PRINCIPIUL PERSONALITATII

Principiul fundamental in materia aplicarii legii penale romane in

spatiu este principiul teritorialitatii, prevazut de art. 3 cod penal, articol in
conformitate cu care legea penala romana se aplica infractiunilor comise pe
teritoriul tarii noastre.Elementul care determina incidenta legii penale romane
este locul comiterii infractiunii. Nu are importanta nici cetatenia infractorului,
nici cea a victimei, nici valoarea sociala impotriva careia se indreapta actiunea.
Tot ceea ce intereseaza este ca infractiunea sa fi fost savarsita pe teritoriul
Romanei.

Teritoriul tarii este definit de art. 142 cod penal. Potrivit aln. 1 al acestui
articol, se considera infractiune savarsita pe teritoriul tarii si infractiunea
savarsita pe o nava sau aeronava romana. O infractiune savarsita la bordul unor
nave sau aeronave ramane o infractiune savarsita pe teritoriul tarii, chiar daca
ele sunt in afara teritoriului tarii. Aceste nave si aeronave nu fac parte din
teritoriul tarii, nu sunt o extindere a teritoriului, ci o extindere a legii penale in
cazul infractiunilor savarsite pe acestea. In schimb, fac parte din teritoriul
Romaniei localurile misiunilor diplomatice si consulare straine existente in tara
noastra. Regula ubicuitatii (art. 143, Cod penal) -; O infractiune se socoteste a fi
comisa pe teritoriul tarii atunci cand pe acel teritoriu ori pe o nava sau aeronava
a avut loc actiunea ori s-a produs rezultatul. Aceasta regula are drept scop
evitarea situatiei de nepedepsire, care ar decurge din deplasarea victimelor dintr-
un stat in altul.

Cele trei principii de aplicare susidiara sunt: a) Principiul personalitatii

legii penale romane b) Principiul realitatii legii penale romane c) Principiul
universalitatii legii penale romanea) Principiul personalitatii legii penale
romane. Acest principiu este formulat de art. 4 cod penal si, potrivit acestuia,
legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii de
cetatenii romani sau de persoanele apatride care isi au domiciliul in Romania. In
ceea ce priveste calitatea (sfera) persoanelor, dispozitia din art. 4 este clara:
cetatenii romani si cei apatrizi, domiciliati in Romania. Potrivit dispozitiilor
Constitutiei, apatrizii pot fi extradati fara nici o distinctie, dupa cum isi au sau
nu domiciliul in Romania. Acestia nu mai beneficiaza, in strainatate, de
protectia statului roman. Astfel, sfera persoanelor care intra sub incidenta legii
penale romane, in baza principiului personalitatii, se restrange la cetatenii
romani. Potrivit OUG 112/30.08.2001 sunt incriminate faptele savarsite in
strainatate de cetatenii romani sau de persoanele fara cetatenie, domiciliate in
Romania. Potrivit art. 1 din OUG mentionata, intrarea sau iesirea dintr-un stat
strain, prin trecerea ilegala a frontierei acestuia, savarsita de un cetatean roman
sau de o persoana apatrida domiciliata in Romania, constituie infractiune si se
pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani.

Doctrina considera ca cetatenia trebuie sa existe in momentul savarsirii

infractiunii, dar ca este posibila aplicarea legii penale romane in baza
principiului personalitatii si atunci cand cetatenia a fost dobandita dupa
savarsirea infractiunii. Sanctionarea unei persoane care nu ar avea cetatenie
romana la data infractiunii ar insemna stabilirea, in mod retroactiv, a obligatiei
de a respecta legea penala romana in sarcina unei persoane care la data comiterii
infractunii nu avea nici o legatura cu statul nostru. Legea penala se poate, deci,
aplica, doar daca la data comiterii infractiunii persoana care a comis fapta avea
cetatenie romana.

Sanctionarea persoanei in cauza se face potrivit dispozitiilor inscrise in

tratatele si conventiile de asistenta juridica in materie penala, incheiate de
Romania cu alte state. In textele acestor tratate exista o clauza in conformitate
cu care, atunci cand se refuza extradarea, statul solicitat (Ex. Romania) are
obligatia de a judeca in conformitate cu legea nationala, infractiunea savarsita
pe teritoriul celuilalt stat de catre persoana a carei extradare s-a refuzat. De lege
lata, el este incident indiferent de legile penale ale statului pe teritoriul caruia s-
a comis infractiunea. Doctrina sustine ca ar trebui conditionata aplicarea legii
penale romane in baza acestui principiu de dubla incriminare (legea penala ar
trebui sa se aplice doar daca infractiunea este prevazuta si de legea penala a
statului unde a fost comisa). b) Principiul realitatii legii penale romane
Elementul de legatura este valoarea impotriva careia se indreapta infractiunea.
Potrivit art. 5 cod penal, legea penala romana se aplica infractiunii savarsite in
afara teritoriului tarii de catre un cetatean strain, in cazul in care infractiunea
este indreptata impotriva sigurantei statului roman ori impotriva vietii sau
integritatii corporale a unui cetatean roman. Legea penala romana se aplica in
acest caz, indiferent daca legea statului in care a fost comisa infractiunea o
prevede sau nu. Deoarece este necesara o cooperare cu organele statului in care
a fost comisa infractiunea, punerea in miscare a actiunii penale este conditionata
de autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe langa
Curtea Suprema de Justitie. In acest caz, nu este suficienta sesizarea din oficiu.
c) Principiul universalitatii legii penale romane Potrivit acestui principiu, legea
penala romana se aplica sanctiunii savarsite in strainatate de cetateni straini, sub
rezerva a doua conditii: Fapta sa fie incriminata atat de legea penala romana, cat
si de legea penala a statului unde a fost savarsita. Infractorul sa se afle benevol
pe teritoriul Romaniei. Acest principiu este consacrat in foarte putine legislatii,
intrucat statele refuza sa incarce autoritatea nationala cu cauze care nu au nici o
legatura cu statul. E greu de aplicat acest text, fiindca: Limiteaza competenta
organelor de cercetare romane la acele ipoteze in care infractorul se afla benevol
pe teritoriul statului nostru. Caracterul subsidiar fata de conventiile
internationale privind extradarea. In ipoteza in care exista o cerere de extradare
care vizeaza persoana in cauza, autoritatile romane vor da prioritate cererii de
extradare, fara a refuza extradarea pe motiv ca ar avea competenta in judecarea
infractorului.
Art. 6 (2) cod penal prevede ca legea penala romana poate fi aplicata
infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii de un cetatean strain, atunci cand
aceste infractiuni au fost comise impotriva intereselor statului roman ori
impotriva intereselor unui cetatean roman. In cazul acestor fapte, legea penala
romana se aplica doar daca s-a obtinut extradarea persoanei in cauza. O
persoana poate fi judecata doar pentru infractiunea pentru care a fost extradata.
Aceasta dispozitie nu instituie o exceptie de la principiul extradarii, ci instituie o
exceptie de la regimul aflarii benevole a infractorului pe teritoriul tarii noastre.
In materia aplicarii legii penale in spatiu sunt incidente imunitatile de jurisdictie
penala Imunitatea de jurisdictie penala Constituie o exceptie de la aplicarea in
spatiu a legii penale romane, indiferent de principiul care ar face incidenta
aceasta lege. Se considera ca acestea sunt o exceptie de la principiul
teritorialitatii, insa sfera e mult mai larga.

Aceste imunitati au caracter general, dar nu absolut. Ele au caracter

general, pentru ca exclud in toate situatiile aplicarea legii penale romane, dar nu
au caracter absolut, pentru ca nu exonereaza de raspundere persoana care a
comis fapta. In baza conventiilor internationale, statul al carui cetatean este cel
ce a comis infractiunea are obligatia de a-l trage la raspundere pentru fapta
savarsita. Categorii de functionari care beneficieaza de imunitate de jurisdictie
penala: a) agentii diplomatici si consulari acreditati in Romania b) reprezentantii
organizatiilor internationale aflate pe teritoriul tarii noastre c) sefii statelor
straine, membrii guvernelor straine, precum si alte categorii de functionari
stabiliti prin conventii internationale sau pe baza de reciprocitate, atunci cand se
afla pe teritoriul Romaniei d) personalul fortelor armate straine stationate sau
aflate in tranzit pe teritoriul statului roman cu acordul autoritatilor romane e)
personalul navelor si aeronavelor militare straine precum si personalul navelor
si aeronavelor utilizate in scopuri guvernamentale.

Aceste imunitati, legate de personalul navelor si aeronavelor, vizeaza

atat infractiunile savarsite la bordul lor, cat si infractiunile savarsite de
personalul acestora pe teritoriul Romaniei. Spre deosebire de navele si
aeronavele mai sus amintite, cele folosite in scopuri comerciale nu beneficiaza
de imunitate de jurisdictie, atunci cand sunt stationate in porturi sau aeroporturi
sau in marea teritoriala. In schimb, navele comerciale aflate in tranzit prin
marea teritoriala beneficiaza de imunitate de jurisdictie penala. Legea penala
romana se va aplica infractiunilor savarsite la bordul acestor nave, in
urmatoarele situatii: a) Cand infractiunea a fost comisa de un cetatean roman
sau fara cetatenie domiciliat in Romania. b) Cand infractiunea a fost indreptata
impotriva intereselor Romaniei sau impotriva unui cetatean roman sau a unei
persoane rezidente pe teritoriul Romaniei. c) Cand infractiunea este de natura sa
tulbure linistea si ordinea publica din tara sau marea teritoriala. d) Cand
exercitarea jurisdictiei autoritatilor romane este necesara pentru a pune capat
unei activitati de trafic de stupefiante. e) Cand interventia autoritatilor romane a
fost ceruta in scris de capitanul navei sau de un agent diplomatic sau consular al
statului al carui pavilion il abordeaza.

BIBLIOGRAFIE

1.Constantin Butiuc,Manual de drept penal,Edit. Universitatii Lucian Blaga

2006