Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Principii:
a) Aplicarea unitară a legislaţiei
- Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul
României, urmărind stabilitatea corectă a sumelor datorarte bugetelor publice
e) Dreptul de a fi ascultat
- Contribuabilului terebuie să i se asigure posibilitatea de a-şi exprima punctul de
vedere în legătură cu împrejurările ce sunt relevante în luarea deciziei de către
organul fiscal
EXCEPŢII !!!
- atunci când ar atrage întărzierea în luarea deciziei
- atunci când urmează să se ia măsuri de executare silită
- atunci când situaţia de fapt prezentată de contribuabil nu modifică sau modifică
nesemnificativ cuantumul creanţei fiscale ce urmează să se stabilească în sarcina
acestuia
f) Obligaţia de cooperare
- Guvernează relaţiile dintre contribuabil şi organul fiscal
- Obligaţia contribuabiluilui de a sprijini organele fiscale în determinarea corectă a
stării de fapt, atât prin preyentarea faptelor cunoscute de aceştia cât şi prin
înmănarea mijloacelor fiscale care îi sunt cunoscute
Amânarea plății: Persoana sau compania poate obține o perioadă de grație în care să nu fie
obligată să facă plăți regulate. Aceasta poate fi o opțiune temporară, iar plățile ulterioare pot fi
reprogramate într-un mod convenabil pentru debitor.
Reducerea plăților: Se poate ajunge la o înțelegere cu creditorul pentru a reduce suma plăților
regulate pentru o anumită perioadă de timp. Aceasta poate fi o soluție temporară în situații în
care debitorul întâmpină dificultăți financiare temporare.
Pauză la plăți: Persoana sau compania poate beneficia de o perioadă în care nu este necesar să
facă plăți. Aceasta poate fi o soluție în cazul unor circumstanțe excepționale, cum ar fi pierderea
locului de muncă sau probleme de sănătate.
Înlesnirile la plata pot fi acordate în urma unei negocieri între creditor și debitor, iar condițiile
pot varia în funcție de situație. Este important ca debitorul să comunice deschis și să solicite
sprijinul creditorului în cazul în care întâmpină dificultăți în a-și îndeplini obligațiile financiare.
3. Executarea silită prin poprire
DEFINIŢIE
Poprirea este acea modaliatte de executare silită a creanţelor fiscale ce cade asupra sumelor de bani
reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti exprimate în lei şi în valută, titluri de valoare, alte bunuri
mobile incorporale deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane pe care
aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente
DEFINIŢIE
Terţul prprit este persoana fizică sau juridică ce datorează sume de bani debitorului fiscal, cu orice
titlu, sau care le va datora în viitor în baza unor raporturi juridice existente la data la care proprirea a
devenit executorie
I) ETAPA ADMINISTRATIVĂ
Obiectul contestaţiilor
- Titlurile de creanţă, dar nu este exclusă nici posibilitatea alocării altor categorii de acte
administrativ-fiscale
- Se poate solicita diminuarea, anularea taxelor, impozitelor, datoriilor vamale, contribuţiilor,
dobânzilor sau a penalităţilor
- O precizare deosebit de importantă se referă la organele fiscale emitente ale actului
administrativ fiscal contestat. În categoria organelor fiscale sunt incluse, pe lângă cele cu
atribuţii specifice din cadrul Ministerului de Finanţe Publice, şi scructurile financiare fiscale
din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale
Forma contestaţiei
- Întotdeauna scrisă
- Conţinutul este indicat in mod expres de legiuitor:
Date de identificare
Obiectul contestaţiei
Motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază contestaţia
Dovezi
Semnătura contestatarului/ îmouternicitului legal al acestuia
Termen de depunere
- 30 de zile de la data comunicării actului
- Nerespectarea termenului atrage sancţiunea decăderii
Organul competent
- Diferă în funcţie de natura creanţei, cuantumul sumei contestate şi alte aspecte referitoatre
la obiectul contestaţiei: structură specializată din cadrul Direcţiilor Generale Regionale ale
Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Soluţionare din cadrul ANAF şi contestaţiile ce au ca
obiect taxe, impozite, contribuţii, organe fiscale emitente
- În vederea soluţionării corecte şi juste a contestaţiilor uneori este necesară introducerea
altor persoane înafară de petentul în procedura de soluţionare, persoane a cărăr interese de
natură fiscală pot fi afectate
- Se poate dispune suspendarea soluţionării cauzei prin decizie motivată
- În soluţionarea contestaţiei, organul competent va pronunţa:
Decizie: dacă organul face parte din structura ANAF
Dispoziţie: dacă organul competent este o autoritae a administraţiei publice locale
Soluţiile
- Aupra contestaţie pot fi adoptate prin deciziile pronunţate
- Sunt de admitere în totalitate sau în parte a contestaţie
- Pot să fie şi respinse
- Deciziile pot fi atacate la instanţa de judecată competentă
- Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti este dată de domiciliul/ sediul
contestatorului
Citarea părților și întocmirea dosarului: Instanța va cita părțile implicate în litigiu pentru a se
prezenta la termenul de judecată. Dosarul va fi întocmit, iar părțile vor avea acces la el pentru a-și
pregăti apărarea.
Dezbaterile în instanță: La termenul de judecată, părțile vor avea ocazia să-și expună argumentele și
să prezinte probele în sprijinul poziției lor. Instanța va asculta argumentele ambelor părți și va
analiza probele prezentate.
Pronunțarea hotărârii: După dezbateri și analiza probelor, instanța va pronunța hotărârea în cauză.
Hotărârea poate fi favorabilă contribuabilului sau autorităților fiscale, parțial favorabilă sau poate
respinge cererea. Aceasta reprezintă decizia finală în litigiul fiscal.
Posibilitatea apelului: Dacă una dintre părți nu este mulțumită de hotărârea instanței de fond, poate
formula un apel la instanța superioară. Procedura de apel presupune reluarea procesului în fața unei
instanțe superioare, care va analiza din nou argumentele și probele prezentate.
Executarea hotărârii: Dacă hotărârea devine definitivă, instanța va emite un titlu executoriu, iar
autoritățile fiscale vor putea executa decizia, cum ar fi recuperarea sumelor datorate de contribuabil
sau aplicarea altor măsuri prevăzute de hotărâre.
5. Competenţa organelor fiscale
a) Competenţă generală
- Se referă a administrarea creanţelor fiscale, exercitarea controlului şi emiterea normelor de
aplicare a prevederilor legale în meterie fiscală
b) Competenţă materială
- Ansamblul atribuţiilor stabilite prin Constituţie şi/sau lege, ce le conferă acestora drepturi şi
obligaţii menite a delimita cadrul de desfăşurare a activităţiilor specifice pe linie verticală
(ex: ierarhizarea diferitelor categorii de organe financiar-fiscale)
c) Competenţă teritorială
- Admnistrarea taxelor, impozitelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetelor publice se
stabileşte în funcţie de locul unde se află domiciliul fiscal al contribuabilului
- În cazul contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României, printr-
un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal pe al cărui teritoriu se realizează, în
întregime sau cu preponderenţă, cifra de afaceri
Reprezintă mijlocul procedural prin care creditorii fiscali, indiferent că este vorba de stat sau despre
unităţile administrativ teritoriale, acţionează pentru a-şi ocroti interesele financiare pe care le au în
raport cu debitorii lor fiscali.
Cazuri:
- În cazul suspendării lor silite
- Ridicării măsurilor asiguratorii
- Asumării obligaţiei de plată de către o altă persoană prin semnarea unui angajament de
plată
- Alte cazuri prevăzute de lege
Măsurile asiguratorii
- Sunt acele mijlaoce procesuale ce au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale
debitorului sau a bunurilor care formează obiectul procesului pentru a evita dispariţia,
ditrugerea sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului
Trăsături:
- Sunt instrumente procedurale puse la dispoziţia creditorului pentru a-şi putea garanta
creanţa
- Pot fi dispuse numai de către o instanţă judecătorească printr-o hotărâre care la rândul ei
poate face obiectul exercitării căilor ordinare de atac
- - sunt solicitate de către un creditor care nu dispune încă de un titlu executoriu pentru a-şi
satisface creanţa
Categorii:
- Sechestru judiciar
- Sechestru asiguratoriu
- Proprire asiguratorie
OBS!!!
Pentru determinarea stării de fapt organele fiscale administrează mijloace de probă, procedând la:
b) Solicitarea de expertize
- Posibilitatea apelării la serviciile unui expert este deschisă oricăror împrejurări care reclamă
această necesitate, cu condiţia să îi comunice şi contribuabulului, în scirs, numele expertului
- Experţii au obligaţia de a păstra secretul fiscal asupra datelor şi informaţiilor pe care le
dobândesc
- Onorariile vor fi suportate din bugetul organului fiscal care a solicitat aceste servicii
c) Folosirea înscrisurilor
- Contribuabilul este principalul subiect în sarcina căruia cade obligaţia legală de a pune la
dispoziţia organului fiscal orice înscrisuri doveditoare solicitate de către acesta
Sarcina probei
- Contribuabilui trebuie să dovedească actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi
a cererilor adresate organului fiscal
- Organul fiscal trebuie să motiveze decizia de impunere pe bază de probe/ pe bază de
contraprestaţii proprii
8. Executarea silită a creanţelor fiscale: noţiune, organe de executare, condiţiile şi modificarea
cursului executării silite
Subiecţii:
- Activ: organul de executare silită
- Pasiv: debitorul fiscal
Dreptul de creanţă
DEFINIŢIE:
Dreptul de creanţă reprezintă acel drept patrimonial în temeiul cărora subiectul activ, numit
creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, ca acesta să dea, să facă sau să nu facă ceva, să
îndeplinească o obligaţie corelativă prin executarea căreia se realizează dreptul debitorului.
Caractere juridice
DEFINIŢIE:
Dreptul de creanţă fiscală este acel drept al statului de a pretinde plata taxelor, impozitelor şi
contribuţiilor de către contribuabili
Neplata la termen a creanţelor fiscale poate produce dezechilibre majore în plan economic, care pot
fi, doar într-o oarecare măsură, contractate prin obligarea debitorilor fiscali la plata dobânzilor şi
penalităţilor de întârziere sau a majorărilor de întârziere, după caz
DEFINIŢIE:
Penalitatea de întârziere, aceasta este, conform Codului de procedură fiscală, o obligație fiscală
accesorie reprezentând sancțiunea pentru neachitarea la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale
principale
- Primul act normativ care consacră legislativ conceptul de majorări de întârziere a fost O. G.
11/1996 privind executarea creanţelor bugetare
- Pe parcursul timpului, legea a superit numeroase modificări, pânp la apariţia O.G. 39/2010
DEFINIŢIE
Titlul de creanţă fiscală reprezintă actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa
fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii
Trăsături:
1) Caracterul legal
- Rezultă din obligativitatea emiterii lui pe baza şi în conformitate cu legile în vigoare
2) Caracterul declarativ
- Prin emiterea sau confirmarea titlurilor de creanţă fiscală de către organele competente se
constată doar dreptul statului de a încasa sumele de bani datorate bugetului de stat şi
obligaţia de revizuire a contribuabilului
3) Caracterul executoriu
- Emiterea actului în realizarea puterii de stat şi prezumţia de legalitate de care el beneficiază
are ca efecte producerea inevitabilă a consecinţelor juridice ale titlului de crenţă, fără a mai
fi necesară cercetarea legalităţii acesteia, fiind posibilă executarea directă
DEFINIŢE:
Este o modalitate a executării silite care cade asupra bunurilor mobile ale debitorului persoană fizică
sau persoană juridică
Modalităţi
o
13. Clasificarea titlurilor de creanţă fiscală şi categorii de titluri de creanţă fiscală
Clasificare:
Categorii:
1) Decizia de impunere
2) Declaraţia fiscală
3) Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii
4) Declaraţia vamală
5) Decizia prin care se stabilesc şi se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte sume
ce se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile acestora
6) Procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională, reîntocmit de organul competent
pentru obligaţia privind plata amenzilor contravenţionale
7) Decizia de atragere a răspunderii solidare
8) Prdonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti pentru
amenzile, cheltuielile judiciare/alte obligaţii fiscale ce se pot stabili de procuror sau de către
instanţa judecătorească
9) Decizia emisă de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc
14. Procedura de licitaţie
-in situatia lichidarii / dizolvarii unui contrib, pentru determinarea profitului impozabil ( se ia in calcul si
profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia)
-in cazul fuziunii/divizarii unui contrib. care isi inceteaza existenta
-in situatiile in care ulterior individualizarii obligatiei in sarcina unui contribuabil, aceasta solicita si
obitine acordarea de inlesuiri prevazute de lege : amanari, esalonari,
-modificarea in privinta termenelor la care va fi scadenta, fie in privinta cuantumului sumei ce face
obiectul obligatiei
-este acea modalitate de executare silita care are ca obiect bunurile imobile apartinand debitorilor
fiscali, pers fizice / pers juridice
-declansarea executarii silite imobiliare este precedata de procedura comunicarii somatiei
-executarea silita imobiliara se intinde
II . Aplicarea sechestrului
-se realizeaza prin intocmirea unui proces verbal de sechestru
-sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipoteca legala
-pentru bunurile imobile sechestrate, organul de executare silita va solicita biroului de carte funciara
competent teritoriala sa efectueze inscriptia ipotecara in baza procesului verbal de sechestru
Definitie :
Contenciosul fiscal reprezinta ansamblul actiunilor si cailor de atac prin care se solutioneaza de
catre autoritatea judecatoreasca a statului cu putere de adevar legal, toate litigiile ce deriva din procesul
de impunere si care pun fata in fata contribuabilul (pers fizica / pers juridica) si organele fiscal-
administrative ale statuluii
Categorii :
1.Contencios fiscal de drept comun -> desemneaza actiunile si caile de atac prin care instantele
judecatoresti de drept comun solutioneaza dupa regulile de procedura comune, litigiile iscate intre
contribuabili si organele fiscale ale statului sau ale unitatii administrativ teritoriale
2.Contencios adiministrativ-fiscal -> desemneaza ansamblul cailor de atac impotriva actelor de impunere
si de control prin care se solicita diminuarea / anularea creantelor fiscale, care se solutioneaza dupa o
procedura speciala de catre organele administrativ jurisdictionale si / sau instante judecatoresti.
18. Stingerea creanţelor fiscale prin darea în plată, anulare şi amnistie fiscală
I . Stingerea creantelor fiscale prin darea de plata
Conditii pentru ca darea in plata sa poata opera :
-realizarea creantei prin interventia fortei de constrangere a statului este posibila dupa implinirea
termenului de scadenta, dar nu mai tarziu de implinirea termenului de prescriptie.
Termenul de prescriptie in materia urmaririi creantelor fiscale este de 5 ani si incepe sa curga de la 1
ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul organului fiscal de a cere executarea silita a
creantelor fiscale.
Curgerea termenului de prescriptie poate suferi unele modificari, respectiv, el poate fi suspendat /
intrerupt.
1.Evaziunea fiscala
-exploatare a creantelor legislative, se realizeaza prin mijloace aparent legale
-sustragerea prin orice modalitate de la impunerea si de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor
-se urmareste sa nu fie stabilite corect creantele sau sa nu se plateasca dupa ce deja au fost stabilite
corect
-potentialul evazionist va cauta sa disimuleze pers contribuabilului incercand sa demonstreze ca este un
subiect ce beneficiaza de scutire ori reducere de impozit fie sa se ascunda in spatele unor constructii
juridice cu sau fara pers juridice care nu au capacitate juridica de natura fiscala
- efecte: - prejudicierea statului
- afecteaza constituirea de venituri bugetare
2. Frauda fiscala
-legislatia romana nu o reglementeaza
-factori care au contribuit la aparitia acestui fenomen
-i
- dezvoltarea mijloacelor de transport si comunicare
- dezvoltarea relatiilor comerciale internationale si societatilor multinationale de capitaluri
- are ca rezultat prejudicierea statului si se realizeaza prin mijloace evident nelegale
- inselaciunea, act de rea credinta savarsita pentru a realiza un castig de pe urma atingerii dreptului
altuia
-afecteaza fonduri publice deja constituite aflate la nivelul unui buget public, in partea de cheltuieli
-reprezinta scopul final urmarit de-a lungul intregii proceduri fiscale inca de la stabilirea acestora
Plata este modalitatea clasica de stingere a unei creante fiscale generand in acelasi timp si
realizarea acestuia
-se efectueaza prin intermediul Trezoreriei Statului ca structura din cadrul Ministerului Finantelor
Publice
Daca comunicarea s-a facut intre 5-15 zile -> plata pana in 5 a lunii urmatoare
Daca comunicarea s-a facut intre 16-31 zile -> plata pana la data de 20 a lunii urmatoare
Daca plata se face in numerar, momentul efectuarii coincide cu data inscrisa pentru documentul
doveditor al platii
Daca se efectueaza prin mandat postal -> coincide cu data postii inscrisa pe acel mandat
Daca se efectueaza prin decontare bancara -> mandatul efectuat se considera a fi la data la
caare bancile debiteaza contul platitorului
Daca se face prin anulare de timbru mobil -> data inregistrata la organul competent al actului
pentru care s-au depus si anulat timbrele mbile
In cazul in care sunt concurente mai multe tipuri de creante fiscale, iar debitorul nu achita o
suma suficienta pentru a le stinge pe toate se va stinge creanta fiscala pe care o va indica debitorul.
22. Insolvabilitatea debitorului fiscal şi deschiderea procedurii insolvenţei
-creantele fiscale se mai pot stinge si prin declararea starii de insolvabilitate a debitorului
-are loc scaderea creantelor din evidentele organelor fiscale, respectiv radierea lor dupa implinirea
termenului de prescriptie si numai daca in acest interval de timp debitorul fiscal declarat in stare de
insolvabilitate nu a mai realizat nici un fel de bunuri sau venituri urmaribile
-creantele pentru care a fost declarata starea de insolvabilitate vor fi trecute intr-o evidenta separata, cu
caracter specia
-verificarea insolvabilitatii debitorului se va face cel putin o data pe an, repetandu-se, ori de cate ori se
considera a fi necesar
In cazul in care se constata ca debitorul a dobandit venituri sau bunuri urmaribile dupa
declararea starii de insovabilitate organele de executare vor lua masuri de revenire a creantelor fiscale
din evidenta separata in evidenta curenta si de executare silita a debitorului, daca este necesar
-daca la sfarsitul perioadei de prescriptie nu se constata dobandirea unor bunuri sau venituri urmaribile,
organele de executare vor proceda la scaderea creantelor fiscale din evidenta analitica pe platitor. La o
astfel de scadere se va proceda chiar in cursul perioadei de prescriptie, daca debitorul fiscal pers fizica a
decedat sau a disparut si nu are mostenitori care sa ii fi acceptat succesiunea.
Deschiderea procedurii insolventei este o modalitate de stingere a creantelor fiscale care, cel
putin partial, ar putea conduce la realizarea sumelor de bani la bugetul public -> se poate face numai in
cadrul procedurii de insolventei, in care creditorul fiscal va sta alaturi de ceilalti creditori ai debitorului
fiscal, in scopul acoperirii, cel putin partiale a creantelor ce li se cuvin.
Procedura insolventei persoanelor juridice este reglementata de legea nr 85/2006 si nu trebuie
confundata cu insolvabilitatea debitorului fiscal, ca modalitate de stingere a creantelor fiscale ce poate
afecta pers fizica / pers juridica ce nu are nici un fel de bunuri sau venituri urmaribile si nici nu
dobandeste astfel de bunuri pana la implinirea termenului de prescriptie.
-in momentul declararii creantelor fiscale catre lichidatorii judiciari are loc si scoaterea acestora din
evidenta curenta si trecerea in evidenta fiscala pe platitor
-cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii insolventei se vor inainta instantelor
judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni
-daca cuantumul creantelor fiscale datorate de debitorul fiscal sunt mai mari de 50% din totalul
datoriilor acestuia, organele fiscale au posibilitatea de a desemna ele un lichidator, urmand ca cererea
sa fie supusa aprobarii judecatorului sindi, care va trebui sa se pronunte in cadrul primei sedinte de
judecata.
23. Mijloace şi metode de combatere a evaziunii şi fraudei fiscale
În România, prin măsurile interne care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale, se regăsesc:
Cooperarea internaţional
- Este necesară pentru a remedia cele două fenomene prejudiciante atât pentru bugetele
naţionale ale statelor vizate, cât şi pentru dezvoltarea shimbuilor internaţionale în condiţii
de concurenţă loială
Cooperarea bilaterală
- Stabileşte o asistenţă administrativă între serviciile fiscale naţionale
Schimbul de informaţie
- Este limitat de anumite categorii de impozite şi trebuie să se bazeze pe regula secretului
fiscal
Cooperarea multilaterală
- Este una dintre cele mai utilizate metode de acţiune împotriva fraudei şi evaziunii fiscale
- Administraţiile financiare naţionale trebuie să coopereze pe scară largă
24. Restituirea şi compensare
Restituirea sumelor se face la cererea celui care considera ca detine astfel de creante si poate si
dovedi acest lucru
Situatii cand poate interveni restituirea :
-cand s-au efectuat plati fara existenta unor titluri de creanta
-cand s-au efectuat plati in plus fata de obligatia fiscala
-cand s-au efectuat plati rezultate in urma unor erori de calcul
-cand s-au efectuat plati rezultate in urma aplicarii eronate a unor prevederi legale
-cand legea prevede rambursarea unor sume de la bugetul de stat
-cand organele judiciare / alte organe dispun de restituirea unor sume
-poate opera si din oficiu in cazul diferentelor de impozitae rezultate din regularizarea anuala a
impozitului pe venitul pers fizice -> restituirea se va face in terme de 60 de zile de la data comunicarii
decizieide impunere
Conditie fundamentala
25. Sa existe creante reciproce intre autoritatile legale sa administreze sumele de bani care
circula prin intermediul bugetelor publice, pe de-o parte, si debitorii fiscali pe de-o alta parte
26. Reciprocitatea calitatii de debitori si de creditor trebuie sa se refere la aceeasi subiecti
(debitorul fiscal sa aiba in acelasi timp si debite, dar si creante fata de Ministerul Finantelor
Publice, fie fata de o anumita autoritate a administratiei publice locale)
Compensarea se face de catre organul fiscal competent fie din oficiu, fie la cererea debitorului.
Cererea trebuie sa cuprinda elemente de identificare ale solicitantului si trebuie insotita de
documentele care dovedesc dreptul contributiei la rambursarea ori restituirea sumelor a caror
compensare se solicita.
Dreptul de a cere compensarea / restituirea, dupa caz, se prescrie in termen de 5 ani.
25. Contestaţia la executarea silită
Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderi, termen ce poate sa
curga de la una din urmatoarele date:
cand contestatorul a luat la cunostinta de executare ori de actul de executare pe care le
contesta din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita
cand contestatorul a luat la cunostinta in aceleasi conditii ca cele de mai sus de refuzul
organului de executare de a indeplini un act de executare
cand cel interesat a luat la cunostinta, de asemena, in conditiile de mai sus, de eliberarea sau de
distribuirea sumelor pe care le contesta
Solutiile ce stau la indemana instantei de judecata sunt diferite. Astfel daca admite contestatia la
executare, instanta dupa caz, poate dispune :
-anularea actului de executare contestat ori indreptarea acestuia
-anularea / lamurirea titlului executoriu
-efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata
In cazul in care se admite contestatia, instanta judecatoreasca poate dispune fie anularea actului
de executare contestat / indepartarea acestuia, fie anularea ori incetarea executarii silite, fie anularea
ori incetarea executarii silite, fie anularea ori lamurirea titlului executoriu, fie chiar efectuarea unui act
de executare a carui indeplinire a fost refuzata.
Daca insa se respinge contestatia, constatatorul poate fi obligat, la cererea organului de
executare, la despaguiri pt pagubele cauzate prin intarzierea executarii silita e, iar cand se constata c a
fost exercitata cu rea-credinta, el poate fi sanctionat cu amenda.
Lamurirea titlului executoriu – nu se poate referi decat la aspectele formale care sa conduca la
stabilirea valabilitatii sau, dimpotriva, a nevalabilitatii acestuia .
26. Actele administraţiei fiscale
-acte emise de organele fiscale competente in aaplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau
stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale
- Trasaturi -
Lipsa unora dintre elemente atrage nulitatea actului aministrativ fiscal ->
aceasta se poate contesta din oficiu sau la cerere
Pot fi emise si in forma electronic
Comunicarea actului se face prin :
1.prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului de catre
acesta sub semnatura
2.prin persoanele imuternicite ale organelor fiscale
3.prin posta
Pregatirea inspectiei fiscale - se face in prealabil de catre organul fiscal care urmeaza sa efectueze
inspectia si presupune studierea situatiei fiscale a contribuabilului, evaluarea riscurilor fiscale si a
neconformitatilor posibile, precum si intocmirea planului de inspectie.
Anuntarea inspectiei fiscale - organul fiscal anunta contribuabilul in scris cu privire la intentia sa de a
efectua o inspectie fiscala, precizand perioada si obiectul inspectiei, precum si drepturile si obligatiile
contribuabilului in cadrul acesteia.
Incheierea inspectiei fiscale - in functie de rezultatele inspectiei fiscale, organul fiscal intocmeste o
incheiere care poate sa cuprinda obligatiile fiscale suplimentare, precum si eventualele sanctiuni aplicate
contribuabilului.
Finalizarea inspectiei fiscale - in cazul in care contribuabilul nu depune contestatie sau dupa solutionarea
acesteia, incheierea devine definitiva si executorie, iar organul fiscal poate sa inceapa procedurile de
recuperare a sumelor datorate de contribuabil.