Speţa 1

La 6 septembrie 2012, primus îi vinde lui secundus un aparat de fotografiat

profesional cu suma de 600 euro.
Preţul a fost achitat în proporţie de 50% la momentul perfectării contractului, urmând
că diferenţa să fie achitată pe data de 20 octombrie acelaşi an, deşi în contrat s-a stipulat că
preţul a fost achitat în întregime. Pentru a putea dovedi plata doar a unei părţi din preţ,
ulterior, părţile au încheiat separat un act sub semnătură privată.
Pe 30 septembrie 2012, primus pleacă din ţară, dar înainte de a pleca, îl
împuterniceşte pe tertius să-i reprezinte interesele în ceea ce priveşte încasarea diferenţei
preţului, precum şi în caz de nevoie, pentru a-l acţiona pe secundus în justiţie pentru neplata
restului de preţ.
La scadenţă, secundus nu a achitat diferenţa, dar l-a asigurat pe tertius că va plăti în
cel mai scurt timp.
Această stare de lucruri a durat până în data de 30 martie 2013, când tertius a introdus
o acţiune în justiţie împotriva lui secundus, solicitând instanţei obligarea acestuia la plata
restului de preţ.
Instanţa a respins acţiunea.
La întoarcerea din străinătate primus contestă hotărârea instanţei de fond invocând în
cererea de apel următoarele:
- Acţiunea de chemare în judecată, ca act juridic civil, nu îi este opozabilă, întrucât nu a
participat la promovarea şi susţinerea ei;
- Fiind un contract cu executare succesivă, prescripţia pentru diferenţa de preţ curge
printr-o prescripţie separată, care va începe pe data de 20 octombrie 2012.
Considerentele invocate în apel de primus au fost susţinute şi de argumentul dedus din
instituţia îmbogăţirii fără just temei a lui secundus.

Probleme de rezolvat:
1. Identificaţi în speţa raporturile juridice obligaţionale
2. Ce calităţi au Primus şi Secundus în cadrul acestor raporturi juridice?
3. În speţa este aplicabilă instituţia simulaţiei? De ce?
4. Este corectă soluţia instanţei? Argumentaţi.
5. Care va fi soluţia instanţei de apel? Argumentaţi.

Rezolvare:

1
 1.Rraporturile juridice obligaţionale prezente in speta sunt:
-raporturi obligationale intre Primus si Secundu sce decurg din contractul de vanzare-
cumparare;
-raporturi obligationale intre Primus si Tertius care rezida din contractul de mandat.

2. In cadrul primului raport Primus este vanzator iar Secundus este cumparator,Pimus are
obligatia de a preda bunul lui Secundus,iar Secundus are obligatia de a plati pretul bunului.
3.In speta nu este aplicabila institutia simulatiei, deoarece,actul public si actul secret
realizat de parti trebuie incheiat simultan. Din perspectiva condiţiei contemporaneităţii,
trebuie considerat că nu poate fi vorba de simulaţie atunci când actul aparent este încheiat
anterior actului secret . Lipsa actului secret la încheierea actului aparent face ca simulaţia să
nu existe. Intr-o asemenea ipoteză suntem în prezenţa modificării unui contract printr-un alt
contract; cele două acte exprimă succesiv voinţa reală a pârtilor, ele nerealizând operaţia
unică şi complexă care este simulaţia.
4.Nu,solutia instantei nu este corecta. In ceea ce priveste termenul de prescriptie de 3
ani,acesta nu este incalcat.Nu putem vorbi despre prestatii succesive in ceea ce priveste plata
pretului deoarece fiecare prestatie alcatuieste un tot unitar,prescritia curgand la fel pentru
toata prestatia,chiar daca sunt platite diferit,nu sunt considerate ca fiind prestatii succesive
pentru ca alcatuiesc un tot unitar. In ceea ce priveste hotararea privind acţiunea de chemare în
judecată, ca act juridic civil, nefiindu-i opozabilă, întrucât nu a participat la promovarea şi
susţinerea ei, Primus îl împuternicise pe Tertius să-i reprezinte interesele în ceea ce priveşte
încasarea diferenţei preţului, precum şi în caz de nevoie, pentru a-l acţiona pe Secundus în
justiţie pentru neplata restului de preţ,prin urmare decizia nu este corecta.
5.Instanta va admite actiunea introdusa de Primus si il va obliga pe Secundus la plata
restului de suma,in valoare de 300 de euro,cu titlu de obligatie asumata de acesta,in calitate
de cumparator in contractul de vanzare-cumparare,incheiat cu Primus,ce avea ca obiect
aparatul foto profesional.

Speţa 2

V.I. a chemat în judecată pe M.D. şi M.S., solicitând instanţei să dispună anularea

contractului de vânzare încheiat în formă autentică la 23 iulie 2014 şi să restituie
contravaloarea folosinţei imobilului şi a bunurilor însuşite de pârâţi fără consimţământul
reclamantei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin contractului de vânzare încheiat cu
pârâţii, şi-a rezervat dreptul de a locui într-o cameră cu acces la bucătărie şi cămară, iar
pârâţii s-au extins asupra întregului imobil, interzicându-i folosirea spaţiului pe care şi l-a
reţinut. De asemenea, reclamanta a mai arătat că pârâţii au interzis accesul persoanelor care o
îngrijeau şi vizitau, fiind obligată să se mute la sora sa.

2
 Instanţa a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea contractului de vânzare,
reclamanta urmând să restituie pârâţilor suma plătită la data cumpărării imobilului, iar pârâţii
să restituie imobilul ce a făcut obiectul vânzării.

Probleme de rezolvat:
1. Stabiliţi natura contractului încheiat între părţi.
2. Prin ce se deosebeşte nulitatea de rezoluţiune?
3. Pentru valabilitatea unui contract de vânzare este necesară forma autentică?
4. Este corectă soluţia instanţei? Argumentaţi.
Rezolvare:
1.Contractul incheiat intre parti este unul de vanzare-cumparare care are ca obiect un bun
imobil.
2.Nulitatea presupune un act juridic(in speta contractul de vanzare-cumparare)incheiat cu
nerespectarea unei conditii de validitate,iar rezolutiunea presupune un act juridic valabil
incheiat.In speta este vorba despre un act de vanzare-cumparare sub conditie rezolutorie,fiind
vorba despre nulitate,daca ar fi vorba despre institutia rezolutiunii,contractul ar trebui sa fie
valabil incheiat. Nulitatea se aplica oricarui act juridic civil,in timp ce rezolutiunea se aplica
numai in cazul in care exista un contract sinalagmatic cu executare dintr-o data,nu exista
executare succesiva.O a treia deosebire este reprezentata de cauza de nulitate care este
existenta in momentul incheierii actului juridic civil,in speta a contractului de vanzare-
cumparare si consta de regula in nerespectarea unei dispozitii legale referitoare la incheierea
valabila a contractului,iar in ceea ce priveste rezolutiunea cauza de rezolutiune apare ulterior
momentului incheierii actului juridic civil si consta de regula in executarea culpabila a
obligatiei uneia dintre parti.
3. Pentru valabilitatea unui contract de vânzare nu este necesară in mod obligatoriu necesara
forma autentică decat in situatia in care acest contract priveste un bun imobil.In ceea ce
priveste bunurile mobile,ca principiu se va aplica consensualsmul,nu este necesara incheierea
contractului in forma autentica,simplul acord de vointe al partilor fiind suficient pentru
incheierea actului juridic civil.
4.Solutia instantei este corecta,neintervenind rezolutiunea contractului,ci nulitatea.Dupa
parerea mea,pe langa ceea ce a dispus instanta care a urmarit respectarea principiului
restitutio in integrum prin faptul ca V.I. inapoiaza banii,iar M.S. si M.D. sunt obligati sa
restituie folosinta imobilului, i-as fi obligat pe cei doi din urma si si sa plateasca
contravaloarea folosintei imobilului pentru ca nu au respectat conditia impusa de catre V.I. in
momentul incheierii contractului.

3
4