REFERAT

STARE DE FAPT:

Cetățenii C. E. și C. E. au formulat în anul 2013 acțiune în anulare a unei Hotărâri

adoptate de Consiliul Local al municipiului M. prin care un bun imobil-teren a fost inclus
in inventarul bunurilor apartinand domeniului public. Actiunea a fost respinsa pe fond
de catre Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului S., la data
de 7.11.2014. Impotriva acestei sentinte, la data de 4.02.2015, reclamantii au declarat
recurs la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel A. I..

PROBLEME DE DREPT:
Prin cererea de recurs, reclamantii C. E. si C. E. au solicitat instantei admiterea
recursului si casarea sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost
formulata. In acest sens, RECLAMANTII AU INVOCAT URMATOARELE:
Motiv de casare:

- emiterea hotararii atacate cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de

drept material, prevazut de art 488, alin. 1, NCPC ;

Argumente:

- cererea Municipiul M. de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului

a fost respinsa prin incheierea nr. 18773/11. 10. 2013 pronuntata de OCPI M.* , iar
potrivit extrasului de carte funciara, proprietar al imobilului este Statul Roman. Drept
urmare, hotararea atacata a fost emisa cu incalcarea dispoziltiilor legale care
reglementeaza regimul juridic al proprietatii publice;

- imobilul a fost inclus in inventarul bunurilor apartinand domeniului public fara

sa existe o hotarare a Consiliului Local de declarare a bunului de uz sau interes public si
fara ca acesta sa fi facut parte din inventarul bunurilor proprietate privata al unitatii
administrativ-teritoriale, incalcandu-se dispozitiile art. 3 alin. 1 si 4 din Legea nr.
213/1998;

* Conform Legii nr 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare, art 3 alin 2, oficiile de

cadastru si publicitate imobliara (OCPI) se organizeaza la nivelul fiecarui judet si in
municipiul Bucuresti, asadar referirea reclamantilor la OCPI M. este o eroare, in fapt, fiind
vorba de OCPI S.
 - destinatia bunului a fost gresit retinuta de instanta de fond, acesta nefiind cale
de acces, ci teren arabil, conform extrasului de carte funciara si schitelor topografice
aflate la dosar;

- natura actului juridic atacat a fost gresit retinuta de instanta de fond, hotararea
atacata fiind act administrativ si nu act pregatitor, in conditiile in care, potrivit art. 9,
alin. 1 din Legea nr. 213/1998, o hotarare de Guvern este necesara doar in situatia
trecerii unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unitatiii
administrativ- teritoriale.

Dispozitii legale: art. 483 si urmatoarele NCPC; Legea nr. 215/2001, Legea nr
554/2004 si Legea nr. 213/1998

Prin intaminare, paratul Consiliul Local al municipiului M. a cerut respingerea

recursului. In motivare, PARATUL A INVOCAT URMATOARELE:
Argumente:

- instanta de fond a retinut corect faptul ca dreptul de proprietate asupra

imobilului al Municipiului M. nu mai poate fi pus in discutie prin raportare la hotararea
judecatoreasca a Curtii de Apel A. I.- Sectia I civila nr. 575/2012 prin care s-a constatat
calitatea de proprietar al Municipiului M., precum si la sentinta civila nr. 3569/2014 a
Judecatoriei D. prin care a fost admisa plangerea formulata de Municipiul M., au fost
anulate incheierile de respingere pronuntate de OCPI S. si s-a dispus intabularea
dreptului de proprietate asupra terenului in favoarea Municipiului M., ambele hotarari
judecatoresti irevocabile;

- indiferent de calificarea hotararii atacate, ca act administrativ sau act pregatitor,

cauza dedusa judecatii vizeaza stabilirea apartenentei la domeniul public al unitatii
administrativ-teritoriale a imobilului in litigiu, avand in vedere dispozitiile art 8, alin 1,
lit c si alin2 din OG nr. 43/1999 si hotararea judecatoreasca prin care se recunoaste
dreptul de proprietate al Municipiului M. asupra imobilului.

Dispozitii legale: art. 471, alin 5 si art 490, alin 2 NCPC.

SOLUTIA INSTANTEI:

Instanta A RESPINS RECURSUL CA NEFONDAT pe urmatoarele considerente:

 - in ce priveste calificarea actului, potrivit art. 21 din Legea 213/1998, hotararea
atacata are caracterul unui act pregatitor intrucat actul administrativ il constituie
hotararea de guvern prin care se finalizeaza procedura prevazuta de acest articol;

- in ce priveste calitatea de proprietar al paratului asupra imobilului, cat si

categoria din care face parte acesta (cale de acces), ambele aspecte au fost stabilite prin
hotarari judecatoresti si nu mai pot fi puse in discutie fara a se incalca puterea de lucru
judecat a acestora;

- in privinta afectatiunii bunului, acesta fiind cale de acces este declarat expres de
dispozitiile art. 3, alin 4, coroborat cu pct. III din anexa Legii 213/1998, ca facand parte
din domeniul public local, astfel nu mai este necesara o hotarare de consiliu local in aces
sens, iar inventarierea s-a efectuat corect.

In considerarea celor prezentate anterior, consider justa solutia instantei. In ceea

ce priveste argumentele reclamantilor, in primul rand, trebuie avut in vedere art. 36 alin.
1 din Legea 18/1991 care dispune: " Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în
intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi,
trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor ". In plus, prin intampinare,
paratul a invocat o hotarare judecatoreasca irevocabila prin care se atesta dreptul de
proprietate asupra imobilului si o a doua hotarare judecatoreasca irevocabila prin care
s-a dispus intabularea acestui drept.

Asadar, dreptul de proprietate recunoscut paratului asupra terenului in discutie

are ca izvor legea, intrucat legile organice care vizeaza "fie structural, fie functional,
administratia publica(...)organizarea teritoriului, precum si regimul general privind
autonomia locala" sunt izvoare de drept administrativ.[1] Totodata, si hotararile
judecatoresti au valoare de izvor de drept administrativ, potrivit doctrinei.[2] In aceste
conditii, dreptul de proprietate al Municipiului M. asupra imobilului litigios este
incontestabil, mai mult, el este opozabil reclamanitlor prin prisma art 56 din Legea
71/2011, care prevede ca, pana la finalizarea lucarilor de cadastru, inscrierile in cartea
funciara au doar efect de opozabilitate fata de terti si nu efect constitutiv.

In privinta criteriilor de domenialitate,[3] prin hotarari judecatoresti irevocablie

(invocate de parat in intampinare) s-au stabilit atat titlul (de proprietate), cat si
afectatiunea bunului (cale de acces) astfel ca, instanta de apel mai ramane sa constate
doar indeplinirea criteriului formal, respectiv, indicarea expresa de catre legiuitor a
bunului ca facand parte din domeniul public sau declararea prin act administrativ a
naturii bunului, in sensul ca acesta este de uz sau de interes public.[4] Instanta de apel a
constatat corect faptul ca bunul, cu afectatiunea primita, se regaseste in enumerarea
prevazuta de punctul III al anexei la Legea 213/1998.

Asadar, toate conditiile stabilite legal si consacrate doctrinar sunt indeplinite

pentru a afirma ca bunul litigios face parte din domeniul public. Prin urmare, sustinerea
reclamantilor referitoare la lipsa unei hotarari de consiliu local de clasare a bunului,
precum si "eroarea" includerii directe a bunului in inventarul privind bunurile
proprietate publica, fara ca acesta sa se fi regasit vreodata in inventarul bunurilor
proprietate privata pleaca de la o premisa gresita. Aceasta premisa pare sa excluda din
sfera criteriilor de domenialitate determinarea expresa a legii, desi ea apare clar
evidentiata in chiar articolul invocat de reclamanti pentru a-si sustine argumentul:
"Domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin 4 din Constitutie,
din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte
bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt
dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de
lege."( art 3 alin 1 din Legea 213/1998)

Un alt aspect disputat este natura juridica a actului atacat de reclamanti.

Hotararea de consiliu local prin acesta si-a insusit inventarul bunurilor apartinand
domeniului public, in care era inclus bunul litigios in baza art 21 alin 2 din Legea
213/1998, sustin reclamantii, are natura unui act administrativ si nu a unui act
pregatitor.

Potrivit unei opinii doctrinare, [5] actele pregatitoare sunt forme de activitate ale
administratiei care nu produc, in sine, niciun efect juridic, ci doar consolideaza actele
administrative, ca acte de autoritate. Apoi, esential referitor la calificarea data actului
este si faptul ca doar actele administrative pot fi atacate in contencios administrativ, nu
si cele care pregatesc un astfel de act de autoritate. [6] Potrivit instantei de Apel,
Tribunalul a apreciat corect caracterul unui act pregatitor al hotararii atacate, actul
administrativ constituindu-l hotararea de guvern prin care se finalizeaza procedura
prevazuta de art 21 din legea 213/1998". Totusi, instanta de Apel mentioneaza si faptul
ca, in fata Tribunalului, actiunea reclamantilor a fost analizata si pe fond. Drept urmare,
consider inexacta formularea celor doua instante referitoare la calificarea actului atacat,
in motivarile aduse hotararilor judecatoresti. In opinia mea, actul atacat este un veritabil
act de autoritate administrativ, care insa, in contextul art 21 din Legea 213/1998, are rol
pregatitor in vederea emiterii hotararii de guvern necesara atestarii apartenentei
bunurilor la domeniul public. Deoarece intruneste toate caracteristicile unui act
administrativ: unilaterailtate, regim de putere publica, obiect: organizarea aplicarii legii
si produce efecte juridice [7] hotararea in discutie reprezinta un veritabil act
administrativ, precum toate hotararile consiliului local. [8]

Note bibliografice:

1 Antonie Iorgovan Tratat de drept administrativ Volumul I, Editia a III a, Editura

ALLBECK, Bucuresti, 2001. pg 130

2 Antonie Iorgovan Tratat de drept administrativ Volumul I, Editia a III a, Editura

ALLBECK, Bucuresti, 2001 pg 126

3 Ovidiu Podaru Drept Administrativ Vol. II Drept administrativ al bunurilor, Editura

Hamangiu, Bucuresti, 2011 pg 11

4 Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu Institutii de drept civil in reglementarea Noului Cod
Civil Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012, pg 37

5 Ovidiu Podaru, Drept administrativ, Vol. I Actul administrativ. Repere pentru o teorie
altfel, Editura Hamangiu,Bucuresti, 2010, pg 5

6 Antonie Iorgovan Tratat de drept administrativ Volumul II, Editia a III a, Editura
ALLBECK, Bucuresti, 2002 pg 35

7 Ovidiu Podaru, Actul civil unilateral vs. actul administrativ-Reflectii asupra delegarii
catre particulari a exercitiului puterii publice, Revista S.U.B.B, Serie Iurisprudentia, nr
4/2013, paragraf C , http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=583 , consultat
la data de 29.08.2015, ora 19:18

8 Nicolae Mihu, Forma si procedura adoptarii hotararilor consiliului local, Revista

S.U.B.B, Serie Iurisprudentia, nr 1/2006, paragraf V,
http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=245, consultat la data de 29.08.2015,
ora 19:22.