Introducere. Acțiunea procesuală de încetare a procesului, utilizată în cadrul procedurii de insolvabilitate se deosebește radical de instituția încetării procesului civil, aplicabilă pentru cauzele civile în conformitate cu prevederile CPC. Această concluzie rezultă atît din analiza temeiurilor pentru care se dispune încetarea în ambele cazuri, cât și reieșind din efectele pe care le are încetarea procesului asupra drepturilor și obligațiilor participanților la proces. Instituția clasică a încetării procesului civil are menirea, fie de a finaliza un proces civil care a fost intentat cu încălcarea condițiilor de fond pentru pornirea proceselor civile (competența, generală, capacitatea de folosință, etc.), fie de a finaliza un proces deja pornit în cazul survenirii circumstanțelor care nu presupun adoptarea unei hotărâri pe fond (decesul unei părți, renunțarea la acțiune, încheierea unei tranzacții). Spre deosebire de conținut tradițional al acțiunii de încetare, în cadrul procedurii de insolvabilitate aceasta obține o interpretare mai îngustă, marcând cel mai des nimic altceva decît finalizarea procedurii în legătură cu realizarea scopului acesteia. Deci, încetarea procedurii de insolvabilitate sau a procesului de insolvabilitatea înseamnă, în primul rând, îndeplinirea sarcinilor procedurii de insolvabilitatea. În cazul în care față de debitor a fost aplicată procedura de restructurare, procesul urmează a fi încetat odată cu aplicarea planului procedurii de restructurare, iar în cazul în care față de debitor a fost aplicată procedura falimentului, procesul urmează a fi încetat odată cu distribuirea finală a fondurilor masei debitoare. Finisarea procesului de insolvabilitate, de regulă, are loc prin hotărârea de încetare a procesului de insolvabilitate. În dependenţă de forma procesului de insolvabilitate, este diferită și modalitatea de finisare (încetare) a procesului, precum și urmările încetării. Astfel, în unele cazuri încetarea procesului este posibilă la orice stadiu al procesului de insolvabilitate. În alte cazuri încetarea este posibilă la un anumit stadiu. Uneori încetarea procesului de insolvabilitate are ca efect continuarea existenţei debitorului persoană juridică; în alte cazuri, odată cu încetarea procesului, încetează și existenţa debitorului persoană juridică, prin lichidare și radiere din registrul corespunzător. Diferă și persoana care este în drept să solicite încetarea procesului: creditorul, debitorul, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul. În unele cazuri debitorul este degrevat de orice obligaţii faţă de creditori, în altele nu. Conform art.30 alin.(4) LI, după judecarea cererii introductive, instanţa de insolvabilitate poate constata insolvabilitatea debitorului cu intentarea procedurii simplificate a falimentului ori poate intenta procedura accelerată de restructurare. În funcţie de forma procedurii de insolvabilitate, este prevăzută și procedura specifică de încetare a procesului.
A. Încetarea procesului de insolvabilitate ca urmare a finalizării procedurii de
faliment/ faliment simplificat La adunarea de raportare creditorii pot hotărî intentarea procedurii falimentului, adică a procedurii ce se aplică debitorului în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru stingerea pasivului. Această procedură va înceta după terminarea distribuţiei finale a masei debitoare, prin hotărâre de încetare a procesului și de radiere a debitorului din registru. La şedinţa de distribuire finală, după examinarea raportului final și a contestaţiilor contra planului de distribuţie finală, instanţa va aproba raportul final al administratorului/lichidatorului, după ce acesta va trebui să facă distribuţia finală a fondurilor din masa debitoare. După aceasta administratorul/lichidatorul va prezenta un raport cu privire la distribuţia masei debitoare și va solicita încetarea procesului. Efecte. Ca urmare a încetării procedurii falimentului, debitorul va fi degrevat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit culpabil conform art.14, 15 și 148 LI. Debitorul se consideră lichidat din momentul radierii. În conformitate cu prevederile art. 175 alin. (1) al Legii insolvabilității, după terminarea distribuției finale a masei debitoare, instanța de insolvabilitate pronunță o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate și de radiere a debitorului din registru. În continuare, odată cu adoptarea planului de distribuție, lichidatorul urmează să purceadă la distribuția finală a mijloacelor rezultate din valorificarea masei debitoare, fapt care presupune că hotărîrea de încetare a procesului, nu poate fi încă adoptată. Astfel, reglementările în vigoare nu sunt în de ajuns de clare în ceea ce privește, termenul, în care lichidatorul urmează să îndeplinească prevederile planului de distribuție, nici în ceea ce privește îndeplinirea unor acțiuni de informare a instanței de judecată privind finalizarea distribuirii. B. Încetarea procesului de insolvabilitate ca urmare a finalizării procedurii de restructurare. Restructurarea debitorului drept măsură alternativă lichidării acestuia presupune aplicarea față de debitor a unui plan de restructurare, care urmează a fi aprobat de creditori și confirmat de instanța de judecată. În rezultatul confirmării planului, are loc încetarea tuturor acțiunilor procesuale, iar debitorul trece într-o nouă etapă extrajudiciară, destinată aplicării tuturor măsurilor economico-financiare prevăzute în plan. Astfel confirmarea planului de restructurarea marchează îndeplinirea sarcinilor procedurii judiciare de restructurare, ceea ce înseamnă finalizarea tuturor acțiunilor procesuale și necesitatea încetării procesului de insolvabilitatea. Efecte. Ca urmare, debitorul redevine o întreprindere normală. Dacă însă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi încetată conform prevederilor art.175 alin. (1) LI. Încetarea procesului de insolvabilitate sub formă de restructurare accelerată, va fi încetată prin hotărâre definitivă odată cu acceptarea de către adunarea creditorilor a planului procedurii accelerate de insolvabilitate și cu trecerea la procedura de realizare a planului confirmat. Din momentul adoptării acestei hotărâri, debitorul reintră în dreptul de administrare, desfășurându-și activitatea în limitele afacerii sale obișnuite, în condiţiile planului. La data confirmării planului și încetării procedurii accelerate de restructurare se sting toate creanţele născute înainte de confirmarea planului și neincluse în el. Procedura accelerată de restructurare va fi încetată și în cazul în care instanţa, respingând cererea de confirmare a planului, nu a intentat procedura falimentului. În acest caz, fiecare creditor poate să depună în instanţă o nouă cerere introductivă, care, în cazul admiterii, va avea ca efect intentarea procedurii falimentului. C. Tranzacţia Pe lângă cazurile generale de încetare a procedurii de insolvabilitate, Legea insolvabilității în vigoare prevede și o serie de situații specifice de încetare a procedurii de insolvabilitate, chiar și în cazul neîndeplinirii sarcinilor acesteia. O situație specifică de încetare a procesului de insolvabilitate este încheierea tranzacției. Conform prevederilor art. 162 alin. (1) al Legii insolvabilității, participanții la proces sunt în drept, la orice stadiu de examinare a procesului de insolvabilitate, să încheie o tranzacție. Totodată conform art. 30 alin. (5) și art. 162 alin. (5), tranzacția în cadrul procesului de insolvabilitate urmează a fi confirmată de instanța de judecată prin încheiere, prin care se dispune și încetarea procesului de insolvabilitate, indiferent de faza în care se află. D. Decesul debitorului. Un alt caz special de încetare a procesului de insolvabilitate este decesul debitorului, persoană fizică, pînă la momentul adoptării hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate. Conform art. 36 alin. (1) al Legii insolvabilității, dacă debitorul persoană fizică decedează pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate, instanța de insolvabilitate va decide încetarea procedurii. Acțiune respectivă de încetare a procesului este inaplicabilă pentru debitorii persoană juridică, și nici pentru cazul în care debitorul decedează după intentarea procesului, în acest caz moștenitorii urmînd să preia locul acestuia în cadrul procesului de insolvabilitate. E. Lipsa creanţelor Dacă cele două situații de încetare, analizate mai sus, sunt practic similare cu cazurile analogice ce se pot produce în cadrul examinării și altor cauze civile decît cauzele de insolvabilitate, atunci situațiile reglementate de art. 177 și 178 al Legii insolvabilității se pot produce doar în legătură cu examinarea cauzelor de insolvabilitate. Dacă în cazul procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului, deschise la cererea debitorului, la expirarea termenului de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor nu a fost depusă nicio cerere, sau dacă nicio cerere de admitere ca rezultat al verificării nu s-a validat, iar contestaţiile pe marginea nevalidării au fost respinse irevocabil, instanţa pronunţă o hotărâre de încetare a procesului și de revocare a hotărârii de intentare a procesului (art.177 LI). Hotărârea de încetare a procesului poate fi adoptată la cererea debitorului, administratorului insolvabilităţii/lichidatorului ori din oficiu. Asemenea temei de încetare poate surveni în două situații. În primul rând, în situația în care până la expirarea termenului de înregistrare a creanțelor nu a fost depusă nici o cerere de admitere a creanței, drept rezultat administratorul nu va putea întocmi și prezenta spre examinare tabelul definitiv a creanțelor, ceea ce presupune lipsa creanțelor validate. În doilea rând, în situația în care, în urma ședinței de validare nici una din creanțele înscrise în tabel nu a fost validată, iar toate contestațiile au fost respinse, cu menținerea aceleiași soluții de către instanța de recurs, drept rezultat deși inițial au fost înainte mai multe creanțe, după ședința de validare nu poate fi formată adunarea creditorilor și nu poate fi stabilită masa credală. Ambele situații constituie temei pentru încetarea procesului de insolvabilitate intentat prin adoptarea unei hotărâri de încetare în acest sens. Efecte. În acest caz încetarea procesului nu produce efectele prevăzute de art.160, dar nici prevederile art.181 LI. Deci, debitorul nu este descărcat de datoriile avute anterior intentării procedurii, însă în același timp nu se dispune nici radierea societăţii debitoare din registrul comercial. Operaţiunile de administrare efectuate legal asupra masei debitoare își vor produce efectele, iar drepturile dobândite până la revocare rămân neatinse. F. La cererea debitorului în baza acordului creditorilor Un alt caz de încetare specific doar pentru procedura de insolvabilitate este reglementat de art. 178 alin. (1), în conformitate cu care, procesul de insolvabilitate încetează la cererea debitorului dacă acesta, după expirarea termenului de înaintare a creanțelor dispune de aprobarea tuturor creditorilor validați. Menționăm că simplitatea aparentă a normei respective creează o serie de controverse privind aplicarea practică a acesteia. În primul rând nu este clar, ce urmează să aprobe toți creditorii validați: urmează aceștia să renunțe la satisfacerea creanțelor sale în procedura insolvabilității și să fie de acord cu urmărirea debitorului în ordine generală, fie aceștia urmează să aprobe un plan de achitare a creanțelor, care este garantat de debitor și permite încetarea procesului pînă la adunarea de raportare. În al doilea rând, dacă presupunem că debitorii cad de acord să renunțe la urmărirea judiciară a debitorului, atunci care este deosebirea dintre norma respectivă și tranzacția ce poate fi încheiată în cadrul procedurii și care constituie garanții cu mult mai mari pentru creditori, decît hotărîrea de încetare. Efecte. Ca urmare a încetării procesului prin prisma art.177, 178 LI, debitorul nu va fi radiat din registrul comercial și își va putea continua activitatea. Dispozitivul hotărârii de încetare a procesului de insolvabilitate se publică conform art.7 LI. Afară de aceasta, despre data încetării procesului de insolvabilitate urmează a fi notificaţi administratorul insolvabilităţii/lichidatorul și membrii comitetului creditorilor. Hotărârile de încetare a procesului prin prisma acestor articole pot fi contestate cu recurs. G. Garanţia debitorului că nu va fi în stare de insolvabilitate Încă un caz de încetare a procesului de insolvabilitate specific doar acestei proceduri este reglementat de art. 178 alin. (2) al Legii insolvabilității, în conformitate cu care, procesul de insolvabilitate încetează la cererea debitorului dacă acesta garantează că, după încetarea procesului, nu va fi în stare de insolvabilitate sau de supraîndatorare.
Alte modalităţi de încetare a procesului de insolvabilitate
Cu derogare de la regula generală, LI prevede posibilitatea în- cetării procesului printr-o încheiere, în cazurile prevăzute la art.30 alin(5), art.149 alin.(8) și art.168 LI. Astfel, procedura de insolvabilitate poate fi încetată prin încheiere la etapa de observaţie, în cazul retragerii cererii introductive de către persoana care a depus-o. Încheierea de încetare a procesului poate fi adoptată până la adoptarea unei hotărâri de intentare a procesului de insolvabilitate ori de respingere a cererii introductive. Tot prin încheiere are loc încetarea procesului în cazul stingerii creanţelor validate de către asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului sau de către terţi. Deci, această încheiere poate fi adoptată de instanţa de insolvabilitate după petrecerea ședinţei de validare a creanţelor. Până la adoptarea încheierii de încetare a procesului de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate va examina în primul rând cererea de constatare a creanţelor stinse, depusă de administratorul insolvabilităţii/ lichidator ori de ofertantul, care a dorit să stingă creanţele în mărime deplină. Odată cu stingerea deplină a creanţelor validate, instanţa de insolvabilitate dispune încetarea procedurii de insolvabilitate, a procedurii falimentului sau a procedurii de restructurare.