Introducere in studiul partii speciale

I
1. Partea specială a dreptului penal este formată din:
a) normele juridice aplicabile procesului penal;
b) normele juridice care descriu faptele periculoase din
punct de vedere social ce constituie infracţiuni;
c) normele juridice din partea generală a Codului penal.

2. Normele penale cu caracter special pot fi găsite în:

a) partea generală a Codului penal;
b) partea specială a Codului penal;
c) legi speciale conţinând dispoziţii penale;
d) legi complinitoare.

3. Părţile componente ale normei juridice speciale sunt:

a) ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea
b) ipoteza şi dispoziţia
c) dispoziţia şi sancţiunea.

4. Obiectul părţii speciale a ramurii dreptului penal constă

în:
a) incriminarea faptelor care constituie infracţiuni;
b) stabilirea pedepselor pentru faptele care constituie
infracţiuni;
c) ansamblul de cunoştinţe despre dreptul penal.

5. Codul penal român a intrat în vigoare:

a) în 1 februarie 2009;
b) în 1 februarie 2014;
c) în 1 februarie 2015.
II
1. Omorul este o infracţiune:
a) omisivă;
b) comisivă care se poate comite numai prin acţiune;
c) comisivă care se poate comite prin acţiune sau inacţiune;
 2. În cazul în care făptuitorul ucide din eroare, pe o altă
persoană decât aceea pe care intenţiona să o omoare:
a) eroarea asupra victimei înlătură caracterul penal al
faptei;
b) forma de vinovăţie a faptei este culpa;
c) forma de vinovăţie a faptei este preterintenţia.

3. Infracţiunea de omor se poate comite:

a) cu intenţie directă;
b) cu intenţie indirectă;
c) din culpă sau cu intenţie depăşită (preterintenţie).

4. În sarcina făptuitorului care imobilizează victima, în

timp ce un alt făptuitor îi aplică mai
multe lovituri puternice în cap, urmare cărora aceasta moare, se
va reţine :
a) complicitate la infracţiunea de omor;
b) coautorat la infracţiunea de omor;
c) lipsire de libertate în mod ilegal.

III
1. Când uciderea din culpă are ca rezultat moartea a trei
persoane, în sarcina
făptuitorului se va reţine:
a) un concurs de infracţiuni de ucidere din culpă;
b) o infracţiune de ucidere din culpă în formă continuată;
c) o infracţiune de ucidere din culpă în formă agravată.

2. În cazul infracţiunii de ucidere din culpă,

a) dacă moartea victimei se datorează atât culpei

făptuitorului cât și culpei
victimei, răspunderea penală a autorului pentru ucidere din
culpă este exclusă;
b) dacă moartea victimei se datorează exclusiv culpei
acesteia, răspunderea penală a făptuitorului pentru ucidere din
culpă este exclusă;
 c) moartea victimei trebuie să se datoreze exclusiv culpei
făptuitorului.

3. În dreptul penal român, uciderea din culpă:

a) se pedepseşte dacă se datorează încălcării regulilor
pentru exerciţiul unei profesii ;
b) se pedepseşte dacă se datorează încălcării regulilor
pentru exerciţiul unei meserii;
c) se pedepseşte dacă se datorează încălcării regulilor
pentru exerciţiul unei activităţi.

4. Fapta persoanei care îi înmânează un revolver

sinucigașului:
a) constituie participație improprie la infracțiunea de
determinare sau înlesnire a sinuciderii
b) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
determinare sau înlesnire a sinuciderii dacă sinuciderea are loc
prin folosirea revolverului
c) constituie tentativă la infracțiunea de determinare sau
înlesnire a sinuciderii, dacă nu se produce moartea victimei.

IV
1. Actele intenţionate de violenţă care au produs victimei,
leziuni vindecabile în cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale,
constituie infracţiunea de:
a) vătămare corporală;
b) lovire sau alte violenţe în formă agravată;
c) lovire sau alte violenţe în formă simplă.

2. În sarcina făptuitorului care loveşte cu intenţie, în

aceeaşi împrejurare, două persoane, cauzându-le leziuni ce
necesită în cazul fiecăreia, până la 90 de zile de îngrijiri
medicale, se va reţine:
a) o infracţiune continuată de lovire sau alte violenţe;
b) un concurs de infracţiuni de lovire sau alte violenţe;
c) o singură infracţiune de lovire sau alte violenţe.
 3. Lovirea intenţionată a victimei cu pumnul în faţă, urmată
de dezechilibrarea acesteia şi lovirea capului de asfalt, cu
consecinţa morţii, întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de:
a) ucidere din culpă;
b) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
c) omor.

4. Pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe care s-a

comis împotriva unui membru de familie,
a) acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate;
b) acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu sau la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
c) poate interveni împăcarea părţilor sau retragerea
plângerii penale prealabile.

5. În cazul infracţiunii de vătămare corporală, care are ca

urmare imediată punerea în primejdie a vieţii persoanei, fapta se
comite cu:
a) intenţie directă calificată prin scop;
b) intenţie depăşită;
c) intenţia de a ucide.

V
1. Persoana care o ajută pe mamă să-şi ucidă copilul nou-
născut răspunde pentru:
a) complicitate la uciderea copilului nou-născut;
b) coautorat la omor;
c) complicitate la omor.

2. Uciderea copilului nou-născut se comite:

a) numai prin acţiune;
b) numai prin inacţiune;
c) atât prin acțiune cât și prin inacțiune.
 3. Pentru a constitui infracţiune, întreruperea cursului
sarcinii trebuie să se comită în vreuna din următoarele
împrejurări:
a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale
autorizate;
b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de
specialitate obstetrică-ginecologie şi drept de liberă practică
medicală, în această specialitate;
c) dacă vârsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămâni.

VI

1. Elementul material al infracţiunii de lipsire de libertate

în mod ilegal:
a) poate consta într-o acţiune ori inacțiune;
b) nu se poate realiza prin omisiune;
c) poate consta numai într-o acţiune care are ca rezultat
lipsirea de libertate.

2. Atunci când subiectul pasiv al infracțiunii de lipsire de

libertate în mod ilegal:
a) este un minor, fapta va fi pedepsită mai grav;
b) este format dintr-o pluralitate de victime, se va reține un
concurs de infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal;
c) este format dintr-o pluralitate de victime, se va reține o
singură infracțiune complexă de lipsire de libertate în mod
ilegal.

3. Dacă acțiunea de amenințare este cuprinsă în conținutul

altei infracțiuni:
a) se va reține atât infracțiunea de amenințare cât și cealaltă
infracțiune, în concurs formal;
b) se va reține doar infracțiunea care conține acțiunea de
amenințare;
c) oricare dintre variantele de mai sus.
4. Inculpatul a amenințat victima că o va ucide și imediat după
aceasta, i-a aplicat o loviturăcu cuțitul în inimă care i-a cauzat
decesul:

a) se va reține doar infracțiunea de omor;

b) se va reține atât infracțiunea de amenințare cât și aceea de
omor, în concurs formal;
c) se va reține atât infracțiunea de amenințare cât și aceea de
omor, în concurs real.

5. Infracţiunea de șantaj se comite:

a) cu intenție directă sau indirectă

b) cu intenție sau din culpă
c) cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit.

VII
1. În sarcina inculpatului care, pentru a întreţine un raport sexual
cu victima împotriva voinţei ei, o imobilizează, legând-o de
mâini şi de picioare pe durata actului sexual, se va reţine:
a) infracţiunea de viol;
b) infracţiunea de viol şi infracţiunea de lipsire de libertate în
mod ilegal în concurs real
c) viol în formă agravată.

2. În cazul violului săvârşit de două sau mai multe persoane

împreună, pentru a se reţine această formă agravată a infracţiunii
este necesar ca:
a) toţi făptuitorii să aibă calitatea de coautori;
b) făptuitorii să fi acţionat împreună;
c) cel puţin doi făptuitori să aibă calitatea de coautori.

3. Făptuitorul care întreţine acte sexuale orale cu un minor în

vârstă de 4 ani, fără a exercita asupra acestuia nici un act de
violenţă ori constrângere, răspunde pentru:
a) viol săvârşit asupra unui minor;
b) act sexual cu un minor;
c) agresiune sexuală comisă asupra unei persoane care nu a
împlinit vârsta de 16 ani.

4. Dacă inculpatul violează victima și apoi o ucide deoarece

aceasta l-a amenințat că va reclama fapta, el va fi condamnat
pentru:
a) infracțiunea de viol agravat care a avut ca urmare moartea
victimei;
b) infracțiunile de viol simplu și omor simplu, aflate în concurs
real;
c) infracțiunile de viol simplu și omor calificat, aflate în concurs
real.

5. Pentru infracțiunea de agresiune sexuală:

a) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate dacă fapta s-a comis în forma simplă din
alin. 1;
b) este posibilă împăcarea părților, indiferent de forma de
comitere;
c) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate pentru toate formele infracțiunii.

VIII

1. Fapta săvârşită de inculpat se încadrează în forma agravată a

infracţiunii de violare de domiciliu, atunci când a fost comisă:
a) de o persoană având asupra sa o armă;
b) prin folosire de calităţi mincinoase;
c) în timpul nopţii.

2. Infracţiunea de violare de domiciliu:

a) se poate comite chiar și de către proprietarul locuinței;
b) nu se poate comite de către proprietarul locuinței ;
c) nu se poate comite în coautorat.

3. Fapta inculpatului de a refuza să plece din biroul în care

victima muncește:
a) constituie infracțiunea de violare a sediului profesional;
b) nu constituie infracțiunea de violare a sediului profesional
dacă victima a fost aceea care i-a permis inculpatului accesul în
birou;
c) nu constituie infracțiune.

4. În cazul violării de domiciliu”locuința” poate fi:

a) cabana de vacanță;
b) barca amenajată pentru locuit;
c) cortul folosit pentru dormit.

5. Dacă făptuitorul pătrunde fără drept în locuința victimei, după

care îi sustrage mai multe bunuri, încadrarea juridică a faptelor
va fi:
a) violare de domiciliu și furt, în concurs real;
b) violare de domiciliu și furt, în concurs formal;
c) furt calificat.

IX

1. Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de furt se comite:

a) numai cu intenţie directă;
b) cu intenţie directă sau indirectă;
c) din culpă.

2. Constituie infracţiunea de furt calificat, sustragerea comisă:

a) asupra soţului sau unei rude apropiate;
b) asupra unei persoane adormite;
c) asupra unui minor în vârstă de 4 ani.

3. Furtul comis între soţi:

a) nu se sancţionează niciodată datorită relaţiilor matrimoniale

care există între ei;
b) se sancţionează cu o pedeapsă mai redusă decât aceea pentru
furt simplu sau calificat, după caz;
c) se sancţionează doar la plângere prealabilă, chiar dacă se
comite în condiţiile unui furt calificat.

4. Sustragerea săvârșită într-un taximetru constituie:

a) infracţiunea de furt calificat;
b) infracțiunea de furt simplu;
c) infracţiunea de furt calificat numai dacă sunt transportate cel
puțin două persoane.

1. Tâlhăria este o infracţiune:

a) complexă;
b) contra patrimoniului;
c) simplă.

2. Sustragerea unui bun de la o persoană adormită într-un

compartiment de tren constituie:
a) infracţiunea de furt, dacă victima şi-a provocat singură
această stare;
b) infracţiunea de tâlhărie, dacă făptuitorul a provocat starea de
inconştienţă a victimei;
c) infracţiunea de tâlhărie, chiar dacă victima şi-a provocat
singură această stare;

3. Infracţiunea de tâlhărie
a) poate absorbi lipsirea de libertate în mod ilegal;
b) nu poate fi reţinută în concurs cu lipsirea de libertate în mod
ilegal;
c) poate avea ca obiect material un bun mobil.

XI

1. Însuşirea de către făptuitor a unui bun mobil al altuia, deţinut

de către făptuitor cu orice titlu, constituie infracţiunea de:
a) furt;
b) însuşirea bunului găsit;
c) abuz de încredere.

2. Nerestituirea de către deținător, a unui bun, către proprietarul

acestuia:
a) constituie infracțiunea de abuz de încredere doar dacă
proprietarul solicită înapoierea acelui bun;
b) constituie infracțiunea de abuz de încredere în orice condiții;
c) nu constituie infracțiune.

3 Dacă administratorul unei societăți în stare de insolvență care

are datorii către mai mulți creditori, înstrăinează bunurile de
valoare ale societății pentru a nu fi preluate în contul datoriilor,
el comite:
a) infracțiunea de bancrută simplă;
b) infracțiunea de bancrută frauduloasă;
c) infracțiunea de bancrută frauduloasă, numai dacă s-a
pronunțat o hotărâre definitivă de constatare a stării de
insolvență.

4. Infracţiunea de bancrută frauduloasă se poate comite prin:

a) falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidenţelor
debitorului ori ascunderea unei părți a averii acestuia;
b) înfăţişarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrele
debitorului sau în alte acte, de sume nedatorate;
c) înstrăinarea în caz de insolvenţă a debitorului, a unei părți din
active.

XII

1. Atunci când din cauza conducerii cu viteză excesivă a unui

autovehicul, şoferul pierde controlul vehiculului şi loveşte
balustrada unui pod, provocând avarierea totală a acelui
autovehicul care aparține firmei la care este angajat:
a) fapta nu este prevăzută de legea penală;
b) se reţine săvârşirea infracţiunii de distrugere din culpă;
c) se reţine săvârşirea infracţiunii de distrugere.
2. Distrugerea propriului bun constituie infracțiune dacă:
a) bunul face parte din patrimoniul cultural;
b) se realizează prin incendiere și se pun în pericol și alte
persoane;
c) se realizează prin explozie și se pun în pericol și alte bunuri.

3. Obiect material al infracțiunii de distrugere poate fi:

a) un bun fără valoare economică;
b) un înscris sub semnătură privată;
c) un bun care face parte din patrimoniul cultural.