Teză de Licenţă Contractul de Donatie

Contractul de donaţie
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE al REPUBLICII

MOLDOVA
ACADEMIA”ŞTEFAN CEL MARE”
CATEDRA:Drept Civil.
DISCIPLINA:Drept Civil.
TEMA: CONTRACTUL DE DONAŢIE
Autor : Cordonator şiinţific:

Studentul Facultăţii de Drept Şeful catedrei “Drept Civil”
(Secţia zi) Pl.140 Doctor în drept.
Seiidov Elbrus. Loc.-Colonel de poliţie
Igor Trofimov.
Chişinău 2007.
0 Seiidov Elbrus
CUPRINS:
INTRODUCERE pag.3
CAPITOLUL I.Caracteristica generală a contractului de donaţie.

§ 1. Importanţa juridică a contractului de donaţie. Scurte referinţe istorice..
§ 2. Noţiunea contractului de donaţie.
§ 3. Caracterele juridice ale contractului de donaţie.
CAPITOLUL II. Condiţiile de validitate ale contractului de donaţie.

§ 1. Legalitatea ca condiţie de validitate a contractului de donaţie.
§ 2. Capacitatea de a contracta a părţilor şi consimţămîntul lor în
contractul de donaţie.
§ 3. Condiţii referitoare la obiectul contractului de donaţie.
§ 4. Condiţii referitoare la cauza şi forma contractului de donaţie.
CAPITOLUL III. Efectele în contractul de donaţie.

§ 1. Principiul irevocabilităţii donaţiilor.
§ 2. Efectele încheierii contractului de donaţie.
§ 3. Efectele executării necorespunzătoare sau a neexecutării contractului de
donaţie. Efectele executării contractului de donaţie. Rezoluţiunea
contractului de donaţie în cazul stării de nevoie.
§ 4.Nulitatea contractului de donaţie.
§ 5.Tangenţe ale contractului de donaţie cu activitatea Organelor Afacerilor
Interne.
CONLUZII.
BIBLIOGRAFIE.
1 Seiidov Elbrus
INTRODUCERE
Cu toate că contractul de donaţie ca raport juridic se prezintă ca unul din cele mai
vechi contracte în dreptul civil, actualitatea acestuia este incontestabilă. Încă în
dreptul roman, în perioada republicii (V - I î.e.n.), donaţia se recunoştea ca о
modalitate de apariţie a proprietăţii. La fel căpăta putere juridică şi promisiunea de a
dona în cazul cînd era făcută sub formă de simulaţie.
La etapa actuală, cînd întreaga societate se bazează pe diferite raporturi
sociale, contractul de donaţie se prezintă drept un acord de voinţă reglementat de
lege,în urma căruia se nasc, se modifică şi se sting diferite raporturi juridice cu
caracter patrimonial şi care oferă persoanei posibilitatea de a participa la aceste
raporturi în diferite condiţii convenabile. Donaţiile în societate se întîlnesc sub cele
mai diverse forme care diferă între ele atît în dependenţă de subiectele participante, de
obiectul donaţiei, precum şi după cauzele acestora. Astăzi contractul de donaţie este
prezent atît în relaţiile dintre cetăţenii statului,cît şi între cetăţenii diferitor state, ba
chiar între statele înseşi (donarea de către Japonia Republicii Moldova a unui stoc
de tehnică şi inventar agricol),fapt ce subliniază încă o dată actualitatea contractului
de donaţie,precum şi prezenţa acestuia în legislaţia altor state.
Actualitatea acestui act de liberalitate mai este determinată şi de procesul
transformărilor pozitive din toate domeniile vieţii sociale economice ale ţării care au
avut loc în statul nostru, de trecere la economia de piaţă, legiferarea dreptului de
proprietate privată, trecerea în proprietate privată a unor asemenea bunuri ca
pămîntul, fabricile, uzinele, transportul, etc, de insuficienta reglementare a
raporturilor sociale care au existat în curs de decenii fără a dobîndi relevanţă
juridică, de amploarea noilor raporturi de proprietate privată şi de alţi factori
specifici relaţiilor sociale de ordin patrimonial. Problematica temei abordate în teză
rezidă în faptul că contractul de donaţie din Republica Moldova reflectă imaginea
experienţei acumulate în perioada de tranziţie spre economia de piaţă, perioadă relativ
scurtă, în care s-au creat condiţiile transformării structurale a contractului de donaţie,
2 Seiidov Elbrus
ceea ce a încercat să facă legiuitorul în Codul civil nou, însă şi aici sunt unele
imperfecţiuni.
În realizarea lucrării date, a fost pus scopul de acumulare şi îmbogăţire a
cunoştinţelor în domeniul donaţiilor, elucidarea imperfecţiunilor în sistemul
donaţiilor din Republica Moldova, legate de forma contractului, de modul de revocare
şi rezoluţiune, precum şi formarea unor concluzii în baza analizei temei abordate în teză.
Importanţa practică a contractului de donaţie rezidă în faptul că ea reprezintă
o formă anumită de dobîndire a dreptului de proprietate din partea donatarului,
deoarece esenţa lui de bază constă în acţiunile donatorului îndreptate spre gratificarea
unei persoane, prin aceasta demonstrîndu-i respectul, stima din partea sa. Scopul pe
care îl urmăreşte donatorul poate fi diferit, începînd de la simpla stimă şi terminînd cu
provocarea la un asemenea gest,
Lucrarea de faţă este destinată în special acumulării şi îmbogăţirii cunostinţelor
în domeniul donaţiilor: analizei comparative a contractului de donaţie din alte ţări
(România, Rusia),analizei legilor şi actelor normative care reglementează contractul de
donaţie; elucidarea neclarităţilor şi lacunelor în legislaţia civilă a Republicii Moldova.
Prin conţinutul său, lucrarea abordează formele contractului de donaţie,
mecanismul încheierii contractului de donaţie, particularităţile obligaţiilor în contractul de
donaţie.
Structural lucrarea respectivă constă din: introducere, trei capitole,
concluzie şi bibliografie.
Primul capitol „Caracteristica generală a contractului de donaţie" studiază
atît istoricul apariţie donaţiei cît şi însăşi noţiunea instituţiei donaţiei, definiţii
doctrinare, precum şi în conformitate cu reglementările în vigoare atît la nivel
naţional, cît şi în legislaţia română şi rusă, fiind definite şi caractere juridice ale
contractului de donaţie ce sînt deduse din definiţia legală a acestuia.
Cel de-al doilea capitol "Condiţiile de validitate ale contractului de
donaţie" îşi propune o analiză a contractului de donaţie, care sînt semnificaţiile
unui contract de donaţie, anumite dispoziţii speciale cu privire la capacitatea
3 Seiidov Elbrus
părţilor contractante, condiţiile de validitate, forma contractului şi varietăţile

ei, subiecţii şi obiectul contractului de donaţie, multitudinea drepturilor şi
obligaţiilor donatorului şi donatarului.
Capitolul trei "Efectele în contractul de donaţie" include efectele atît ale
încheierii legale a contractului de donaţie,cît şi cele ale încheierii necorespunzătoare;
cauzele legale ale încetării contractului de donaţie.Tot aici, pornind de la principiul
irevocabilităţii contractelor, se cuprind revocarea donaţiei şi rezoluţiunea
donaţiei în cazul maladiilor letale - prevederi legale şi opiniile specialiştilor în
domeniu. La fel sunt delimitate condiţiile necesare încheierii contractului de donaţie
şi cazurile în care contractul de donaţie poate fi declarat nul, în special ne vom
referi la nulitatea contractului de donaţie în cazul maladiilor prezumate a fi
letale. Tot în acest capitol am introdus un paragraf cu referire la tangenţele
contractului de donaţie cu activitatea Organelor Afacerilor Interne.Scopul
acestui capitol este de a evidenţia toate aspectele contracului de donaţie, atît
licite cît şi ilicite, care necesită a fi luate în considerare în activitatea mea
pentru viitor.
Lucrarea se finisează cu o încheiere, în care m-am străduit să prezint
concluziile rezultate din studiul efectuat, precum şi formularea anumitor
propuneri pentru a facilita utilizarea eficientă a acestei operaţiuni în ţara
noastră.
Baza metodologică a lucrării o constituie aplicarea următoarelor-metode:
analitică, comparativă, istorică, sistematică etc, la fel au fost utilizate o gamă
largă de lucrări în domeniul dreptului.
Pentru realizarea sarcinilor propuse ca bază metodologică a cercetării în
cauză o constituie lucrările savanţilor români, moldoveni, ruşi efectuate în
domeniul dreptului civil. Remarcăm în mod deosebit lucrările autorilor
autohtoni Ig.Trofimov,Gh.Chibac, O.Efrim, S.Baieş, N.Roşca, A.Bloşenco,
precum şi celor străini ca L.Stăncilescu, Fr.Deak, C.Toader, C.Hamangiu,
Al.Băicoianu, I.Rosetti-Bălănescu, etc.
4 Seiidov Elbrus
Ca bază normativă a investigaţiei o constituie legislaţia în vigoare a

Republicii Moldova şi ale ţărilor învecinate.
Lucrarea nu are caracter exhaustiv, iar prin structura sa, prin modalitatea
de tratare a diferitor teme, reflectă aspecte ce decurg din normele legale,
sau din condiţiile de asigurare emise de societăţile (companiile) de asigurare în
funcţiune ori din puncte de vedere vehiculate în literatura de specialitate. Această
lucrare, este organizată în aşa fel încît să găsească careva tangenţe dintre
legislaţia autohtonă privitor la contractul de donaţie şi legislaţia. altor ţări vecine, în
special România, Federaţia Rusă, ca urmare a abordării aproximativ similare a
temei în cauză.
Sper că abordarea acestei teme în conţinutul tezei de licenţă îmi va ajuta în
formarea mea ca jurist prin faptul că va avea la bază lucrările mai multor
specialişti în materie de drept civil atît autohtoni cît şi străini, în urma studierii
cărora îmi vor fi deschise orizonturi mult mai largi în domeniul dreptului.
Cred că studierea lucrărilor acestor specialişti mi-ar permite să-mi formez o
viziune mai clară asupra tipului dat de contracte, precum şi să iau o anumită
poziţie faţă de anumite reglementări în domeniul legislaţiei civile. Anume
datorită acestui fapt, sper ca în lucrare să fie atinse problemele globale sub toate
aspectele referitoare la tema dată şi că confruntarea legislaţiilor statelor vecine,
precum şi a opiniilor diferitor jurişti vehiculate în literatura de specialitate, îmi
vor permite să scot la iveală divergenţele şi să-mi formez o părere şi o poziţie
proprie.
5 Seiidov Elbrus
CAPITOLUL I.
CARACTERISTICA GENERALĂ A CONTRACTULUI DE DONAŢIE.
§ 1. Scurte referinţe istorice
Este bine cunoscut faptul că fiecare ramură de drept îşi are procesul propriu
de apariţie şi dezvoltare care este condiţionat de diferiţi factori ca locul apariţiei
sale,obiceiurile şi necesităţile populaţiei teritoriului dat etc. Doar ştiind calea de
formare şi dezvoltare a unei sau altei norme, putem înţelege sensul ei adevărat şi
importanţa, esenţial este că, cît de perfectă şi cizelată de timp este ea. Anume din
acest considerent, la studierea dreptului este absolut necesar de a prezenta istoria
sa. Tot atît de actuală este şi studierea istoriei formării şi dezvoltării instituţiei
donaţiei.
Donaţia este unul dintre cele mai vechi contracte cunoscute în materie civilă. În
Roma Antică donaţia era unul dintre cele mai des utilizate contracte, pe lîngă alte
contracte care reprezentau temeiuri de dobîndire a dreptului de proprietate, cum
sînt contractul de schimb, de vînzare-cumpărare. În Grecia Antică, contractul de
donaţie a fost cunoscut încă în secolul trei pînă la era noastră.
Cronologic, primul document de confirmare a existenţei contractului de
donaţie reprezintă Legea lui Hamurabi, regele babilonian din secolul XVIII pînă la era
noastră, care destul de amănuţit reglementează oferirea darului de nuntă familiei
miresei, de asemenea prevede posibilitatea donării bunului de către tată feciorului său
şi de către soţ soţiei sale.
În India instituţia donaţiei a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri. În
Legile lui Manu contractul a fost cunoscut ca fiind unul din cele şapte metode de
dobîndire ale bunului. Evident, cea mai mare contribuţie la dezvoltarea instituţiei
donaţiei a adus dreptul roman. În dreptul roman contractul de donaţie (pactum
donationis) se considera o înţelegere neformală, prin care o parte, donator, oferă
altei părţi, donatar, careva bunuri ce-i aparţin cu drept de proprietate, cu scopul de a
6 Seiidov Elbrus
manifesta generozitate faţă de donatar (animus donand).

Donaţia putea fi efectuată prin diferite forme juridice, ca de exemplu, prin
transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun, achitarea unei sume de bani. Caz
aparte a donaţiei era promisiunea de a oferi, de a săvîrşi acţiuni cunoscute, adică
„promisiunea de a dona”. Contractul de donaţie nu era recunoscut de către juriştii
romani clasici, ca fiind un contract tipic (contractus), ci se referea la înţelegeri ce
nu se potrivea sub nici un fel de formă a vreo unui contract (pacta) .
A. Pocrovskii, caracterizînd sistemul obligaţiilor contractelor, reeşind din
dreptul roman clasic, accentua că, obligaţiile apărute din contracte (obligationes ex
contractu) se divizau în patru grupe, temei pentru această clasificare servind însăşi
momentul obligaţional:
• obligaţiile, puterea juridică ale cărora decurge deja din însăşi înţelegere
(consensu), poartă denumirea de contracte consensuale;
• obligaţiile, puterea juridică ale cărora apare nu din simpla înţelegere, ci în
baza unei înţelegeri de transmitere a unui bun (res) de către un contragent,
altui, poartă denumirea de contracte reale;
• obligaţiile apărute ca urmare a cunoscutei forme verbale (verbis) purtau
denumirea de contracte verbale;
• obligaţiile apărute ca urmare a respectării formei determinate scrise
(literis), purtau denumirea de contracte literale.1
Pe parcursul dezvoltării legislative astfel de înţelegeri au primit dreptul de
apărare legală (pacta legitima).
Din acest punct de vedere I. A. Pocrovskii menţiona: „astfel se făcea
stabilirea zestrei (pactum dotis)”, însă cel mai important aici era anume promisiunea
de a dona - donatio.
Donaţia în dreptul roman putea fi efectuată prin cele mai diverse modalităţi:
prin transmiterea nemijlocită a bunului; prin iertarea datoriilor; prin promisiunea de a
dona, etc.Promisiunea de a dona, nu numai în perioada Republicii, dar şi în dreptul
1
И. А. Покровский, История Римского частного права.. Москва ,1998 с. 395.
7 Seiidov Elbrus
juriştilor clasici, era valabilă numai atunci cînd îmbrăca forma de stipulatio, o
simplă pactum donationis ce nu dispunea de putere juridică2 .
Prin stipulatio, în dreptul roman se înţelegea o oarecare formulă verbală, prin care
o persoană care este întrebată, răspunde dacă, ea, va da sau va face ceea de ce este
rugată. Ce ţine de apariţia stipulatio în ştiinţa dreptului roman nu există nici o opinie.
Astfel, potrivit lui I. A. Pocrovskii „este imposibil de stabilit timpul apariţiei ei.
Nu se pune la nici o îndoială, deoarece în Legile celor 12 Table stipulatio nu se
menţiona, iar pe de altă parte, este deja pe deplin stabilită dovada existenţei ei în
„Lex Aquilia", lege ce funcţiona aproximativ în anul 287 î.e.n. Datorită formei sale
flexibile, stipulatio, curînd după apariţia sa, se folosea pentru cele mai diverse
relaţii". în acelaşi timp în literatura dreptului roman, în special în perioada mai
tîrzie, se remarca „descoperirea noilor fragmente în anul 1933 din instituţia lui Gai, ce
dovedesc, că acest contract era deja cunoscut ’’Legilor celor 12 Table".
Probabil, circumstanţa de faţă servea drept o confirmare a unei din cele mai larg
răspîndite, în ştiinţa dreptului roman, lămuriri despre istoria apariţiei
st ipul at io, î n conf orm it at e cu teorema ar ăt at ă a î nţ el eger ii , apăr ut ă în
urma obiceiului de a confirma promisiunea prin jurămînt sau prin depunerea
jurămîntului, apărat de norme religioase. În acel timp, cînd iniţial acest caracter
religios al stipulaţiei încă nu se cizelase, se folosea numai forma strictă a
stipulaţiei, treptat elementul religios - jurămîntul - a decăzut, iar promisiunea a
alcătuit conţinutul contractului de stipulaţie monden.
Dezvăluind în esenţă stipulaţia, I. A. Pocrovskii scria: „în baza stipulatio apare
obligaţia strict unilateral: creditor - numai creditor şi debitor - numai debitor"
Aici găsim asemănarea stipulaţiei cu obligaţiile dreptului civil vechi (nexum,
obligaţiile din legatum).
Tranzacţiile sub formă de stipulatio aveau în acel timp o răspîndire largă,
deoarece fiind efectuate în această formă, ofereau obligaţiei, un caracter abstract.
Aceste premise i-au permis lui I. A. Pocrovskii de a compara stipulatio cu o poliţă
2
10.Покровский И.А., История Римского права, Москва, 1998 c.395
8 Seiidov Elbrus
"datorită simplităţii sale extraordinare şi a formei sale clasice, stipulatio în scurt

timp a primit o răspîndire largă, deoarece orice cuprins a contractului de donaţie
putea fi îmbrăcat sub formă de întrebare-răspuns. Cu toate acestea, forma
respectivă în mare măsură simplifica stabilirea datoriei într-un proces: pentru
fundamentarea acţiunii era de ajuns stabilirea faptului stipulatio". Este de înţeles că
anume din acest motiv stipulatio şi-a păstrat locul de frunte în sistema
contractelor. În majoritatea relaţiilor ea reprezintă pentru oamenii de afaceri nişte
comodităţi de neînlocuit.
Aşadar, în epoca dreptului roman clasic domeniul de aplicare a contractului de
donaţie, în afară de forma obligatorie stipulatio3, se limita mărimea donaţiilor din
punct de vedere legislativ. Exemplul limitării donaţie serveşte lex Cincia (legea
lui Cinciu, a. 204 î.e.n.) care punea interdicţii contractului de donaţii ce depăşea
o anumită sumă de bani stabilită de lege, interdicţia respectivă nu se referea
numai la contracte de donaţie care erau în folosul rudelor apropiate4.
Această lege şi-a pierdut puterea în epoca Imperiului (IV e.n.). Cu toate acestea,
A. Pocrovskii scria; „în locul ei (lex Cincia), a fost constatată necesitatea trecerii
actelor de donaţie printr-o formă judiciară insinuatio, orice donaţie trebuie să fie
studiată de către judecată şi inclusă în registrul donaţiilor. Această cerinţă a fost
implimentată de către împăratul Constanţiu Hlorom şi întărită mai tîrziu de
Constantin. lustinian a limitat necesitatea insinuatio numai acelor donaţii ce depăşesc
suma de 500 solidi (monedă de aur), promisiunea de a dona mai mică de această
sumă era considerată validă şi fără formă insinuatio. Datorită acestea, şi simpla
pactum donationis a primit dreptul de apărare în judecată"5.
Astfel, contractul de donaţie, inclusiv şi promisiunea de donaţie, în epoca
Imperială a dreptului roman, se recunoştea ca un contract tipic şi era apărat de
legislaţie indiferent de forma în care a fost încheiat. Excepţie de la această regulă, o
3
10.Покровский И.А., op. Cit.p.400.
4
.Новицкий И.Б., Перетерско И.С., Римское частное право, Москва, 1996 c.499
5
Покровский И.А., История Римского права, Москва, 1998 c.433
9 Seiidov Elbrus
aveau numai acele contracte de donaţie ce depăşeau suma mai mare de 500 de
solidi, puterea obligaţională a cărora se asigura prin efectuarea unei proceduri mai
speciale - insinuatio.
Obiecul contractului de donaţie în dreptul roman (atît în perioada clasică cît şi
în perioada Imperiului) nu se limita numai la transmiterea gratuită a unui bun, dar de
asemenea mai putea promite donaţii, a ierta datorii, de a transmite un drept.
Pe deplin, se lua în consideraţie în dreptul roman, caracterul gratuit al
contractului de donaţie, ceea ce a adus la stabilirea unor reguli speciale de
reglementare a acestui contract, şi anume în partea răspunderii donatorului şi a
anulării donaţiei. În literatura juridică a dreptului roman se atrăgea atenţia, în
special, la răspunderea donatorului pentru neajunsurile stabilite în bunul donat ş.a., ce
se limita numai ca fiind o neatenţie gravă a donatorului (donus, culpa lata). I. B.
Noviţkii în această privinţă se referea la cuvintele spuse de lustinian:
„Noi hotărîm că toate donaţiile încheiate legitim, dispun de putere juridică şi nu
pot fi anulate, sau numai în cazul cînd se va stabili nemulţumirea donatorului faţă de
donatar "6.
Ca exemple de nemulţumire serveau: prejudiciu adus donatorului de către
donatar (iniuriae atroces), crearea pericolului pentru viaţa donatorului. Un motiv mai
special pentru anularea donaţiei îl constituia naşterea copilului donatorului.
În principu, dreptul roman evidenţia două tipuri de donaţii: între vii (donatio inter
vivos) şi în caz de moarte (donatio mortis causa).
Referitor la contractul de donaţie între vii, în perioada postclasică a dreptului
roman se observa o diferenţă între bunurile res mancipi şi bunurile res nec
mancipi Cele din urmă trec în proprietate prin transmiterea simplă a bunului, doar
dacă aceste bunuri sînt permise pentru transmitere. Res mancipi la înstrăinare,
inclusiv şi la donare, trece în proprietatea altei persoane prin emancipare - tradiţie
formală de dobîndire a bunurilor.
Literatura de specialitate rusă (sfîrşitul sec. XIX - începutul sec. XX) atrăgea о
6
Новицкий И.Б., Перетерско И.С., Римское частное право, Москва, 1996 c.500
10 Seiidov Elbrus
mare importanţă la studierea problemelor legate de donaţie. Doctrina rusă trata

donaţia ca о modalitate de dobîndire a dreptului de proprietate drept un act
unilateral. Această idee era susţinută de faptul că donaţia însoţită de transmiterea
bunului donatarului nu genera nici un fel de obligaţii. Cu alte cuvinte, donaţia lua
forma unui contract real care se încheia şi se executa din momentul transmiterii
bunului. Oponenţii care nu susţineau această idee, se bazau pe faptul că obiect al
contractului de donaţie poate fi nu numai un bun, dar şi un drept de proprietate. Cu
toate acestea, contractul de donaţie poate avea şi caracter consensual, adică
promisiunea de a dona ceva în viitor. Şi, în sfîrşit, cel mai important argument de a
recunoaşte donaţia în calitate de contract a dreptului civil - este necesitatea de a
primi acceptarea donatarului de a primi donaţia. Toate aceste argumente de la
începutul secolului, şi-au păstrat actualitatea, şi au servit ca bază a înţelegerii actuale
a .contractului de donaţie.
În perioada sovietică, contractul de donaţie era considerat ca fiind un
contract real, şi ca obiect al contractului puteau fi doar bunuri, în aşa mod se
îngusta sfera de aplicare a contractului de donaţie.
La momentul de faţă în legislaţia Federaţiei Ruse, anume Codul civil prevede
expres contractul de donaţie, care are atît caracter consensual, cît şi caracter real. În
cazul contractului consensual apare dreptul de a transmite un bun în momentul ce nu
coincide cu momentul încheierii contractului. Deosebirile dintre contractul real şi cel
consensual de donaţie sunt foarte mari şi ating toate aspectele relaţiilor dintre donator
şi donatar. Unicul lucru ce uneşte toate modalităţile de donaţie este caracterul lor
gratuit.
Motive de efectuare a donaţiilor pot fi diferite: dorinţa de a-i arăta respectul faţă
de donator, de a-1 ajuta, de a-1 mulţumi pentru ceva, ori de a-1 provoca la acelaşi
gest din partea lui. În acest sens, gratuitatea contractului nu înseamnă lipsirea lui de
sens, însă în asemenea situaţii motivele nu sunt incluse în contract, ele fiind situate în
afară şi nicidecum nu influenţează asupra existenţei contractului.
În cazul cînd motivul (condiţia) este inclusă în conţinutul contractului şi donaţia, ori
11 Seiidov Elbrus
promisiunea de a dona, e condiţionată de efectuarea oricăror acţiuni de către partea opusă,

acest fapt duce la nulitatea contractului de donaţie.
Filantropia şi sponsorizarea tot sunt modalităţi ale donaţiei în carul lor e mai bine
evident importanţa socială a donaţiei. Scopurile activităţii filantropice sunt susţinerea şi
protecţia socială a persoanelor, inclusiv îmbunătăţirea situaţiei materiale a persoanelor
puţin asigurate, reabilitarea socială a şomerilor, invalizilor şi altor persoane inapte,
din cauza particularităţilor fizice sau intelectuale ori din alte motive, să-şi exercite de
sine stătător drepturile şi interesele legitime; pregătirea populaţiei pentru depăşirea
consecinţelor calamităţilor naturale, catastrofelor ecologice sau de altă natură,
pentru prevenirea eventualelor accidente sau dezastre; ajutorarea victimelor
războaielor, calamităţilor naturale, epidemiilor, catastrofelor ecologice sau de altă
natură, conflictelor sociale şi interetnice; acordarea de asistenţă materială
organizaţiilor filantropice, instituţiilor sociale şi medicale; susţinerea unor alte
acţiuni de interes public ce necesită asistenţă financiară şi materială.
În doctrină, definiţia legală a donaţiei a fost criticată ca inexactă 7, deoarece lasă
impresia, că este un mod de dobîndire a dreptului de proprietate, mai mult decît
atît este vorba numai de o manifestare unilaterală de voinţă şi nu de un contract.
Temeinicia acestei teze serveşte faptul, precum că donaţia, însoţită de transmiterea
bunului donatarului, nu dă naştere la careva obligaţiuni. Cu alte cuvinte, donaţia
(sub formă de afacere) se produce şi se execută în acelaşi timp, în momentul
transmiterii bunului. În afară de aceasta, donaţia se poate manifesta şi sub formă de
o afacere consensuală, adică sub formă de promisiune de a dona ceva în viitor. În
cele din urmă, cel mai important argument în folosul recunoaşterii donaţiei ca fiind un
contract de drept civil, este necesitatea acceptării donatarului de a primi bunul. Deşi
incomplet definită, legiuitorul de la 1864 a conceput donaţia ca un act juridic de
formaţie bilaterală, ce presupune acordul ambelor părţi, prin care donatorul dă un
lucru donatarului care-1 primeşte. În dreptul românesc, în urma procesului de
7
Safta-Romano E, Contracte civile, Editura GRAPHIX, Iaşi, 1999.p.177
12 Seiidov Elbrus
romanizare din Dacia, s-au preluat normele de drept roman, despre care am vorbit
mai sus, însă aceste norme nu s-au putut aplica în puritatea lor, ci într-o formă
simplificată pentru nevoile cotidiene. Din cele aproape 25 de tăbliţe descoperite în
minele de aur de pe lîngă Alburnus Maior (azi Roşia Montană) doar 11 au text
intelegibil, dar nici una nu face referire la vreun contract de donaţie.
În dreptul românesc, însă, principalul contract real era donaţia. Donatorul putea
fi Domnul ţării sau diferiţi particulari, iar donatarii aparţineau diferitor categorii
sociale. Donaţiile dintre particulari care aveau drept obiect imobiliare; se-confirmau
printr-un act semnat de domnitor, în virtutea dreptului său emitent.
Caracterul de liberalitate şi caracterul irevocabil al donaţiei erau consemnate
expres: „Darul naşte dar carele se dă fără nevoie. Cine face dar, adică cine dăruieşte
un dar, acela nu poate să-1 întoarcă".
În codul Calimach, donaţiunile au fost încadrate între tocmeli. Legiunea
Caragea se ocupa de donaţiuni în aceeaşi parte în care se ocupa şi de moştenitori, însă
în capitole diferite.
Deci, în dreptul roman privat, legislaţia română, franceză, donaţia este un act de
liberalitate care se realizează prin dreptul donatorului de a dona şi dreptul
donatarului de a accepta.
§ 2. Noţiunea contractului de donaţie
Donaţiile se întîlnesc în societate sub cele mai diverse forme care diferă între ele
atît în dependenţă de subiecţii participanţi, de obiectul donaţiei, precum şi în
dependenţă de cauzele acesteia.
În alin. (1), art 827 Codul Civil al RM, contractul de donaţie se defineşte ca
fiind contractul prin care, o parte (donator) se obligă să mărească din contul
patrimoniului său, cu titlul gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).
După cum rezultă din definiţia legală a contractului de donaţie, ceea ce
13 Seiidov Elbrus
caracterizează donaţia este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu în altul fără
echivalent, îndreptată spre majorarea patrimoniului donatarului ce se produce
gratuit din contul patrimoniului donatorului cu intenţia acestuia de a gratifica
(animus donandi) 8 . Această intenţie, concretizată în încheierea contractului, în
forma şi în condiţiile prevăzute de lege, justifică mărirea patrimoniului donatarului din
contul patrimoniului donatorului cu titlul gratuit, constituind cauza ei9. Deci, se
produce o sărăcire a patrimoniului donatorului şi o îmbogăţire adecvată a
patrimoniului donatarului, dar spre deosebire de îmbogăţirea fără just temei, în cazul
donaţiei cauza o constituie voinţa liberă a donatorului exprimată în forma cerută de
lege şi cu acceptarea donatarului.
Calificarea contractului drept donaţie este uneori dificilă. Donaţia, în urma
contractelor cu titlu gratuit, reprezintă liberalitatea de a da ceva, în mod gratuit, fără a
primi ceva în schimb, întrucît are ca efect principal micşorarea patrimoniului
donatorului cu un bun sau un drept spre deosebire de contractele dezinteresate (de
exemplu, comodatul, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit etc), prin care nu se
micşorează patrimoniul celui care procură altuia un folos, motiv pentru care
acestea din urmă nu sînt supuse regulilor de fond şi de micşorarea patrimoniului
donatorului cu bunul donat, formă prevăzută pentru donaţii10. Se poate dispune gratuit
prin donaţie, prin acte între vii şi prin testament, prin acte pentru cauze de moarte.
Intenţia liberală trebuie să existe la momentul încheierii contractului.
Această intenţie liberală a donatorului care „trebuie să fie temeinic ancorată în
elementele convenţiei între părţi”, reprezintă criteriul principal al donaţiei. în materie
de liberalităţi, elementul voinţei prezintă o importanţă deosebită deoarece prin aceste
acte (cu caracter gratuit) dispunătorul înstrăinează bunurile sale fără a primi un
echivalent în schimb. Deci, legiuitorul defineşte donaţia ca fiind o obligaţie a
donatorului, definiţie cu care nu sîntem de acord, deoarece nimeni nu-1 poate obliga
pe donator la înstrăinarea bunului cu titlul gratuit aflat în proprietate. Această
8
Oleg Efrim,;Donaţia” Cartea 111,art.827-838//Comentariul Codului Civil al R.M.,volumul 11,Ediţia1,2006,p.454.
9
. Deak Francisc, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2001.p.118.
10
.Macovei Dumitru, Drept civil. Contracte, Voi. I, Iaşi, 1999,p.161
14 Seiidov Elbrus
prevedere diminuează astfel dreptul de proprietate al donatorului acestuia. Deci, actul

de donaţie nu este o obligaţie, ci este un drept şi, pentru ca actul să se producă, este
necesar ca donatorul să-şi exprime voinţa de a dona, iar donatarul să accepte donaţia
în formele prevăzute de lege.
În codurile civile ale altor state sînt şi alte definiţii ale donaţiilor. Astfel,
prevederile Codului civil al Federaţiei Ruse, donatorul transmite sau se obligă să
transmită donatarului în proprietate un bun. Aici legiuitorul rus nu îi impune
donatorului obligaţia de transmitere în proprietatea donatarului unui bun. Legislatorul
român defineşte donaţia ca fiind „un act de liberalitate prin care donatorul dă
irevocabil un lucru donatarului care-1 primeşte". Însă, totodată accentuiază că nu
obligă pe donator şi nu va produce efect decît din ziua în care va fi fost acceptată
donaţia.
În literatura juridică s-a dat o definiţie mai explicită a donaţiei, şi anume:
„Donaţia este un contract solemn, unilateral şi cu titlul gratuit prin care una din părţi
numită donator, cu intenţia liberală îşi micşorează în mod actual şi irevocabil
patrimoniul său cu un drept (real sau de creanţă), mărind patrimoniul celeilalte părţi
numită donatar, cu acelaşi drept, fără a urmări să primească ceva în schimb11.
Ca orice contract, donaţia implică un acord de voinţe, pe de o parte, voinţa
donatorului de a transmite bunul animo donandi, iar pe de altă parte, voinţa
donatarului de a-1 accepta, lipsa unei sau alteia din cele două voinţe împiedică
naşterea valabilă a contractului de donaţie12.
Dacă am presupune că legislaţia admite donarea întregii proprietăţi a
donatorului, fără a indica obiecte concrete, atunci donatarul nu ar avea idee la ce
executare ar putea conta din partea donatorului, adică ce proprietate ar aparţine
donatorului în momentul executării obligaţiei şi, respectiv ce proprietate acesta este
obligat să transmită donatarului.
Însă dacă în contractul de donaţie sînt prevăzute anumite obiecte, ceea ce legea
prevede, atunci donatarul este înştiinţat despre ceea la ce el poate să înainteze faţă de
11
Deak Francisc, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2001,p118
12
Chirică Dan, Drept civil. Contracte speciale, Editura LUMINA LEX,Bucureşti, 1999.
15 Seiidov Elbrus
donator în judecată în cazul cînd acesta nu-şi execută obligaţiile în modul prevăzut.
Unii savanţi presupun că anume prin aceste circumstanţe se explică faptul, că
legislaţia civilă din perioada sovetică nu permitea promisiunea de donaţie,
deoarece se consideră că în acest caz donatarul ar obţine dreptul de a cere
donatorului proprietatea conform convenţiei condiţionate, ceea ce, evident, ar fi
venit în contradicţie cu normele morale socialiste.
Creînd obligaţii doar în sarcina donatorului, donaţia este un contract, nu pur şi
simplu un act unilateral. Această afirmare se bazează pe faptul că în toate donaţiile se
cere şi acordul donatarului de acceptare a donaţiei. Acest fapt se evidenţiază bine în
donaţiile cu sarcină.
Ceea ce caracterizează donaţia este faptul că transmiterea proprietăţii bunului
donat se face animo donandi de către donator, acesta urmărind, în principal,
gratificarea donatarului. Spre deosebire de contractele sinalagmatice, în care cauza
fiecărei obligaţii a părţilor o constituie executarea prestaţiei promise de cealaltă
parte, în contractele cu titlu gratuit, în categoria cărora se include donaţia, cauza
obligaţiei celui care dispune constă în intenţia de a mări patrimoniul celui gratificat,
fără a primi în schimb o contraprestaţie.
În sistemul contractelor dreptului civil contractul de donaţie se atribuie la un tip
aparte de obligaţii contractuale datorită unor caractere specifice lui, aici pot fi
menţionate următoarele caractere: gratuitatea contractului, caracter ce-1 evidenţiază
din mulţimea contractelor civile.
Caracterul irevocabil prevede că donatorul pentru faptul că execută o
liberalitate, adică o donaţie în favoarea unei persoane (donatar) mărindu-i patrimoniul, nu
primeşte nici o remuneraţie, doar stima şi respectul donatarului faţă de dînsul şi faţă
de rudele sale13. Însă în caz că în prevederile contractului este prevăzut că donatorul
primeşte o remuneraţie, atunci el îşi pierde esenţa şi din punct de vedere a legislaţiei
acest contract e considerat simulaţie, nu un contract de donaţie, indiferent de valoarea
remuneraţiei, dacă corespunde ea valorii bunului donat.
13
Гендзехадзе Е.Н., Грибанов В.П., Гражданское право, Изд. БЕК, Москва, 1993,p.142.
16 Seiidov Elbrus
Codul civil al Republicii Moldova nu prevede reguli speciale de

interpretare a clauzelor contractului de donaţie, în consecinţă, se aplică regulile
generale de interpretare a contractelor (art. 827-836 CC. al RM). Deci
interpretarea este necesară chiar pentru calificarea juridică a contractului
(donaţie sau un alt contract, de exemplu, de întreţinere, de locaţiune, de
comodat etc), atunci interpretarea urmează să se facă în sensul aplicării
regulilor care guvernează actele cu titlu oneros - care sunt reguli de drept
comun, iar nu a regulilor prevăzute pentru liberalităţi care, fiind excepţionale
sunt supuse unei interpretări restrictive.
În vederea ocrotirii unor membri apropiaţi ai familiei donatorului, legiuitorul a
căutat să limiteze abuzul de donaţii instituind un obstacol în calea acestuia de a
dispune prin acte juridice cu titlu gratuit şi anume rezerva succesorală, în prezenţa
moştenitorilor rezervatari (descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi soţul
supravieţuitor), cel care gratifică va trebui să ţină seama cînd face acte cu titlu
gratuit (donaţii şi legate) ca acestea să nu încalce rezerva succesorală a acestora,
diferită prin lege împotriva voinţei dispunătorului, să se încadreze în limitele cotităţii
disponibile.
Codul civil cunoaşte în materie succesorală şi instituţia raportului succesoral ce
are legătură cu donaţia. Se presupune că donaţiile făcute descendenţilor sau soţului
supravieţuitor reprezintă un avans asupra părţii din moştenire ce li se va cuveni,
astfel încît în lipsa unei clauze exprese de scutire de raport, moştenitorii amintiţi sunt
obligaţi să raporteze donaţia - adică să readucă la masa succesorală bunurile primite
cu titlu de donaţie de la cel despre a cărui moştenire este vorba, donator, dacă acceptă
succesiunea.
Caracterul principal al acestui act de liberalitate care îl deosebeşte de alte acte,
cum ar fi testamentul este acela, că donaţia se produce numai după transmiterea
bunurilor şi acceptarea trebuie să se producă pînă la moartea donatorului şi nu după
survenirea acesteia. Pentru a nu admite aplicarea normelor dreptului succesoral şi
de a exclude anumite bunuri din patrimoniul succesoral, legea interzice încheierea
17 Seiidov Elbrus
contractului care prevede predarea bunului după decesul donatorului, fiind lovit
astfel de nulitate absolută (art. 827, alin. (4) C.Civ). în cazul în care, un astfel de
contract va fi încheiat, el nu va produce efecte juridice, iar obiectul lui va fi inclus în
patrimoniul succesoral potrivit prevederilor art. 1444 C.Civ14.
Testamentul este un act cu titlu gratuit, dar unilateral şi cu cauză de
moarte, în vreme ce donaţia este un act între vii şi presupune cu necesitate pentru
formare un acord de voinţă între donator şidonatar, donaţia este deci, un contract de
drept comun15.
§ 3. Caracterele juridice ale contractului de donaţie
Din definiţia dată contractului de donaţie rezultă că donaţia este un contract

0 unilateral, esenţialmente gratuit, translativ de proprietate, real,dar poate fi şi
consensual, în principiu irevocabil.
În afară de caracterele juridice menţionate,în literatura de specialitate mai sunt
menţionate şi alte caractere juridice demne de a fi menţionate şi care vor fi menţionate
în context.
Donaţia este un contract de regulă unilateral obligaţional, şi nu un act
unilateral, deoarece, în principiu dă naştere numai la o singură obligaţie în sarcina
donatorului cu dreptul corelativ al donatarului. Chiar dacă este o donaţie cu sarcini
pentru donator, aceste sarcini nu pot depăşi valoarea bunului donat, căci în caz
contrar contractul se transformă într-un contract bilateral, cu titlul oneros, însă
donaţia este un contract unilateral. Totodată, conform prevederilor art. 834 Cod
civil, donaţia poate apărea drept un contract sinalagmatic imperfect, unde la
14
Chibac Gheorghe, Băieşu Aurel, Rotari Alexandru, Efrim Oleg, Drept Civil. Contracte speciale, Volumul
III, Editura Cartier juridic, Chişinău,2005,p.82.
15
Macovei Dumitru, Drept civil. Contracte, Voi. I, Iaşi, 1999,p.162.
18 Seiidov Elbrus
momentul încheierii contractului donatarul nu are nici o obligaţie, iar din

momentul intrăriii în proprietate poate, în virtutea contractului, să se oblige la
anumite prestaţii sau sarcini.
Caracterul unilateral al contractului de donaţie este alterat, cel puţin parţial, în
cazul cînd donaţia este cu sarcină.
Deci, prin excepţie donaţia poate fi şi sinalagmatic (naşte obligaţii reciproce)
cînd prin ea se impune o sarcină donatarului (donaţie cu sarcină).
În conformitate cu Codul civil român contractele sinalagmatice (bilaterale) se
caracterizează prin „reciprocitatea" obligaţiilor ce revin părţilor şi prin
interdependenţa obligaţiilor reciproce. Dimpotrivă, contractele unilaterale sunt
acele contracte care dau naştere la obligaţii numai în sarcina uneia dintre părţi,
cealaltă avînd numai calitatea de creditor16.
Caracterul sinalagmatic este caracteristic contractului de donaţie
condiţionată, or, părţile se obligă reciproc şi corelativ17. Respectiv, aceste modalităţi ale
contractului de donaţie sînt prevăzute în mod corespunzător în art. 704-711 CC. al
RM.
După cum am menţionat anterior, donaţia este un acord de voinţă al celor două
părţi. Astfel, în cazul contractelor reale, donatarul nu îşi asumă nici o obligaţie
faţă de donator, el are o îndatorire legală de recunoştinţă faţă de donator care rezultă
din lege, şi nu din contract, încălcarea căreia poate fi sancţionată cu revocarea donaţiei
(art. 835 CC. al RM). În cazurile cînd contractul conţine promisiunea de a dona în
viitor, donatorul este obligat de a îndeplini acţiunile care reprezintă obiectul
contractului. Deşi în acest caz obligaţia de recunoştinţă a donatarului persistă, ea
nu este reciprocă şi interdependentă cu obligaţia donatorului condiţie necesară
pentru ca un contract să fie recunoscut sinalagmatic.
Dacă ne vom referi la obligaţia de „recunoştinţă" a donatarului, vom
16
Ungureanu O., Bacaci AL, Turianu C, Jugastru C, Principii şi instituţii de drept civil. Curs selectiv
pentru licenţă, Ed. Rosseti, Bucureşti, 2001,p.293.
17
Stoica Valeriu, Rezoluţiunea şi relizierea contractelor civile, Editura AII Educaţional, Bucureşti, 1997,p.74.
19 Seiidov Elbrus
menţiona faptul, că este, în principiu, o obligaţie morală neîndeplinirea căreia nu

poate atrage sancţiuni juridice, însă, în cazul în care donatarul manifestă
ingratitudine faţă de donator, obligaţia dată se sancţionează cu revocarea donaţiei.
Doctrinar, în ceea ce priveşte natura juridică a acestei obligaţii, au fost
exprimate două opinii principale: potrivit unei obligaţia de recunoştinţă are natură
legală18 , iar adepţii celeilalte o privesc ca pe o obligaţie morală19.
Spre deosebire de contractele sinalagmatice, în care cauza fiecărei obligaţii a
părţilor o constituie executarea prestaţiei promise de cealaltă parte, în contractele cu
titlul gratuit, în categoria cărora se include donaţia, cauza obligaţiei celui care dispune
constă în intenţia de a mări patrimoniul celui gratificat fără a primi în schimb o
contraprestaţie, cauza acestei obligaţii nu poate însă să contravină regulilor de
conveţuire socială sau să fie ilicită. Astfel, contractul de donaţie cu sarcini, devine
contract sinalagmatic şi îşi păstrează caracterul gratuit numai în măsura în care
sarcina nu ajunge să anihileze în întregime beneficiul contractului.
Ţinînd seama de cele expuse mai sus, considerăm că se impune observaţia
generală, precum că încadrarea unui contract într-o categorie sau alta nu depinde
neapărat de natura lui principală, deoarece părţile pot să facă ca un contract
unilateral să devină sinalagmatic, cum vedem că este şi în cazul donaţiei cu sarcini. În
acest sens poate fi citată o soluţie a legislatorului român care prevede că „în măsura
sarcinilor stipulate, donaţia oneroasă este un adevărat contract sinalagmatic, în
cadrul căruia, dacă una din părţi nu-şi execută obligaţia, cealaltă parte, în virtutea
condiţiei rezolutorii tacite, care este subînţeles în orice contract şinalagmatic, are
alegerea fie de a sili partea ce nu şi-a îndeplinit sarcina să-şi respecte obligaţia luată,
fie să ceară rezoluţia contractului.
Donaţia este un contract cu titlu esenţialmente gratuit, prin care
18
Zinveliu I., Contracte civile, instrumente de satisfacere a intereselorcetăţenilor, Cluj-Napoca, 1978,p.150
19
Manoliu J., Răuschi St., Drept civil. Contract, Voi. I, Iaşi, 1984,p.174.
20 Seiidov Elbrus
donatorul, transmite irevocabil dreptul său asupra unui bun drept real sau drept de
creanţă, donatarului, sporind patrimoniul acestuia, fără să primească ceva în schimb.
Dacă în schimbul darului donatorul obţine o contraprestaţie în volum echivalent sau
mai mare decît cel al obiectuli donaţiei, fapt ce presupune nerespectarea legitimităţii
contractului de donaţie, se sancţionează cu nulitate absolută, fapt prevăzut în art. 221
C.C. al RM şi respectiv, donaţia se va considera simulată, excepţie face darul manual,
donaţiile indirecte şi donaţiile deghizate. Nu se va considera că donatorul obţine o
contraprestaţie în cazul în care dreptul transmis este afectat de unele limitări, cum
ar fi, spre exemplu, dreptul la abitaţie a donatorului în casa donată, servitutea de
trecere pe terenul donat.
Gratuitatea, fiind un caracter semnificativ al contractului de donaţie nu
înseamnă, că donatarul este complet eliberat de orice obligaţii de proprietate.
Astfel, transmiterea bunului donat poate fi stipulat cu utilizarea în scopuri comune,
precum şi în scopuri anumite. Executarea acestei obligaţii de către donatar nu
reprezintă o împuternicire, deoarece ea este adresată nu însuşi donatorului, ci mai
mult sau mai puţin către un cerc larg terţelor persoane. Mai mult decît atît, este
posibil încheierea contractului de donaţie, în ceea ce priveşte transmiterea bunului în
folosul donatorului, fapt care, în cele din urmă, dă naştere la anumite obligaţii ale
donatarului faţă de donator. Obligaţiile donatarului poartă mai mult un caracter moral,
decît material.
Conform art.834 CC. al RM, donaţia condiţionată, în limita sarcinii impuse
în favoarea donatarului sau a unui terţ, are un caracter oneros. În cazul dat, caracterul
de gratuitate al contractului de donaţie se menţine atît timp cît îmbogăţirea adusă
donatarului excedează valoarea sarcinilor impuse 20. Sarcina fiind o obligaţie
impusă donatarului, care după acceptarea donaţiei are obligaţia de a o executa, însă
dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina, în conformitate cu prevederile alin. (3) art.
834 CC. al RM, donatorul poate revoca donaţia.
L a capitolul dat s-au dus dispute în literatura de specialitate, în ceea ce
20
Octavian Căpăţînă,Titlu gratuit în actele juridice,Bucureşti, 2003,p.26.
21 Seiidov Elbrus
priveşte caracterul oneros sau gratuit al donaţiei cu sarcină sau condiţionată de

realizarea unui scop. Scopul poate fi şi de utilitate publică .În acest ultim caz
sîntem în prezenţa donaţiei filantropice, fapt ce rezultă din art. 6 al Legii cu privire la
filantropie şi sponsorizare din 31.10.200221 . Conform alin. (1) art. 834 Cod civil, va
constitui donaţie numai partea excedentară cheltuielilor de executare a sarcinii sau
de atingere a scopului. În acest caz, caracterul de gratuitate al donaţiei se menţine
atît timp cît îmbogăţirea adusă donatarului excedează valoarea sarcinilor impuse.
Spre exemplu, în caz de donare a autobusului unei şcoli pentru transportarea
şcolarilor, îndeplinirea acestei sarcini ţine de terţe persoane şi deci caracterul gratuit al
contractului nu se încalcă. Caracterul de mărire (micşorare) gratuită a patrimoniului
deosebeşte contractul de donaţie de alte contracte (vînzare-cumpărare, schimb,
locaţiune).
Unii autori afirmă că acordul dintre părţi care prevede obligaţia donatarului de a
săvîrşi careva acţiuni în folosul donatorului nu poate fi considerat contract de donaţie,
ci o convenţie fictivă22. Potrivit unei alte opinii, la care ne raportăm, în cazul donaţiei
cu sarcini, contractul este oneros în limitele valorii sarcinii şi este gratuit numai în
limitele valorii bunurilor donate care depăşesc valoarea sarcinii.
Ţinînd seama de aceste dispoziţii foarte clare şi precise ale legii, nu putem decît
să constatăm, aşa cum am facut-o şi în legătură cu caracterul unilateral al contractului
de donaţie, că în cazul donaţiei cu sarcini este alterat, cel puţin parţial, caracterul
principal de gratuitate a donaţiei. De asemenea, să facem aceeaşi remarcă în sensul
că încadrarea contractului de donaţie în categoria contractelor cu titlul gratuit sau a
contractelor oneroase depinde de voinţa părţilor, nu neapărat de natura lui.
Contractul de donaţie este un contract cu conţinut patrimonial. Nu putem trece cu
vederea acest caracter,deoarece din însăşi definiţia dată de către legiuitor (Art.827 C.C.
R.M.),rezultă că obiect al contractului reprezintă anume valorile patrimoniale.
Donaţia este de regulă un contract real, dar poate fi şi formal. În codul civil al
21
Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare Nr. 1420-XV din 31.10.2002 //Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 31.12.2002,nr. 185-189.
22
Садиков О.Н., Гражданское право России, Часть вторая: Обязательственное право. Москва, 1997,c169
22 Seiidov Elbrus
RSSM din 1964 contractul de donaţie avea un caracter real, dar doctrina
recunoştea că contractul de donaţie are un caracter consensual, atunci cînd el cerea
autentificare notarială şi înregistrare de stat.
Codul civil astăzi în vigoare priveşte contractul de donaţie ca fiind atît un
contract real cît şi consensual. În ultimul caz, contractul de donaţie este consensual de
fiecare dată cînd conţine promisiunea de a dona în viitor (art. 830 CC. al RM),
precum şi obligaţia privind susţinerea materială sub formă de plăţi periodice. În
toate celelalte cazuri, contractul de donaţie are un caracter real, considerîndu-se
încheiat din momenul transmiterii bunului (alin.l, art. 828 CC. al RM). Dar
trebuie să ţinem cont de faptul că simpla transmitere a bunului nu constituie o
donaţie. După cum pe bună dreptate s-a afirmat, donaţia fiind un contract,
presupune nu numai voinţa donatorului, ci şi acordul donatarului în vederea
recepţionării bunului.
În cazul în care un bun mobil este transmis fără acordul celeilalte părţi,
transmiţătorul poate stabili acesteia un termen rezonabil în interiorul căruia donatarul
trebuie să declare că acceptă sau că refuză să accepte donaţia. La expirarea
termenului, contractul se consideră încheiat dacă cealaltă parte nu a refuzat să accepte
donaţia, în acest caz legea califică tăcerea donatarului ca manifestare de voinţă în
vederea acceptării donaţiei.
În unele cazuri contractul de donaţie are şi un caracter solemn aceste excepţii sunt
menţionate expres în Codul Civil art 830 care stabileşte că în cazul în care este
făcută o promisiune de a dona, contractul urmează a fi încheiat în formă autentică, iar
în cazul donaţiei de bunuri imobile, este necesară înregistrarea în registrul bunurilor
imobile. Articolele 829, 830, 831 ale Codului civil al RM prevăd forme de exprimare
ale contractului de donaţie şi considerăm că aici reglementarea este mai corectă.
Astfel forma contractului de donaţie coincide cu condiţiile de valabilitate ale
actului juridic civil pentru formă (art.208 CC. al RM), iar forma autentică este
obligatorie numai la promisiune (art. 830 CC. al RM). Despre forma contractului de
donaţie vom vorbi mai în detaliu ulterior.
23 Seiidov Elbrus
În legislaţia şi în literatura de specialitate română contractul de donaţie este

totalmente solemn. Solemnitatea donaţiei adică autenticitatea este cerută de
legiuitor, pe de o parte, pentru a proteja dorinţa donatorului contra sugestiilor şi
capitaţiilor, care se pot exercita asupra voinţei sale, iar pe de altă parte, prin contractul
autentic se asigură principiul irevocabilităţii donaţiilor, căci, dacă donaţiile s-ar
putea face prin orice act sub semnătură privată, înscrisul ar putea fi lesne distrus de
donator, iar principiul irevocabilităţii donaţiilor încălcat23.
Sancţiunea nerespectării solemnităţii contractului de donaţie constă în
nulitatea absolută a actului, cu unele excepţii prevăzute strict şi limitativ de lege, ca de
exemplu, darul manual.
Transmiterea proprietăţii are loc în momentul realizării acordului de voinţă între
donator şi donatar (între absenţi în momentul în care donatorul primeşte acceptarea
donatarului) cu respectarea condiţiilor de formă cerute de lege. Predarea bunului
donat poate avea loc şi ulterior încheierii contractului de donaţie şi deci a
transmiterii dreptului de proprietate, în cazul darurilor manuale, predarea bunului
este, alături de acordul de voinţă a părţilor, o condiţie pentru formarea contractului.
Prin urmare, transmiterea proprietăţii are loc concomitent cu predarea bunului.
Transmiterea dreptului de proprietate de la donator la donatar produce
consecinţele instituite de dreptul comun.
Dar trebuie să ţinem cont şi de faptul că simpla transmitere a bunului nu
constituie o donaţie. Deci, donaţia este un contract, ce presupune nu numai voinţa
donatorului, ci şi acordul donatarului în vederea recepţionării bunului.
Contractele reale de donaţie a bunurilor mobile pot fi încheiate într-un mod
simplificat. Potrivit prevederilor alin. (2) art. 828 CC. al RM bunul poate fi
transmis şi în lipsa acordului potenţialului donatar.Cum a fost menţionat mai sus, în
cazul în care un bun imobil este transmis fără acordul celeilalte părţi, transmiţătorul
poate stabili acesteia un termen rezonabil în interiorul căreia trebuie să declare, că
23
. Alexandresco D., Drept civil român, voi. IV, Bucureşti, 1998,p.76
24 Seiidov Elbrus
acceptă sau că refuză să accepte donaţia. La expirarea termenului, contractul se

consideră încheiat dacă cealaltă parte nu a refuzat să accepte donaţia. În acest caz
legea califică tăcerea donatarului ca manifestare de voinţă în vederea acceptării
donaţiei. Deosebirile dintre contractul real şi cel consensual sînt destul de mari, şi
ating practic sub toate aspectele relaţiile dintre donator şi donatar. Unica asemănare
pentru toate trăsăturile caontractului de donaţie, reprezintă caracterul său gratuit.
Elementul esenţial prin care se deosebeşte o donaţie de alte operaţiuni juridice
asemănătoare este de ordin subiectiv, respectiv intenţia de a dona animus donandi.
Existenţa intenţiei de a dona este cauza donaţiei.
Contractul de donaţie are un efect translativ de drepturi care se produce de
la expimarea consimţămîntului prevăzută de lege. Deci, donaţia duce obligatoriu la
micşorarea patrimoniului donatorului şi la mărirea patrimoniului donatarului.
Donatorul pierde dreptul de proprietate asupra bunului, pe cînd donatarul dobîndeşte
acest drept. Legiuitorul reglementează direct că donatorul trebuie să mărească
patrimoniul donatarului din contul său, deci donatorul trebuie să fie proprietarul bunului
donat. Uneori efectul translativ de proprietate este subsecvent încheierii contractului de
donaţie. Acesta este cazul, de pildă, al contractelor de donaţie imobiliară, unde
drepturile reale se strămută, se modifică şi se sting chiar şi între părţile
contractante numai prin formalitatea înscrierii dreptului în cartea funciară.
Neînscrierea în cartea funciară a dreptului real imobiliar dobândit prin donaţie poate fi
invocată de orice persoană care are interes la acesta24.
Deşi în art. 827 Cod civil nu este expus în mod expres condiţia transmiterii
dreptului de proprietate, totuşi, prin contractul de donaţie este realizată
transmisiunea dreptului de proprietate. În urma încheierii contractului de donaţie,
dreptul care reprezintă obiectul contractului trece din patrimoniul donatorului în cel
al donatarului, iar desfacerea contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute expres
de lege, este posibilă doar prin acordul comun al părţilor 25. Faptul transmisiunii
24
.Ungureanu O., Bacaci AL, Turianu C, Jugastru C, Principii şi instituţii de drept civil. Curs
selectiv pentru licenţă, Ed. Rosseti, Bucureşti, 2001,p.295.
25
Oleg Efrim,”Donaţia”,Cartea(111),art.827-838//Comentariul Codului Civil al R.M.,volumul 11,Ediţia1,p.454.
25 Seiidov Elbrus
dreptului de proprietate prin contractul de donaţie este reglementat de art. 835 şi 836
Cod Civil, prin care implicit revocarea sau rezoluţiunea are drept efect reintegrarea
de către donator în dreptul de proprietate.
Precizăm însă că donaţia este translativ de proprietate numai prin natura sa, în timp
ce contractul poate transmite valabil şi un alt drept.
Deci, predarea bunului donat poate avea loc şi ulterior încheierii contractului de
donaţie şi deci a transmiterii dreptului de proprietate. În cazul darurilor manuale,
predarea bunului este alături de acordul de voinţă al părţilor, o condiţie pentru
formarea contractului. Prin urmare, transmiterea proprietăţii are loc concomitent cu
predarea bunului.
Donaţia se prezintă ca un contract numit şi reglementat26,deoarece corespunde
unei operaţiuni juridice determinate,fiind nominalizat în Legea Civilă,unde
legislatorul stabileşte pentru toate categoriile de donaţii un regim juridic concret.
Este un contract de executare instantanee ,deoarece executarea contractului
presupune o singură prestaţie – transmiterea patrimoniului (bunului),indiferent dacă
întinderea executării prestaţiei poate ori nu fi apreciată în parametri temporari.
Totodată,în legătură cu prevederile articolului 831 Cod Civil,este necesar de a nu
confunda plăţile periodice cu privire la care se obligă donatorul, cu executarea
succesivă a obligaţiei contractuale,astfel cum în cazul donaţiei,în vederea diferenţierii
acestui contract de contractul de rentă,fiecare plată făcută nu constituie altceva decît
executarea unei prestaţii aparte.
Donaţia apare de regulă drept un contract de adeziune,dar poate fi şi
negociat.Prin caracterul de adeziune înţelegem o modalitate a contractului de donaţie,
redactat în întregime(ori aproape în întregime) de către o parte contractantă,unde
cealaltă parte practic nu poate modifica clauzele stabilite,avînd doar posibilitatea de a
accepta sau nu contractul respectiv. Acest caracter poate fi relevat, de exemplu în
contractul de donaţie filantropică , unde donatorul indică destinaţia bunului donat sub
sancţiunea revocării donaţiei.totodată, chiar şi în contractul de donaţie filantropică,
26
Trofimov Igor, Drept civil Contractele civile, Chişinău. 2004.p.129.
26 Seiidov Elbrus
părţile pot negocia limita condiţiei de folosire a bunului, iar conform prevederilor
articolului 834 Cod Civil – chiar şi unele obligaţii către donatar.
Contractul de donaţie este, în principiu, irevocabil, însă poate fi şi revocabil.
Astfel că donatorul nu mai poate lua înapoi ceea ce a donat, el nu-şi poate retrage
oferta, iar revocarea nu va fi posibilă decît în cazurile prevăzute de lege.Acest
caracter este determinat de faptul că, dacă s-ar permite ca donatarul să poată reveni
asupra deciziei sale de a dona un bun, atunci donatarul s-ar afla într-o permanentă stare
de incertitudine. Astfel, regula generală este, că contractul de donaţie este irevocabil
dacă legea nu stabileşte altceva. Dar, irevocabilitatea donaţiilor are un caracter
special mai accentuat decît forţa obligatorie a oricărui contract, în sensul că în materie
de donaţii (indiferent că s-au realizat în formă autentică, deghizată, indirectă sau
dar manual) irevocabilitatea priveşte nu numai efectele, ci însăşi esenţa
contractului, fiind o condiţie de valabilitate pentru formarea lui. Astfel fiind, orice
clauză sub condiţie a oricărei îndeplinire atîrnă de voinţa donatorului şi care i-ar da
acestuia posibilitatea de a zădărnici sau micşora în mod direct sau indirect foloasele
gratuite pe care contractul de donaţie le creează pentru donatar.
Prin excepţie de la principiul irevocabilităţii, donaţiile pot fi revocate de
bunuri viitoare, acelea în cazul în care donaţia este condiţionată de o sarcină sau de
folosirea bunului conform unei destinaţii, iar condiţia de sarcină sau destinaţie nu este
respectată de către donatar. De asemenea, donatorul poate induce revocarea donaţiei
în cazul în care se stabileşte situaţia de ingratitudine gravă, fapt prevăzut de o
comportare nedemnă a donatarului faţă de donator sau de rudele acestuia; Totodată
este necesar de a face diferenţă între revocarea donaţiei şi realizarea acesteia, fapt
despre care vom vorbi în capitolul trei al lucrării.
Contractul de donaţie nu se confundă cu unele acte juridice în care o persoană
prestează un serviciu cu titlul gratuit în favoarea alteia, care poate fi un act
dezinteresat şi nicidecum o liberalitate pentru că există o modificare de patrimoniu.
De asemenea, donaţia nu se confundă cu executarea unei obligaţii naturale, căci
în acest caz obligaţia există, numai că s-a stins dreptul material la acţiune (deci
27 Seiidov Elbrus
posibilitatea de a beneficia de forţa de constrîngere a statului) al creditorului privind

valorificarea creanţei. Debitorul execută de bunăvoie o datorie care există27.
La cele expuse mai sus, menţionăm faptul, că executarea unei obligaţii civile
naturale nu poate fi calificată drept o liberalitate (de exemplu, repararea
prejudiciului cauzat, deşi condiţiile răspunderii civile nu sînt întrunite, întreţinerea
unei rude faţă de care nu există obligaţie legală de întreţinere etc). Nici premiile,
nici cadourile oferite prin diferite recompense, în scopuri de publicitate, de către
comerciant clienţilor, nu reprezintă donaţie, deoarece nu erau făcute cu intenţia de a
dona, precum că în activitatea sa profesională comerciantul nu poate fi generos. La
fel şi operele de binefacere au reguli speciale ce exced cadrul legal al donaţiilor.
Aici mai putem exemplifica, şi întreţinerea unei rude, fără a exista obligaţia legală de
întreţinere, de asemenea nu reprezintă o donaţie.
În concluzie, din cele relatate în acest capitol reese că contractul de donaţie îşi
are rădăcinile sale încă din perioada antică. Cu toate acestea,după părerea mea, la
etapa actuală nu a fost dată o definiţie destul de reuşită acestui tip de contracte de
către legiuitor, din definiţie reeşind că donatorul are o obligaţie de a transmite bunul
şi nu un drept de a gratifica donatarul.Dacă e să luăm în consideraţie opiniile mai
multor specialişti enumeraţi în lucrare, anume aceste prevederi ale legislatorului
diminuiază drptul de proprietate al donatorului. Părerea mea este că o modificare a
Art.827C.C. ar fi benefică, în vederea stabilirii unui echilibru între definiţia
contractului de donaţie şi caracterele juridice ale acestuia.
27
Urs Iosif R, Angheni Smaranda, Drept civil. Contracte civile, Volumul III, Editura OSCAR PRINŢ,
Bucureşti, 2000,p.57.
28 Seiidov Elbrus
CAPITOLUL II.
CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE
DONAŢIE.
§ 1. Legalitatea ca condiţie de validitate a contractului de donaţie.
Pentru a fi valabil, la fel şi pentru a avea forţă juridică, orice act juridic
necesită a fi întocmit cu respectarea condiţiei de legalitate. Legalitatea drept
condiţie de validitate, prezumă corespunderea conţinutului şi efectelor produse de
contract prevederilor legislaţiei în vigoare.În acest sens, se aplică principiul ’’Se
permite totul ce nu interzice legea’’.Totodată condiţia respectivă stabileşte că
contractul nu trebuie în fond să contravină legii. Astfel întrebarea principală care
poate fi pusă în ce priveşte legalitatea contractului de donaţie este ’’Ce este interzis
în cazul contractului de donaţie?’’.Răspunsul la această întrebare poate fi formulat
prin enunţarea unei reguli generale: Nu se admite înstrăinarea prin donaţie a tuturor
bunurilor care nu pot constitui obiect al vînzării-cumpărării 28.Această regulă se
fundamentează pe condiţia generală a posibilităţii încheierii actelor de înstrăinare
de bunuri. Pe lîngă aceasta,Codul Civil al R.M. în Art.832, mai determină şi alte
cazuri în care donaţia este inadmisibilă.În fond este vorba de trei situaţii:
1.Donaţia în numele persoanelor incapabile.
2.Donaţia administratorilor, proprietarilor sau lucrătorilor instituţiilor
medicale, educative, de asistenţă socială şi din alte instituţii similare,din partea
persoanei care se află în ele sau din partea soţului sau rudelor acesteia de pînă la
gradul patru inclusiv.
3.Donaţia între persoanele juridice cu scop lucrativ.
Literatura de specialitate românească prevede expres şi alte cazuri în care
donaţia este inadmisibilă şi anume: Donaţia făcută partidelor politice şi Donaţia
28
Trofimov Igor, Drept civil Contractele civile, Chişinău. 2004,p.131.
29 Seiidov Elbrus
de organe şi ţesuturi.Referitor la cazurile sus enunţate, legiuitorul român a

elaborat legi speciale care cuprind interdicţiile în cauză. Astfel legislaţia română
prevede că donatorul aflat în viaţă nu poate ceda organe unice sau vitale.Această
intedicţie se extinde şi asupra potenţialilor donatori minori, precum şi asupra
persoanelor lipsite de discernămînt,aflate în viaţă, cu singura excepţie în cazul în
care obiect al donaţiei este măduva osoasă,iar donatarul este fratele sau ruda
donatorului, chiar în cazurile cînd donatarul este o persoană minoră.
§2.Capacitatea de a contracta a părţilor şi consimţămîntul lor

în contractul de donaţie.
Din cele enunţate mai sus,drept subiecţi ai contractului de donaţie sunt

donatorul şi donatarul. Donatorul este persoana care se obligă să mărească, cu titlu
gratuit, din contul patrimoniului său patrimoniul altei părţi. Pentru valabilitatea
contractului de donaţie, donatorul trebuie să aibă capacitatea de a spune cu titlu
gratuit iar donatarul trebuie să posede capacitatea de a primi cu titlu gratuit.
Legislaţia în vigoare conţine anumite dispoziţii speciale cu privire la
capacitatea părţilor contractante, stabilind anumite incapacităţi speciale de a dispune şi
de a primi prin intermediul contractului de donaţie.
De cele mai dese ori, contractul de donaţie este folosit în raporturile dintre
persoanele fizice, dar ca parte va putea participa şi o persoană juridică, chiar şi
statul, fapt despre care vom vorbi mai tîrziu.
În ceea ce priveşte momentul la care trebuie să ne raportăm pentru a aprecia
capacitatea părţilor, nu se pune problema dacă donaţia se realizează printr-un singur act.
Dacă donaţia se încheie prin acte separate (între absenţi) 29 , donatorul
trebuie să fie capabil în momentul facerii ofertei (când îşi manifestă voinţa de a
dona), în momentul acceptării ei de către donatar (când se realizează acordul
de voinţe) şi în momentul primirii comunicării actului de acceptare, căci donaţia
29
Stăncilescu Liviu, Drept civil. Contracte speciale, Bucureşti, 2004,p.66.
30 Seiidov Elbrus
produce efecte numai din acest moment.Donatarul este persoana ce primeşte în

patrimoniul său un bun cu titlu gratuit din patrimoniul donatorului.
Cît priveşte pe donatar, el trebuie să fie capabil în momentul acceptării, în
momentul facerii ofertei consider că donatarul nu trebuie să fie capabil, întrucât
oferta este un act unilateral al donatorului, iar în momentul receptării notificării de
către donator problema capacităţii donatarului nu se pune; deşi Codul civil al
României referitor la efectele donaţiei vizează numai comunicarea actului de
acceptare în timpul vieţii „donatorului a celui ce dăruieşte’’.
O calitate a contractului de donaţie ce-1 diferă de restul contractelor se referă la
subiecţi şi constă în aceea că în adresa unora sunt impuse oarecare restricţii şi limitări
în relaţiile ce privesc donaţiile, fapt despre care vom vorbi în continuare.
Prin capacitatea de a încheia contracte se înţelege aptitudinea subiectului de
drept civil de a deveni titular de drepturi subiective şi obligaţii civile prin
încheierea contractelor.
Privind capacitatea părţilor contractante, donatorul trebuie să aibă capacitatea de
a dispune cu titlul gratuit, iar donatarul la rîndul său, trebuie să posede capacitatea de
a primi cu titlul gratuit, capacităţi dictate de limitările şi interdicţiile legale pentru
anumite categorii de persoane. Deci atît donatorul, cît şi donatarul trebuie să aibă la
momentul perfectării contractului, capacitatea necesară pentru a încheia acte de
dispoziţie.
În cazul donaţiei încheiate între absenţi, părţile trebuie să fie capabile atît la
momentele ofertei şi al acceptării, cît şi la momentul primirii comunicării actului de
acceptare .
Deci, reieşind din regula generală aplicabilă şi contractului de donaţie,
capacitatea de a contracta constituie regula, iar incapacitatea excepţia.
Incapacităţile după cum am şi menţionat sînt dictate de limitările şi interdicţiile
prevăzute expres de lege, pe care urmează să le analizăm în continuare.
Incapacităţi de a dispune prin donaţii. Astfel, în ceea ce priveşte persoana
fizică, capacitatea completă de a dona o are orice persoană care a atins vîrsta de 18
31 Seiidov Elbrus
ani. Însă legislatorul în acest sens stabileşte şi interdicţii. O interdicţie este

prevăzută în art. 832, lit.a) CC. al RM, care stipulează, că este interzisă donaţia în
numele persoanelor incapabile, adică persoanele incapabile nu pot încheia contract de
donaţie, în calitate de donatori, nici prin reprezentanţii legali (părinţi sau tutori) şi
nici personal cu încuviinţarea ocrotitorului legal. Din această categorie fac parte
minorii de pînă la 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească,
recunoscute incapabile. Actele juridice în numele lor sînt încheiate de părinţi,
adoptatori şi, respectiv, tutori. Incapacitatea de a dispune este o incapacitate de
folosinţă, încălcarea ei fiind sancţionată cu nulitatea absolută a contractului de
donaţie (art. 220 CC. al RM).
Minorii care au împlinit 14 ani şi persoanele limitate în capacitatea de
exerciţiu, deşi nu nimeresc în categoria incapabililor, nu pot încheia contracte de
donaţie în calitate de donatori. Această restricţie rezultă din alin. (1) art. 43 CC. al
RM, în conformitate cu care curatorii nu sînt în drept să încuviinţeze actele juridice cu
titlul gratuit, prin care cel pus sub curatelă se obligă sau renunţă la drepturi30 .
Conform prevederilor art. 832 CC. al RM la acest capitol, excepţie fac
donaţiile neînsemnate, de o valoare mică, efectuate pentru realizarea unor obligaţii
morale ale incapabilului. În practică se recunoaşte validitatea „darurilor obişnuite".
care nu afectează considerabil patrimoniul donatorului, făcute, de exemplu, de un
minor cu ocazia unei aniversări, conform posibilităţilor de care dispune acesta. În
general, „darurile obişnuite" nu sînt supuse regimului liberalităţii. Donaţia
neînsemnată, potrivit alin. (2) art. 22 CC. al RM, se va recunoaşte valabilă chiar şi în
cazul în care este încheiată de sinestătător de un minor în vîrstă de 7-14 ani sau care a
împlinit 14 ani.
Dar, minorii nu pot dispune prin donaţie făcută tutorelui nici chiar după ce au
ajuns la majorat, cît timp autoritatea tutelară nu a dat tutorelui descărcare pentru
gestiunea sa, de la această regulă legislatorul român face excepţie doar în situaţia cînd
tutorele este ascendentul minorului.
30
Oleg Efrim,”Donaţia”,Cartea(111),art.827-838//Comentariul Codului Civil al R.M.,volumul 11,Ediţia1,p.461.
32 Seiidov Elbrus
Momentul în funcţie de care se apreciază dacă donaţia a fost făcută de o

persoană capabilă sau de una incapabilă se stabileşte diferit, după cum oferte de
donaţie şi acceptare se fac printr-un act unic sau prin acte diferite declarate în timp. În
primul caz, momentul ce trebuie avut în vedere este, evident, acela al încheierii actului
în forma prevăzută de lege, iar în cel de-al doilea donatorul trebuie să fie capabil atît
în momentul ofertei, cît şi la acela al acceptării şi primirii notificării acceptării, de toate
aceste momente fiind legată încheierea valabilă a donaţiei31 .
Incapacităţi de a primi prin donaţie. Minorul nu poate dispune prin donaţie
nici după ce a atins majoratul, însă de la această regulă face excepţie situaţia, în
cazul contractului de donaţie a bunurilor, care nu necesită autentificare notarială sau
înregistrarea de stat a drepturilor apărute în temeiul lor (lit. b) alin. (2) art. 22 CC. al
RM), calitatea de donatar o poate avea chiar şi persoana fizică începînd cu vîrsta de
7 ani, chiar dacă valoarea donaţiei este însemnată. În toate celelalte cazuri,
aceştia pot accepta donaţii prin intermediul reprezentanţilor lor legali sau cu
încuviinţarea acestora, cu excepţia celor prevăzute în alin. (2) art. 22 Cod civil.
Legislatorul român la capitolul dat reglementează şi incapacitatea de a primi
prin donaţie persoanele fizice neconcepute. Dar, dacă persoanele neconcepute nu
pot fi gratificate direct, acest lucru este posibil prin gratificare indirectă, de
exemplu prin liberalităţi cu sarcini, făcute unor terţe persoane capabile. În acest
context, menţionăm şi proprietarii, administratorii sau lucrătorii di instituţiile
medicale, educative, de asistenţă socială şi din alte instituţii similare care nu pot
accepta donaţii din partea persoanei care se află în ele sau din partea soţului sau a
rudelor acesteia de pînă la gradul patru inclusiv prevederile lit. b) art. 832 CC. al RM se
vor aplica indiferent de statutul instituţiei (publice sau private), categoriile de
servicii, modul de prestare a lor (gratuit sau contra plată) etc. Concomitent, nu
contează funcţia persoanei angajate. Interdicţia este valabilă în egală măsură pentru
toţi angajaţii, indiferent dacă activitatea lor este legată nemijlocit de oferirea
31
Turianu C, Contractul de donaţie reflectat în literatura juridică şipractica judiciară li Dreptul, 2001,
nr.2.p.178
33 Seiidov Elbrus
serviciilor sau nu32. Această regulă nu se aplică în cazul cînd donatorul şi donatarul
sînt rude de pînă la gradul IV inclusiv, precum şi în cazul cînd darul are o valoare
neînsemnată şi se face pentru realizarea unor obligaţii morale (lit.b) art. 832 CC. al
RM).
În final, referindu-ne la incapacitatea de a primi prin donaţie a medicilor,
trebuie să facem precizarea, prevăzută, de altfel, expres de Codul civil român, că
aceleaşi reguli menţionate mai sus sînt aplicabile şi preoţilor care asistă pe donator în
timpul ultimei sale boli. În Codul civil al Republicii Moldova nu sînt prevăzute astfel
de reglementări.
În ceea ce priveşte calitatea persoanei juridice de donator aici legislatorul
stabileşte o limită care este destul de justificată. Deci, o altă interdicţie stabilită de lege
se referă la inadmisibilatea donaţiilor în relaţiile dintre persoanele juridice, şi anume:
societăţile comerciale ce se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în scop de
a obţine un profit. Legislaţia în vigoare interzice încheierea contractului de donaţie
între persoane juridice cu scop lucrativ pentru a proteja interesele creditorilor şi a evita
abuzurile pornind de la faptul, că prin efectuarea donaţiei, patrimoniul donatorului
se reduce în mod actual, irevocabil şi gratuit. O societate comercială poate fi parte la
contractul de donaţie doar atunci cînd cealaltă parte la contract este o persoană fizică
sau o organizaţie necomercială. Interdicţia de a încheia contracte de donaţie cu
societăţile comerciale este valabilă şi în privinţa persoanei ce practică activitate de
întreprinzător, fapt prevăzut în alin. (3)art. 26 CC. al RM.
Unii autori consideră o atare interdicţie nejustificată şi care poate avea un
impact negativ în sfera afacerilor 33, deoarece exclude posibilitatea utilizării
oricăror acte juridice cu titlul gratuit între două societăţi comerciale, cum ar fi
remiterea datoriei şi renunţarea la acţiune. Însă, în opinia altor autori, această
interdicţie este absolut justificată.
32
Oleg Efrim,”Donaţia”,Cartea(111),art.827-838//Comentariul Codului Civil al R.M.,volumul 11,Ediţia1,2006,p.461.
33
Гражданское право: Учебник / Под ред. А. П. Сергеева, Ю. К. Тостого.Ч.И, Издательство ПРОСПЕКТ,
Москва, 2003.c.128.
Legea interzice încheierea de către persoanele juridice cu scop lucrativ doar a

contractelor de donaţie, nu şi a altor acte juridice cu caracter gratuit.
Pentru a recunoaşte un act juridic cu titlul gratuit drept donaţie, actul juridic
trebuie să fie un contract cu titlul gratuit, iar transmiterea bunului în baza acestui
contract să fie irevocabilă şi efectuată cu intenţia de a gratifica. Organizaţiile care n-
au dobândit personalitate juridică nu pot primi donaţii, întrucât, pentru a primi o
donaţie, o persoană juridică trebuie să aibă o existenţă legală şi să fie autorizată
pentru primirea donaţiei. Totuşi, persoanele juridice în curs de formare pot primi
donaţii în cursul constituirii, dar numai întrucât acestea sunt cerute pentru ca persoana
juridică să ia fiinţă în mod valabil.
Aceasta înseamnă ca persoanele juridice în curs de constituire pot primi
donaţii numai pentru alcătuirea patrimoniului necesar pentru dobîndirea
personalităţii juridice, ca o consecinţă directă a principiului capacităţii de folosinţă a
persoanei juridice.
Pentru ca o organizaţie să poată primi o donaţie ea trebuie să aibă o
existenţă legală şi să fie autorizată de a primi liberalitatea.
Conform criteriilor enunţate la recunoaşterea actului juridic cu titlul gratuit drept
donaţie, sînt valabile şi pentru contractul de remitere a datoriei (art. 662 CC. al RM),
cesiunea de creanţă (art. 556 CC. al RM), contractul de comodat (art. 859 CC. al
RM), contractul de împrumut gratuit (art. 867 CC al RM), depozitul gratuit (art.
1088 CC al RM).
La interdicţiile enunţate mai sus Legea serviciului public din 4 mai 1995 34 mai
art. 11 al Legii menţionate, fucţionarii publici nu au dreptul să primească daruri
pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu excepţia semnelor de atenţie
simbolică, conform normelor de politeţe şi ospitalitate recunoscute.
Totuşi, în literatura juridică problema existenţei capacităţii donatarului în
34
34.Legea serviciului public Nr -XIII din 04.05.199 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 02.11.1995,
nr.61/681.
35 Seiidov Elbrus
momentul facerii donaţiei este contraversată.

Cu privire la capacitatea donatarului în cazul donaţiei indirecte realizate prin
stipulaţie pentru altul, considerăm că aceasta trebuie să existe în momentul
încheierii contractului dintre stipulantul-donator şi promitent, întrucît donaţia
realizată pe calea stipulaţiei se realizează independent de acceptarea donaţiei de
către donatar şi de notificarea acceptării către donatorul-stipulant, deoarece dreptul
stipulant în favoarea terţului beneficiar se naşte direct şi nemijlocit în patrimoniul
acestuia din momentul încheierii contractului între stipulant-donator şi promitent35.
Consimţămîntul după cum a fost menţionat anterior, constituie acea
condiţie esenţială de fond contractului care constă în hotărîrea părţilor de a încheia
contractul prin atingerea acordului de voinţă. Avînd în vedere faptul, că contractul
de donaţie este un contract real, respectiv consimţămîntul nu
desemnează momentul încheierii contractului. Totodată, legislatorul admite situaţia în
care contractul de donaţie se va considera încheiat la momentul realizării
consimţămîntului, fără însă, ca acesta să fie considerat drept contract consensual.
În conforrnitate cu prevederile alin. (2), art. 828 CC. al RM donatorul va
transmite donatarului bunul, stabilind un termen rezonabil, în interiorul căruia
poate să accepte donaţia, fie expres, fie tacit, contractul se va considera încheiat.
De obicei, realizarea consimţămîntului are loc pînă la transmiterea bunului.
Dacă consimţământul este viciat de eroare, doi sau violenţă, donaţia poate fi
anulată, indiferent dacă actele de violenţă provin de la donatar sau de la o terţă
persoană, în mod frecvent donatarul este acela care recurge la manopere
dolosive pentru a-1 determina pe donator să-i doneze. Dolul se poate manifesta
sub forma sugestiei sau a captaţiei. Acestea sunt activităţi executate cu scopul de a se
cîştiga încrederea unei persoane şi de a o determina să doneze în favoarea celui
care este autorul unor astfel de fapte sau în favoarea altei persoane.
Spre deosebire de capitaţie, sugestia vizează, în general, mijloacele, metodele şi
procedeele cu caracter mai rafinat, mai ascuns, mai insidios, prin care, fără a se acţiona
35
Stătescu C,Bîrsan C, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor,Bucureşti, 2002 p.87.
36 Seiidov Elbrus
făţiş în vederea realizării scopului propus, se urmăreşte doar să se sugereze

dispunătorului calea de urmat.
De regulă, ambele părţi îşi exprimă consimţământul în cuprinsul unui
singur înscris autentic, dar între „absenţi", consimţământul (oferta de a dona şi
acceptarea donaţiei) este valabil dacă este cuprins în acte autentice separate, încheierea
contractului de donaţie se poate face şi prin reprezentare (donaţia nefiind un act
personal), dar pentru valabilitatea lui, procura trebuie să aibă formă autentică
deoarece face parte din actul de donaţie.
§3. Condiţii referitoare la obiectul contractului de donaţie
Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formează obiectul

contractului de donaţie constă atît din elementul juridic (acţiunile donatorului
îndreptate spre predarea bunului, transmiterea darului, remiterea datoriei, etc),
cît şi din elementul material - bunurile propriu-zise, care se transmit donatarului
(lucruri, drepturi, obligaţii). Anume bazîndu-se pe disjungerea obiectului contractului
de donaţie în elementul material şi elementul juridic,în literatura de specialitate unii
autori divid obiectul contractului în obiectul intrinsec (care cuprinde în sine
transmisiunea dreptului de proprietate asupra bunului donat, înştiinţarea cu privire la
viciile bunului donat,despăgubirea pentru viciile nedeclarate cu viclenie, executarea
sarcinii puse drept condiţie a donaţiei,precum şi transmiterea plăţilor periodice) şi
obiectul extrinsec (include în sine bunul donat,sumele băneşti care sunt achitate în
contul susţinerii materiale şi sarcina pusă drept condiţie a donaţiei).
Din cele menţionate mai sus, reese că la obiectul intrinsec al contractului de
donaţie se referă totalitatea obligaţiilor asumate atît ale donatorului, cît şi ale
donatarului, elemente ce le vom desfăşura în continuare:
Din contractul de donaţie, donatorului îi revine obligaţia de a preda bunul care
formează obiectul donaţiei şi eventual să-1 păstreze până la predare; în caz de pieire
sau deteriorare a bunului din culpa sa, el va fi ţinut să răspundă potrivit dreptului
37 Seiidov Elbrus
comun, în cazul în care bunul ce a format obiectul donaţiei piere fortuit, el răspunde
numai dacă a fost pus la întârziere.
După cum a fost relatat mai sus, cel mai tipic obiect al contractului de donaţie îl
constituie transmiterea unui bun în proprietatea donatarului. Contractul de donaţie,
avînd ca obiect acţiunile donatorului, care se manifestă prin transmiterea unui bun
în proprietatea donatarului, se deosebeşte de categoria contractelor care au ca scop
transmiterea patrimoniului (locaţiune, arendă) prin faptul că bunul se transmite în
proprietate, însă contractul de donaţie se deosebeşte şi de contractele din grupul
cărora face parte şi el translative de proprietate (vînzare-cumpărare, schimb,
rentă) prin aceea că prin contractul de donaţie înstrăinarea bunului se face cu titlu gratuit.
Însă cu toatea acestea contractul de donaţie a banilor se deosebeşte şi de împrumutul gratuit
prin aceea că banii donaţi nu pot fi întorşi donatorului.
Prin obiect intrinsec al contractului de donaţie 36, se subînţelege şi
transmiterea donatarului a unui drept patrimonial ( de creanţă) al donatorului faţă
de un terţ, ce se efectuează pe calea cesiunii de creanţă cu titlu gratuit cu respectarea
reguluilor ce reglementează cesiunea. Acest tip de donaţie este numit în literatura de
specialitate donaţie indirectă. În baza acestui tip de donaţie nu pot fi transmise
drepturile personale, cum ar fi dreptul la pensie alimentară, dreptul la repararea
pagubei pentru prejudiciul cauzat prin vătămarea sănătăţii şi integrităţii corporale.
În cazul contractului de donaţie care conţine promisiunea de a transmite în viitor
un bun, donatorul este obligat să predea bunul dăruit, potrivit clauzelor stabilite, în
anumite împrejurări donatorul poate refuza predarea bunului promis, fără careva
consecinţe negative. Astfel, donatorul poate refuza îndeplinirea promisiunii de a
transmite un bun dacă îi este imposibil, ţinând cont de celelalte obligaţii ale sale, să
îndeplinească promisiunea, fără ca prin aceasta să-şi pericliteze propria
întreţinere corespunzătoare sau executarea obligaţiilor sale legate de întreţinerea
unor alte persoane, în acest caz donatarul nu poate cere despăgubiri (alin. 2, art.
830 Cod civil al Republicii Moldova).
36
Trofimov Igor, Drept civil Contractele civile, Chişinău. 2004 p.133.
38 Seiidov Elbrus
Spre deosebire de vânzător, în principiu, donatorul nu datorează garanţie

pentru evicţiune (art.828 alin.l Cod civil al Republicii Moldova) şi nici pentru vicii
ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit. Donaţia, fiind un contract cu titlul
gratuit, este incompatibilă cu o asemenea obligaţie. Este o consecinţă a faptului că
donatarul, realizînd un folos gratuit, nu-i poate pretinde donatorului să-i garanteze
liniştea posesiunii sau lipsa viciilor. Donatarul poate, însă, exercita împortiva
autorilor donatorului acţiunea în garanţie care a aparţinut donatorului şi care i-a
fost transmisă odată cu dreptul asupra bunului.
Principalul efect al contractului de donaţie îl reprezintă efectul translativ de
proprietate, deci are loc transmiterea cu titlul gratuit a unui drept de proprietate din
patrimoniul donatorului în patrimoniul donatarului. Acest transfer al dreptului (real
sau de creanţă) se produce deplin drept la momentul încheierii
contractului,exact ca la contractul de vînzare-cumpărare 37 .Donatorul are
obligaţia de a preda bunul dăruit potrivit clauzelor contractuale şi să-l păstreze
pînă la predare.în principiu, el nu are obligaţia de garanţia pentru evicţiune,
doar dacă nu şi-a asumat această obligaţie expres, dacă evicţiunea provine din
faptul său personal, în cazul dolului şi dacă donaţia este cu sarcini.
Pentru ca donaţia să producă efecte şi faţă de terţi, legea cere anumite
forme de publicitate.Astfel, în cazul în care obiectul donaţiei îl constituie un
imobil,contractul devine opozabil faţă de terţi din momentul transcrierii lui, iar
în cazul contractului de donaţie ce are ca obiect bunuri mobile corporale,
opozabilitatea faţă de terţi se realizează prin transmiterea bunului donat.
Donatorului deasemenea îi revine obligaţia de a preda bunul ce formează
obiectul donaţiei şi eventual să-l păstreze pînă la predare. În caz de pierdere
sau deteriorare a bunului din culpa sa,el va fi obligat să răspundă, iar dacă
bunul piere fortuit,va răspunde doar dacă a fost pus în întîrziere. Obligaţia se
poate executa la încheierea contractului, concomitent cu executarea de transfer
37
.Motica Radu L, Moţiu Florin, Contracte civile speciale. Teorie şi practică judiciar,. Editura LUMINA LEX
Bucureşti, 2000.p.68.
39 Seiidov Elbrus
a dreptului real, sau ulterior, dacă acest lucru e stipulat în contract.În cazul în
care obligaţia de predare nu se execută în momentul încheierii contractului de
donaţie, ci ulterior,în sarcina donatorului se află şi obligaţia de conservare a
bunului pînă la predare. Donatorul este în drept să refuze îndeplinirea promisiunii
de a transmite un bun dacă îi este imposibil, ţinînd cont de celelalte obligaţii ale
sale, să îndeplinească promisiunea, fără ca prin aceasta să-şi pericliteze propria
întreţinere corespunzătore sau executarea obligaţiilor sale legate de întreţinere a
altor persoane, fără ca donatarul să poată cere despăgubiri (alin. (2) art. 830 CC.
al RM). Aici, legiuitorul pune accent pe statutul juridic specific al donatorului, care,
executîndu-şi obligaţia, îmbogăţeşte patrimoniul donatarului din contul patrimoniul său
fără a cere ceva în schimb.
De asemenea, donatorul are dreptul de a cere despăgubiri în baza normelor
generale cu privire la răspunderea pentru neexecutarea obligaţiilor, doar în cazul
renunţării de executare a contractului de donaţie pentru alte motive decît cele"
prevăzute în alin. (2) art. 830 CC. al RM oferă dreptul donatarului de a cere
despăgubiri.
Obligaţiile donatorului care fac imposibilă respectarea promisiunii de a dona fără
a-şi expune pericolului propria întreţinere corespunzătoare sau întreţinerea altor
persoane trebuie să nu existe la momentul încheierii contractului de donaţie, ci să se
nască după încheierea lui. Imposibilitatea realizării promisiunii poate rezulta din
reducerea veniturilor, creşterea costului vieţii, înrăutăţirii stării sănătăţii,
falimentului întreprinzătorului individual, modificarea statutului stării civile,
naşterea obligaţiei de reparare a prejudiciului cauzat, a obligaţiei de plată a pensiei
alimentare, a altor obligaţii de întreţinere, etc.
Dacă ne vom referi aici la „obligaţiile legale de întreţinere a altor persoane",
legiuitorul în sensul dat a avut în vedere doar obligaţiile de întreţinere, instituite prin
lege. Ca exemplu, în conformitate cu prevederile Codului Familiei al RM, aici putem
specifica obligaţia de întreţinere a copiilor de către părinţi, a părinţilor de către
copii, plata pensiei de întreţinere. Obligaţiile de întreţinere luate asupra sa de către
40 Seiidov Elbrus
donator (încheierea unui contract de înstrăinare a bunului cu întreţinere pe viaţă) nu

oferă posibilitatea acestuia de a renunţa la îndeplinirea condiţiilor contractului
fără a achita pentru paguba cauzată. Legislatorul nu supune unor condiţii refuzul
donatorului de a executa contractul de comportamentul său, astfel încît survenirea
împrejurărilor care oferă donatorului dreptul de a renunţa la contract poate fi
legată şi de comportamentul său imoral.
După cum am menţionat, bazîndu-ne pe definiţia legală a contractului de
donaţie, donaţia este un contract cu titlul gratuit, prin derogare de la prevederile
art. 619 CC. al RM, donatorul nu este obligat să plătească dobîndă pentru
întîrzierea executării obligaţiei de predare a bunului în viitor.
Deşi legea nu prevede expres, donatorul răspunde ca un vânzător şi pentru
vicii ascunse, căci în limita sarcinilor (respectiv, a preţului plătit pentru o
parte din valoarea bunului) donaţia este un contract cu titlu oneros şi sinalagmatic.
În cazul donaţiei cu sarcini, dacă una din părţi (donatorul), este împiedicat de
un caz de forţă majoră, deci independent de orice culpă, să-şi îndeplinească
obligaţiile contractuale asumate, poate să pretindă celeilalte părţi să-şi execute
obligaţia (sarcina). Regula este că riscul contractului este suportat de debitorul
obligaţiei imposibil de executat, care este în acelaşi timp creditorul obligaţiei
posibile (res perit creditori), anumite particularităţi există în cazul contractelor
translative de proprietate privind bunuri certe cum este şi donaţia. Regula consacrată în
legislaţie este aceea că în cazul contractelor translative de proprietate, riscul
contractului îl suportă acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la
momentul pieirii fortuite a acestuia res perit domino" şi care reprezintă debitorul
obligaţiei imposibil de executat res perit debitori.
În legislaţia Federaţiei Ruse şi în literatura rusă donatorului i se acordă mai
multă libertate în acţiunea cu privire la acest drept. Adică, legislatorul Federaţiei
Ruse îi acordă un drept preferenţiar, bazîndu-se pe faptul că donatorul îşi
micşorează patrimoniul său mărindu-i totodată patrimoniul donatarului cu titlu
gratuit. Acest drept, constă în aceea că donatorul poate în orice moment să refuze
41 Seiidov Elbrus
promisiunea de executarea a contractului fără a-şi produce oarecare consecinţe

negative pentru sine38 .
La fel ca şi în legislaţia Republicii Moldova, în legislaţia Federaţiei Ruse este
stipulat dreptul donatorului de a refuza executarea contractului în caz cînd situaţia lui
materială s-a înrăutăţit brusc şi în caz că el va executa contractul, atunci el va fi în
imposibilitate de a-şi executa obligaţiile faţă de terţe persoane, chiar dacă această
situaţie s-a dovedit a fi rezultat a acţiunilor proprii.
Donatorul însă poate refuza executarea contractului, care conţine
promisiunea de a transmite în viitor un bun ori un drept conducîndu-se de
oarecare presupuneri proprii.
Analizând informaţia redată anterior ajungem la concluzia că acest drept se
realizează indeferent de comportamentul donatarului, şi, totodată, indiferent de
comportamentul, donatorului.
Refuzul donatorului de a-şi executa promisiunea de donaţie care se bazează pe
motivele indicate anterior nu-i acordă dreptul donatarului de a cere recuperarea
daunelor ( alin. (1) art 830 C.Civ.).
Însă, daca donaţia nu este pur gratuită (donaţie cu sarcini) donatorul
răspunde ca un vînzător pentru vicii ascunse, deoarece în limita sarcinilor
(respectiv a preţului plătit pentru o parte a bunului) donaţia este un contract cu titlu
oneros şi sinalagmatic.
În caz de dol, donatorul este obligat în conformitate cu prevederile art. 838 CC. al
RM, să răspundă pentru daunele rezultînd din viciile ascunse cunoscute de el şi
trecute sub tăcere cu viclenie, cauzînd astfel donatarului un prejudiciu, care urmează a
fi despăgubit de către donator. În acest caz, răspunderea donatorului nu este însă
contractuală, ci delictuală. În celelalte cazuri, donatarul nu va putea pretinde
despăgubiri pentru viciul bunului donat.
Unul din drepturile donatarului, logic, ce decurge din noţiunea contractului de
38
. Шершеневич Г. Ф., Курс гражданского право, Изд. АВТОГРАФ, Тула,2001.p.198.
42 Seiidov Elbrus
donaţie, este dreptul de a primi darul. Conţinutul acestui drept este determinat de
obligaţia donatorului de a preda bunul. În cazurile cînd donatorul nu execută
obligaţia de predare, donatarul este în drept, în baza normelor generale cu privire la
executarea obligaţiilor, să solicite transmiterea bunului şi/sau repararea daunelor
cauzate.
Altfel se pune problema în cazul contractelor condiţionate de executarea unei
sarcini sau realizarea unui scop. După cum se ştie, sarcina este o obligaţie impusă
donatarului prin anumite prestaţii în favoarea donatarului, a unui terţ sau chiar a lui
însăşi, care - după acceptarea donaţiei - este ţinut s-o execute întocmai ca debitorii
din contractele sinalagmatice. Sarcinile trebuie să fie licite, posibile şi morale, şi să
fie stipulate fie în favoarea donatarului (plata unei datorii a donatorului), fie în
favoarea unei terţe persoane (stipulaţie pentru altul), fie chiar în folosul donatarului
însuşi (procurarea unei locuinţe cu banii donaţi, să-şi achite studiile, etc.) În
conformitate cu prevederile alin. (2) art. 834 CC. al RM îndeplinirea sarcinei
poate fi cerută de terţ în al cărei interes este stipulată sarcina.
În cazul în care sarcina este stipulată în favoarea unui terţ, donatarul este
obligat să gratifice în limitele sarcinii terţul. În cazul stipulării sarcinii, în favoarea
terţului vor fi aplicabile normele care reglementează contractul în folosul unui terţ
(art. 712-724 CC. al RM).
Fiind un contract sinalagmatic, donatarul nu poate renunţa la îndeplinirea
obligaţiilor stipulate decît sub sancţiunea reparării prejudiciului cauzat prin
neexecutarea contractului. Donatarul nu poate să renunţe la donaţie fără acordul
donatorului pentru a se putea sustrage de la îndeplinirea sarcinilor. În conformitate
cu normele generale, dacă donataralui i se execută sarcina, donatorul este în drept fie
de a cere o acţiune în executarea obligaţiei, fie de a revoca donaţia.
Deşi sarcina se aseamănă cu o condiţie rezolutorie (întrucît nici una, nici alta nu
afectează naşterea dreptului şi în caz de realizare a condiţiei sau de revocare a donaţiei
pentru neexecutarea sarcinii efectele sînt retroactive), ele nu trebuie să fie confianţate
deoarece regimul lor juridic este diferit. Chiar dacă condiţia rezolutorie este potestativă
43 Seiidov Elbrus
din partea donatarului, aici nu se creează nici o obligaţie pentru el, fiind liber să
acţioneze în modul în care doreşte, fără riscul de a-şi vedea angajată răspunderea,
căci condiţia dată este doar o modalitate care, în caz de realizare, desfiinţează dreptul
afectat de ea, lovit astfel de nulitate. Necătînd la aceasta, sarcina obligă pe donatar,
în caz de neexecutare, a putea recurge la executare silită, creditorul avînd, în acest
sens, dreptul la acţiunea nexecutare. De asemenea, condiţia rezolutorie operează de
drept, în schimb revocarea (rezoluţiunea) donaţiei pentru neexecutarea sarcinii
trebuie sa fie cerută judiciar (art.835 CC al RM).
Necătînd la deosebirile existente, între sarcină şi condiţia rezolutorie există şi
asemănări. Atît sarcina, cît şi condiţia rezolutorie au ca efect desfiinţarea
contractului cu efect retroactiv, în cazul neîndeplinirii sarcinii sau a realizării
condiţiei rezolutorii. Reieşind din regulile generale, sarcina, ca şi condiţia, trebuie să
fie posibilă, licită sau morală. Ea, sarcina, după cum am menţionat anterior, poate fi
prevăzută în favoarea donatorului (de exemplu, plata unei datorii), precum şi în
favoarea unui terţ39, şi nu în ultimul rînd, în favoarea donatarului însuşi (de exemplu,
efectuarea unei călătorii de studiu; procurarea unei terţe persoane). În cazul
sarcinei în favoarea donatarului, obligaţia se justifică numai dacă donatorul, la
executarea sarcinii, dispune de un interes, cel puţin moral. În caz contrar, obligaţia
donatarului faţa de el însuşi nu ar putea avea o existenţă juridică (eventual, ca o
condiţie). În cazul sarcinii prezentate în favoarea donatarului însuşi, donaţia este pur
gratuită, dar cu posibilitatea revocării pentru neexecutare. Donaţia încetează să
fie liberalitate în măsura sarcinii doar în cazul sarcinii stipulate în favoarea
donatorului sau a unei terţe persoane.
Deoarece donaţia cu sarcini este, în limita sarcinii, un contract sinalagmatic şi
cu titlul oneros, în caz de neexecutare se produc efecte caracteristice contractelor
sinalagmatice. Astfel, se poate cere îndeplinirea prestaţiei care formează obiectul
sarcinii cu daune-interese şi donatarul nu ar putea, fără consimţămîntul
donatorului, să se libereze de sarcină, renunţînd astfel la bunurile dăruite.
39
În acest caz îndeplinirea sarcinii poate fi cerută atît de donator,cît şi de orice persoană în al cărei interes este stipulată
sarcina.
44 Seiidov Elbrus
În cazul sarcinii stipulate în favoarea unui terţ, şi beneficiarul poate cere

executarea obligaţiei, însă nu poate cere revocarea donaţiei, dacă nu este parte a
contractului încheiat între stipulant şi promitent. Deci, orice donaţie, poate fi afectată
de sarcini.
În cazul sarcinii stipulate în favoarea unui terţ, beneficiarul poate cere şi el
executarea obligată dar nu poate cere revocarea donaţiei, nefiind parte în contractul
încheiat între stipulant şi promitent.
În sfîrşit, precizăm că orice donaţie, inclusiv darul manual, poate fi afectată de
sarcini.
Donatarul are dreptul să refuze donaţia pînă la transmitera bunului fără a
motiva acest fapt.
De aici putem face concluzia că primirea donaţiei nu est o obligaţie a
donatarului. Această condiţie contractuală de primire a donaţiei stabileşte nu obligaţia
donatarului de a primi donaţia, ci mai degrabă caracterizează obligaţia donatorului de a
transmite donaţia, care nu poate fi executată pînă când donatarul nu-şi va executa dreptul
de a primi donaţia..
Drept condiţie obligatorie pentru obiectul contractului de donaţie (extrinsec)
este ca bunurile mobile sau imobile aflate în circuitul civil, determinate sau
determinabile, să fie posibile, licite şi să existe sau să poată exista cu certitudine în
viitor (spre exemplu recolta viitoare) şi, evident, să constituie o prestaţie a
celui ce se obligă, iar dacă bunul donat este un bun individual determinat se
cere ca donatorul să aibă calitatea de proprietar al lucrului donat în momentul
încheierii contractului. Excepţie fac darurile manuale, care pot avea ca obiect
bunuri viitoare, întrucît nu sînt susceptibile de tradiţiune. Dintre bunurile
viitoare (bunuri ce urmează a fi confencţionate, culese şi care vor deveni
proprietatea donatarului neatîrnat de voinţa şi moartea donatorului) numai
succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul contractului de donaţie.
Donaţia bunului altuia spre deosebire de vînzarea bunului altuia, nu este
posibilă, fiind atinsă de nulitatea absolută, pentru că s-ar afecta principiul
45 Seiidov Elbrus
irevocabilităţii donaţiilor.
Contractul de donaţie este un act de dispoziţie cu titlul particular 40. Pornind de la
noţiunea patrimoniului stipulată în art. 284 CC. al RM, prin contractul de donaţie
pot fi transmise atît drepturi reale, cît şi drepturi de creanţă. Se va considera
donaţie transmiterea unui bun în proprietate, transmiterea altui drept real, exonerarea
donatarului de executarea unei obligaţii patrimoniale faţă de donator (remiterea
datoriei), transmiterea unei creanţe, stingerea unei datorii a donatarului faţă de un terţ,
precum şi alte cazuri în care patrimoniul donatarului se măreşte din contul
patrimoniului donatorului cu intenţia de a gratifica din partea celui din urmă.
În conformitate cu prevederile art. 831 CC. al RM obiect al contractului de
donaţie pot fi şi plăţile periodice, efectuate de donator pentru susţinerea materială a
donatarului. Obligaţia donatorului privind susţinerea donatarului în formă de plăţi
periodice, în lipsa unor prevederi contractuale contrare se stinge odată cu decesul
donatorului.
Dacă contractul conţine o clauză prin care moartea donatorului nu stinge
obligaţia acestuia, ea urmează să fie executată de succesorii donatorului care au
acceptat succesiunea, fapt ce contravine prevederilor alin. (4), art. 827 CC. al RM,
sau, din momentul semnării contractului de donaţie în formă de plăţi periodice,
donatarul obţine o creanţă certă, care reprezintă un bun prezent. 41 În cazul dat,
executarea obligaţiei de plăţi periodice contractantă de donator nu reprezintă o
donaţie de bunuri viitoare şi după moartea donatorului urmează a fi atribuită la
pasivul succesoral. Potrivit alin. (2) art. 827 CC. al RM, contractul de donaţie
prin care donatorul se obligă să transmită în viitor întreg patrimoniul său actual
sau o fracţiune din el, fără a specifica bunurile care urmează să fie predate, este nul.
Eliberarea donatarului de obligaţia patrimonială fată de terţ se efectuează prin
îndeplinirea de către donator a obligaţiei donatarului faţă de terţa persoană. Acest
40
Căpăţînă Octavian, Titlul gratuit în actele juridice, Editura ROSETTI,Bucureşti, 2003,p.23.
41
Hamangiu C, Rosetti-Bălănescu L, Băicoianu AL, Tratat de drept civil,Editura ALL BECK, Bucureşti,
2002,p.818.
46 Seiidov Elbrus
lucru se realizează prin aceea că donatorul preia obligaţiile donatarului faţă de terţa
persoană. Acest schimb de persoane se permite doar cu acordul creditorului, în cazul
dat motivul de eliberare a donatarului de obligaţiile sale faţă de terţa persoană
(creditor) constă nu în îndeplinirea datoriilor de către donator, ci în faptul că donatorul
preia locul donatarului în relaţia cu terţa persoană. E important de menţionat faptul că
şi în cazul dat, pentru ca acţiunile persoanei care l-a eliberat de obligaţii faţă de terţa
persoană să fie recunoscute ca donaţie ele trebuie să întrunească toate caracterele
donaţiei şi în primul rînd gratuitatea şi intenţia donatorului de a-l elibera pe debitor
(donatar) de obligaţii în calitate de donaţie42.
Legislaţia în vigoare stabileşte o condiţie obligatorie pentru obiectul
contractului de donaţie condiţionat privind achitarea datoriilor sau realizarea
sarcinilor care nu există la momentul încheierii contractului. Un astfel de contract
trebuie să cuprindă date referitor la natura datoriilor sau sarcinilor viitoare, precum şi
întinderea acestora, însă în cazul în care acestea nu vor fi cunoscute, nu se va
putea cunoaşte întinderea obligaţiei donatarului legate de executarea sarcinii
(achitarea datoriilor), fapt ce atribuie contractului de donaţie un caracter aleatoriu
impropriu. Prevederile respective sînt dictate, pe de o parte, de faptul că în urma
donaţiei, patrimoniul donatarului urmează să se mărească din contul patrimoniului
donatorului, iar pe de altă parte, în cazul donaţiei condiţionate, se consideră doar
partea de patrimoniu care excedează cheltuielile necesare executării condiţiei.
Riscul obţinerii unui efect invers decît cel scontat la încheierea contractului de
donaţie, persistă. În conformitate cu prevederile, alin. (3), art. 827 CC. al RM
contractul de donaţie este nul, dacă nu sînt stipulate în contract natura şi întinderea
datoriilor viitoare şi sarcinilor.
În practică se întîlnesc probleme referitoare la obiectul donaţiei atunci cînd
încheierea contractului de donaţie este precedată de încheierea unui alt contract, în
care participă şi o altă persoană decît donatorul şi donatarul, trebuie de stabilit
42
Cantacuzino Matei B., Elementele dreptului civil, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1921,p.374.
47 Seiidov Elbrus
corect obiectul donaţiei. De exemplu, o persoană dă alteia o sumă de bani pentru

cumpărarea unui apartament sau construirea unei case. Deci, dacă donatarul a
primit suma de bani de la donator şi apoi a încheiat contractul de vînzare-
cumpărare, făcînd transcrierea titlului de proprietate pe numele său, obiectul
donaţiei în aceste caz, de regulă este suma de bani.
Dacă donaţia se realizează prin transcrierea dreptului de proprietate asupra
altei persoane, şi nu asupra celei care plăteşte preţul bunului imobil, deci ceea ce se
donează este preţul, şi nu imobilul. Reverso are loc atunci cînd, transcrierea actului de
proprietate se face după încheierea vînzării pe numele donatarului care nu a
"participat la încheierea contractului de vînzare-cumpărare şi plata preţului la care
donatarul a luat parte, în cazul dat obiect al donaţiei îl formează bunul imobil. Deci,
dacă obiectul contractului de donaţie îl constituie o sumă de bani, nu s e vor aplica
dispoziţiile legale referitoare la revocarea donaţiei şi nu vor „afecta" astfel dreptul
de proprietate al donatarului asupra imobilului, însă în cazul în care obiectul
donaţiei este imobilul cumpărat cu suma de bani provenită de la donator, dispoziţiile
privitoare la revocarea donaţiei se vor răsfrînge asupra donatarului 43. Obiect al
contractului de donaţie pot fi orice bunuri, care nu sînt scoase din circuitul civil,
precum banii şi hărtiile de valoare. Donaţia bunurilor, limitate la întrebuinţare (de
exemplu, arma de vînătoare), nu trebuie să încalce regimul lor juridic special, adică
donatar poate fi doar persoana împuternicită cu dreptul de a dispune de bunul dat (spre
exemplu, membrul societăţii vînătorilor sau vînătorul care posedă licenţă).
43
Urs Iosif R, Angheni Smaranda, Drept civil. Contracte civile, Volumul III, Editura OSCAR PRINŢ, Bucureşti,
2000,pag.61.
48 Seiidov Elbrus
§4. Condiţii referitoare la cauza şi forma contractului de donaţie.
Una din condiţiile de validitate ale contractului de donaţie reprezintă cauza (scopul)
contractului. Cauza contractului de donaţie reprezintă condiţia ce constă în
obiectivul (finalul ) urmărit la încheierea acestuia 44. Deseori anume perfectarea
contractului de donaţie serveşte drept mijloc de deghizare a contractului de vînzare
– cumpărare. În acest sens,e necesar de făcut deosebire nu doar în natura actului, ci
şi în scopul urmărit de către părţi. Astfel donatorul urmăreşte creşterea
patrimoniului donatarului, fără un contraechivalent pentru sine sau o terţă persoană.
Astfel,donatarul urmăreşte creşterea patrimoniului său din contul patrimoniului
donatorului. Esenţial este faptul că are loc nu doar o transmisiune simplă a bunului,
ci una ce presupune transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului. Lipsa
măcar a unuia dintre aceste caractere duce la inexistenţa contractului de donaţie.
O altă condiţie de validitate a contractului de donaţie o reprezintă forma
contractului. În conformitate cu prevederile art. 829 CC. al RM, dacă obiect al
donaţiei este un bun pentru a cărui vînzare (înstrăinare) este prevăzută o anumită
formă a contractului, această formă este cerută şi pentru donaţie. Astfel, contractele de
donaţie a terenurilor urmează a fi încheiate în formă autentică şi înregistrate în
registrul bunurilor imobile în decurs de 3 luni (art. 4 şi 5 al Legii privind preţul
normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului din 25.07.1997) 45, iar
contractul de donaţie a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic
urmează a fi încheiat în formă autentică şi înregistrat la Camera înregistrării de Stat
(art. 818 CC al RM).
În cazurile în care obiect al contractului de donaţie este un bun imobil,
contractul respectiv urmează a fi înregistrat în registrul bunurilor imobile cu
excepţiile prevăzute expres de lege. Astfel, în conformitate cu prevederile Legii
44
Trofimov Igor, Drept civil Contractele civile, Chişinău. 2004,P.134.
45
Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare Nr. 1420-XV din 31.10.2002 //Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 31.12.2002, 185-189.
49 Seiidov Elbrus
cadastrului bunurilor imobile 46 sînt supuse înregistrării obligatorii bunurilor

imobile (terenurile, apartamentele şi alte încăperi izolate) şi drepturile dobîndite
asupra lor.
Potrivit prevederilor art.830 CC. al RM, pentru a produce efecte, contractul de
donaţie care conţine promisiunea de a transmite în viitor un bun trebuie încheiat în
formă autentică. Nerespectarea formei autentice nu afectează valabilitatea
donaţiei, dacă promisiunea este îndeplinită, cu excepţia contractelor care au ca
obiect bunuri pentru a căror înstrăinare se cere forma autentică.
În celelalte cazuri, contractul de donaţie se încheie potrivit cerinţelor legale
generale referitoare la forma actului juridic (art. 208-213 CC. al RM). În
conformitate cu art. 212 CC. al RM forma autentică este obligatorie în cazurile
prevăzute de legislaţia în vigoare şi prin acordul părţilor, chiar dacă legea nu cere
formă autentică.
Spre deosebire de legislaţia Republicii Moldova, în care se acceptă orice formă
de întocmire a contractului de donaţie, cu excepţia cazurilor când obiectul contractului
cere o formă specială, în legislaţia română se prevede o formă specială (autentică) sub
sancţiunea nulităţii contractului.
Cerinţa formei autentice a donaţiei reprezintă o măsură specială de protecţie
a voinţei liberale a donatorului, care îşi micşorează irevocabil şi fără echivalent
patrimoniul lui în favoarea donatarului, adică dispune în mod actual şi irevocabil de
un drept fără o contraprestaţie. Sancţiunea nerespectării formei autentice este însoţită
de nulitate absolută. Deci, forma înscrisului autentic este o condiţie.
Întrucât cerinţa formei este prevăzută în mod imperativ, sub sancţiunea
nulităţii absolute, deci „ad validitatem", dovada existenţei unei donaţii nu poate
făcută cu martori, chiar dacă ar exista un început de dovadă scrisă.
Deşi legea nu prevede în mod expres excepţii
de la regula formei autentice, doctrina românească admite asemenea excepţii:
46
Legea cadastrului bunurilor imobile Nr. 1543-XIII din 25.02.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
21.05.1998, nr.44-46/3I8.
50 Seiidov Elbrus
darul manual, donaţia deghizată şi donaţia indirectă,care reprezintă nişte varietăţi ale
contractului de donaţie şi care din cauza reglementării insuficiente, crează în viaţa
cotidiană un şir de probleme, despre care vom vorbi în continuare.
Darurile manuale - sînt o varietate a contractului de donaţie, cunoscute din
cele mai vechi timpuri ca obiect numai bunuri mobile corporale se încheie valabil
prin acordul de voinţă al părţilor şi prin remiterea efectivă a bunului de la donator la
donatar, fară îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Darul manual este un contract real,
şi nu solemn. Condiţia specială care trebuie îndeplinită pentru validitatea acestuia,
este predarea (remiterea) reală a bunului din mînă în mînă.
Observăm că singura condiţie specială ce trebuie îndeplinită în cazul
darurilor manuale este predarea, tradiţiunea reală a bunului, fiind deci contracte
reale. Desigur, nici acceptarea unui dar manual nu este supusă unei forme speciale, ci
ea constă în primirea (preluarea) bunului dăruit.
Tradiţiunea reprezintă un element esenţial al darului manual, iar nu un mod de
executare a contractului. Astfel, o simplă ofertă verbală sau chiar constatată în scris
sub semnătură privată a unui dar manual, acceptată de donatar, nu constituie un dar
manual. Iar dacă oferta şi acceptarea s-au făcut în forma autentică, sîntem în prezenţa
unei donaţii obişnuite (avînd ca obiect, de exemplu, un autoturism), iar nu de dar
manual. Prin urmare, darul manual se poate realiza numai prin tradiţiune. În acest
sens atît literatura juridică, cît şi practica judiciară sînt unanime în a recunoaşte
realizarea donaţiei şi în forma darului manual, fără condiţia formei autentice, însă
rămîne totuşi de observat că prin art 212 CC. al RM se prevede obligatoriu forma
autentică, chiar dacă legea nu cere forma autentică.
Donaţiile deghizate - sînt acele donaţii simulate, ascunse sub forma unui act
juridic diferit, cu titlu oneros (o parte declară în mod fals că a primit bani în
schimbul folosului prestat de ea, este de fapt o donaţie reală ascunsă sub forma
unei vînzări-cumpărări, recunoaşterea unei datorii care nu există în realitate etc.)
Donaţiile deghizate, ascunse sub aparenţa unui contract cu titlu oneros, sînt, în
principiu, valabile, deghizarea - simulaţia în general nu este sancţionată cu nulitate.
51 Seiidov Elbrus
Prin urmare, donaţia deghizată, care întruneşte condiţiile generale de validitate ale
contractelor - în special se pune problema cauzei licite - este valabilă.
Deci, trebuie să menţionăm aici, că pentru donaţia deghizată se aplică
aceleaşi reguli de fond care s-ar aplica dacă donaţia ar fi aparentă.
În practica judiciară, pentru validitatea acestor donaţii nu se cere respectarea
formei autentice, ci numai a formei prevăzute de lege pentru contractul care
deghizează donaţia. Dar nerespectarea acelei forme se sancţionează cu nulitatea
absolută a donaţiei deghizate, deşi acea formă este prevăzută de lege numai ad
probationem. Majoritatea doctrinei critică soluţia jurisprudenţei, solicitând
respectarea formei autentice a donaţiilor 47 . În orice caz, considerăm ca renunţarea
la cerinţa formei autentice este în contradicţie cu art 212 CC. al RM.
Fiind de acord cu argumentele invocate de susţinătorii tezei, că în cazul
donaţiilor deghizate se impune forma autentică, remarcăm că aceeaşi argumentare este
valabilă şi în cazul donaţiilor indirecte, în cazul cînd acestea au fost făcute cu intenţia
de a dona.
Donaţiile indirecte - sînt situaţii în care o persoană doreşte să gratifice o altă
persoană, dar nu prin intermediul contractului de donaţie încheiat în formă autentică,
ci prin alt act juridic. Pentru a fi valabilă, donaţia indirectă trebuie să îndeplinească
toate condiţiile de fond şi formă ale actului prin intermediul căruia se realizează.
Prin urmare, spre deosebire de donaţia deghizată - care este o adevărată
donaţie, deoarece contractul aparent nu are o existenţă reală, nu corespunde voinţei
reale a părţilor, în cazul donaţiei indirecte actul care se încheie (altul decît donaţia) este
real, voit de părţi, dar prin intermediul lui se realizează indirect o gratificare, o
liberalitate.
Donaţia indirectă se realizează în principiu pe calea renunţării la un drept, a
remiterii de datorie şi a stipulaţiei în favoarea unui terţ.. Subliniem că, fără intenţie
liberală, prin renunţarea la un drept nu se realizează o donaţie indirectă (de
exemplu, daca moştenitorul renunţă la moştenire pentru a nu suporta sarcinile şi
47
Safta -Romano E, Contracte civile, Editura GRAPHIX, Iaşi, 1999, P.166.
52 Seiidov Elbrus
datoriile succesiunii).
Renunţarea la un drept nu are în sine un caracter de liberalitate, dar se
admite că ea poate avea acest caracter dacă este făcută cu intenţia de a dona.
Remiterea de datorie constă în renunţarea creditorului de a-şi valorifica o
creanţă. Ea poate avea orice cauză juridică, dar dacă a fost făcută cu intenţia de a
gratifica pe debitor se admite că avem în acest caz de a face cu o donaţie indirectă.
Stipulaţia în favoarea unei alte persoane se referă la constituirea unei rente
viagere în favoarea unui terţ fără o contraprestaţie.
În acest sens ne menţinem observaţia făcută în legătură cu darul manual şi
anume că toate donaţiile inclusiv, deci, cele realizate pe cale indirectă ar trebuie să fie
supuse formei autentice stabilită prin lege (art.208-213 CC. al RM).
Dacă donaţia are ca obiect un imobil, cerinţele de formă trebuie să fie
respectate în toate cazurile, nu numai în cazul terenurilor, în schimb, dreptul de
pretenţiune nu este aplicabil în cazul donaţiei, în ceea ce priveşte publicitatea
imobiliară, precizăm că înscrierea în cartea funciară nu afectează validitatea
contractului48.
În concluzie trebuie de menţionat faptul că nerespectarea condiţiilor de
validitate menţionate la acest capitol, constituie cauzele ce duc la nulitatea
contractului. Consider că şi aici legiuitorul nu a prevăzut anumite cerinţe referitoare
la darurile manuale şi anume valoarea maximă a bunului pentru a fi considerat bun
de mică valoare, lăsînd aceasta la discreţia părţilor. Consider că ar fi bine de introdus
şi în Codul Civil autohton prevederi referitoare la forma autentică obligatorie,
exceptînd darurile manuale, pentru opozabilitate. Aceste prevederi ar reduce
divergenţele ce apar referitoare la condiţia de validitate ce ţine de forma
contractului.
48
Крыловой 3.Г, Гаврилова Э.П., Российское гражданское право. Изд.А.О. Центр Юр Инфо Р, Москва,
2001,c.123.
53 Seiidov Elbrus
CAPITOLUL III. EFECTELE ÎN CONTRACTUL DE DONAŢIE.
§ 1. Principiul irevocabilităţii donaţiilor.
Dat fiind faptul că "revocarea din cauze autorizate de lege" corespunde

îndeosebi unor cazuri excepţionale în care este admisă denunţarea unilaterală a
contractelor, indiferent că este permisă de lege ori în temeiul convenţiei părţilor,
revocarea prin consimţămîntul mutual al contractanţilor se înfăţişează ca o cauză
generală de ineficacitate. Graniţele revocării sînt, aşadar, doua: principiul
irevocabilităţii contractelor şi sfera cazurilor de denunţare unilaterală, în acest din
urmă caz, acordul celeilalte părţi cu privire la denunţarea unilaterală nu mai este
necesar, ceea ce înseamnă că este irelevant. Din această perspectivă, pare un
nonsens să se afirme că mutuus dissenssus se poate aplica şi locaţiunilor fără
termen, dimpotrivă, aplicabilitatea revocării la locaţiunile cu termen trebuie
subliniată pentru că, fără acordul mutual, aceste locaţiuni nu şi-ar putea epuiza
efectele înainte de împlinirea termenului, în afara unor situaţii excepţionale ce ar
evoca, desigur, alte cauze de ineficacitate (pieirea bunului, neexecutarea culpabilă a
obligaţiilor).
Contractul de donaţie fiind o liberalitate, este irevocabil, astfel că cel care a
făcut liberalitatea nu mai poate lua înapoi ceea ce a dăruit, irevocabilitatea este
menită să asigure siguranţa circuitului civil. Odată fiind încheiat, acesta poate fi
desfăcut doar prin acordul comun al părţilor contractante. Părţile pot stipula în
contract, cu respectarea, principiului irevocabilităţii, anumite condiţii care pot duce la
desfiinţarea contractului. Orice clauză sau condiţie care ar depinde doar de voinţa
donatorului, care ar înlătura sau micşora liberalitatea făcută donatarului, sînt
sancţionate cu nulitatea absolută, sancţiunea nulităţii absolute se răsfrînge asupra
întregului contract de donaţie şi nu doar asupra cauzei de incompatibilitate. Părţile nu
pot include în contract clauze care să contravină îrevocabilităţii donaţiei, astfel că
orice condiţie incompatibilă cu esenţa sa va atrage nulitatea absolută a
54 Seiidov Elbrus
contractului, cu specificaţia că nulitatea va lovi întreg contractul şi nu numai clauza

nepermisă49.
Irevocabilitatea donaţiei are menirea să atragă atenţia asupra importanţei
actului, prin care îşi reduce benevol şi cu tilul gratuit patrimoniul, precum şi să-i
asigure o protecţie adecvată dreptului obţinut de donatar care nu poate fi ameninţat
în permanenţă de posibilitatea revocării din partea donatorului.
Principiul irevocabilităţii donaţiei este o garanţie şi pentru terţii care
contractează cu donatarul, în ceea ce priveşte bunul donat. Se întîlnesc
cîteva clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor, şi anume:
donaţiile făcute cu sarcină pentru donatar de a plăti datoriile viitoare nedeterminate,
sînt nule donaţiile care impun donatarului plata unor datorii pe care donatorul le-ar
contracta în viitor şi a căror valoare nu a fost specificată prin actul de donaţie;
donaţiile făcute cu clauză de a dispune de bunul donat. Aceste donaţii sînt nule
deoarece donatarul s-ar afla la discreţia donatorului, care ar putea oricînd în viitor să
înstrăineze bunuri sau sume de bani din bunurile dăruite.
Donaţia care conţine o clauză de denunţare unilaterală a contractului este nulă,
deoarece reprezintă o condiţie potestativă. De aici rezultă că donaţia face excepţie de
la regula potrivit căreia nimic nu se poate opune ca părţile să prevadă în contract o
clauză de denunţare a acestuia 50. În acest sens menţionăm faptul, că nu oricare
clauze contractulale sînt incompatibile cu principiul revocabilităţii donaţiilor, ci
numai cele care afectează dobîndirea dreptului transmis donatarului.
Deci, în afară de clauze incompatibile mai sînt şi clauze compatibile cu
principiul irevocabilităţii donaţiilor, şi anume, sînt cele prin care contractul de
donaţie este afectat de un termen, termenul nu afectează dobîndirea dreptului
transmis, ci doar exerciţiul acestui drept; cele prin care contractul de donaţie este
afectat de o condiţie cazuală (depinzînd de hazard) sau mixtă (depinzînd de hazard şi
de voinţa unei alte persoane decît donatorul) cele prin care în contractul de
donaţie se stipulează plata datoriilor prezente şi viitoare ale donatorului; cele ce
49
Francisc Deak Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2001,p.142.
50
Stătescu C,Bîrsan C, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor,Bucureşti, 2002,p.66.
55 Seiidov Elbrus
prevăd expres posibilitatea reîntoarcerii bunurilor donate în cazul în care donatarul

predecedă donatorului, chiar dacă ar lăsa descendenţi sau pentru cazul de predeces
al donatarului şi al descendenţilor lui; aceste clauze de reîntoarcere pot fi convenite
numai în favoarea donatarului, nu şi a moştenitorilor acestuia; cele prin care donaţia
are ca obiect nuda proprietate, donatorul rezervîndu-şi uzufructul sau dreptul de
abitaţie; se permite şi clauza prin care se donează doar uzufructul, donatorul
păstrînd nuda proprietate. Revocarea donaţiei poate opera cu titlul de sancţiune civilă,
în caz de ingratitudine şi neexecutare.
Deşi liberalităţile între vii sînt guvernate de principiul irevocabilităţii, Codul
civil admite anumite situaţii în care donaţiile pot fi revocate, cunoscute drept cauze
legale de revocare, deoarece operează fără a fi prevăzute în contract: revocarea
pentru ingratitudine, pentru neexecutarea sarcinii şi în cazul stării de nevoie.
Aceste trei cauze nu contravin principiului irevocabilităţii donaţiilor şi nu
prezintă excepţii de la acest principiu, deoarece intervenirea lor nu depinde de
voinţa donatorului. În concluzie, pe de o parte, principiul irevocabilităţii se opune
posibilităţii ca una dintre părţi să pună capăt contractului, singură şi fără un motiv
anume, pe de altă parte, există situaţii în care, cu titlu de excepţie, manifestarea
discreţionară a uneia sau unora dintre părţile contractante este suficientă pentru
desfacerea contractului: denunţarea unilaterală.
§2. Efectele încheierii contractului de donaţie.
Odată cu încheierea contractului de donaţie, survin o serie de efecte specifice

anume acestui tip de contracte, efecte ce se manifestă prin drepturile şi obligaţiile
părţilor.
În literatura de specialitate, efectele ce survin în urma încheierii contractului, se
clasifică în:
 Efecte între părţi;
56 Seiidov Elbrus
 Efecte ale contractului faţă de terţe persoane.

Drept efecte între părţile contractante ce survin în urma încheierii valabile a
contractului putem menţiona:
1. Obligaţia donatorului de a transmite (a preda) bunul donat.
După cum a fost menţionat şi în capitolul anterior, respectiva obligaţie este
caracteristică în cazul cînd merge vorba despre promisiunea de a dona (Art.830 Cod
civil). În cazul donaţiei simple, însăşi transmiterea bunului consemnează momentul
încheierii contractului , prin urmare şi momentul cînd încep a fiproduse şi efectele
donaţiei. Rezultînd din aceasta, obligaţia de a transmite bunul în contractul de
donaţie, nu poate apărea mai devreme decît încheierea contractului.
2. Obligaţia donatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra
bunului donat.
Conform acestei obligaţii, donatorul de regulă, odată cu transmiterea bunului
este obligat să transmită şi dreptul de proprietate asupra acestuia. Uneori însă
transmiterea efectivă a bunurilor nu este suficientă pentru considerarea transmiterii
dreptului de proprietate. Astfel, pentru donaţiile ce urmează a fi înregistrate,
momentul dobîndirii dreptului e proprietate e legat practic de momentul
înregistrării. În aşa fel, chiar dacă transmisiunea bunului are loc mai înainte de
momentul înregistrării, dreptul de proprietate se consideră dobîndit din momentul
înregistrării. În cazul cînd vorbim despre înregistrarea donaţiei de imobile, aceasta
prin efectul său constituie şi însăşi momentul încheierii contractului, dat fiind
faptul, că de regulă momentul înregistrării constituie momentul transmiterii de facto
a imobilului donat 51.
3.Obligaţia donatorului de a înştiinţa donatarul despre viciile ascunse ale
bunului donat.
Această obligaţie a donatorului este expres prevăzută de Art.838 Cod Civil R.M.
din conţinutul căria reese că donatorul este obligat să înştiinţeze donatarul despre
eventualele vicii ale bunului, care după natura lor, pot cauza prejudicii donatarului.
51
Trofimov Igor, Drept civil Contractele civile, Chişinău. 2004,p133.
57 Seiidov Elbrus
Un moment aparte este cazul donării intenţionate a unui bun viciat, donatorul
avînd scopul de a cauza un prejudiciu donatarului, însă despre care vom vorbi în
continuare.
În literatura de specialitate 52 este prezentă ideea că donatorul nu datorează
garanţie pentr viciile ascunse,deoarece contractul de donaţie este unul cu titlu
gratuit, donatorul prin excepţie, datorînd garanţie doar în cazurile cînd a promis
expres garanţia pentru vicii, lipsa garanţiei nefiind o regulă imperativă.
Nu putem fi deacord cu o asemenea opinie, deoarece în cazul cînd contractul
este încheiat în formă neautentică, garanţia susnumită poate reeşi in mod tacit.
4.Obligaţia donatarului de a executa condiţia stabilită drept efect al
donaţiei (în cazul donaţiei cu sarcini).
Art.834 C.C. R.M. prevede că părţile pot conveni ca efectele donaţiei să fie
condiţionate de îndeplinirea unei sarcini sau de realizarea unui scop. Sarcina
respectivă poate fi atît în interesul donatorului, cît şi în interesul unui terţ.
Nerespectarea sarcinii de către donatar, dă dreptul legitim donatorului de a cere
executarea sarcinii sau de a revoca donaţia pentru neexecutarea de obligaţii sau
executarea contractului cu daune în interesele personale. Un moment esenţial
referitor la sarcina prevăzută în contract, este că ea nu trebuie să fie imposibilă,
ilicită sau imorală.
5.Obligaţia morală de recunoştinţă a donatarului faţă de donator.
Cînd donaţia este pur gratuită, donatarul nu are nici o obligaţie, ci numai o
îndatorire „de recunoştinţă", care, în cazurile stabilite de lege, este sancţionată prin
posibilitatea oferită donatorului de a revoca donaţia pentru ingratitudine.
Dacă contractul nu prevede altfel, donatarul nu este obligat să plătească
datoriile donatorului, întinderea şi natura datoriilor care nu există la momentul
încheierii contractului şi care urmează a fi plătite de donatar trebuie să fie stipulate în
contract, sub sancţiunea nulităţii absolute a acestuia. În cazul nerespectării
acestei obligaţii morale (donatarul comite acte ilegale sau imorale faţă de donator
52
58 Seiidov Elbrus
sau a rudelor sale), legea dă posibilitatea de a revoca donaţia de către donator.

Referitor la efectele contractului de donaţie faţă de terţele persoane, putem
menţiona că donaţia încheiată cu respectarea tuturor prevederilor legale,
presupune opozabilitatea contractului faţă de alte persoane.
§3.Efectele executării necorespunzătoare sau ale neexecutării contractului

de donaţie.Efectele executării contractului de donaţie. Rezoluţiunea
contractului de donaţie în cazul stării de nevoie.
În literatura de specialitate este stipulat că drept rezultat al executării

necorespunzătoare sau neexecutării contractului de donaţie, pot surveni
următoarele efecte:
a) Drept rezultat al neexecutării obligaţiei morale de recunoştinţă faţă de
donator: Printre cauzele de revocare legală a donaţiilor prevăzute de Art.835 CC. al
RM se enumără şi ingratitudinea. După cum s-a subliniat în literatura de specialitate,
recunoştinţa donatarului pentru donaţia ce i s-a făcut nu constituie o obligaţie
pozitivă, dar ea impune donatarului abţinerea de la săvîrşirea unei fapte
necorespunzătoare la adresa donatorului53, care sporind patrimoniul donatarului
din contul patrimoniului său, cu tilul gratuit, el, donatorul este în drept să
aştepte din partea donatarului dacă nu o recunoştinţă, atunci cel puţin loialitate.
Revocarea donaţiei pentru ingratitudine poate fi cerută pentru orice donaţie,
indiferent de forma, însă doar pe caleaunei acţiuni în revocare. Ingratitudinea
este antonimul recunoştinţei pe care donatarul s-ar cuveni să o aibă faţă de
donator, fiind o îndatorire legală generată de contractul de donaţie. Deci,
revocarea este o pedeapsă civilă şi deci acţiunea de revocare are un caracter
strict personal şi poate fi introdusă doar de donator. Este vinovată de
ingratitudine persoana care nu-şi manifestă recunoştinţă penţru avantajele
53
Dan Chirică,Drept Civil,Contracte Speciale, Editura LUMINA LEX, Bucureşti,1999, p.164.
59 Seiidov Elbrus
primite.
Aceste fapte sînt enumerate în art. 835 Cod civil şi sînt
următoarele: atentatul la viaţa donatorului; insulte, injurii sau cruzimi
grave; refuzul de întreţinere.
1 .Dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate
a acestuia.
Revocarea donaţiei în baza acestui temei, indiferent dacă a existat doar o
tentativă de omor sau fapta s-a consumat, nu cere ca donatarul să fie
condamnat penal, este suficient să se stabilească de către instanţa de judecată
intenţia de a ucide, chiar dacă intenţia nu a fost realizată. Însă, donatorul nu
va putea cere revocarea donaţiei, dacă atentatul la viaţă a fost săvîrşit din
imprudenţă sau în stare de iresponsabilitate.
Revocarea pentru atentat la viaţa donatorului este un caz de revocare
ce constă în încercarea donatarului de a suprima fizic pe donator, fiind
indiferent dacă donatorul a fost ucis sau nu şi dacă donatarul a fost sau nu
condamnat pentru faptă54.
Deci, prin revocarea donaţiei pentru atentat la viaţa donatorului sau a unei rude
apropiate a acestuia vom înţelege voinţa donatarului de a ucide pe aceştia, chiar şi o
încercare a donatarului de a suprima fizic pe donator sau pe cineva din rudele sale
apropiate (membrii familiei şi rudele de pînă la gradul IV inclusiv). Faptul că
donatarul a comis un atentat la viaţa persoanelor nominalizate reprezintă o abatere
gravă de la datoria de recunoştinţă pe care o are şi este natural ca donatarul să fie
înzestrat cu dreptul de a revoca donaţia în acest caz55.
Uciderea din culpă sau în legitimă apărare nu este cauză de revocare, precum nici
uciderea donatorului de către donatarul lipsit de discernămînt
2. Un alt temei de revocare a donaţiei pentru ingratitudine este, în cazul în care,
donatorul se face vinovat de o.altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă
54
55
Oleg Efrim,”Donaţia”,Cartea (III),Art.827- 838 //Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova, vol.II,Ediţia I,
2006,p.465.
60 Seiidov Elbrus
apropiată a acestuia, situaţii care atestă o ingratitudine gravă. în acest caz este vorba
de fapte ilicite, manifestată de acte de cruzime ce vizează integritatea corporală
sau sănătatea persoanei, injuriile care au lezat onoarea, demnitatea sau reputaţia
donatorului ori a rudelor lui apropiate şi care dovadă de o ingratitudine gravă.
Deoarece legea nu menţionează exhaustiv faptele ilicite care denotă o
ingratitudine gravă, gravitatea urmează a fi apreciată de către instanţa de judecată,
însa revocarea în baza acestui temei necesită, şi ea, unele detalieri, delimităm mai exact
sfera noţiunilor de cruzimi, sau înjurii grave.
Noţiunea de cruzimi presupun agresiuni fizice la integritatea corporală şi
sănătatea donatorului.
Noţiunea de injurii grave se referă la faptele de insultă şi jigniri ce ating
onoarea, demnitatea sau reputaţia donatorului, însă ele trebuie să prezinte o
anumită gravitate. Spre exemplu, în practica judiciară s-a decis că simplele certuri
între părţi sau ameninţările urmate de blestemuri de donatar la adresa donatorului nu
pot duce la revocarea donaţiei pentru ingratitudine56.
Refuzul de a acorda donatorului întreţinere datorată fără motive
întemeiate este un motiv de revocare care presupune că donatorul a ajuns în
nevoie, iar donatarul îi refuză, deşi a avut posibilitatea, fără o temeinică justificare,
ajutorul alimentar pe care-1 impune obligaţia de recunoştinţă, în limita valorii
bunurilor donate, atunci cînd donatorul este lipsit de mijloace pentru propria
întreţinere.
Donatorul nu va putea pretinde revocarea donaţiei pentru neacordarea de
întreţinere din partea donatarului, dacă donatorul are rude sau alte persoane
obligate să-1 întreţină în baza unui temei legal sau contractual. În acest caz, el poate
cere rezoluţiunea contractului în condiţiile art. 836 CC. al RM, fapt despre care
vom vorbimai jos.
Aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului de întreţinere de
56
.Turianu C, Contractul de donaţie reflectat în literatura juridică şi practica judiciară // Dreptul, 2001,
nr.l.p.148.
61 Seiidov Elbrus
către donatar este de competenţa instanţei de judecată. Însă, în orice caz,

revocarea nu poate fi cerută, dacă însăşi donatorul a fost acela care a refuzat
întreţinerea oferită de către donatar.
Legislatorul lasă la discreţia donatorului de a cere restituirea bunului donat sau
a contravalorii acestuia (alin. (2) art. 835 CC. al RM). În relaţiile dintre părţile
contractului de donaţie revocarea pentru ingratitudine produce un efect retroactiv. În
cazul dat donaţia se consideră a nu fi existat şi din acest considerent donatarul este
obligat să restituie bunul donat. Deoarece revocarea donaţiei pentru ingratitudine
reprezintă o sancţiune personală împortiva donatarului, revocarea nu va produce
efecte asupra drepturilor terţilor. Dacă bunul nu există în natură sau a fost înstrăinat,
donatarul va fi obligat la achitarea valorii lui în conformitate cu
normele care reglementează îmbogăţirea fără justă cauză (art. 1389-1397 CC. al
RM)57.
Termenul pentru revocarea donaţiei pe motiv de ingratitudine este de un an de
zile din momentul cînd donatorul a aflat despre comiterea faptei ilicite care reprezintă
temei de revocare. În cazul în care revocarea donaţiei pentru ingratitudine nu a
fost cerută pe parcursul la un an, termenul pentru revocarea donaţiei, se prezumă că
donatarul a fost iertat. Dacă donatarul a comis cumul de fapte ilicite succesiv pentru
care este posibilă revocarea, calcularea termenului se va face din momentul aflării a
ultimei din ele de către donator.
Acţiunea de revocare pentru ingratitudine fiind o acţiune în restituire cu
caracter de pedeapsă civilă, are un caracter esenţialmente personal, şi deci poate fi
intentată numai de donator. Moştenitorii pot intenta acţiunea de revocare numai
dacă donatorul a decedat pînă la expirarea termenului în care acţiunea putea fi
intentată.
Doar donatorul este în drept să aprecieze ingratitudinea donatarului şi să-1 ierte
pentru fapta comisă. Acţiunea în revocare încetează în cazul în care donatorul sau
57
2006,p. 466.
62 Seiidov Elbrus
moştenitorii lui, avînd cunoştinţă de ingratitudine, l-au iertat pe donatar. Iertarea

se prezumă dacă a trecut un an din ziua ivirii faptului sau de cînd donatorul ori
moştenitorul a aflat despre fapta comisă de donatar, fără ca în acest termen să fi cerut
revocarea.
Spre deosebire de acţiunea de revocarea donaţie pentru neexecutarea
sarcinii, acţiunea, care implică dezlegarea unei probleme morale de vinovăţie şi
iertare, nu poate fi cerută de creditorii donatorului prin acţiune subrogatorie.
Acţiunea de revocare nu se poate intenta decît contra autorului faptului de
ingratitudine. Dacă el moare, fără ca acţiunea să fi fost intentată sau terminată, ea se
stinge, adică vinadonatarului nu poate fi imputată moştenitorilor lui. Dacă
donatarul moare pînă ia pronunţarea hotărîrii pe marginea acţiunii de revocare a
donaţiei pentru ingratitudine, succesorii în drepturi ai acestuia nu pot interveni în
proces58.
Admiterea acţiunii de revocare pentru ingratitudine îl obligă pe donatar să
restituie bunul donat. Ea nu produce efecte retroactive faţă de terţ. Prin urmare,
drepturile dobîndite de terţi înainte de intentarea acţiunii rămîn nestinse. Dacă
bunul a fost înstrăinat unei terţe persoane, donatarul trebuie să restituie valoarea
acestuia.
Legislatorul român mai prevede revocarea pentru ingratitudine şi în privinţa
fructelor, precum că ele se restituie numai de la data cererii de revocare. În
literatura juridică se arată că dispoziţia sus-menţionată se explică prin faptul că
pînă Ia momentul introducerii cererii, nu se ştie care va fi atitudinea donatorului, îl va
ierta sau nu 59 .
b) Drept rezultat a neexecutării obligaţiei donatarului de a executa sarcina

stabilită în contractul de donaţie.Alin. 3, art. 834 CC. al RM vorbeşte despre
revocarea pentru „neîndeplinirea sarcinii". Revocarea donaţiei pentai
58
2006,p. 466.
59
63 Seiidov Elbrus
neîndeplinirea sarcinii poate fi cerută de donator atunci cînd donatarul nu

execută obligaţia impusă prin contract, dar atît doctrina cît
jurisprudenţa unanim consideră că de fapt textul respectiv se referă la
neîndeplinirea sarcinilor pe care donatorul şi le-a asumat, fapt reglementare
legislatorul autohton, însă legislatorul român în acest sens foloseşte noţiunea de
condiţii în locul cele de sarcină, ce îşi are explicaţia în aceea că legislatorul român, aşa
cum rezultă din prevederile Codului Civil român, rezolutiunea (revocarea) se
întemeiază pe o condiţie rezolutorie tacită, aşadar neîndeplinirea sarcinii
echivalează cu neîndeplinirea condiţiei rezolutorii tacite60 .
Donaţia cu sarcini fiind un contract sinalagmatic, revocarea donaţiei pentru
neîndeplinirea sarcinii operează în aceleaşi condiţii şi are aceleaşi efecte ca
rezolutiunea contractelor sinalagmatice61. În caz de litigiu, revocarea donaţiei se va
decide de instanţa de judecată. Astfel revocarea donaţiei ca şi rezoluţiuneanu poate
opera decît în cazul în care neîndeplinirea sarcinii din partea donatarului este
imputabilă acestuia 62 . Acţiunea în revocare poate fi intentată atît de donator, cît şi
de succesorii săi în drepturi.
Acţiunea în revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor aparţine doar
donatorului, dar ea poate fi exercitata gi de succesorii lui, precum şi de creditorii săi
pe cale oblică (art. 599 CC. al RM)
În cazul în care sarcina a fost stipulată în favoarea unui terţ, acesta, nefiind parte
la contract, nu are dreptul de a cere revocarea, acest lucru putîndu-1 face numai
donatorul63. Însă în conformitate cu prevederile alin. (2), art. 834 CC. al RM, în cazul
dat terţul poate cere relizierea sarcinii.
Revocarea donaţiilor pentru neîndeplinirea sarcinilor de către donatar are ca
efect reîntoarcerea bunurilor donate la donator, libere de orice sarcină sau ipotecă.
În practica juridică s-a decis, că acţiunea în revocare a unei donaţii pentru
60
61
Bloşenco Andrei, Drept civil. Partea specială. Note de curs, Editura CARTDIDACT, Chişinău, 2003,p.50
62
Turianu C, Contractul de donaţie reflectat în literatura juridică şi practica judiciară // Dreptul, 2001,
nr.l.p.145.
63
64 Seiidov Elbrus
neîndeplinirea sarcinii, are un caracter patrimonial, deci ea este transmisibilă prin

deces, întocmai ca orice alt drept patrimonial, moştenitorilor care o pot exercita
direct, şi nu doar să o continuie dacă ar fi fost introdusă de autorul lor. De
asemenea s-a susţinut, că acţiunea în revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea
sarcinilor poate fi exercitată şi de moştenitori 64.
Revocarea este facultativă, donatorul poate opta pentru a cere obligarea
donatarului la executarea lui. De asemenea, donatorul poate renunţa prin însuşi
contractul de donaţie la revocarea din acest motiv, păstrînd dreptul de a cere
revocarea pentru alte cauze.
c)Drept rezultat al neexecutării obligaţiei donatorului de a înştiinţa donatarul
despre viciile ascunse ale bunului donat.În cazul dat, donatorul va fi obligat la
despăgubirea tuturor daunelor suportate de către donatar, daune produse anume de aceste
vicii. Este important de menţionat faptul că donatorul va fi obligat la despăgubire doar în
cazul în care el cunoştea despre existenţa acestor vicii, dar tăinuindu-le cu viclenie.
d)Drept rezultat al neexecutării obligaţiei donatorului de a transmite bunul donat
donatarul este în drept de a cere predarea silită acestuia.Cererea de predare forţată a
bunului donat poate fi respinsă în cazul în care îndeplinirea promisiunii de donaţie este
imposibilă, fără ca donatorul să-şi pericliteze propria întreţinere corespunzătoare sau
executarea obligaţiilor sale legate de întreţinere a altei persoane.În acest caz, donatarul
nu este în drept de a cere despăgubiri.
Drept efect pricipal al executării contractului de donaţie constituie dobîndirea
dreptului de proprietate de către donatar asupra bunului donat, iar în cazurile donaţiei
condiţionate – şi îndeplinirea sarcinii.
Rezoluţiunea contractului de donaţie în cazul stării de nevoie
Această formă de revocare a donaţiei este prevăzută doar de legislaţia

autohtonă. Potrivit art. 836 Cod civil, dacă donatorul, după executarea donaţiei, nu
64
Turianu C, Contractul de donaţie reflectat în literatura juridică şi practica judiciară // Dreptul, 2001,
nr.l.p.146
65 Seiidov Elbrus
mai este în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi să-şi îndeplinească

obligaţiile legale de întreţinere faţă de terţi, el poate cere de la donator restituirea
bunurilor donate pe care acesta le mai posedă. Restituirea în baza acestui temei
este exclusă dacă bunurile au fost înstrăinate de către donatar unei terţe persoane
sau au pierit din alte motive, precum şi atunci cînd donatorul şi-a provocat
intenţionat sau prin culpă gravă starea de nevoie.
Spre deosebire de alin. (2) art. 830 CC. al RM care îi oferă posibilitatea
donatorului să refuze unilateral executarea obligaţiei asumată prin contractul de
donaţie care conţine promisiunea de a transmite un bun dacă îi este imposibil să-şi
asigure propria întreţinere corespunzătorae sau să-şi execute obligaţiile sale legale de
întreţinere a unor alte persoane, art. 836 CC. al RM prevede posibilitatea
rezoluţiunii unilaterale a contractului de donaţie din partea donatorului, pentru
aceleaşi temeiuri.
Rezoluţiunea în cazul stării de nevoie este cerută după ce contractul de
donaţie a fost executat şi donatarul a devenit titularul dreptului primit. Prin
derogare de la prevederile art. 738 CC. al RM, în cazul dat legea limitează efectele
rezoluţiunii doar la restituirea bunurilor donate pe care donatorul le mai posedă.
Donatorul nu poate cere despăgubiri în cazul în care bunurile au fost
înstrăinate sau nu mai există în natură, rezoluţiunea contractului de donaţie fiind
inadmisibilă în cazul dat.
Necătînd la faptul dacă dreptul trecut la terţ este cu titlul oneros sau gratuit,
referitor la bunul donat, temeiul dat nu se răsfrînge şi asupra terţilor persoane. Dacă
bunul se află în posesia donatarului, dar este grevat de drepturi ale terţelor persoane,
donatorul va putea accepta restituirea bunului grevat de drepturi, fără a cere
despăgubiri. Starea de nevoie în care a ajuns donatorul după executarea
contractului de donaţie trebuie să nu fie condiţionată de comportamentul vinovat al
lui65. Cererea de restituire este inadmisibilă dacă donatorul şi-a provocat
intenţionat sau prin culpă gravă starea de nevoie (alin. (2) art. 836 CC. al RM).
65
2006,p.467.
66 Seiidov Elbrus
Modalităţile de revocare menţionate anterior sunt prevăzute de legislaţia

Republicii Moldova. Doar prin următoarele metode legiuitorul autohton îl
protejează pe donator de ingratitudinea donatarului, adică de acţiunile lui îndreptate
spre defăimarea onoarei şi demnităţii ori punerea în pericol a vieţii şi sănătăţii
donatorului. Remarc că donatorul gratificîndu-l pe donatar cere doar stima şi respectul
acestuia.
Legiutorul român a prevăzut mai multe modalităţi de protecţie a
donatorului şi a descendenţilor lui, care nu sunt menţionate în legislaţia autohtonă şi
anume: revocarea donaţiei pentru survenienţă de copii (naşterea unui copil),
revocabilitatea donaţiilor între soţi, revocarea donaţiilor pentru bunuri viitoare.
În comparaţie cu legiutorul român şi cel autohton, în legislaţia Federaţiei Ruse mai
sunt prevăzute cîteva modalităţi de revocare a contractului de donaţie care nu sunt
prevăzute în legislaţiile prevăzute anterior. Aceste modalităţi sunt: în cazul în care
donatorul 1-a gratificat pe donatar cu un bun individual determinat şi acest bun prezintă
pentru donator o valoare foarte importantă, însă donatorul nu preţuieşte, acest fapt
punînd în pericol existenţa acestui bun. în cazul de faţă preţul acestui lucru nu are o
importanţă juridică, el reprezintă pentru donator o valoare spirituală amintindu-i de
unele lucruri din trecut. Trasmiţînd acest bun donatarul speră că lucrul va fi păstrat şi
preţuit.
Următorul moment pentru care poate fi revocat contractul de donaţie este acela
cînd în conţinutul contractului e menţionat expres, în caz că donatorul îl va supraveţui
pe donatar. Această modalitate de revocare poate fi aplicată doar în cazul în care
în contract este menţionat expres acest fapt, în cazul în care nu există dovadă
scrisă atunci această modalitate nu poate fi aplicată, adică în cazurile cînd
bunurile au fost pur şi simplu transmise.
Poate fi revocată şi donaţia făcută de o întreprindere individuală ori de o
persoană juridică încălcînd prevederile legii cu privire la faliment. Donaţia trebuie să
fie făcută din contul patrimoniului persoanei juridice.
Donaţia poate fi revocată dacă ea a fost făcută cu şase luni înainte ca
67 Seiidov Elbrus
persoana juridică să fie declarată insolvabilă.

.
§ 4. Nulitatea contractului de donaţie
Cazurile care duc la nulitatea contractului de donaţie menţionate în

legislaţia Republicii Moldova sunt următoarele:
1. Contractul de donaţie prin care donatorul se obligă să transmită în
viitor întreg patrimoniul actual sau o fracţiune din el fără a specifica bunurile
care urmează să fie predate este nul (alin. (2) art. 827 CC).
2. Contractul de donaţie care stipulează obligaţia donatarului de a achita
datorii sau sarcini care nu există la momentul încheierii contractului este nul,
dacă natura şi întinderea datoriilor sau sarcinilor nu sunt stipulate în contract
(alin. (3), art. 827 CC).
3. Contractul care prevede predarea bunului după decesul donatorului este nul
(alin. 4, art. 827 CC).
4. Contractul de donaţie încheiat în timpul unei maladii prezumate a fi letale
pentru donator, urmată de însănătoşirea acestuia, poate fi declarat nul la
cererea donatorului ( art. 833 CCiv.).
În practica judiciară s-a decis, că ţinîndu-se seama de împrejurarea că soţul a
donat soţiei sale jumătate din apartamentul privatizat, încheind contractul de donaţie
a apartamentului indicat, care a fost pus sub sechestru, în realitate, urmărea scopul
de a se eschiva de la achitarea forţată a datoriei stabilită prin hotărîrea instanţei de
judecată, fapt ce atrage nulitatea contractul de donaţie. Sechestrul asupra
apartamentului indicat a fost efectuat în prezenţa proprietarului (donatorului), fapt ce
indică că donatorul a ştiut despre aceasta66.
Contractul de donaţie poate reglementa obligaţia de transmitere a bunului nu
numai la momentul încheierii contractului, ci şi în viitor. Adică, se are în vedere că
legea permite ca, cu acordul ambelor părţi, între momentul încheierii contractului şi
66
Colegiul Civil alCurţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova, decizia nr. 2r/a-66/2002, din 06.06.2002.
68 Seiidov Elbrus
momentul executării lui să treacă o perioadă de timp. Ca exemplu poate servi cazul
cînd donatorul vrea să doneze un bun care la moment nu-i aparţine, deci părţile
contractante au dreptul să stabilească în modul prevăzut de lege termenul în care ele
vor încheia contractul de donaţie.
Prevederile de la alin. (2) art. 827 CC. al RM ne permite să delimităm
condiţiile necesare încheierii contractului, prin care donatorul îşi asumă obligaţia de
a transmite bunul în viior. În cazul în care părţile nu respectă condiţiile
specificate mai jos, contractul se consideră nul. Aceste condiţii sînt următoarele:
- în contract trebuie să fie stipulat bunul care va fi transmis în viitor;
- stabilită identitatea donatarului;
- stabilit termenul în care va fi transmis bunul.
În ceea ce priveşte încheierea contractului de donaţie, în practica judiciară s-a
decis că deoarece între mama şi fiica sa a fost încheiat contract de înstrăinare cu
condiţia întreţinerii pe viaţă, iar averea a fost dăruită în jumătate la ambii copii,
însă contractul de donaţie nu a fost realizat, întrucît nu a avut loc transmiterea casei în
natură, nici întregistrarea contractului în organele respective, şi deci unica
proprietară a casei litigioase, în baza contractului de înstrăinare a casei de locuit cu
condiţia întreţinerii pe viaţă este fiica, şi nu feciorul, nu este relevant spre a se
conchide că actul este nul. În cazul dat feciorul nu poate cere declararea nulităţii
contractului şi recunoaşterea averii după decesul mamei în jumătate cu sora sa.
Potrivit prevederilor art. 257 CC. al RM contractul de donaţie se consideră
încheiat din momentul transmiterii bunurilor persoanei care le primeşte 67 .
De asemenea, practica judiciară mai completează în acest sens că, deoarece
contractul de donaţie a fost încheiat între părţi în mod benevol şi în conformitate cu
cerinţele legii, iar neînţelegerile apărute dintre părţi sînt neîntemeiate, în această
privinţă s-a decis că contractul de donaţie nu poate fi reliziat numai din motivul
neînţelegerilor (de exemplu donatarul a indus în eroare sau a amăgit donatorul) 68.
67
Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 4-2r/a-40/2002 din 24.06. 2002.
68
Decizia Colegiului civil al Curţii de Apel al Republicii Moldova nr. 2r-127/98 din 15.12.1998 // Buletinul Curţii
Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, nr.6, din1999.
69 Seiidov Elbrus
Necătînd la reglementări generale ce ţin de nulitatea contractului de donaţie,

legiuitorul în acest sens prevede un articol aparte dedicat nulităţii contractului de
donaţie în cazul maladiilor prezumate a fi letale.
Contractul de donaţie încheiat, în conformitate cu prevederile art. 833 CC. al
RM, în timpul unei maladii prezumate a fi letale pentru donator, urmată de
însănătoşirea acestuia, poate fi declarat nul la cererea donatorului. În cazul dat
legislatorul stabileşte precum că încheierea contractului este dictată de
conştientizarea de către donator a inevitabilităţii decesului său.
Maladiile prezumate a fi letale sînt acele procese patologice, care indiferent de
natura sa, afectează organismul uman şi duc în mod inevitabil la decesul celui bolnav.
Prezumţia letalităţii trebuie să fie stabilită exact prin confirmare medicală, şi nu o
presupunere a donatorului sau de terţe persoane.
Pentru a putea cere nulitatea contractului de donaţie încheiat în timpul unei
maladii prezumate a fi letale, însănătoşirea donatorului trebuie să fie de aşa natură
încît să înlăture pericolul decesului care se prezumă. Însănătoşirea parţială, care
doar îndreptăţeşte pentru o perioadă scurtă de timp survenirea decesului, nu-i oferă
dreptul donatorului de a cere nulitatea contractului. 69
În conformitate cu art. 218 CC. al RM donatorul va putea cere nulitatea
contractului de donaţie conform termenelor generale de prescripţie. Rudele
acestuia nu pot să ceară declararea nulităţii contractului în cazul maladiilor
prezumate a fi letale.
Daca pînă la pronunţarea hotărîrii instanţei de judecată donatorul decedează,
contractul nu va fi declarat nul.
În comparaţie cu legislaţia României şi a Federaţiei Ruse în care
reglementarea contractului de donaţie în oarecare măsură diferă de
reglementarea lui în legislaţia autohtonă, stabilim că cazurile care duc la
nulitatea contractului de donaţie în oarecare măsură se aseamănă, însă sunt şi
69
2006,p.462.
70 Seiidov Elbrus
oarecare deosebiri, acestea sunt legate de specificul reglementării.

Deci în legislaţia română donaţiile se fac prin act autentic şi contractul
produce efecte juridice numai dacă consimţământul ambelor părţi este manifestat în
formă autentică. Nerespectarea acestei forme se sancţionează cu nulitatea
absolută a contractului, indiferent de persoana donatorului sau donatarului
(persoană fizică sau juridică, de drept public sau privat).
Întrucât cerinţa formei este prevăzută în mod imperativ, sub sancţiunea
nulităţii absolute, deci ad validatem dovada existenţei unei donaţii nu poate fi
făcută cu martori, chiar dacă ar exista un început de dovadă scrisă.
Nulitatea donaţiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocată de orice
persoană interesată sau de instanţă din oficiu şi nu poate fi înlăturată în nici un
fel. Astfel, de exemplu, nu poate fi validată printr-un act confirmativ al
donatorului şi nici acoperită printr-un proces verbal încheiat cu prilejul
transcrierii imobilului ori prin alte acte oficiale ulterioare manifestării de
voinţă,dacă actul juridic iniţial este nul.
O altă încălcare a prevederilor legale care ar duce la nulitatea contractului este
condiţia potestativă. Astfel, o donaţie este nulă nu numai când este făcută sub
condiţie pur potestativă (a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa
donatorului), ci se admite că ea este nulă, iar dacă este făcută sub o condiţie simplă
potestativă din partea donatorului (a cărei realizare, pe lângă voinţa lui, depinde şi de
circumstanţe exterioare care însă nu pot acţiona în afara voinţei lui). Acestea, spre
deosebire de contractele cu titlu oneros, care fiind valabil afectate de condiţii
potestative simple, sunt nule, conform legislaţiei române, numai dacă sunt afectate de
o condiţie pur potestativă din partea celui ce se obligă.
Conform Codului civil al României în cazul în care donatorul şi-a rezervat
dreptul de a dispune de un bun sau de o sumă determinată din bunurile dăruite,
donaţia este nulă cu privire la acel bun sau sumă, chiar dacă donatorul moare fără a fi
dispus de ele bunul sau suma se transmite moştenitorilor donatorului. Dacă rezerva
dreptului de a dispune este generală şi se întinde asupra întregii donaţii, ea este nulă
71 Seiidov Elbrus
în totalitate. O asemenea clauză este de fapt o condiţie rezolutorie pur potestativă, care
atrage nulitatea oricărei convenţii.
În unele cazuri însă, cînd incapacităţile sunt dictate de interese de ordine
publică, sancţiunea este nulitatea absolută a contractului. Astfel, donaţiile făcute
persoanelor juridice, dacă n-au fost acceptate în condiţiile prevăzute de lege, tot
astfel, donaţia având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului de orice fel, dacă
donatarul nu este cetăţean român.
Controversată este problema sancţiunii aplicabile în cazul donaţiilor făcute
medicilor, farmaciştilor sau preoţilor. Iar în cazul persoanelor care practică ilegal
medicina, faptă ce constituie infracţiune, în orice caz se impune sancţiunea
nulităţii absolute. Donaţia va fi nulă, respectiv anulabilă, chiar dacă părţile,
pentru a ocoli dispoziţiile privind incapacităţile speciale, au recurs la deghizare
sau la interpunere de persoane, căci actul care sincer încheiat ar fi nul, rămâne nul şi
dacă a fost simulat.
§ 5.Tangenţe ale contractului de donaţie cu activitatea Organelor

Afacerilor Interne.
Luînd în consideraţie că prin voinţa legiuitorului s-a decis ca prevederile

referitoare la contractul de donaţie să fie incluse în legea civilă, putem spune că
datorită acestui fapt, practic toate problemele apărute la compartimentul dat sunt
atribuite spre rezolvare instanţelor de judecată în pricinile civile. Totuşi apar
unele momente, care tangenţial au legătură cu activitatea Organelor Afacerilor
Interne, momente la care mă voi referi în continuare.
Din cele relatate anterior în lucrare, un rol important ce priveşte validitatea
încheierei contractului de donaţie îl constituie consimţămîntul părţilor. Luînd în
consideraţie că la încheierea contractului de donaţie necondiţionat obligaţii îşi asumă
doar donatorul, donatarul avînd o simplă obligaţie de recunoştinţă, este foarte
important ca consimţămîntul acestuia să fie prezent în formă neviciată. Art.199 C.C.
72 Seiidov Elbrus
alin.2 prevede drept vicii de consimţămînt dolul şi violenţa. Anume obţinerea

consimţămîntului donatorului prin aplicarea asupra acestui a violenţei, constituie obiect
al activităţii O.A.I.
Avînd în vedere că încheierea contractului de donaţie presupune o schimbare a
relaţiilor patrimoniale, asupra donatarului poate fi aplicată violenţa atît fizică cît şi
psihică, în vederea impunerii acestuia de a încheia contractul de donaţie. Semnele
acestei componenţe de infracţiuni sunt prevăzute la Art.189 Cod Penal al R.M. –
şantajul. Contractul de donaţie obţinut în formă autentică poate servi drept
opozabilitate, punînd donatorul în imposibilitate de a înainta careva acţiuni împotriva
presupusului donatar. Alin.3 lit.e al Art.189 C.P. prevede că aceste acţiuni ilegale
urmate de dobîndirea bunurilor, constituie o circumstanţă agravantă a infracţiunii,
prevăzînd pentru ea o pedeapsă cu închisoarea de la 7 la15 ani sau amendă în mărime
de la 500 la 1000 u.c.Periculozitatea acestor fapte reese şi din faptul că tipul dat de
infracţiuni, conţin un grad sporit de latentitate, ceea ce impune colaboratorilor O.A.I.
necesitatea unor cunoştinţe profunde şi abilităţi deosebite, în vederea descoperirii lor.
Un alt factor ce capătă tangenţe cu activitatea Organelor Afacerilor Interne este
obligaţia donatorului de a răspunde pentru viciile bunului donat, obligaţie prevăzută de
Art.838 C.C. R.M. Articolul dat prevede răspunderea delictuală a donatorului în cazul
trecerii cu viclenie a viciului bunului donat, acesta fiind obligat să-l despăgubească pe
donatar de prejudiciul cauzat astfel.
Prezintă interes acţiunile donatorului, care donînd cu bună-ştiinţăun bun viciat,
urmăreşte intenţia de a cauza daune materiale donatarului. Drept exemplu poate fi
considerat cazul în care un fermier donează altui fermier un animal bolnav,în mod
intenţionat, în urma cărui fapt animalele donatarului se îmbolnăvesc şi pier. O simplă
reparare a prejudiciului cauzat donatarului, constituie o răspundere necorespunzătoare,
mai ales că acesta poate fi mult mai mare decît însăşi proprietatea donatorului.
Acţiunile date însă, pot fi calificate conform Art.196 Cod Penal,care prevede Cauzarea
de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere, cu condiţia ca fapta să nu
constituie o însuşire. Tot această faptă întruneşte semnele componenţei de infracţiune
73 Seiidov Elbrus
prevăzute la Art.197C.P. – distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor. Aceste

semne sunt întrunite doar încazurile cînd daunele cauzate vor fi evaluate în proporţii
mari.
La calificarea acestor fapte, se va ţine cont de prezenţa intenţiei donatorului de a
cauza daune materiale, probarea căreia este obligatorie pentru a atrage persoana la
răspundere penală.La fel va fi necesar de a stabili mărimea daunelor cauzate, prezenţa
sau lipsa înşelăciunii în vederea calificării faptei conform unui sau altui articol al C.P.
În Cap.2 §4 al acestei lucrări, am vorbit despre cîteva modalităţi specifice
ale contractului de donaţie, printre care figura şi donaţia deghizată. Această
modalitate a donaţiei se manifestă prin faptul că actul prin care a fost făcută,
îmbracă forma altui act juridic (de ex. Contractul de vînzare – cumpărare).De
obicei la donaţiile deghizate nu este simulat efectul translativ de drepturi, ci se
simulează obligaţiunile asumate (preţul). Aceste metode de deghizare a
contractelor este pe larg practicată în R.M.,din considerente că aceste contracte
nu sunt lovite de nulitate decît doar în cazul nerespectării condiţiilor de formă.
Scopul încheierii acestui tip de contracte este , de obicei, eludarea taxelor şi
impozitelor percepute de stat. Nu are o relevanţă impunătoare acest fapt la
deghizarea donaţiilor ce au ca obiect diferite bunuri de mică valoare, însă
deghizarea contractelor ce au ca obiect bunuri de valoare mare, afectează
interesele financiare ale statului.
Din cele expuse anterior, rezultă că în activitatea Organelor Afacerilor
Interne, sunt prezente într-o oarecare măsură şi cauze legate direct de modul de
încheiere a contractului de donaţie. Deşi sunt foarte rar întîlnite, aceste
infracţiuni prezintă un pericol social deosebit, deoarece atentează atît la dreptul
de proprietate al persoanei, cît şi la interesele financiare ale statului. Prevenirea
şi descoperirea acestor infracţiuni necesită o pregătire amplă a cadrelor
poliţieneşti. Anume probarea intenţiei, pe care se bazează legislaţia noastră
penală, presupune o dificultate în descoperirea acestor infracţiuni.E lesne de
observat că pe baza încheierii contractului de donaţie se pot săvîrşi atît aşa-
74 Seiidov Elbrus
numitele infracţiuni economice, cît şi infracţiuni ce presupun violenţa, din

domeniul infracţiunilor contra patrimoniului, aşa că spectrul de activitate creat
pentru O.A.I. este destul de larg.
În concluzie, aş vrea să menţionez că în acest capitol m-am străduit să
abordez toate momentele referitoare la efectele încheierii contractului, la
efectele executării necorespunzătoare sau neexecutării contractului, precum şi la
efectele executării contractului de donaţie. La fel a fost abordată problema
nulităţii contractului de donaţie, unde au fost enumerate condiţiile interzise de
legea civilă referitoare la acest contract, sub sancţiunea nulităţii.
În final, aş pleda pentru introducerea în Codul Cvil al R.M.a unor prevederi
adăugătoare referitoare la posibilitatea revocării donaţiilor pentru survenienţă de
copil, prevederi prezente în legislaţia civilă a României.
75 Seiidov Elbrus
ÎNCHEIERE.
Orice cercetare teoretică trebuie să tindă spre un rezultat practic.

Investigaţiile abstracte, fără contingente cu realitatea, ar prezenta un interes pur
speculativ, însă ar rămîne fără aplicaţie efectivă. În consecinţele ei ultime, orice
ştiinţă devine o artă, un instrument adecvat destinaţiei utilitare pe care o
deserveşte.
Examinarea donaţiei nu se poate limita nici ea la simple consideraţii de ordin
teoretic. Într-adevăr, una dintre preocupările dominante în viaţa practică, pe care o
ilustrează raportul procesual, este caracterizarea naturii actelor juridice, în fapt şi în
drept. Cunoaşterea titlului gratuit prezintă tocmai utilitatea de a facilita încadrarea
raportului juridic dedus înaintea instanţelor printre operaţiunile generoase sau
printre cele interesate.
Am acordat pînă acum o egală atenţie tuturor trăsăturilor distinctive ale fiecărei
specii de operaţiuni de donaţie. Problema discriminării se pune însă, de astă dată, pe
plan general şi ne obligă să recurgem la caracterele în principal şi întotdeauna
decisive pentru depistarea gratuităţii. Ele sunt, în măsură aproape egală, factorul
obiectiv şi elementul subiectiv.
Orice act juridic trebuie examinat, în prealabil, în materialitatea sa înainte de a
ne interesa de finalitatea urmărită de părţi, fiind necesar să verificăm ce au realizat
ele în mod efectiv.
Elementele materiale ale operaţiunii reuşesc uneori s-o excludă „de plano" din
categoria titlului gratuit, fără să mai fie necesar a face apel la intenţia avută în vedere
de autorul generozităţii, însă actele juridice provoacă schimbări economice atît în
patrimoniul binefăcătorului, cît şi într-al beneficiarului.
Fără îndoială că rolul principal în donaţie îl deţine ofertantul, voinţa sa
predomină şi dictează; donatarul se mărgineşte să aprecieze oportunitatea
generozităţii, fără să poată determina condiţiile ei de manifestare. Inferioritatea sa se
relevă cu prioritate pe plan subiectiv şi se deduce din importanţa
76 Seiidov Elbrus
precumpănitoare pe care o prezintă actul volitiv al binefăcătorului.

Cînd analizez însă comparativ situaţia părţilor pe plan obiectiv,
raporturile dintre ele capătă cu totul alt aspect. Din punct de vedere economic este
greşit să se afirme că unul dintre subiecte deţine o superioritate asupra celuilalt.
Pentru a opta între situaţia donatarului ori poziţia donatorului, trebuie să
determinăm în prealabil faţă de cine dintre ei gratuitatea produce consecinţe mai
însemnate.
În materie de donaţie, raportul succesoral, reducţiunea, revocabilitatea, cauzele de
anulare lovesc toate în persoana donatarului. Dacă transmisiunea de bunuri ar aparţine
cu titlul oneros, el n-ar mai suporta asemenea grave consecinţe patrimoniale. Cum
gratuitatea prezintă interes în special faţă de gratificat, se impune să aprecieze din
punctul său de vedere dacă o operaţiune întruneşte sau nu elementul obiectiv
specific generozităţii. Vom verifica dacă donatarul a realizat o îmbogăţire efectivă de
pe urma transmisiunii de bunuri, spre a şti dacă există sau nu liberalitate.
Am văzut într-adevăr, că uneori donaţiile îşi conservă inalterată natura
generoasă dacă le privim din punctul de vedere al donatorului, deşi ele constituie acte cu
titlu oneros faţă de donatar. Astfel se întâmplă de câte ori donatorul îşi rezervă avantaje
de ordin nepatrimonial sau atunci când gratificatul nominal trebuie să retransmită unui
terţ întreg patrimoniul dobîndit, în asemenea circumstanţe ar fi cu totul nedrept să
atribuim operaţiunii calificarea de liberalitate ce ar rezulta din examinarea situaţiei
dispunătorului, fiindcă urmările grave ce decurg dintr-o atare caracterizare le suportă
în definitiv partea faţă de care transmisiunea de bunuri prezintă o natură vădit
oneroasă. În materie de donaţiuni este deci exclus să putem proceda la analizarea
factorului obiectiv în raport cu patrimoniul binefăcătorului, din cauză că rezultatul
pe care l-am obţine ar contrazice uneori consecinţele economice generate de
transmisiunea de bunuri în privinţa donatarului. Dacă însă caracterizarea o facem
din perspectiva sa, ea rămâne întotdeauna valabilă chiar faţă de donator, ceea ce
dobîndim cu titlu de liberalitate constituie, cu necesitate, tot o transmisiune gratuită şi
din punctul de vedere al binefăcătorului.
77 Seiidov Elbrus
Deseori însă structura unui act juridic poate fi compatibilă atât cu natura
oneroasă, cât şi cu trăsăturile specifice gratuităţii. Astfel, liberalităţile remuneratorii,
renunţările la drepturi, se adaptează în egală măsură şi fără a-şi modifica de fel
componenţa lor materială, fie cu o situaţie, fie cu cealaltă.
De cîte ori factorul economic se dovedeşte insuficient pentru identificarea
gratuităţii, elementul subiectiv serveşte drept criteriu decisiv de apreciere.
Faptele pot fi nesemnificative, intenţia este în schimb întotdeauna revelatorie.
Analiza psihică se limitează însă numai la stabilirea scopului imediat şi mediat
care au determinat pe autorul generozităţii să se oblige. Singură voliţiunea donatorului
prezintă interes pentru caracterizarea operaţiunii în discuţie. Uneori însă, în mod
excepţional, trebuie să ne referim, în subsidiar, şi la intenţia persoanei gratificate,
deoarece atitudinea sufletească manifestată de către binefăcător poate fi influenţată de
scopul interesat sau altruist urmărit de către executantul serviciului.
De cîte ori examenul subiectiv va atesta că o persoană şi-a diminuat patrimoniul ori a
îndeplinit o activitate benevolă în favoarea alteia, ascultînd de o inspiraţie altruistă, fie
intenţia liberală ori intenţia de serviabilitate, operaţiunea îndeplinită va aparţine de titlul
gratuit. Prezenţa titlului gratuit într-un act juridic nu poate fi stabilită decît prin
îmbinarea elementelor obiective ale operaţiunii, cu factorul ei subiectiv.
În cadrul studiului temei „contractul de donaţie" am sesizat, rolul şi
importanţa donaţiilor atît pentru om, cît şi pentru societate.
Analizînd doctrina (literatura de specialitate), am observat că contractul de
donaţie este insuficient abordat de doctrinarii autohtoni şi insuficient reglementat
de legislaţia autohtonă, inspirându-mi informaţii mai mult din literatura română şi
rusă, precum şi din legi şi acte normative din Republica Moldova cu privire la donaţii.
În materia dată apar deseori probleme de ordin juric acest fapt se dovedeşte
insuficienţei de reglementare, deoarece legiuitorul ignoră unele relaţiile în materie de
donaţie, la care de fapt se recurge des în societate, însă reglementarea lor în legislaţie
lipseşte total.
În cadrul examinării contractului de donaţie am analizat următoarele
78 Seiidov Elbrus
compartimente: tipurile contractelor de donaţie existente la momentul de faţă şi cele

care sunt reglementate de legislaţia autohtonă, mecanismul încheierii, contractului de
donaţie elementele contractului, particularităţile drepturilor şi obligaţiilor din cadrul
contractului de donaţie, temeiurile încetării contractului.
Însă odată cu studierea compartimentelor sus-menţionate, putem face concluzii că
există atît avansări în domeniul donaţiilor, cît şi imperfecţiuni.
Din cele menţionate mai sus, putem înainta următoarele propuneri şi
recomandări:
1.Pe parcursul executării unor contracte de donaţie, adesea apar situaţii critice,
care pun pe donatari în imposibilitatea de a proba dreptul lor de proprietate din cauza
unor imperfecţiuni cu privire la forma contractului. În scopul soluţionării unor astfel de
probleme, trebuie ca contractul de donaţie trebuie să fie încheiat în mod solemn,
formă menţionată în Codul civil al României şi e cerută ad validatem, nerespectarea ei
va duce la nulitatea contractului, iar în cazul bunurilor mobile - pe lîngă condiţiile
stabilite anterior trebuie stabilit faptul că aceste bunuri să fie trecute într-un statut
estimativ semnat de donator şi donatar şi care să cuprindă descrierea şi evaluarea, cel
puţin globală, a lucrurilor mobile dăruite,excepţie find doar donaţiile neînsemnate.
2. O altă problemă care trebuie tratată mai bine în legislaţia autohtonă se referă
la modalităţile de revocare care totodată sunt şi nişte modalităţi de protecţie a
donotorului. Luînd în consideraţie acel fapt că donatarul din intenţia de a-l gratifica
pe donatar, transmiţîndu-i în proprietate donatarului un bun sau un drept cu tilu
gratuit, se supune oricărui risc, de aceea el trebuie protejat din punct de vedere
legislativ. La acele măsuri care sunt indicate în Codul civil autohton trebuie să
se mai adauge şi altele, de exemplu:
• Revocarea pentru survenienţă de copil. Acest tip de revocare trebuie să
se practice atunci cînd copilul e născut ulterior donaţiei cu condiţia că în familie
,nu mai erau alţi copii. Survinenţa copilului nu are importanţă, a fost născut ori a
fost înfiat.
• O altă modalitate de protecţie a donatorului constă în revocarea unui bun
79 Seiidov Elbrus
care pentru donator are o importanţă spirituală, cu acest bun sunt legate
oarecare amintiri din viaţa donatorului, în cazul de faţă valoarea lui
materială nu are importantă. El, trasmiţând acest bun donatarului, a sperat că
bunul va fi păstrat în condiţii bune, însă donatarul întreţine şi se foloseşte de acest
bun într-un aşa mod care duce la exterminarea lui fizică.
3. Total lipseşte reglementarea darurilor manuale, darurilor de nunta şi
darurile între soţi. Aceste donaţii se practică demult, însă datorită faptului că nu
sunt reglementate de legiutorul autohton, în practică apar multe probleme.
Proprietarii bunurilor donate prin următoarele modalităţi, în cazul în care apare
un litigiu asupra bunului donat, proprietarul bunului nu poate să-şi probeze
dreptul de proprietate. La fel lipsesc prevederi referitoare la donaţia de organe şi
ţesuturi. Cred că anumite reglementări în domeniu ar duce la o direcţionare legală a
activităţii din domeniul prelevării de ţesuturi şi organe, activitate nouă dar prosperă
în viaţa cotidiană.
80 Seiidov Elbrus
BIBLIOGRAFIE:
I. Izvoare:
1.Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 12.08.1994, nr. 1.
2.Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002, intrat în
vigoare la 12 iunie 2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
22.06.2002, nr. 82-86.
3.Comentariul Codului civil al Republicii Moldova, ediţia I, volumul
II,Editura ARC, Chişinău, 2006.
4.Codul civil al României, Editura Argessis, Bucureşti, 1998.
5.Гражданский Кодекс РСФСР, в редакции Федерального закона РФ от 7
августа 2000 г., № 120- ф 3
6.Legea cu privire la filantropie şi sponsorizare Nr. 1420-XV din 31.10.2002
//Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2002, 185-189.
7.Legea cadastrului bunurilor imobile Nr. 1543-XÎII din 25.02.1998 //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.05.1998, nr.44-46/3I8.
8.Legea privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului Nr.
1308-XIII din 25.07.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
06.12.2001, nr. 147-149.
9.Legea serviciului public Nr.443-XIII din 04.05.199 // Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 02.11.1995, nr.61/681.
10.Legea cu privire la proprietate nr. Nr.459-XII din 22.01.1991 //
MonitorulOficial al Republicii Moldova, 30.06.1991, nr. 3-4-5-6/22.
1 l.Hotănrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu
privire la modul de confirmare a donaţiilor pentru scopuri filantropice şi/sau de
sponsorizare Nr. 489 din 04.05.1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
09.07.1998, nr. 62-65/600.
II. Literatura de specialitate.
Seiidov Elbrus 82
1.Trofimov Igor, Drept civil Contractele civile, Chişinău. 2004.

2.Bloşenco Andrei, Drept civil. Partea specială. Note de curs, Editura
CARTDIDACT, Chişinău, 2003.
3. Cantacuzino Matei B., Elementele dreptului civil, Editura Cartea
Românească, Bucureşti, 1921.
5. Căpăţînă Octavian, Titlul gratuit în actele juridice, Editura ROSETTI,
Bucureşti, 2003.
5. Chibac Gheorghe, Băieşu Aurel, Rotari Alexandru, Efrim Oleg, Drept Civil.
Contracte speciale, Volumul III, Editura Cartier juridic, Chişinău,
2005.
6. Chirică Dan, Drept civil. Contracte speciale, Editura LUMINA LEX,
Bucureşti, 1999.
7.Cocoş Ştefan, Drept roman, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2000.
8. Deak Francisc, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2001.
9. Alexandresco D., Drept civil român, voi. IV, Bucureşti, 1998
lO. Florescu C. Dumitru, Drept civil. Contractele speciale, Editura
ROSETTI, Bucureşti, 2001.
1l.Gionea Vasile, Curs de drept civil, Editura SCAIUL, Bucureşti, 1996.
12.Hamangiu C, Rosetti-Bălănescu L, Băicoianu AL, Tratat de drept civil,
Editura ALL BECK, Bucureşti, 2002.
13 .Luca Ana Măria, Drept civil Noţiuni generale despre obligaţii.
Contracte civile, Iaşi, 2000.
14.Macovei Dumitru, Drept civil. Contracte, Voi. I, Iaşi, 1999.
15.Macovei Dumitru, Sebastian Striblea Marius, Drept civil. Contracte.
Succesiuni, Iaşi, 2000.
16.Manoliu J., Răuschi St., Drept civil. Contract, Voi. I, Iaşi, 1984.
17.Matei Ugo, Baieş Sergiu, Principiile fundamentale ale dreptului de
proprietate, Editura ARC, Chişinău, 2000 .
Seiidov Elbrus 83
1 8.Motica Radu L, Moţiu Florin, Contracte civile speciale. Teorie şi
practică judiciar,. Editura LUMINA LEX, Bucureşti, 2000.
19.Roşea Nicolae, Baieş Sergiu, Drept civil. Drepturi reale principale,
Tipografia Centrală, Chişinău, 2005.
20.Safta-Romano E, Contracte civile, Editura GRAPHIX, Iaşi, 1999.
21.Stăncilescu Liviu, Drept civil. Contracte speciale, Bucureşti, 2004. 22.Stătescu
C,Bîrsan C, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor,Bucureşti, 2002.
23.Stoica Valeriu, Rezoluţiunea şi relizierea contractelor civile, Editura AII
Educaţional, Bucureşti, 1997.
24. Stoica Veronica, Puşcaş Nicolae, Truşcă Petrică, Drept civil. Instituţii de
drept civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2003.
25.Ştefanescu Brânduşa, Dimitriu Raluca, Drept civil, Vol II, Bucureşti,2002.
26.Toader Camelia, Drept civil Contracte speciale, Bucureşti, 2003.
27.Toader Camelia, Evicţiunea în contractele civile, Bucureşti, 1998.
28.Toader Toma, Drept civil Contracte, Iaşi, 2005. Trofimov Igor, Drept civil
Contractele civile, Chişinău. 2004.
29. Baieş Sergiu, Drept civil. Drept de proprietate, Chişinău2004.
30.Turianu Corneliu, Contracte civile speciale. Practică judiciară adnotată,Editura
ALL BECK, Bucureşti, 2000.
31.Ungureanu O., Bacaci AL, Turianu C, Jugastru C, Principii şi
instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă, Ed. Rosseti,
Bucureşti, 2001.
32.Urs Iosif R, Angheni Smaranda, Drept civil. Contracte civile, Volumul III,
Editura OSCAR PRINŢ, Bucureşti, 2000.
33.Zinveliu I., Contracte civile, instrumente de satisfacere a intereselor
cetăţenilor, Cluj-Napoca, 1978.
III. Literatura rusă: 1.Богачева Т.И., Глушкова Л.И., Гришаев С.П.,

Масляев А.И.,Гражданское Право, Изд. Юристь, Москва, 1998.
2.Брагинский М.И. Витрянский В.В., Договорное право. Книга
Seiidov Elbrus 84
вторая:Договоры о передаче имущества, Изд. СТАТУС, Москва, 2005.
3.Гендзехадзе Е.Н., Грибанов В.П., Гражданское право, Изд. БЕК,
Москва, 1993.
4.Гражданское право: Учебник / Под ред. А. П. Сергеева, Ю. К. Тостого.
Ч.И, Издательство ПРОСПЕКТ, Москва, 2003.
5.Гражданское право: Учебник ! Под ред. Гуев А. Н., Москва, 2004.
6.Договорные отношения. Юридичесий справочник предпринимателя I
Под ред. Тихомирова М. Ю., Москва, 2005.
7.Крыловой 3. Г., Гаврилова Э.П., Российское гражданское право. Изд.
А.О. Центр Юр Инфо Р, Москва, 2001.
8.Новицкий И.Б., Перетерско И.С., Римское частное право, Москва, 1996.
9.Победоносцев К. П., Курс гражданского право, Том 1, Издательство
ЗЕРКАЛО, Москва, 2003.
10.Ю.Покровский И.А., История Римского права, Москва, 1998.
11.П.Садиков О.Н., Гражданское право России, Часть
вторая:Обязательственное право. Москва, 1997.
12.Тихомиров М. Ю., Договоры. Образцы документов коментарии.
Практика разрешения споров, Москва, 2005.
13. И.Черепахин Б. Б., Труды по гражданскому праву. Издательство
СТАТУС, Москва, 2001.
14. Шершеневич Г. Ф., Курс гражданского право, Изд. АВТОГРАФ, Тула,
2001.
IV. Publicaţii periodice
1.Cojocaru Eugenia, Căruntu Constantin, Reglementarea contractului de

donaţie în codurile civile ale unor state ii Avocatul poporului, 2003, nr.3-4.
2.Goinic Cristina, Aspecte generale privind noţiunea si caracterele juridice
ale contractului de donaţie ii Revista naţională de drept, 2006, nr. 1.
3.Naubauer Ştefan, Consideraţii privind incidenţa adopţiei In materia
Seiidov Elbrus 85
revocării donaţiei ii Pandectele române, 2002, nr. 5.
4.Turianu C, Contractul de donaţie reflectat în literatura juridică şi
practica judiciară ii Dreptul, 2001, nr.l.
5.Turianu C, Contractul de donaţie reflectat în literatura juridică şi
practica judiciară li Dreptul, 2001, nr.2.
6.Кабалкин А.Договор Дарения // Российская юстиция, 1997 № 8.
V. Practica judiciară;
1.Decizia Colegiului civil al Curţii de Apel al Republicii Moldova nr. 2r-

127/98 din 15.12.1998 // Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova, 1999, nr.6.
2.Decizia Colegiului civil al Curţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova,
nr. 2r/a-66/2002 din 06.02.2002.
3.Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 4-
2r/a-40/2002 din 24.06. 2002.
Seiidov Elbrus 86

Teză de Licenţă Contractul de Donatie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teză de Licenţă Contractul de Donatie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contractul de donaţie

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE al REPUBLICII

ACADEMIA”ŞTEFAN CEL MARE”

TEMA: CONTRACTUL DE DONAŢIE

Autor : Cordonator şiinţific:

CAPITOLUL I.Caracteristica generală a contractului de donaţie.

CAPITOLUL II. Condiţiile de validitate ale contractului de donaţie.

CAPITOLUL III. Efectele în contractul de donaţie.

părţilor contractante, condiţiile de validitate, forma contractului şi varietăţile

Ca bază normativă a investigaţiei o constituie legislaţia în vigoare a

§ 1. Scurte referinţe istorice

manifesta generozitate faţă de donatar (animus donand).

"datorită simplităţii sale extraordinare şi a formei sale clasice, stipulatio în scurt

mare importanţă la studierea problemelor legate de donaţie. Doctrina rusă trata

promisiunea de a dona, e condiţionată de efectuarea oricăror acţiuni de către partea opusă,

§ 2. Noţiunea contractului de donaţie

prevedere diminuează astfel dreptul de proprietate al donatorului acestuia. Deci, actul

Codul civil al Republicii Moldova nu prevede reguli speciale de

§ 3. Caracterele juridice ale contractului de donaţie

Din definiţia dată contractului de donaţie rezultă că donaţia este un contract

momentul încheierii contractului donatarul nu are nici o obligaţie, iar din

menţiona faptul, că este, în principiu, o obligaţie morală neîndeplinirea căreia nu

priveşte caracterul oneros sau gratuit al donaţiei cu sarcină sau condiţionată de

În legislaţia şi în literatura de specialitate română contractul de donaţie este

acceptă sau că refuză să accepte donaţia. La expirarea termenului, contractul se

posibilitatea de a beneficia de forţa de constrîngere a statului) al creditorului privind

§ 1. Legalitatea ca condiţie de validitate a contractului de donaţie.

de organe şi ţesuturi.Referitor la cazurile sus enunţate, legiuitorul român a

§2.Capacitatea de a contracta a părţilor şi consimţămîntul lor

Din cele enunţate mai sus,drept subiecţi ai contractului de donaţie sunt

produce efecte numai din acest moment.Donatarul este persoana ce primeşte în

ani. Însă legislatorul în acest sens stabileşte şi interdicţii. O interdicţie este

Momentul în funcţie de care se apreciază dacă donaţia a fost făcută de o

Legea interzice încheierea de către persoanele juridice cu scop lucrativ doar a

momentul facerii donaţiei este contraversată.

făţiş în vederea realizării scopului propus, se urmăreşte doar să se sugereze

§3. Condiţii referitoare la obiectul contractului de donaţie

Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formează obiectul

Spre deosebire de vânzător, în principiu, donatorul nu datorează garanţie

donator (încheierea unui contract de înstrăinare a bunului cu întreţinere pe viaţă) nu

promisiunea de executarea a contractului fără a-şi produce oarecare consecinţe

În cazul sarcinii stipulate în favoarea unui terţ, şi beneficiarul poate cere

corect obiectul donaţiei. De exemplu, o persoană dă alteia o sumă de bani pentru

§4. Condiţii referitoare la cauza şi forma contractului de donaţie.

cadastrului bunurilor imobile 46 sînt supuse înregistrării obligatorii bunurilor

CAPITOLUL III. EFECTELE ÎN CONTRACTUL DE DONAŢIE.

§ 1. Principiul irevocabilităţii donaţiilor.

Dat fiind faptul că "revocarea din cauze autorizate de lege" corespunde

contractului, cu specificaţia că nulitatea va lovi întreg contractul şi nu numai clauza

prevăd expres posibilitatea reîntoarcerii bunurilor donate în cazul în care donatarul

§2. Efectele încheierii contractului de donaţie.

Odată cu încheierea contractului de donaţie, survin o serie de efecte specifice

 Efecte ale contractului faţă de terţe persoane.

sau a rudelor sale), legea dă posibilitatea de a revoca donaţia de către donator.

§3.Efectele executării necorespunzătoare sau ale neexecutării contractului

În literatura de specialitate este stipulat că drept rezultat al executării

către donatar este de competenţa instanţei de judecată. Însă, în orice caz,

moştenitorii lui, avînd cunoştinţă de ingratitudine, l-au iertat pe donatar. Iertarea

b) Drept rezultat a neexecutării obligaţiei donatarului de a executa sarcina

neîndeplinirea sarcinii poate fi cerută de donator atunci cînd donatarul nu

neîndeplinirea sarcinii, are un caracter patrimonial, deci ea este transmisibilă prin

Rezoluţiunea contractului de donaţie în cazul stării de nevoie

Această formă de revocare a donaţiei este prevăzută doar de legislaţia