Obligatii afectate de modalitati si

obligatii complexe

Obligaţiile pot fi clasificate, între altele, în obligaţii pure şi simple şi obligaţii

afectate de modalităţi. în analiza întreprinsă în primele trei titluri ale acestei
lucrări ne-am referit în special la obligaţiile pure şi simple (bineînţeles, fară a
exclude categoria obligaţiilor afectate de modalităţi). în cele ce urmează, ne
propunem, urmând noua reglementare oferită de Codul civil să oferim o imagine
comparată a obligaţiilor simple şi a celor afectate de modalităţi. Prin obligaţii pure
şi simple înţelegem în mod tradiţional, acele raporturi de obligaţie care îşi produc
efectele în mod ireversibil şi se execută, în întregime, imediat după naşterea lor,
precum şi acelea care se leagă între un singur creditor şi un singur debitor,
având ca obiect o singură prestaţie.
Conform art. 1396 alin. (1) Noul Cod Civil, „Obligaţiile pot fi pure şi simple,
obligaţii simple sau afectate de modalităţi”. Aşadar, în cadrul clasificării,
tradiţionale deja, în dreptul nostru privat, legiuitorul mai inserează o categorie
obligaţională, distingând astfel obligaţiile pure şi simple de cele simple şi de cele
afectate de modalităţi.
Diferenţa dintre primele două tipuri de obligaţii este dată de faptul că obligaţiile
pure şi simple „nu sunt susceptibile de modalităţi” [art. 1396 alin. (2) noul Cod
Civil] spre deosebire de obligaţiile simple care ar fi susceptibile de orice
modalităţi. în ce priveşte a doua categorie, legiuitorul prevede că acestea sunt
acele obligaţii care nu sunt afectate de termen sau de condiţie şi care pot fi
executate imediat, din proprie iniţiativă sau la cererea creditorului [art. 1397 alin.
(1) noul Cod Civil]. Trebuie să subliniem că, în această privinţă, dacă nu există
indicii în sensul că am avea de a face cu o obligaţie afectată de modalităţi, se
prezumă că obligaţia este simplă. De aceea, textul citat trebuie neapărat
coordonat cu cel al art. 1495 alin. (1) noul cod civil referitor la data plăţii şi care
dispune că „în lipsa unui termen stipulat de părţi sau determinat în temeiul
contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanţelor, obligaţia
trebuie executată de îndată”. Acest ultim text citat instituie principiul executării
imediate a obligaţiilor pure şi simple şi a celor simple, precum şi prezumţia
caracterului de obligaţie simplă în lipsa termenului stipulat contractual sau dedus
din alte împrejurări. Această prezumţie este natural să poată fi extinsă şi la alte
modalităţi ale obligaţiilor, cum ar fi condiţia, de exemplu. In sfârşit, tot în legătură
cu această categorie, trebuie să reţinem că, dacă părţile au legat eficacitatea sau
desfiinţarea obligaţiei de un eveniment care se împlinise fără ca părţile să ştie
data la care a luat naştere obligaţia, obligaţia este simplă, iar nu condiţională
(afectată de această modalitate), astfel cum prevede art. 1397 alin. (2) C. civ.
în sfârşit, ultima categorie de obligaţii indicată în clasificarea legală este aceea a
obligaţiilor afectate de modalităţi. în opinia noastră, fac parte din această
categorie şi acelea în care există o pluralitate de subiecte, active sau pasive ori
deopotrivă active şi pasive, ipoteză în care ele sunt divizibile în sensul că dreptul
de creanţă şi datoria corelativă se împart în atâtea fracţiuni distincte, de sine
stătătoare, câţi creditori şi debitori există în acel raport juridic. De asemenea,
apreciem că sunt obligaţii pure şi simple şi acele raporturi obligaţionale care au
ca obiect două sau mai multe prestaţii, dacă debitorul, pentru a face plata, este
îndatorat să le execute pe toate, cumulativ. Aşadar, obligaţiile de acest fel se vor
stinge numai dacă cel îndatorat execută în întregime şi întocmai toate prestaţiile
la care este obligat prin voinţa sa ori în temeiul unui fapt juridic; ele se mai
numesc obligaţii conjuncte.
Optica legiuitorului pare mai restrictivă, astfel, în Titlul III, intitulat „Modalităţile
obligaţiilor” din Cartea a V-a („Despre obligaţii”) operează o reglementare a
obligaţiilor afectate de termen şi condiţie care par a fi astfel singurele modalităţi
ale obligaţiilor în sensul strict al termenului (art. 1396-1420). în ce priveşte
modalităţile care afectează subiectele şi obiectul raportului obligaţional, în Titlul
IV, intitulat „Obligaţiile complexe”, legiuitorul reglementează obligaţiile indivizibile,
solidaritatea activă şi pasivă, obligaţiile alternative şi obligaţiile facultative (art.
1421-1468 C. civ.).
Revenind la categoria modalităţilor obligaţiei, apreciem că obligaţiile afectate de
modalităţi sunt acele raporturi obligaţionale care prezintă anumite particularităţi în
ce priveşte fiinţa sau executarea ori subiectele şi obiectul lor, elemente
suplimentare ce sunt de natură a produce anumite efecte, ceea ce le conferă o
anumită specificitate faţă de prototipul obligaţiilor civile, adică în comparaţie cu
obligaţiile pure şi simple. în această categorie, credem că, în sens larg, trebuie
incluse şi modalităţile care afectează obiectul obligaţiei sau subiectele acestora,
chiar dacă legiuitorul a înţeles să le reglementeze distinct.
în concluzie, modalităţile obligaţiilor sunt elemente cuprinse în raporturile juridice
obligaţionale privitoare la fiinţa şi executarea, subiectele şi obiectul lor, elemente
care conferă acelor obligaţii anumite particularităţi ce le disting de raporturile
obligaţionale pure şi simple.

Clasificarea obligaţiilor afectate de modalităţi.

S-a putut constata deja, că modalităţile pot afecta existenţa, fiinţa obligaţiilor sau
exigibilitatea lor ori se pot referi la subiectele ori obiectul raportului de obligaţii.
Reţinem astfel unnătoarele clasificări ale obligaţiilor afectate de modalităţi:
a) atunci când modalităţile afcctează fiinţa sau executarea, adică existenţa sau
exigibilitatea obligaţiilor, acestea pot fi: obligaţii sub condiţie şi obligaţii cu
termen. Obligaţiile sub condiţie sunt acelea a căror fiinţă sau existenţă depinde
de un eveniment viitor a cărui realizare este nesigură; acest eveniment se
numeşte condiţie şi realizarea lui produce efecte atât pentru trecut, cât şi pentru
viitor. Obligaţiile cu termen sunt acelea a căror executare este amânată sau
încetează pentru viitor la împlinirea unui anumit termen; termenul este un
eveniment viitor şi sigur. Condiţia şi termenul sunt reglementate de art. 1399-
1420 noul Cod Civil;
b) în ipoteza în care modalităţile privesc subiectele raportului obligaţional,
obligaţiile civile pot fi: obligaţii conjuncte, obligaţii solidare şi obligaţii indivizibile.
Toate aceste obligaţii prezintă o pluralitate de subiecte. Prima categorie, cea a
obligaţiilor conjuncte, se caracterizează prin divizibilitate (regula comună în
materie de obligaţii cu pluralitate de subiecte). Celelalte două categorii se
caracterizează prin faptul că obligaţiile rămân nedivizate, în sensul că oricare
creditor poate cere plata întregii creanţe şi oricare debitor este obligat să
plătească întreaga datorie. Aceste două categorii sunt reglementate distinct în
art. 1421-1460 noul Cod Civil;
c) în sfârşit, în ipoteza în care modalităţile privesc obiectul obligaţiilor, acestea
pot fi alternative şi facultative. Obligaţiile alternative sunt acelea care au ca
obiect, încă de la naşterea lor, două sau mai multe prestaţii, din care debitorul
este ţinut să execute numai una, la libera sa alegere. Obligaţiile facultative sunt
acelea care au ca obiect, la naştere, o singură prestaţie, numai că debitorul are
dreptul de a se libera de datorie executând o altă prestaţie determinată. Cele
două categorii sunt reglementate distinct de art. 1461-1468 noul Cod Civil.