gura mare.

Cred că ai ajuns să simţi faţă de Peter cam ce simte o soră și ai vrea să- l ajuţi cel puţin la fel
de mult ca mine. Poate că o vei putea și face într- o bună zi, chiar dacă asta nu înseamnă încredere în
sensul înţe les de noi. Cred că încrederea trebuie să vină din două părţi; cred că ăsta- i și motivul pentru
care n- am ajuns niciodată atât de departe în relaţia cu tata. Hai să încheiem subiectul și să nu mai
vorbim despre asta; dacă vrei să mă mai întrebi ceva, te rog s- o faci în scris, căci așa pot exprima mai
bine decât oral ce vreau să spun. Nu știi cât de mult te admir, și sper doar că într- o bună zi voi avea și eu
un pic din bunătatea tatei și a ta, căci în privinţa asta nu mai văd vreo diferenţă între voi.“ A ta, Anne
MIERCURI, 22 MARTIE 1944 Dragă Kitty, Iată ce- am primit ieri- seară de la Margot: „Dragă Anne, După
scrisoarea ta de ieri, am neplăcuta impresie că ai mustrări de conștiinţă atunci când te duci la Peter ca să
lucrezi sau să stai de vorbă. Pentru așa ceva chiar nu există nici un motiv. În inima mea, oricine are
dreptul la încredere reciprocă, iar eu n- aș fi încă în stare să- i ofer lui Peter locul care i se cuvine. Este
totuși adevărat, așa cum ai scris tu, că- l simt pe Peter ca pe un fel de frate… dar ca pe un frate mai mic.
Sentimentele noastre își întind antenele unele către altele 265 pentru ca, poate mai târziu, poate
niciodată, să se atingă într- o afecţiune cum există între un frate și o soră; suntem însă departe de a fi
ajuns acolo. Deci chiar nu trebuie să- ţi fie deloc milă de mine. Bucură- te cât poţi de compania celui pe
care l- ai găsit acum.“ Aici este din ce în ce mai frumos. Cred, Kitty, că s- ar putea să avem parte aici, în
Anexă, de o adevărată mare iubire. Așadar, toate glumele despre o eventuală căsătorie cu Peter dacă
mai stăm mult aici n- au fost chiar așa de deplasate. Nu, nu mă gândesc să mă căsătoresc cu el, nu știu
cum o să fie ca adult, nu știu nici dacă vreodată ne vom iubi așa de mult încât să vrem să ne căsătorim.
Între timp sunt sigură că și Peter mă iubește; în ce fel mă iubește, asta nu știu. Dacă își dorește doar o
bună cama radă ori dacă îl atrag ca fată sau ca soră, încă nu- mi pot da bine seama. Când mi- a spus că îl
ajut întotdeauna când părinţii lui se iau la ceartă, am fost extrem de bucu - roasă și eram gata să cred în
prietenia lui. Ieri l- am între - bat ce- ar face dacă ar fi aici o duzină de Anne care vin tot timpul să- l vadă.
Răspunsul lui a fost: „Dacă toate ar fi ca tine, n- ar fi deloc așa de rău.“ E foarte ospitalier cu mine și chiar
cred că- i place să mă vadă venind la el. Între timp, învaţă franceză foarte sârguincios, chiar și seara în
pat până la zece și un sfert. O, când mă gândesc la sâmbătă seara, la cuvintele noastre, la vocile noastre,
pentru prima oară sunt mulţumită de mine; vreau să zic că acum aș spune aceleași lucruri, n- aș schimba
totul, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori. El e așa de frumos, și când râde, și când stă așa, cu
privirea aţintită în faţă, fără să spună nimic. E așa de drăguţ și bun și frumos! După părerea mea, ceea ce
l- a surprins cel mai tare la mine a fost să constate că nu