Dosarul nr.

2-1792/18

12-2- 45652-06072018

HOTĂRÎRE

În numele Legii

Dispozitivul hotărîrii pronunţat public la 26 octombrie 2018

Hotărîrea integrală întocmită la 03 decembrie 2018

Judecătoria Chişinău (sediul Buiucani)

Instanţa de judecată compusă din:

Preşedintele şedinţei, judecător Roman Pascari

Grefier Olga Zglavoci

a judecat în şedinţă de judecată publică, în limba de stat, cererea de chemare în

judecată înaintată de XXXXXXXXX către XXXXXXXXX, Ministerului Finanţelor și
XXXXXXXXX cu privire la repararea prejudiciului material și moral,-

A CONSTATAT:

ARGUMENTELE PARTICIPANŢILOR LA PROCES:

1. La data de 03 iulie 2018 cu cerere de chemare în judecată s-a adresat
XXXXXXXXX către Ministerului Finanţelor și XXXXXXXXX cu privire la
încasarea sumei de 1000000,00 lei, cu titlu de prejudiciu moral, și
584192,00 lei cu titlu de prejudiciu material, inclusiv 15000,00 lei cu titlu
de cheltuieli pentru asistența juridică acordată la examinarea cauzei penale,
561866,00 lei cu titlu de plăți salariale pe perioada suspendării din funcţia
de judecător, începând cu 22 octombrie 2013 și pînă la 01 august 2017, și
7326,00 lei cu titlu de costuri pentru combustibilul consumat pentru a fi
prezent la toate şedinţele de judecată.

2. Prin cererea din XXXXXXXXX reprezentantul reclamantului

XXXXXXXXX, avocat Nelly Babcinschi, a concretizat cercul participanților
la proces, solicitînd intervenirea în cauză în calitate de copîrît și a
Ministerului Justiției (f.d.165).

3. Astfel, reclamantul XXXXXXXXX în motivarea acțiunii, a invocat că, la

data 11 octombrie 2013 a fost reţinut de către Procuratura Anticorupție,
fiind bănuit în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 324 alin. (3), 1it.”a”
Cod penal.

4. Menționează, că la XXXXXXXXX a fost pus sub învinuire,

încriminându-i comiterea infracţiunii prevăzută de art. 324 alin. (3), lit.”a”
Cod penal, fiind interogat în calitate de învinuit. Tot la aceeași dată
XXXXXXXXX Procuratura Anticorupţie a înaintat demers privind aplicarea
măsurii preventive sub formă de arest preventiv pe un termen de 30 zile.

5. Astfel, la 14 octombrie 2013 prin încheierea Judecătoriei Buiucani,

mun.Chişinău, s-a admis demersul procurorului și s-a dispus aplicarea
arestului preventiv pe un termen de 20 de zile cu eliberarea mandatului de
arestare nr.14-102/2013.

6. La 21 octombrie 2013 avocatul Mihai Chihai a depus demers privind

înlocuirea măsurii preventive arestului în liberarea provizorie sub control
judiciar.

7. La 25 octombrie 2013 Procuratura anticorupţie a înaintat demers

privind prelungirea măsurii preventive sub formă de arest preventiv pe un
termen de 30 zile.

8. Prin încheierea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 30 octombrie

2013 judecătorul de instrucţie a dispus: a respinge cererea apărătorului şi
a admite parţial demersului procurorului cu prelungirea termenului
arestării preventive cu 20 zile.
9. La 20 noiembrie 2013 reclamantul a fost eliberat de sub arest, fiind în
detenţie 40 de zile.

10. Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din Os aprilie 2014,
reclamantul XXXXXXXXX a fost recunoscut vinovat de comiterea
infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsa sub formă de 7 ani închisoare, cu amendă în mărime de 8000 u.c.,
cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii publice pe un termen de 10 ani,
cu executarea pedepsei cu închisoare în penitenciar de tip închis.

11. Sentinţa a fost atacată cu apeluri de către: Procurorul în Procuratura

Anticorupţie, Iachimovschi Octavian, și de către avocatul Nicoară Vasile în
numele inculpatului XXXXXXXXX, solicitând casarea sentinţei, rejudecarea
cauzei și pronunţarea unei noi hotărâri prin care XXXXXXXXX să fie achitat
de sub învinuirea adusă, din motivul că fapta inculpatului nu întruneşte
elementele infracţiunii.

12. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie
2016, au fost admise din alte motive apelurile declarate, casată sentinţa și
pronunţată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanţă,
prin care procesul penal în privinţa inculpatului XXXXXXXXX, pe învinuirea
de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) 1it. a) Cod penal a
fost încetat, din motiv că fapta constituie o contravenţie, la fel, procesul
contravenţional în privinţa lui XXXXXXXXX, pe art.315 Cod contravenţional,
a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripţie de tragere
la răspundere contravenţională.

13. Decizia instanţei de apel din 10 februarie 2016 a fost atacată cu

recursuri ordinare de către Procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de
Apel Chişinău, Sâli Radu, şi de către avocatul Vizdoga Ion în numele
inculpatului XXXXXXXXX.

14. Prin decizia Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie din 28 iunie
2016 au fost admise recursurile declarate, casată total decizia Colegiului
penal al Curţii 7 de Apel Chişinău din 10 februarie 2016 şi dispusă
rejudecarea cauzei în aceeaşi instanţă de apel, în alt complet de judecată.

15. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 08

decembrie 2016, au fost admise apelurile declarate, casată integral sentinţa
și pronunţată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima
instanţă, prin care XXXXXXXXX a fost achitat o de sub învinuirea de
comitere a infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe
motiv că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii.

16. Prin decizia Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie din 04 iulie
 2017 s-a decis a respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripţie Chişinău, Cojocaru Tudor și
procurorul în Procuratura Anticorupţie, Iachimovschi Octavian, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 08 decembrie 2016,
în cauza penală privindu-l pe XXXXXXXXX, cu menţinerea deciziei atacate.

17. Decizia Curții de Apel Chişinău din 08 decembrie 2016 este irevocabila
fiind menținuta și de către Curtea Suprema de Justiție prin decizia din 04
iulie 2017.

18. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 noiembrie 2017 a fost
recunoscut inadmisibil recursul în anulare declarant de către Adjunctul
Procurorului General, Roşioru Mircea, împotriva decizie Colegiului penal al
Curţii Supreme de Justiţie din XXXXXXXXX, ca vădit neîntemeiat.

19. Prin Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii din 22 octombrie

2013 reclamantul a fost suspendat din funcţia de judecător de la
Judecătoria Teleneşti, pînă la rămânerea definitivă a hotărîrii în cauza
penală intentată la 21 august 2013.

20. Deoarece la 04 iulie 2017, prin Decizia Colegiului penal al Curţii

Supreme de Justiţie a fost menţinută Decizia Colegiului penal al Curţii de
Apel Chişinău din 08 decembrie 2016, reclamantul la 06 iulie 2017 s-a
adresat cu cerere la Consiliul Superior al Magistraturii prin care a solicitat
anularea suspendării din funcţie.

21. Prin hotărîrea nr.479/22 din XXXXXXXXX Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a anulat suspendarea din funcţie a judecătorului XXXXXXXXX
de la Judecătoria Orhei, dispusă prin Hotărîrea CSM nr. 764/32 din 22
octombrie 2013.

22. Ulterior s-a adresat cu o cerere prin care a solicitat achitarea salariului,
plăţile pentru concediile anuale și altor plăţi pe perioada suspendării din
funcţia de judecător începînd cu 22 octombrie 2013 şi pînă la 01 august
2017.

23. Prin răspunsul din 24 noiembrie 2017 Preşedintele judecătoriei Orhei l-a
informat, că sunt aplicabile prevederile Legii nr.1545. Conform art.3 alin.(1)
lit.c), art.5,7 şi 13 a Legii sus menţionate prejudicial moral și material este
achitat de către stat prin intermediul Ministerului Justiţiei.

24. La XXXXXXXXX s-a adresat către Ministerul Justiţiei cu o cerere privind

achitarea salariului, plăţilor pentru concediile anuale și altor plăţi, conform
legii pe perioada suspendării din funcţia de judecător.

25. Prin răspunsul din 03.01.2018 Ministerul Justiţiei a refuzat achitarea

 salariului, din motivul că achitarea salariului și a altor plăţi prevăzute de
lege pe perioada suspendării din funcţia de judecător nu poate avea loc
datorită neexercitării funcţiei pe toată aceasta perioadă luînd în
considerație suspendarea din funcţie se datoră unor circumstanţe ce nu
depind de voinţa angajatorului. În perioada reținerii și arestului a fost
deținut timp de 40 zile (11 octombrie -20 noiembrie 2013) in izolatorul de
detenție provizoriu al CAN.

26. Mai relevă, că prin condamnarea ilegala, erorile judiciare ce au fost

admise i-au fost aduse atingeri drepturilor și libertarilor fundamentale, iar
traumele psihice și suferinţele fizice provocate de aceasta condamnare
nelegala trebuie sa fie reparate prin acordarea unor despăgubiri morale și
materiale echitabile de natura a aduce deplina satisfacţie pentru suferinţele
psihice și fizice suportate atît pe perioada detenţiei cat și ulterior, ca
urmare a unor serii de consecinţe negative, în sensul izolării sale de
colectivitate și familie, atingerea gravă adusă onoarei şi demnităţii,
reputaţiei profesionale, ca urmare a oprobiului public, precum și
sentimentul de frustrare accentuată creat de dezumanizare şi de afectare a
personalităţii sale.

27. Menționează drept inuman și degradant un asemenea tratament, care

cuprinde: percheziția corporala înjositoare; condiții de detenție inumane și
degradante, lipsa accesului la lumina naturala, calitatea și cantitatea
insuficientă a hranii, 1ipsa plimbărilor la aer liber, asistenta medicala
neadecvată etc.

28. Atrage atenția asupra faptului, că condamnarea ilegală și aflarea în

stare de arest a dus și la traume psihice enorme în ce privește afecțiunile și
relațiile sale față de membrii familiei care au devenit la rândul lor victime
colaterale ale acestei erori judiciare.

29. La momentul arestării era singurul întreținător al familie care asigura

un trai decent. Arestarea sa a dus la înrăutățirea situației materiale a
familiei, care au rămas practic la limita sărăciei. Din lipsa banilor nu au
avut posibilitatea sa vină și să-l viziteze, nu au avut posibilitatea sa îi
cumpere medicamente și alimente. Gândurile la soarta nefericita a și
viitorul copiilor săi i-au provocat adânci dureri sufletești.

30. De asemenea, menționează reclamantul, că pînă la arestare a deţinut

funcţia de judecător la judecătoria Teleneşti. La momentul reținerii toate
canalele de știri Televizate și presa scrisa în pofida principiului general
cunoscut privind prezumţia nevinovăției, l-au prezentat în reportajele video
și știrile scrise cu indicarea numelui și patronimicului său, arătându-i chipul.

31. Consideră, că Procuratura Generală în scop de a manipula opinia

 publică, de a crea o imagine de activitate eficientă la descoperirea crimelor
și de a-i știrbi onoarea, demnitatea și reputaţia profesională a violat
prevederile art.212 alin.(1) Cod de procedură penală. Acest fapt precum și
condamnarea i-a adus atingere onoarei și reputaţiei mele profesionale
efectele căruia sunt simţite și astăzi. Aflarea despre detenţia și
condamnarea trezeşte și acum suspecţii și neîncredere față de persoana sa.

32. De asemenea, a menționat și despre condiţiile precare în instituția de

privare în care a fost deținut, iluminarea insuficienta, lipsa aerisirii
celulelor de detenţie, a condițiilor igieno-sanitare, sentimentul de frică pe
care în simțea, de neputință, umilință s.a. ce constituie încălcări ale
dreptului în sensul art.3 din CEDO.

33. În vederea acordării sumei cerute cu titlu de daune morale, invocă art.3
din Protocolul nr.7 la Convenţie.

34. Consideră, că pentru a aduce satisfacția deplină pentru profundele

suferințe psihice și fizice pe care le-a avut, durata și intensitatea acestora,
și consecinţele, care au avut loc asupra sa, suma băneasca de 1000000,00
lei cu titlu de daune morale este una echitabilă.

35. Solicită reclamantul încasarea și a prejudiciului material pentru

asistenta juridică specializată în suma de 15000,00 mii de lei ca onorariu
pentru asistenţa juridică a avocatului Ion Vizdoga, 5000,00 mii de lei ca
onorariul pentru asistenta juridică avocatului Nelly Babcinschi, și salariul
mediu anual în sumă de 561866,00 lei, plăţilor pentru concediile anuale și
altor plăţi, conform legii pe perioada suspendării din funcţia de judecător
pe care l-ea ratat ca urmare a condamnării sale nelegitime și aflării în
detenție.

36. Respectiv, salariul mediu lunar pe care urma să-1 primească : din
22.10.2013 -01.04.2014 – 5670 lei, din 01.04.2014-31.03.2015 – 10542 lei;
din 01.04.2015 -31.03.2016 - 12015 lei; din 01.04.2016 - 31.03.2017 -
16138 lei; din 01.04.2017 -31.08.2017 – 17794 1ei, în total suma de
561866,00 lei.

37. De asemenea, ca prejudiciu solicită încasarea cheltuielilor pentru

combustibilul consumat pentru a fi prezent la 12 şedinţe în prima instanţă
şi 25 de şedinţe la Curtea de Apel Chişinău în mărime de 7326 lei. Calculul
reiese din 83 km distanţa de la Teleneşti - Chişinău x 2 tur-retur x 5,8
combustibilul consumat x 2 tur-retur x 37 zile x 18 1ei litru suma medie
pentru benzină.

38. Prin urmare, solicită reclamantul Popa Gheorghe încasarea sumei de

1000000,00 lei, cu titlu de prejudiciu moral, și 584192,00 lei cu titlu de
 prejudiciu material, inclusiv 15000,00 lei cu titlu de cheltuieli pentru
asistența juridică acordată la examinarea cauzei penale, 561866,00 lei cu
titlu de plăți salariale pe perioada suspendării din funcţia de judecător,
începând cu 22 octombrie 2013 și pînă la 01 august 2017, și 7326,00 lei cu
titlu de costuri pentru combustibilul consumat pentru a fi prezent la toate
şedinţele de judecată și compensarea cheltuielilor de judecată pentru
prezentul litigiu.
39. În ședința de judecată reclamantul XXXXXXXXX, fiind legal citat, nu s-a
prezentat, dar a fost reprezentat de către avocat Nelly Babcinschi, care a
opinat asupra posibilității examinării cauzei în lipsa reclamantului, motiv
din care instanța a dispus examinarea cauzei în lipsa reclamantului Popa
Gheorghe. Reprezentantul reclamantului Crăciun Andrei, avocatul Filip
Digor a solicitat admiterea integrală a acțiunii pe motivele invocate.
40. În ședința de judecată reprezentantul reclamantului Popa Gheorghe,
avocat Nelly Babcinschi, a susținut acțiunea înaintată și a solicitat
admiterea integral a acesteia potrivit motivelor de fapt și drept indicate, și
compensarea cheltuielilor de judecată pentru prezentul litigiu.
41. În ședința de judecată reprezentantul pîrîtului XXXXXXXXX, dl Iulian
Gainaru, a susținut referința depusă și solicitat respingerea acțiunii
(f.d.170-174).
42. Întru susținerea obiecțiilor a menționat, că pentru angajarea
răspunderii statului din cauza prejudiciului cauzat prin erori judiciare și de
urmărire penală, sunt necesare unele condiţii speciale și anume, existenta
faptei ca ilicite, respectiv, nu orice acțiune a organelor de drept atrage
răspunderea statului.

43. Mai mult ca atît, art.6 din Legea nr.1545 prevede expres care sunt
cazurile in care survine dreptul persoanei fizice/juridice la repararea
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penala,
ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Astfel, unul din aceste
drepturi este și devenirea definitivii și irevocabilă a sentinței de achitare.

44. Conchide, că raportând normele legale citate mai sus cu situația din
prezenta speță, desprinde că în privința reclamantului a fost emisa sentința
de achitare. Acest fapt nu poate fi contestat sau negat. Totodată, chiar daca
totuși sînt întrunite prevederile art.6 din Legea nr.1545, nu pot să susțină
că acțiunea este întemeiată, în condițiile în care nu sînt întrunite condițiile
prevăzute de art.3 alin.(1) din Legea nr. 1545.

45. Consideră, că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul

cauzat prin erori judiciare și de urmărire penala, sunt necesare unele
condiții speciale, și anume existenta faptei ilicite, or, nu orice acțiune a
organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea Statului.
46. Atenționează, că este important și necesar sa se constate ilegalitatea
faptei, iar în speța data nu exista nici un act procedural definitiv și
irevocabil a judecătorului de instrucție, sau a organului ierarhic superior,
prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală,
a procuraturii sau a instanțelor de judecată. Prin urmare, normele legale
citate mai sus sînt indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

47. Subliniază că pe parcursul urmării penale, precum și pe parcursul

examinării cauzei penale în instanța de judecata, reclamantul s-a aflat în
stare de libertate, în acest mod nefiindu-i îngrădit dreptul la libertate. Iar
argumentul reclamantului precum că ilegal a fost în detenție timp de 40
zile este neîntemeiat, ori atît prin încheierea Judecătoriei Buiucani,
mun.Chișinău din 14 octombrie 2013 cît și prin încheierea din 30 octombrie
2013 instanța a admis demersul procurorului, fiindu-i aplicat arestul,
încheierile date nefiind atacate sau declarate ilegale.

48. De altfel, existența sentinței de achitare, nu denotă faptul că organul de

urmărire penala a admis careva acțiuni ilicite, or, efectuarea masurilor
operative de investigație este obligația organului de urmărire penala, care
are drept scop de a descoperi circumstanțele și persoana care a comis
infracțiunea. Nu au fost constatate ca fiind ilicite acțiunile organelor de
drept întreprinse pe marginea cauzei penale vizate. Constată ca toate
acțiunile ale organului de urmărire penala, a procuraturii și a instanțelor de
judecata sunt în strictă conformitate cu prevederile legale.

49. Pornirea urmăririi penale constituie o modalitate legala de desfășurare

a urmăririi penale. Însăși pornirea urmăririi penale, recunoașterea
persoanei în calitate de bănuit, învinuit, inculpat, aplicarea masurilor
procesuale de constrângere, sunt doar niște masuri procesuale care nu
încalcă drepturile persoanei.

50. Cu atît mai mult, scopul urmăririi penale, fiind bine definit de către
legiuitor in art.1 alin.(2) Cod de Procedura Penala, justifica necesitatea
derulării acesteia ca mijloc de luptă contra criminalității, mijloc de
protejare a persoanei, societății și statului de infracțiuni, mijloc de
existenta și de menținere a unui stat de drept.

51. In ce privește suma solicitata în mărime de 1000000,00 lei, cu titlu de

prejudiciu moral, susține că este una neîntemeiată, în condițiile în care
prezenta acțiune nu întrunește condițiile necesare de aplicabilitate a Legii
nr.1545, prin urmare, nu exista nici temei legal de a solicita încasarea
acestui prejudiciu.

52. Cu referire la încasarea sumei de 561866,00 lei cu titlu de salariu, plăți

pentru concediile anuale, menționează că prin răspunsului din 03 ianuarie
 2018 înregistrat cu nr.03/35 XXXXXXXXX a comunicat reclamantului, că
urmează a fi luat în considerare că suspendarea din funcție se datora unor
circumstanțe ce nu depind de voința angajatorului. În aceste condiții,
plățile salariale și alte plăți conform legii nu pot fi achitate pe perioada
suspendării din funcție a judecătorului în legătura cu începerea urmăririi
penale, iar urmare a încetării motivelor de suspendare din funcție,
judecătorul este repus în drepturile caracteristice funcției de judecător
odată cu exercitarea acesteia, inclusiv în dreptul la garanțiile materiale,
însa nu se aplică retroactiv pentru motivul de suspendare din funcția de
judecător prevăzut de art.24.alin. l lit.a).

53. Cu referire la suma de 7326,00 lei cu titlu de cheltuieli de transport o

consideră neîntemeiată, ori la materialele cauzei nu sunt prezentate careva
probe in acest sens.

54. Prin urmare, în contextul celor enunțate și ținînd cont de natura

dreptului lezat, de durata desfășurării urmăririi penale, de durata judecării
cauzei penale, de statutul și vîrsta reclamantului, consideră că suma
solicitata cu titlu de despăgubire morală, este exagerata și neechitabila
suferințelor pretinse ca ar fi fost suportate.

55. In ce privește solicitarea încasării prejudiciului material, susțin că este

neîntemeiată, în condițiile în care prezenta acțiune nu întrunește toate
condițiile de aplicabilitate a Legii nr.1545, prin urmare, nu exista nici temei
legal de a solicita încasarea acestui prejudiciu.

56. În ședința de judecată reprezentantul copîrîtului XXXXXXXXX, Iurii

Lealin, a susținut referința depusă și solicitat respingerea acțiunii
(f.d.180-186).

57. Întru susținerea obiecțiilor a menționat, că apreciind reglementările

normelor menţionate la art.50 Cod penal, art.61 Cod penal și pct.2 din
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.8 din 24.12.2012, și a
circumstanţelor de fapt şi drept a cauzei, constată că reclamantul nu a fost
atras ilegal la răspundere penală și nici nu i s-a acordat statutul de
condamnat. Mai mult ca atât, reclamantul, pe parcursul urmării penale și
examinării cauzei penale în instanţa de judecată, s-a aflat în stare de
liberate. Remarcă că, pentru angajarea răspunderii Statului pentru
prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penale, sunt necesare
unele condiţii speciale, şi anume existenţa faptei ca ilicite, respectiv, nu
orice acţiune a organelor de drept atrage răspunderea statului.

58. Constată în situaţia din speţă în privinţa reclamantului a fost emisă

sentinţă de achitare. Totodată, chiar dacă totuşi sânt întrunite prevederile
art.6 din Legea nr.1545, nu poate să susţinem că acţiunea este întemeiată,
 în condiţiile în care nu sânt întrunite condiţiile prevăzute de art.3 alin.(1)
din Legea nr. 1545. Pronunţarea sentinţei de achitare de către instanţele
judiciare nu a fost condiţionată de încălcări procesuale sau neajunsuri
admise în cadrul urmăririi penale, reprezentând în sine o altă viziune a
interpretării normei materiale, decât cea a organului de urmărire penală,
astfel încât nu sunt premise verosimile.

59. Menționează, că în speţa dată nu există nici un act procedural definitiv

și irevocabil a judecătorului de instrucţie, sau a organului ierarhic superior,
prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acţiunile organului de urmărire penală.

60. Subliniază că pe parcursul urmării penale, precum și pe parcursul

examinării cauzei penale în instanţa de judecată, reclamantul s-a aflat în
stare de libertate, în acest mod nefiindu-i îngrădit dreptul la libertate.

61. De altfel, existenţa în speţa dată a sentinţei de achitare, nu denotă

faptul că organul de urmărire penală a admis careva acţiuni ilicite, or,
efectuarea măsurilor operative de investigaţie este obligaţia organului de
urmărire penală, care are drept scop de a descoperi circumstanţele și
persoana care a comis infracţiunea.

62. Consideră, că însăşi pornirea urmăririi penale, recunoaşterea persoanei

în calitate de bănuit I învinuit I inculpat, aplicarea măsurilor procesuale de
constrângere, sunt doar nişte măsuri procesuale care nu încalcă drepturile
persoanei.

63. În ce priveşte suma solicitată în mărime de 1000000,00 lei cu titlu de

prejudiciu moral, susţine că este una neîntemeiată, în condiţiile în care
prezenta acţiune nu întruneşte, condiţiile necesare de aplicabilitate a Legii
nr.1545.

64. De asemenea, consideră, că suma solicitată cu titlu de prejudiciu moral

este neîntemeiată, exagerată și nejustificată, în condiţiile în care, nu au fost
prezentate probe veridice, admisibile, pertinente şi concludente care să
confirme faptul vătămării drepturilor personale nepatrimoniale privind
integritatea morală, prezumţie valabilă până la proba contrarie.

65. Cu referire la încasarea sumei de 561866,00 lei cu titlu de salariu,

menţionează că conform legii nu pot fi achitate pe perioada suspendării din
funcţie a judecătorului în legătură cu începerea urmăririi penale, iar
urmare a încetării motivelor de suspendare din funcţie, judecătorul este
repus în drepturile caracteristice funcţiei de judecător odată cu exercitarea
acesteia, inclusiv în dreptul la garanţiile materiale, însă nu se aplică
retroactiv pentru motivul de suspendare din funcţia de judecător prevăzut
de art. 24.alin.1 lit.a).
66. Cu referire la suma de 7326 lei cu titlu de cheltuieli de transport o
consideră neîntemeiată, ori la materialele cauzei nu sunt prezentate careva
probe în acest sens.

67. În ședința de judecată reprezentantul copîrîtului Ministerului Finanţelor,

fiind legal citat, nu s-a prezentat. În temeiul prevederilor art.206 alin.(1)
Cod de procedură civilă, instanța de judecată a dispus examinarea litigiului
în lipsa părții care a fost legal citată.

APRECIEREA INSTANȚEI DE JUDECATĂ:

68. Audiind participanții la proces, studiind cererea de chemare în judecată

și înscrisurile anexate, examinînd probele administrate întru dovedirea
celor invocate și raportîndu-le, per ansamblu, la prevederile legale ce
guvernează speța, instanța de judecată consideră necesar de a admite
parțial cererea de chemare în judecată din considerentele ce succed.

69. În temeiul art.20 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie, orice persoană are
dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti
competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi
interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.2012

70. Conform prevederilor art.53 alin.(2) din Constituţie, statul răspunde

patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite
în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.

71. Modul și condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru

prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele penale de
organele de urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești
se reglementează prin Legea nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de
reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti,

72. Potrivit prevederilor art.1 din Legea privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545 din 25.02.1998,
această lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile,
modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul
cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi administrative de
organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti.

73. Conform art. 2 din Legea nominalizată, prin acţiuni ilicite se subînţeleg
 acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu
privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală
sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror
caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit
căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu
poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere
din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate
prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale și materiale in timpul
procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

74. Conform art.1405 alin.(1) Cod civil, Prejudiciul cauzat persoanei fizice
prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare
ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma
declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate
de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul
comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia
persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

75. În cadrul cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine că, la data

de 11 octombrie 2013 de către procurorul în Procuratura Anticorupție,
Octavian Iachimovschi, a fost întocmit procesul-verbal de reținere a
reclamantului Gheorghe Popa (f.d.14).

76. La aceeași dată de 11 octombrie 2013 procurorul în Procuratura

Anticorupție, Octavian Iachimovschi, a întocmit procesul-verbal de audiere
a reclamantului Gheorghe Popa (f.d.16-17).

77. La data de 14 octombrie 2013 de către procurorul în Procuratura

Anticorupție, Octavian Iachimovschi, prin Ordonanța de punere sub
învinuire, reclamantului Gheorghe Popa a fost pus sub învinuire,
încriminându-i comiterea infracţiunii prevăzută de art. 324 alin. (3), lit.”a”
Cod penal (f.d.18).

78. La aceeași dată de 14 octombrie 2013 reclamantul XXXXXXXXX a fost

interogat în calitate de învinuit (f.d.19).

79. La data de dată 14 octombrie 2013 Procuratura Anticorupţie a înaintat

demers privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv
pe un termen de 30 zile (f.d.20-21).

80. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău, din 14 octombrie

2013 s-a admis demersul procurorului și s-a dispus aplicarea arestului
preventiv pe un termen de 20 de zile cu eliberarea mandatului de arestare
nr.14-102/2013 (f.d.22-25).
81. La 21 octombrie 2013 avocatul Mihai Chihai a depus demers privind
înlocuirea măsurii preventive arestului în liberarea provizorie sub control
judiciar (f.d.26-27).

82. La data de 22 octombrie 2013 prin Hotărîrea Consiliului Superior al

Magistraturii, în conformitate cu prevederile art.24 alin.(1) lit.a) din Legea
cu privire la statutul judecătorului precum și art.4, 17 și 24 din Legea cu
privire la Consiliului Superior al Magistraturii s-a hotărîrt de a admite
demersul Procurorului General, Corneliu Gurin, și suspendarea
reclamantului XXXXXXXXX din funcţia de judecător de la Judecătoria
Teleneşti, începînd cu data de 22 octombrie 2013 și pînă la rămânerea
definitivă a hotărîrii în cauza penală respectivă (f.d.117).

83. La 25 octombrie 2013 Procuratura Anticorupţie a înaintat demers

privind prelungirea măsurii preventive sub formă de arest preventiv pe un
termen de 30 zile (f.d.28-29).

84. Prin încheierea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 30 octombrie

2013 judecătorul de instrucţie a dispus respingerea cererii apărătorului şi a
admite parţial demersului procurorului cu prelungirea termenului arestării
preventive cu 20 zile (f.d.30-31).

85. La data de 08 aprilie 2014 prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău, reclamantul XXXXXXXXX a fost recunoscut culpabil în comiterea
infracţiunii prevăzute de art.324 alin.(3) Cod penal, numindu-i pedeapsa
sub formă de 7 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip
închis, cu amendă în mărime de 8000 u.c., cu privarea de dreptul de a
ocupa funcţii publice pe un termen de 10 ani (f.d.32-40).

86. La data de 10 februarie 2016 prin decizia Colegiului penal al Curţii de

Apel Chişinău, au fost admise din alte motive, apelurile declarate de
procurorul anticorupție, Oleg Iachimovschi și a avocatul Vasile Nicoară în
interesele inculpatului XXXXXXXXX, declarate împotriva sentinței
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 08.04.14, în cauza lui Popa
Gheorghe, casînd această sentință și pronunțând o nouă hotărîre potrivit
ordinii stabilite pentru prima instanță, după cum urmează: - procesul penal
intentat în privința inculpatului XXXXXXXXX pe art. 324 alin. 3 lit. a) CP al
RM, încetează pe motiv că fapta, constituie o contravenție. De asemenea, a
fost încetat procesul contravențional în privința lui XXXXXXXXX pe art. 315
Cod Contravențional al RM, în legătură cu expirarea termenului de
prescripție de tragere la răspundere contravențională (f.d.41-53)

87. La data de 28 iunie 2016 prin decizia Colegiul penal al Curţii Supreme
de Justiţie din au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul
în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Chişinău, Sâli Radu şi de avocatul
 Vizdoga Ion în numele inculpatului XXXXXXXXX, casează total decizia
Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2016, în cauza
penală în privinţa lui XXXXXXXXX şi dispune rejudecarea cauzei în aceiaşi
instanţă de apel, în alt complet de judecată (f.d.55-59).

88. La data de 08 decembrie 2016 prin decizia Colegiului penal al Curţii de

Apel Chişinău, au fost admise apelurile declarate de avocatul Nicoară
Vasile în interesele inculpatului XXXXXXXXX și apelul procurorului în
Procuratura Anticorupție, Iachimovschi Octavian, declarate împotriva
sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 8 aprilie 2014, casează
sentința atacată integral, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care a fost achitat Popa Gheorghe de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Codul penal, pe
motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, cu
revocarea măsurii preventive (f.d.61-70).

89. La data de 04 iulie 2017 prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii
Supreme de Justiţie s-a decis a respinge ca inadmisibil recursul ordinar
declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripţie Chişinău,
Cojocaru Tudor și procurorul în Procuratura Anticorupţie, Iachimovschi
Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din
08 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe XXXXXXXXX, cu
menţinerea deciziei atacate (f.d.71-101).

90. La data de 11 iulie 2017 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin

hotărîrea nr.479/22 a anulat suspendarea din funcţie a judecătorului
Gheorghe Popa de la Judecătoria Orhei, dispusă prin Hotărîrea CSM
nr.764/32 din 22 octombrie 2013 (f.d.118-119).

91. La data de 09 noiembrie 2017 prin decizia Colegiului penal al Curţii

Supreme de Justiţie a decis inadmisibilitatea recursului în anulare declarat
de către Adjunctul Procurorului General, Roşioru Mircea, împotriva decizie
Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 04 iulie 2017, în cauza
penală în privința lui XXXXXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat (f.d.102-116).

92. Conform art. 3 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr.1545-XIII din 25
februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești, este reparabil prejudiciul moral şi material,
cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de

arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la
răspundere penală;
b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la
muncă neremunerată în folosul comunităţii;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale,

a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau
suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum și în urma altor acţiuni de
procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; etc.

93. Conform art. 6 lit.a) al aceleiaşi Legi, dreptul la repararea prejudiciului,

în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii
definitive și irevocabile a sentinţei de achitare.

94. În conformitate cu art. 66 alin. (3) Codul de procedură penală, în cazul

în care învinuirea nu a fost confirmată, învinuitul sau, după caz, inculpatul
are dreptul la reabilitare.

95. Art. 524 Codul de procedură penală, stipulează că persoanele cărora, în

cursul procesului penal, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală sau ale instanțelor judecătorești, li s-a cauzat un prejudiciu material
sau moral au dreptul la despăgubire echitabilă în conformitate cu
prevederile legislației cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat
prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor
judecătorești.

96. În conformitate cu art. 525 alin. (1) Codul de procedură penală, acțiunea
pentru repararea prejudiciului poate fi inițiată în termen de trei ani de la
data apariției dreptului la repararea prejudiciului conform prevederilor
art.6 din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de
reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

97. În conformitate cu art. 53 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova,

statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin
erorile săvîrșite în procesele penale de către organele de anchetă și
instanțele judecătorești.

98. Conform art.7 lit.a), e), g) din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
judecătorești, în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i
se compensează sau i se restituie : a) salariul și alte venituri provenite din
muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată
în urma acţiunilor ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică;
și g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire
penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.
Încasarea prejudiciului moral

99. Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se

stabilește de instanța de judecată, conform modului prevăzut de art.11 al
Legii nr.1545 din 25.02.98, luîndu-se în considerare:

a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana

respectivă;

b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi

la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată;

c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea

persoanei;

d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în

instanţa de judecată;

e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei;

f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice;

g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi

psihice cauzate;

h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

100. În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile

compensării rezonabile și echitabile a prejudiciului moral.

101. Cadrul legal pertinent speței și precitat supra, instituie obligaţia generală
a statului de a repara persoanelor fizice prejudiciul moral cauzat prin
acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale
instanţelor de judecată.

102. Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a
cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce
atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri
prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana
responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

103. Din conținutul pct.3 și pct.5 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 9 din 09.10.2006, prin prejudiciu moral se înţelege suferinţe
psihice sau fizice cauzate prin acţiunile sau omisiunile care atentează la
valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din momentul naşterii sau la
 bunurile dobîndite prin lege (viaţă, sănătate, demnitate şi reputaţia
profesională), prin fapte ce atentează la drepturile personale
nepatrimoniale (dreptul de a folosi propriul nume, dreptul de autor). În
categoria largă a prejudiciilor corporale intră durerile fizice cauzate unei
persoane prin lovituri, vătămări, răniri etc., suferinţele psihice condiţionate
de vătămările corporale, de provocarea unei boli, slăbirea rezistenţei fizice
la boli sau de alte complicaţii, îngrijorarea pentru aceste efecte ulterioare,
epuizarea emoţională, pierderea unor plăceri (ideea de confort, anumite
înlesniri etc.). Prejudiciile afective constau în suferinţe psihice cauzate prin
lezarea sentimentelor de afecţiune, care cuprind suferinţele psihice
determinate de pierderea sau de rănirea, mutilarea, desfigurarea sau
îmbolnăvirea gravă a persoanelor apropiate, de pierderea locului de muncă,
dezvăluirea secretului familial sau a secretului medical, de limitarea sau
privarea temporară de anumite drepturi, cît şi orice alte suferinţe psihice
similare.

104. Prin prejudicii aduse onoarei, cinstei, demnităţii, prestigiului sau

reputaţiei profesionale a unei persoane se înţeleg prejudiciile produse prin
insulte, calomnii, defăimări, aprecieri nefavorabile, inclusiv cele privind
reputaţia şi probitatea profesională, apartenenţa la un grup etnic
socialmente mai defavorizat sau la o anumită minoritate sexuală.

105. Astfel, obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral

(suferinţelor psihice sau fizice suportate) o exercită partea vătămată, de
aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie
să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni (inacţiuni)
i-au fost cauzate suferinţe morale (psihice) sau fizice, prin ce se manifestă
acestea.

106. În conformitate cu art. 219 alin. (4) Codul de procedură penală, la

evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral,
instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei,
prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea
onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor
apropiate etc.

107. Astfel, se menționează faptul că prin încheierile Judecătoriei Buiucani,

mun.Chişinău, din 14 octombrie 2013 și 30 octombrie 2013 a dispus
aplicarea arestării preventive de 20 zile, după care prelungirea termenului
arestării preventive cu încă 20 zile, în total reclamantul XXXXXXXXX fiind
în arest preventiv 40 de zile (f.d.22-25, 30-31).

108. Prin urmare, instanța de judecată atestă că reclamantul XXXXXXXXX s-a

aflat ilegal în detenție și neîntemeiat privat de dreptul la libertate pentru o
 perioadă de 40 de zile.

109. Instanța de judecată a constatat cu certitudine că reclamantul

XXXXXXXXX prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, din 08
aprilie 2014 a fost recunoscut culpabil în comiterea infracţiunii prevăzute
de art.324 alin.(3) Cod penal, numindu-i pedeapsa sub formă de 7 ani
închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu amendă în
mărime de 8000 u.c., cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii publice pe
un termen de 10 ani (f.d.32-40)

110. De asemenea, s-a constatat și ceea, că prin decizia Colegiului penal al

Curţii de Apel Chişinău, din 08 decembrie 2016 reclamantul XXXXXXXXX a
fost achitat XXXXXXXXX de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324
alin. (3) lit. a) Codul penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește
elementele infracțiunii, cu revocarea măsurii preventive (f.d.61-70).

111. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 04
iulie 2017 a fost menținută Decizia Colegiului penal al Curţii de Apel
Chişinău, din 08 decembrie 2016 (f.d.71-101).

112. Art.123 alin.(3) Cod de procedură civilă statuează că sentinţa pronunţată

de instanţa judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este
obligatorie pentru instanţa chemată să se pronunţe asupra efectelor
juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa
numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în care au fost
săvîrşite de persoana în cauză.

113. Potrivit art.4 alin.(1) al Constituţiei Republicii Moldova, dispoziţiile

constituţionale privind drepturile și libertăţile omului se interpretează şi se
aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu
pactele și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

114. Din prevederile hotărîrii Curţii Constituţionale nr. 55 din 14 octombrie

1999 „Privind interpretarea unor prevederi ale art. 4 din Constituţia
Republicii Moldova” rezultă că, Convenţia Europeană constituie o parte
integrantă a sistemului legal intern şi, respectiv, prevederile ei trebuie
aplicate direct ca o oricare altă lege a Republicii Moldova, ultima avînd
prioritate faţă de restul legilor interne care îi contravin.

115. Potrivit art.9 §1 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile și

politice din 16.12.66, ratificat prin Hotărîrea Parlamentului nr.217 din
28.07.90, orice individ are dreptul la libertatea şi la securitatea
persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar.
Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decît pentru motive legale şi în
conformitate cu procedura prevăzută de lege. Prevederi similare se conțin
 și în art.5§1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și
a Libertăților Fundamentale, potrivit căruia orice persoană are dreptul la
libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu
excepțiile exhaustiv menționate și potrivit căilor legale.

116. Art.8 §1 și §2 al CEDO statuează că orice persoană are dreptul la

respectarea vieţii sale private și de familie, a domiciliului său și a
corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în
exercitarea acestui drept decît în măsura în care acest amestec este
prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate
democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică,
bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale,
protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăţilor
altora.

117. Instanța de judecată va opina asupra faptului, că prejudiciul moral

urmează a fi corespunzător suferinţelor suportate de reclamantul
XXXXXXXXX. La stabilirea acestora, instanţa de judecată va reţine
următorii factori importanţi, după cum urmează infracţiunea incriminată, d
urata examinării cauzei penale, caracterul şi gravitatea încălcărilor
procesuale, și rezonanţa pe care a avut-o în societate.

118. Sub aspectul dacă ingerinţa a fost „necesară într-o societate

democratică”, instanţa atestă că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08
decembrie 2018, instanţa a constatat la pct.58 că „…Instanța de apel
atrage atenția asupra neconcordanțelor cu privire la ordonanța de pornire a
urmăririi penale în privința lui XXXXXXXXX, și anume, ordonanța
Procurorului General din 10.10.2013 privind pornirea urmăririi penale în
baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, în care XXXXXXXXX era vizat, în
temeiul denunțului lui Bușovschi Roman, care nu a indicat direct spre
XXXXXXXXX, ci a depus plângerea în vederea depistării cine anume
pretinde suma de 200 dolari SUA, avocatul Durnea Andrei sau judecătorul
XXXXXXXXX. Cu toate acestea, în lipsa probelor pertinente, concludente și
suficiente, Popa Gheorghe a căpătat statutul de acuzat.”

119. În aceste circumstanțe, se atestă în constatările inserate mai sus, că

Ordonanța de pornire a urmăririi penale în privința lui Popa Gheorghe, și
anume, ordonanța Procurorului General din 10.10.2013, este în
neconcordanță cu denunțul depus, ceea ce a dus în lipsa probelor
pertinente, concludente și suficiente, la căpătarea statutului de acuzat în
privința lui XXXXXXXXX.

120. Urmare, instanța reține că în speţă, ingerința a fost excesivă în raport cu

scopul legitim urmărit, a fost nejustificată, disproporționată și inadmisibilă
 într-o societate democratică.

121. Instanța de judecată reține că, drept concluzie pentru pronunțarea

sentinței de achitare în privința lui XXXXXXXXX a servit și faptul că ”...
declarațiile martorilor acuzării Durnea Andrei și Bușovschi Roman, de rând
cu materialele dosarului penal, nu confirmă prin nimic comiterea de către
XXXXXXXXX a celor incriminate prin rechizitoriu, așadar, probe ce ar
demonstra existența tuturor componentelor infracțiunii de corupere pasivă
lipsesc”. Altfel spus, acuzatorul de stat nu a prezentat probe pertinente și
incontestabile care ar confirma învinuirea adusă inculpatului.

122. Omisiunile admise de organul de urmărire penală, constatate la

pronunțarea sentinței penale de achitare denotă anumite carențe în
activitatea acestuia, care au dus la efectuarea unor acţiuni de urmărire
penală fără să fi existat probe suficiente care să le justifice, precum și la
condamnarea neîntemeiată a reclamantului XXXXXXXXX, fapt ce a avut
drept consecință și încălcarea principiului prezumției nevinovăției, a
dreptului la libertate și siguranță, dreptul la respectarea vieții private și de
familie, etc.

123. Potrivit art.5 §5 al Convenției, orice persoană care este victima unei
arestări sau a unei dețineri în condiții contrare dispozițiilor acestui articol
are dreptul la reparații, dispoziții similare se regăsesc și la art.9 §5 al
Pactului internaţional cu privire la drepturile civile și politice din 16.12.66.

124. Reieșind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă
reclamantului XXXXXXXXX posibilitatea de a-și valorifica dreptul său la
acțiune în temeiul prevăzut de Legea privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie
1998, art.art.1405,1422,1423 Cod civil, art. 5 și 8 CEDO, precum și art.9 al
Pactului internaţional cu privire la drepturile civile și politice din 16.12.66.

125. XXXXXXXXX a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.324

alin.(3) lit.a) Codul penal, care prevede pedeapsă cu închisoare de la 5 la 10
ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale şi cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de la 7 la 10 ani .

126. Potrivit art.16 alin.(4) Cod penal, infracţiuni grave se consideră faptele
pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un
termen de pînă la 12 ani inclusiv.

127. Prin urmare, cu referire la legea penală, XXXXXXXXX a fost învinuit

neîntemeiat de săvârșirea infracțiunii grave.
128. Instanța de judecată apreciază faptul, că durata procesului de învinuire a
lui XXXXXXXXX în comiterea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(3) lit.a)
Cod Penal a constituit aproximativ 4 ani (de la 13.11.2013 pînă la
09.11.2017).

129. În partea ce ține de rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia

despre învinuirea lui XXXXXXXXX, instanța va reține că asupra cauzei s-a
atras o atenție sporită a societății, mai cu seamă că ultimul este în funcția
de judecător, iar chestiunea privind condamnarea acestuia a fost
mediatizată.

130. În temeiul Decretului Președintelui Republicii Moldova nr.1096-III din 27

ianuarie 2003 reclamantul XXXXXXXXX a fost numit în funcția de judecător
pe un termen de cinci ani, după care prin decretul nr.1532 din 28 februarie
2008 a fost numit în funcția de judecător, pînă la atingerea plafonului de
vârstă (f.d.126-127).

131. Astfel, este de menționat că faptul reținerii și condamnării lui

XXXXXXXXX ”Primul judecător reținut în flagrant cu mită” au fost pe larg
mediatizate la toate posturile TV difuzate pe teritoriul Republicii Moldova,
presă și internet, lucru care a fost verificat și de către instanța de judecată
în cadrul cercetării judecătorești (f.d.128-139).

132. Astfel, ținînd cont de toate cele constatate nu poate fi pusă la îndoială
cauzarea suferințelor fizice și gradul sporit al suferințelor psihice suportate
de reclamantul XXXXXXXXX.

133. În aceste împrejurări instanța de judecată va considera nefondate și

lipsite de relevanță argumentele reprezentantului Ministerul Justiției și a
Procuraturii Generale, prin care se invocă netemeinicia acțiunii înaintate
prin ceea că a fost emisă o sentință de achitare, care întrunește prevederile
art.6 din Legea nr.1545, dar nu întrunește condițiile prevăzute de art.3
alin.(1) din Legea nr. 1545.

134. De asemenea nu pot fi reținute și obiecțiile, că nu exista nici un act

procedural definitiv și irevocabil a judecătorului de instrucție, sau a
organului ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acțiunile
organului de urmărire penală, a procuraturii sau a instanțelor de judecată.

135. Or, potrivit art.3 alin.(2) din Legea privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală
ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie
1998, prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor
cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură
şi din instanţele judecătoreşti.
136. Or, ţinînd cont de caracterul și gravitatea infracţiunilor de a cărei
săvârșire a fost învinuit reclamantul XXXXXXXXX, de caracterul și
gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi în cadrul
examinării cauzei penale în instanţa de judecată, de rezonanţa pe care a
avut-o în societate informaţia despre învinuirea reclamantului XXXXXXXXX,
de durata urmăririi penale și examinării cauzei penale în instanţa de
judecată, de natura drepturilor personale lezate (dreptului la libertate şi
siguranţă, dreptului la un proces echitabil, dreptului la libera circulaţie,
dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, etc.) şi locul acestora în
sistemul de valori al persoanei, de suferinţele cauzate, durata aflării
nelegitime a persoanei în arest, instanța de judecată concluzionează că
reclamantului i-au fost lezate drepturile sale, fiindu-i cauzat un prejudiciu
moral.

137. Instanța de judecată va reține, că conform art.11 alin.(3) din Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor
judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, în toate cazurile, instanța de
judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și echitabile a
prejudiciului moral.

138. Unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral

este criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o
justă și integrală despăgubire. În temeiul Convenţiei Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu
se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie
echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor
trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu
trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici
venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

139. Or, conform art.1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul
moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul și
gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de
gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie
a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce
satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice
sau fizice le apreciază instanța de judecată luînd în considerare
circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al
persoanei vătămate.

140. Potrivit jurisprudenţei Curții Europene a Drepturilor Omului la

examinarea litigiilor privind repararea prejudiciului moral și material
cauzat persoanelor prin violarea art.3, 5, 8 din Convenţia Europeană pentru
 Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăţilor Fundamentale, poate fi
acordat cu titlu de prejudiciu moral, pentru violarea art. 5 și 8 din
Convenţie, următoarele compensaţii, care urmează a fi plătite în lei
moldoveneşti; violarea art.5 din Convenţie - 600 - 30000 euro; violarea art.8
din Convenţie - 1000 - 10000 euro per an.

141. Potrivit art.46 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăţilor Fundamentale, înaltele Părţi contractante se
angajează să se conformeze hotărîrilor definitive ale Curţii în litigiile la
care ele sunt părţi.

142. În sensul normei precitate, hotărîrile CEDO au forţă obligatorie. Urmare,

Curtea statuează că nivelul compensaţiilor trebuie să fie comparabil în
raport cu sumele acordate de Curte în cauze similare (Scordino nr.1 c.
Italiei, Ciorap nr.2 c. Moldovei, Burdov nr.2 c. Rusiei, 15 ianuarie 2009,
§99).

143. Instanţa de judecată reţine cu referire la detenția nemotivată, că în cauza

Stepuleac versus Republica Moldova din 06.11.2007 (cererea nr. 8207/06),
Curtea a considerat că ”reclamantului trebuia să-i fi fost cauzat un anumit
stres şi nelinişte ca urmare a detenţiei sale timp de şase luni contrar
articolului 5 § 1 al Convenţiei și în condiţii contrare articolului 3 al
Convenţiei. Hotărând în mod echitabil, Curtea a acordat reclamantului EUR
12,000 (a se vedea Modârcă v. Moldova, nr. 14437/05, § 103, 10 mai 2007)”.

144. Instanța de judecată remarcă faptul că prejudiciul moral nu poate fi

deturnat de la scopul său, prin majorare, aşa cum solicită reclamantul
XXXXXXXXX în acţiune, or acest lucru i-ar conferi acestuia un folos
material necuvenit, fără o justificare cauzală în eroarea comisă şi
consecinţele acesteia.

145. Sumele încasate de la stat nu reprezintă preţul pentru suferinţele fizice

sau psihice, care de cele mai dese ori sunt inestimabile, ci reprezintă o
reparaţie stabilită din perspectiva consecinţelor în plan personal şi social ca
urmare a încălcărilor admise asupra drepturilor vizate.

146. În speță, reclamantul XXXXXXXXX solicită încasarea prejudiciului moral în

sumă de 1000000,00 lei. Instanţa de judecată o consideră ca fiind vădit
excesivă și în urma estimărilor efectuate pe o bază echitabilă, conform
art.1423 Cod civil, precum și potrivit nivelului compensațiilor acordate de
CEDO în spețe similare, consideră că este oportun să acorde reclamantului
XXXXXXXXX suma de 200000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral pe care o
consideră rezonabilă.

147. Pe cale de consecință, pretențiile lui XXXXXXXXX cu privire la încasarea

 prejudiciului moral în mărimea ce excede suma prejudiciului moral de
200000,00 lei, urmează a fi respinse, ca neîntemeiate.

Încasarea prejudiciului material

148. Instanța de judecară reține că reclamantul Popa Gheorghe solicită

încasarea prejudiciului material în mărime de 561866,00 lei cu titlu de plăți
salariale pe perioada suspendării din funcţia de judecător, începând cu 22
octombrie 2013 și pînă la 01 august 2017.

149. Astfel, la data de 22 octombrie 2013 prin Hotărîrea Consiliului Superior

al Magistraturii, în conformitate cu prevederile art.24 alin.(1) lit.a) din
Legea cu privire la statutul judecătorului precum și art.4, 17 și 24 din
Legea cu privire la Consiliului Superior al Magistraturii s-a hotărîrt de a
admite demersul Procurorului General, Corneliu Gurin, și suspendarea
reclamantului XXXXXXXXX din funcţia de judecător de la Judecătoria
Teleneşti, începînd cu data de 22 octombrie 2013 și pînă la rămânerea
definitivă a hotărîrii în cauza penală respectivă (f.d.117).

150. La data de 11 iulie 2017 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin

hotărîrea nr.479/22 a anulat suspendarea din funcţie a judecătorului
XXXXXXXXX de la Judecătoria Orhei, dispusă prin Hotărîrea CSM nr.764/32
din 22 octombrie 2013 (f.d.118-119).

151. La data de 24 noiembrie 2017, Preşedintele judecătoriei Orhei, prin

răspunsul nr.27188 a comunicat reclamantului XXXXXXXXX, că sunt
aplicabile prevederile art.3 alin.(1) lit.c), art.5, 7 şi 13 din Legea nr.1545,
prejudicial moral și material este achitat de către stat prin intermediul
Ministerului Justiţiei (f.d.120).

152. La 21 decembrie 2017 s-a adresat reclamantul XXXXXXXXX către

Ministerul Justiţiei cu cerere privind achitarea salariului, plăţilor pentru
concediile anuale și altor plăţi conform legii pe perioada suspendării din
funcţia de judecător (f.d.121).

153. La data de 03 ianuarie 2018 Ministerul Justiţiei prin scrisoarea nr.03/35 a

refuzat achitarea salariului, din motivul că plățile pentru concediile anuale
și alte plăți conform legii nu pot fi achitate pe perioada suspendării din
funcţie a judecătorului în legătură cu începerea urmăririi penale, iar
urmare a încetării motivelor de suspendare din funcţie, judecătorul este
repus în drepturile caracteristice funcţiei de judecător odată cu exercitarea
acesteia, inclusiv în dreptul la garanţiile materiale, însă nu se aplică
retroactiv pentru motivul de suspendare din funcţia de judecător prevăzut
 de art.24 alin.(1) lit.a) (f.d.122-123).

154. Instanța de judecată, nu poate reține argumentele indicate în scrisoarea

Ministerul Justiţiei nr.03/35 din 03 ianuarie 2018, și susținute în cadrul
prezentului litigiu de reprezentanții Ministerului Justiţiei și a Procuraturii
Generale, deoarece acestea contravin prevederilor Legii nr.1545.

155. Astfel, instanța de judecată consideră aplicabile speței prevederile art.7

al.(1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale
instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25.02.98, în cazurile menţionate
la art.3 alin.(1), persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se
restituie:

a) salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală

de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite;

b) pensia sau indemnizaţia a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului

ilegal şi ţinerii sub arest;

c) averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobînzile aferente, obligaţiile

împrumuturilor de stat şi câștigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul
statului de către instanţa judecătorească sau ridicată de organul de urmărire
penală, precum şi averea sechestrată;

d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile

de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite;

e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică;

f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de

aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării);

g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală,

organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.

156. Potrivit art.13 alin.(1) din legea menționată, repararea prejudiciului

specificat la art.7 lit.a), c)-g) şi în capitolul III se efectuează din contul
bugetului de stat, iar în cazul cînd prejudiciul a fost cauzat de organul de
urmărire penală întreţinut din bugetul local - din contul acestui buget.
Prejudiciul material şi moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor
contravenţionale de către alte organe decît instanţa de judecată se repară
de către aceste organe.

157. Corespunzător, în conformitate cu normele de drept enunțate, instanța de

judecată consideră că anume normele sus-citate urmează a fi aplicată în
 partea încasării prejudiciului material, or art.13 alin.(1) din Legea
menționată, prevede că repararea prejudiciului specificat la art.7 lit.a), c) -
g) şi în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar organul
care reprezintă Statul în instanţa de judecată pe această categorie de cauze
este Ministerul Justiţiei.

158. În ședința de judecată, partea reclamantă a prezentat certificatul

nr.16281 din 28 mai 2018 eliberat de Judecătoria Orhei, potrivit căruia
salariul mediu lunar pe care urma să-l primească reclamantul XXXXXXXXX
în perioada suspendării sale din funcţia de judecător a constituit pentru
perioada din XXXXXXXXX-XXXXXXXXX – 5670,00 lei, din XXXXXXXXX-
XXXXXXXXX – 10542,00 lei, din XXXXXXXXX-XXXXXXXXX – 12015,00 lei,
din XXXXXXXXX - XXXXXXXXX – 16138,00 lei, din XXXXXXXXX-
XXXXXXXXX – 17794,00 lei (f.d.146).

159. Astfel, salariul pe care urma să-l primească reclamantul XXXXXXXXX în

perioada suspendării sale din funcţia de judecător a constituit suma de
561866,00 lei.

160. Avînd în vedere cele menționate, instanța va admite pretenția înaintată

de XXXXXXXXX privind încasarea salariului pe care urma să-l primească în
perioada suspendării sale din funcţia de judecător în mărime de 561866,00
lei.

161. De asemenea, din materialele pricinii se atestă cu certitudine, că

reclamantul XXXXXXXXX a fost asistat de avocați, și în acest sens este
întemeiată pretenția concretizată privind încasarea prejudiciului material
pentru asistenta juridică specializată în suma de 15000,00 mii de lei ca
onorariu pentru asistenţa juridică a avocatului Ion Vizdoga (f.d.13).

162. Astfel, potrivit art.3 alin.(1) lit.e) din Legea nr.1545, persoanei fizice sau
juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru
asistenţa juridică.

163. Avînd în vedere cele menționate, instanța va admite pretenția înaintată

de XXXXXXXXX privind încasarea sumei de 15000,00 lei cu titlu de
prejudiciu material pentru asistența juridică acordată la examinarea cauzei
penale.

164. În partea ce ține de prejudiciu material cu titlu de costuri pentru

combustibil, instanța nu poate reține ca fiind admisibilă probarea
prejudiciului ca cheltuieli pentru combustibilul consumat pentru a fi
prezent la şedinţele de judecată în prima instanţă şi la Curtea de Apel
Chişinău în mărime de 7326 lei, doar prin calculul reieșind din distanţa de
la Teleneşti de 83 km pînă la Chişinău x 2 tur-retur x 5,8 combustibilul
 consumat x 2 tur-retur x 37 zile x 18 1ei litru suma medie pentru benzină
(f.d.152-154).

165. Astfel, potrivit art.117 alin.(1) Cod Procedură Civilă probe în pricini civile
sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc
la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor,
precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii

166. Conform art.118 alin.(1) Cod procedură civilă fiecare parte trebuie să
dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi
obiecţiilor sale.

167. Conform art.130 alin.(3) Cod Procedură Civilă, fiecare probă se apreciază
de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate
probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficientă pentru
soluţionarea pricinii.

168. Avînd în vedere cele menționate, instanța de judecată considerând că nu

este întemeiată pretenția privind încasarea prejudiciului material în mărime
de 7326,00 lei cu titlu de costuri pentru combustibilul consumat pentru a fi
prezent la şedinţele de judecată, o va respinge ca neîntemeiată.

Cheltuieli de judecată

169. Soluționând cererea privind compensarea cheltuielilor de judecată,

instanța de judecată a considerat necesar de a o respinge integral, din
următoarele motive.

170. În conformitate cu art.82 din Codul de Procedură Civilă, cheltuielile de

judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecată.

171. Potrivit art.83 alin.(2) din Cod de Procedură Civilă în acţiunile

patrimoniale, taxa de stat se determină în funcţie de caracterul şi valoarea
acţiunii, iar în acţiunile nepatrimoniale şi în alte cazuri prevăzute de lege,
în proporţii fixe conform legii taxei de stat.

172. În temeiul art. 94 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, instanţa

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere
părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

173. În conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) şi (11) Cod de Procedură

Civilă, dacă partea care a avut cîştig de cauză a fost reprezentată în
judecată de un avocat, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut
procesul să-i compenseze acestuia cheltuielile ei de asistenţă juridică, în
 măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

174. Instanţa reţine că partea reclamantă nu a anexat careva probe care ar

atesta suportarea cheltuielilor pentru servicii juridice pentru prezenta
cauză.

175. În aceste circumstanţe, instanţa va dispune respingerea cererii înaintată

de XXXXXXXXX privind compensarea cheltuielilor de judecată pentru
asistență juridică, ca fiind neîntemeiată.

176. Se explică părților, că potrivit 362 alin.(1) Cod de procedură civilă

termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării
dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

177. În conformitate cu prevederile art.art.1-2 alin.(1), 3 alin.(1) lit.a)-c) și

alin.(3), 5, 6 lit.a), 7 lit.lit.a), e), 10-11, 13 alin.(1) din Legea privind modul
de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti,
art.art.1398 alin.(1), 1405, 1422, 1423 Cod civil, art.24 alin.(2) din
Constituție, art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului și Libertăților Fundamentale, art.art.94, 96, 238-241, 362 alin.(1)
Cod de procedură civilă, instanţa de judecată,

HOTĂRĂŞTE:

Se admite în parte acțiunea înaintată de XXXXXXXXX către XXXXXXXXX,

Ministerului Finanţelor și XXXXXXXXX cu privire la încasarea sumei de 1000000,00
lei, cu titlu de prejudiciu moral, și 584192,00 lei cu titlu de prejudiciu material,
inclusiv 15000,00 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică acordată la
examinarea cauzei penale, 561866,00 lei cu titlu de plăți slariale pe perioada
suspendării din funcţia de judecător, începănd cu 22 octombrie 2013 și pînă la 01
august 2017, și 7326,00 lei cu titlu de costuri pentru combustibilul consumat pentru
a fi prezent la toate şedinţele de judecată.

Se încasează în beneficiul reclamantului XXXXXXXXX din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerul Justiţiei, suma de 776866,00 lei (șapte sute șaptezeci și șase
mii opt sute șaizeci și șase lei 00 bani), inclusiv 561866,00 lei cu titlu de prejudiciu
material pentru plățile salariale pe perioada suspendării din funcţia de judecător,
începănd cu 22 octombrie 2013 și pînă la 01 august 2017, 15000,00 lei cu titlu de
prejudiciu material pentru pentru asistența juridică acordată la examinarea cauzei
penale și 200000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral.
 Se respinge acțiunea înaintată de XXXXXXXXX către XXXXXXXXX, Ministerului
Finanţelor și XXXXXXXXX în partea ce excede prejudiciului moral încasat de
200000,00 lei și în partea încasării prejudiciului material de 7326,00 lei cu titlu de
costuri pentru combustibilul consumat pentru a fi prezent la toate şedinţele de
judecată, ca neîntemeiată.

Se respinge cererea înaintată de XXXXXXXXX privind compensarea cheltuielilor

de judecată pentru asistență juridică, ca fiind neîntemeiată.

Hotărîrea cu drept de apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 30 zile din

ziua pronunţării dispozitivului, prin intermediul Judecătoriei Chişinău (sediul
Buiucani).

Preşedintele şedinţei,

Judecător Roman PASCARI