UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT ID
CENTRUL : SIBIU

DISCIPLINA: DREPT FINANCIAR

TEMA :STINGEREA CREANȚELOR FISCALE

PRIN PLATĂ

Student :Vochescu Constantin Liviu

Anul :III SEMESTRUL I
 Conform prevederilor legale, obligaţiile bugetare individualizate prin titlu de creanţă
în sarcina contribuabililor se sting prin următoarele modalităţi: plată, compensare, executare
silită, prescripţie, anulare şi scădere.

Stingerea obligaţiilor fiscale prin plată

Stingerea obligaţiilor fiscale are loc, de regulă, prin această modalitate, contribuabilii
executându-şi de bunăvoie obligaţia impusă în mod unilateral de către stat. Plata sumelor
cuvenite bugetului de stat se poate realiza, în funcţie de caracteristicile veniturilor bugetare,
potrivit prevederilor legale care le instituie, în una din următoarele modalităţi: prin plată
directă, prin reţinere la sursă, prin aplicare şi anulare de timbre fiscale mobile.
Potrivit art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 61/2002, plata obligaţiilor fiscale se efectuează
de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă, contibuţie sau alte venituri bugetare,
inclusiv majorări de întârziere de orice fel, în următoarea ordine:
 Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte
sume reprezentând creanţe fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge
toate datoriile, atunci se stinge creanţa fiscală stabilită de contribuabil conform
numărului de evidenţă a plăţii înscris pe ordinul de plată pentru Trezoreria Statului.
 În situaţia în care contribuabilul nu stabileşte creanţa fiscală ce urmează a fi stinsaă,
organul fiscal competent va efectua stingerea obligaţiilor fiscale în următoarea ordine:
a. sume datorate în contul ratelor din graficele de plată a obligaţiilor fiscale, pentru care
s-au aprobat eşalonări şi/sau amânări la plată, precum şi dobânzile datorate pe
perioada eşalonării şi/sau amânării la plată şi calculate conform legii;
b. obligaţii fiscale principale cu termene de plată în anul curent, precum şi accesoriile
acestora, în orindea vechimii;
c. obligaţii fiscale datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în
ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;
d. dobânzi, penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale prevăzute la lit. c);
e. obligaţii fiscale cu termene de plată viitoare, la solicitarea debitorului.
Pentru creanţele bugetelor locale, din categoria obligaţiilor fiscale cu termene de plată
în anul curent, se sting cu prioritate obligaţiile stabilite ca urmare a inspecţiei fiscale. În mod
corespunzător, restituirea sau ambursarea sumelor nedatorate sau plătite în plus se vor face
din contul bugetar respectiv.
În situaţia în care contribuabilul nu-şi execută obligaţiile bugetare, la plata acestor
obligaţii vor fi obligaţi, în condiţiile legii, moştenitorii care au acceptat succesiunea
debitorului decedat; cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile persoanei
juridice supuse divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz; persoana căreia i s-a
stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment; persoana care
îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act
încheiat în formă autentică, cu adigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată. De
asemenea, obligaţia de plată poate fi asumată de terţe persoane, printr-un angajament de plată
sau printr-un act de garanţie, încheiate în formă autentică.
A) Executarea obligaţiei bugetare prin plată directă poate avea loc prin decontare
bancară, în numerar, prin mandat poştal sau prin anulare de timbre fiscale mobile
 Plata prin decontare bancară presupune intervenţia unei unităţi bancare – un terţ faţă
de raportul juridic bugetar existent între contribuabil şi stat – la care subiectul plătitor
(persoană fizică sau juridică) are deschis un cont.
La termenele stabilite de prevederile legale pentru fiecare tip de obligaţie fiscală,
subiectul plătitor va calcula şi va dispune unităţii bancare virarea din contul său la bugetul de
stat a sumelor datorate. Ordinul dat băncii în acest sens se constată prin dispoziţia de plată, în
care se înscriu datele din care să rezulte natura venitului şi destinaţia sa – bugetul central sau
bugetele locale.
La primirea dispoziţiei de plată, unitatea bancară are obligaţia de a verifica aspectele
legate de completarea corectă a formularului de către subiectul plătitor , indicarea exactă de
către acesta a contului bugetar în care va fi virată suma respectivă, precum şi respectarea
termenului legal de plată.
În măsura în care se constată că ordinul de plată a fost dat ulterior momentului în
care creanţa bugetară a devenit exigibilă, unitatea bancară va calcula majorările de întârziere
aferente şi va prelua această sumă o dată cu cea care face obiectul obligaţiei fiscale. Această
posibilitate a unităţii bancare de a calcula şi încasa majorările de întârziere datorate pentru
neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat îşi are raţiunea în faptul că aceste majorări
curg de drept din ziua în care creanţa bugetară a devenit exigibilă, fără a fi necesară
îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Prin urmare, ordinul dat de subiectul plătitor băncii
pentru virarea sumelor ce fac obiectul obligaţiei bugetare va fi considerat ca fiind dat şi pentru
virarea majorărilor de întârziere.
Băncile au obligaţia de a vira sumele reprezentând venituri bugetare în aceeaşi zi în
care au debitat contul plătitorului. Nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite
bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului
plătitorului, nu îl exonerează pe plătitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage
pentru acesta obligaţia la plata majorărilor de întârziere. Pentru recuperarea sumelor datorate
bugetului şi nedecontarea de unităţile bancare, precum şi a majorărilor de întârziere, plătitorul
se poate îndrepta împotriva unităţii bancare respective.
Data plăţii va fi data la care banca a debitat contul plătitorului pe baza instrumentelor
de decontare.
Dovada executării obligaţiei bugetare prin virare se face cu copia după dispoziţia de
plată, certificată de banca prin care s-a făcut plata.
Plata în numerar presupune achitarea în această modalitate a sumelor datorate
bugetului de stat, de către subiectul plătitor, prin prezentarea acestuia sau a reprezentantului
său la organele fiscale competente sau prin mandat poştal. De regulă, plata în numerar se
efectuează la unităţile trezoreriei statului, dar prin excepţie, unele plăţi pot fi efectuate şi la
unităţi ale CEC, unităţi poştale sau administraţii financiare.
Data plăţii, în situaţia plăţii efectuate în numerar este data înscrisă în documentul de
plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal. În situaţia în care plata se
face prin mandat poştal, acesta va fi adresat unităţii bancare la care îşi are conturile organul
sau persoanele abilitate de organul fiscal. Obligaţia bugetară se consideră achitată la data
înscrisă în documentul de plată eliberat de organul căruia i s-a făcut plata.
Plata prin aplicarea şi anularea de timbre fiscale mobile se face în momentul
întocmirii actului pentru care se datorează taxa de timbru. În privinţa taxelor pentru care plata
s-a făcut prin aplicarea şi anularea de timbre fiscale mobile nu mai este posibilă restituirea,
deoarece prin anularea sa, timbrul fiscal şi-a pierdut valoarea, nemaiputând fi utilizat.
Dovada plăţii taxelor de timbru realizate în această modalitate se face prin marca
timbrului aplicată pe actul întocmit. În situaţia obligaţiilor fiscale care se sting prin anulare de
timbre fiscale mobile, data plăţii este data înregistrării la organul competent a documentului
sau a actului pentru care s-au depus şi anulat timbrele datorate potrivit legii.

B) Executarea obligaţiei bugetare prin reţinere la sursă

Acest mod de executare a obligaţiei bugetare se realizează prin calcularea, reţinerea
şi vărsarea veniturilor bugetare de către o altă persoană decât contribuabilul.
Între persoana care deţine şi varsă la bugetul de stat sumele reprezentând obligaţii
fiscale şi contribuabil, există un raport juridic, în cadrul căruia prima persoană (fizică sau
juridică) are obligaţia de a plăti contribuabilului o sumă de bani. Această sumă de bani va
reprezenta pentru contribuabil un venit impozabil.
Prin reţinerea la sursă a sumelor datorate ca impozit pentru acest venit de către
contribuabil, cealaltă parte a raportului juridic va scădea din suma pe care o datorează
contribuabilului, suma pe care acesta trebuie să o plătească către bugetul de stat.
Astfel, obligaţia de a calcula şi vărsa impozitul va reveni altei persoane decât
contribuabilul, care păstrează însă calitatea de debitor în privinţa impozitului respectiv.
Instituirea acestui mod de executare a obligaţiei bugetare prezintă o serie de avantaje
pentru creditorul acestei obligaţii – statul – reprezentând prin organele fiscale competente:
 avantajul siguranţei, deoarece această modalitate de a reţine impozitul la sursă reduce
considerabil posibilităţile de sustragere de la plată;
 avantajul rapidităţii – este eliminată procedura potrivit căreia contribuabilul
întocmeşte o declaraţie de impunere ce stă la baza emiterii titlului de creanţă bugetară.
Obligaţia fiscală va fi executată chiar în momentul în care se stabileşte materia
impozabilă, respectiv venitul ce urmează a fi distribuit contribuabilului;
 avantajul comodităţii – prin acest sistem de executare a obligaţiei bugetare, organele
fiscale competente vor trebui să urmărească efectuarea plăţii de către o singură
persoană – de exemplu, angajatorul, în loc de a urmări îndeplinirea acestei obligaţii de
plată de către mult mai multe persoane, în acelaşi exemplu, angajaţii.
Din compararea acestor avantaje, rezultă că sistemul reţinerii la sursă permite
realizarea veniturilor bugetare cu costuri mult mai reduse decât cele pe care le presupune
sistemul plăţii directe.
Această modalitate de executare a obligaţiei bugetare este reglementată în legislaţia
noastră în domeniul impozitelor pe salarii, a impozitelor pentru drepturile de autor, drepturi de
proprietate intelectuală, a impozitului asupra veniturilor realizate în România de către
nerezidenţi.
Potrivit legii privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, “constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă, reţinerea şi
nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite
sau contribuţii cu reţinere la sursă”.
C) Executarea obligaţiei bugetare prin aplicarea şi anularea de timbre fiscale
mobile
 Obligaţia bugetară care comportă un asemenea mod de stingere este aceea de plată a
taxelor de timbru, având o valoare de până la 10.000 de lei. Plata prin aplicarea şi anularea de
timbre fiscale mobile se face în momentul întocmirii actului pentru care se datorează taxa de
timbru.
În privinţa taxelor pentru care plata s-a făcut prin aplicarea şi anularea de timbre
fiscale mobile, nu mai este posibilă restituirea, deoarece, prin anularea sa, timbrul fiscal şi-a
pierdut valoarea, nemaiputând fi utilizat.
Dovada plăţii taxelor de timbru realizate în această modalitate se face prin marca
timbrului aplicată pe actul întocmit.