- finalizarea în legătură cu achitarea integrală a creanțelor validate, cu reluarea

activității contribuabilului. În astfel de situații, prin hotărîrea privind încetarea
 procedurii de insolvabilitate, se dispune reluarea activității contribuabilului, cu
degrevarea de datoriile pe care le avea pînă la procedura de insolvabilitate și
restituirea patrimoniului rămas al întreprinderii fondatorilor (în caz că patrimoniul
nu a fost distribuit integral și a fost suficient pentru stingerea tuturor obligațiilor);
- finalizarea procedurii în legătură cu achitarea integrală a creanțelor validate, cu
lichidarea contribuabilului, cu degrevarea de datoriile pe care le avea pînă la
procedura de insolvabilitate (în caz că patrimoniul a fost distribuit integral și a fost
suficient pentru stingerea tuturor obligațiilor);
- finalizarea procedurii de insolvabilitate în legătură cu distribuirea integrală a
patrimoniului debitorului, care însă nu a fost suficient pentru achitarea integrală a
creanțelor, astfel prin hotărîrea instanței de judecată de dispune lichidarea
contribuabilului cu descărcarea de toate obligațiile pe care le avea pînă la procedura
de insolvabilitate;
- finalizarea procedurii de insolvabilitate în legătură cu distribuirea integrală a
patrimoniului debitorului , care nu a fost suficient pentru achitarea integrală a
creanțelor, dar în comparație de situația precedentă prin hotărîrea instanței de
judecată se dispune lichidarea contribuabilului fără descărcarea debitorului de
creanțe, astfel se dispune atragerea la răspundere subsidiară a persoanelor
responsabile din cadrul întreprinderii (director, contabil, fondatori). În astfel de caz
Serviciul Fiscal de Stat restabilește obligațiile fiscale ale contribuabilului și
întocmește documentul fiscal intern forma PRS pentru a efectua înscrierile în
sistemul informațional și a transfera sumele restanțelor neachitate pe seama
persoanelor atrase la răspundere subsidiară.

Serviciul Fiscal de Stat, sistematic monitorizează evoluția restanțelor curente ale

întreprinderilor aflate în procedură de insolvabilitate în sensul onorării în termen și pe deplin a
obligațiilor fiscale curente, iar în cazul în care sumele respective nu vor fi stinse sesizează
administratorul/lichidatorul despre admiterea creanțelor curente a debitorului administrat și va
solicita acestuia din urmă asigurarea achitării creanțelor în termen de 15 zile, inclusiv face uz
de prevederile imperative statuate de art. 67 și art. 71 din Legea insolvabilității în situația în
care se constată că creanțele curente au fost admise din culpa administratorului autorizat.

În același timp, în situația în care administratorul autorizat/lichidatorul nu îndeplinește

vădit atribuțiile stabilite prin lege ce duc la neachitarea datoriilor curente sau la gestionarea
defectuoasă a masei debitoare, Serviciul Fiscal de Stat sesizează Ministerul Justiției, iar
Subdiviziunea responsabilă de recuperarea creanțelor, asigură încasarea obligațiilor de plată
curente restante, prin intermediul modalităților de executare silită, avînd în vedere că
prevederile statuate de art. 81 din Legea insolvabilității, nu reglementează expres interdicția
de executare silită a creanțelor/restanțelor curente ale entității aflată în procedură de
insolabilitate.