Sunteți pe pagina 1din 17

Dosar nr.

3-97/19 (02-3-8944-22042019)

HOTĂRÂRE
În numele legii
07 decembrie 2020 mun. Chișinău

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios


administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții de Apel Chișinău

Instanța compusă din:


Președintele ședinței, judecătorul Vladislav Clima
Judecătorii Grigore Dașchevici și Maria Guzun
Grefier Ana Roșu

Examinând în ședință publică acțiunea în contencios administrativ înaintată


de Ciugureanu Mihail către Consiliul Superior al Magistraturii, persoană terță
Procuratura Generală a Republicii Moldova, privind anularea actului administrativ,

CONSTATĂ:

La 02.08.2017, Ciugureanu Mihail a depus cerere de chemare în judecată la


Curtea Supremă de Justiție către Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând
anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.496/23 din 18 iulie 2017
cu privire la sesizarea Procurorului General, Eduard Harunjen, referitor la
eliberarea acordului pentru pornirea urmării penale, efectuarea unor acțiuni de
urmărire penală și tragerea la răspundere penală a unui judecător (volumul I, f.d.1-
6, 11-12).
În conformitate cu prevederile art.25 din Legea nr.947-XIII din 19.07.1996,
în vigoare la data promovării cererii, cauza a fost reținută spre examinare în
procedura Completului permanent pentru examinarea contestațiilor împotriva
Hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și Consiliului Superior al
Procurorilor al Curții Supreme de Justiție.
În vederea executării prevederilor de punere în aplicare a Codului
Administrativ, nr.116 din 19.07.2018, în vigoare din 01.04.2019, prin Încheierea
Colegiului Curții Supreme de Justiție din 04.04.2019, cauza a fost transmisă spre
examinare Curții de Apel Chișinău.
În motivarea cererii se arată că prin Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr.496/23 din 18 iulie 2017, sesizarea Procurorului General, Eduard
Harunjen, referitor la eliberarea acordului pentru pornirea urmării penale și
tragerea la răspundere penală a unui judecător, a fost admisă, dispunându-se
încuviințarea acordului Procurorului General la pornirea urmăririi penale,
percheziționarea, aducerea silită, reținerea și arestarea ex-judecătorului Curții de
Apel Chișinău Ciugureanu Mihail potrivit art.307 alin.(1), art.327 alin.(2) lit. b),
b1) și c) Cod penal.
Considerând această Hotărâre ilegală și netemeinică, reclamantul solicită
exercitarea unui control de legalitate, rezonabilitate, proporționalitate și
pronunțarea unei hotărâri de anulare. Susține că la adoptarea actului, Consiliul
Superior al Magistraturii a ignorat prevederile art.23 din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii, ce prescrie soluționarea cererilor în materie de
inviolabilitate a judecătorilor, în interiorul unui termen de 5 zile lucrătoare, care
însă a fost încălcat, dezonorând valabilitatea. În continuare, bazându-se pe
Hotărârea Curții Constituționale din 02 iulie 2013 privind controlul
constituționalității unor prevederi ale Legii cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii, potrivit căreia: a) examinarea în drept a hotărârilor CSM înseamnă
verificarea deplină a respectării tuturor garanțiilor procedurale prevăzute de art.6
Convenția Europeană pentru Drepturile Omului; b) Procurorul General urmează să
probeze și să argumenteze existența condițiilor și circumstanțelor dispunerii
pornirii urmăririi penale, reținerii, arestării sau percheziționării judecătorului, iar
Consiliul are obligația să motiveze hotărârea fără a se limita la formulări generale
și abstracte, pretinde că Hotărârea nu face față standardului consacrat de
jurisprudența constituțională, fiind lovită de nulitate, întrucât vizează darea formală
a acordului, fără a fi verificate condițiile și circumstanțe prevăzute de Codul de
Procedură Penală.
De asemenea, indică reticența autorității de a se expune asupra argumentelor
invocate de către reclamant cu privire la ilegalitatea și lipsa temeiurilor de pornire
a cauzei penale, or: a) anterior Consiliul a examinat pe aceleași circumstanțe o altă
sesizare a Procurorului General și a constatat că nu sunt temeiuri pentru a admite
demersul de atragere la răspundere penală a judecătorului M. Ciugureanu în baza
art. 307 alin.(1) Cod penal; b) prin Hotărârea nr.1610 din 16.06.2017, Consiliul
Superior al Magistraturii a încetat procedura disciplinară împotriva sa, pe motiv de
necomitere a unei abateri disciplinare, descalificând-se angajarea răspunderii
penale pentru infracțiunea prevăzută de art.307 alin.(1) Cod penal; c) nu există
circumstanțe ce ar confirma bănuiala rezonabilă de comitere a infracțiunilor
consemnate în actul de sesizare, or nu au fost prezentate probe ce ar dovedi
prejudiciul, legătura cauzală, beneficiarul; d) nu poate fi antrenată răspunderea
penală a unui judecător pentru modul de interpretare a legii, apreciere a faptelor
sau evaluare a probelor, cu excepția cazurilor de rea credință, precum și,
judecătorii nu trebuie să fie responsabili personal în cazul în care decizia lor este
infirmată sau modificată într-o cale de atac.
Ulterior, prin două cereri de chemare în judecată adiționale, depuse la
02.11.2017 și 25.05.2018 (Volumul I, f.d.183-185, 221-228), reclamantul a
completat argumentele sale, indicând, în principal, că: a) la emiterea Hotărârii
contestate, ședința nu a fost deliberativă, participând la lucrările ei doar 7 membri
ai Consiliului Superior al Magistraturii, pe când numărul celor întruniți în ședință
nu trebuia să fie mai mic de cel puțin două treimi; b) hotărârea contestată nu
reflectă motive, aprecieri și concluzii; c) prin Hotărârea Curții Constituționale
nr.13 din 14.05.2018, textele doar în partea ce se referă la procedura de
emitere/adoptare din art.25 alin.(1) din Legea nr.947 din 19.07.1996, au fost
declarate neconstituționale, iar până la modificarea textelor de lege declarate
neconstituționale, se va proceda la un control deplin, în fapt și în drept, în privința
hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii care au fost contestate.
Suplimentar, s-au expus observații suplimentare cu privire la fondul sesizării,
inclusiv cu privire la lipsa bănuielii rezonabile în comiterea infracțiunilor
prevăzute de art.307 alin.(1) și 327 alin.(2) lit. b), b1) și c) Cod Penal, indicând în
baza înscrisurilor și împrejurărilor analizate în cuprinsul cererilor, că la judecarea
dosarului ce a generat activitatea administrativă contestată, reclamantul a dat
dovadă de imparțialitate, nepărtinire, pronunțând o hotărâre conformă Legii, în
scopul stopării folosirii ilicite a terenurilor discutate în litigiu, de alte persoane, nu
a acționat cu abuz de putere sau abuz de serviciu, fapt confirmat prin actele
judecătorești emise în acest sens.
Prin referințele depuse, Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat
respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, statuând asupra legalității
Hotărârii contestate (Volumul I, f.d.22-30). În confirmarea poziției, a indicat, în
principal, că: a) activitatea administrativă s-a exercitat în conformitate cu rigorile
Legii nr.947-XIII din 19.07.1996, or în adresa Consiliului a parvenit sesizarea
Procurorului General cu privire la eliberarea acordului la pornirea urmării penale
pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.307 alin.(1), art.327 alin.(2) lit. b),
b1) și c) Cod penal, tragerea la răspundere penală, percheziționarea, aducerea silită,
reținerea și arestarea ex-judecătorului Curții de Apel Chișinău Ciugureanu Mihail.
Această sesizare a fost transmisă spre verificare Inspecției Judiciare, care, prin
asigurarea dreptului reclamantului la explicații, a emis o notă informativă; b)
examinarea subiectului s-a făcut în ședință închisă. Urmare a înlăturării
incidentelor de examinare ridicate în ședințele din 04.07.2017 (amânare),
11.07.2017 (prorogare), la 18 iulie 2017 Consiliul Superior al Magistraturii a
adoptat Hotărârea contestată nr.496/23 din 18 iulie 2017; c) cu referire la normele
incidente încuviințării acordului la pornirea urmării penale în privința
judecătorilor, inclusiv art.274, 262, 9 alin.(2), 52 alin.(1) Codul de procedură
penală, art.11 alin.(1) lit. h) din Legea cu privire la procuratură, art.19 din Legea
nr.544-XIII din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorilor, solicitarea
Procurorului General și înscrisurilor anexate la referință, inclusiv Încheierile
instanței de insolvabilitate și deciziile Curții Supreme de Justiție, susține că rezultă
o bănuială rezonabilă de comitere a infracțiunilor conform actului de sesizare,
pentru care fapt s-a solicitat darea acordului la pornirea urmării penale, iar în
scopul evitării nimicirii, ascunderii, modificării, înlocuirii probelor, afirmarea
acordului la efectuarea percheziției, aducerii silite, reținerii și arestului; d)
examinarea sesizării s-a desfășurat în perioada 27.06.2017-18.07.2017, la ședințele
Consiliului, Procurorul General nu a participat la deliberare, iar Hotărârea a fost
adoptată cu votul majorității membrilor, adică cu votul a cel puțin 7 membri, în
conformitate cu art.24 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii; e) termenul de 5 zile lucrătoare nu este un termen de decădere și nu
desființează actul administrativ prin nerespectarea sa; f) Procurorul General a adus
argumente suficiente în susținerea propunerii formulate.
Similar, la cererile de completare ale reclamantului, pârâtul a depus 2
referințe suplimentare (Volumul I, f.d.187-188, 237-239). În sinteza acestora: a)
ședința din 18.07.2017, a fost una deliberativă, întrucât la examinarea chestiunii au
fost prezenți 9 membri, inclusiv Procurorul General, care nu a participat la
deliberare. Ulterior, membrul CSM, Gheorghe Avornic s-a abținut de la examinare,
abținerea lui fiind admisă de Consiliu. Astfel, în camera de deliberare și la
procedura de votare au fost prezenți 7 membri, care au votat unanim soluția,
considerând inexistența vre-unui viciu; b) în cuprinsul său, hotărârea include toate
temeiurile de fapt și de drept, însăși procedura administrativă fiind desfășurată în
condițiile Legii, fiind precedată de nota Inspecției Judiciare; c) argumentele ce
justifică admiterea sesizării rezidă din înscrisurile anexate și aprecierile date prin
referința depusă la cererea de chemare în judecată.
Prin încheierea protocolară a Completului de contencios administrativ din
cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel
Chișinău din 22 iunie 2020, Procuratura Generală a fost atrasă în proces în calitate
de terț, fiind notificată la prezentarea referinței. Prin referința depusă, terțul a
susținut netemeinicia cererii reclamantului (Volumul II, f.d.191-192, Volumul III,
f.d.7-8). În justificarea poziției sale, a relatat că la baza sesizării au stat materialele
aferente pornirii urmării penale pe cauza nr.2018978265, în cadrul căreia a fost
inițiată investigarea infracțiunilor prevăzute de art.307 alin.(1), art.327 alin.(2) lit.
b), b1) și c) Cod penal. La solicitarea acordului au fost respectate prevederile art.19
din Legea 544 din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului, ce conferă
dreptul Procurorului General la încuviințarea pornirii urmăririi penale și
exercitarea altor acțiuni prescrise, doar cu acordul Consiliului Superior al
Magistraturii. De asemenea, menționează rolul organului de urmărire penală de a
lua toate măsurile prevăzute pentru cercetarea completă a cauzei, inclusiv și a celor
care dezvinovățesc, dar și corelația acestei activități în cadrul Consiliului, care nu
urmărește aprecierea calității și veridicității materialelor prezentate, ci oferirea
posibilității organului de urmărire penală de a investiga circumstanțele complet și
obiectiv.
Potrivit art. 258 alin. (3) Cod Administrativ, procedurile de contencios
administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a Codului se vor examina în
continuare, după intrarea în vigoare, conform prevederilor acestuia. Prin derogare,
admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face
conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a Codului.
Corespunzător, pregătirea și dezbaterile s-au desfășurat în cadrul ședințelor
judiciare. Participanților la proces li s-a asigurat plenitudinea exercitării drepturilor
consacrate prin Codul Administrativ, inclusiv valorificarea audierilor judiciare,
depunerea concluziilor scrise, prezentarea probelor, accesul la materialele
dosarului, invocarea excepțiilor procesuale și apărărilor de fond.
Reprezentantul reclamantului Ciugureanu Mihail, avocatul Anatolie Ceachir
în ședința de judecată s-a prezentat și a solicitat admiterea acțiunii în contencios
administrativ, în sensul formulat.
În ședința de judecată, reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii,
Alexandru Secrieru a susținut referințele depuse și a solicitat respingerea cererii de
chemare în judecată.
La fel, reprezentantul terțului Procuratura Generală, Iuri Lealin în ședința de
judecată a susținut poziția pârâtei, solicitând respingerea cererii de chemare în
judecată.
În cadrul ședinței desfășurate la 02.11.2020, reprezentantul Procuraturii
Generale a formulat o cerere în ordinea art.43 Codul de Procedură Civilă, de
strămutare a cauzei din procedura Curții de Apel Chișinău către o instanță de
același grad. Demersul a fost motivat prin faptul că reclamantul a activat în cadrul
Curții de Apel Chișinău, iar aceste împrejurări sunt de natură să ateste existența
unor bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele
pricinii sau de calitatea participanților la proces.
Reprezentantul reclamantului a obiectat pe marginea demersului, statuând în
acord cu art.191 alin.(3) Cod Administrativ asupra competenței jurisdicționale a
Curții de Apel Chișinău la soluționarea în primă instanță a acțiunilor în contencios
administrativ împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin încheierea protocolară a Completului de contencios administrativ din
02.11.2020, demersul a fost anexat la materialele cauzei, urmând a i se da curs cu
fondul cauzei. Cu acest prilej Colegiul reține că, potrivit art.191 alin.(3) Cod
Administrativ, Curtea de Apel Chișinău soluționează în primă instanță acțiunile în
contencios administrativ împotriva hotărârilor Consiliului Superior al
Magistraturii, iar în temeiul art.192 alin.(1), pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ la curțile de apel se instituie complete și/sau colegii
specializate de judecători, care, în ordinea art.193 alin.(2) examinează atât ca
instanță de fond, cât și ca instanță de apel sau recurs, în complete formate din 3
judecători. Din sinteza acestor prevederi, fără nici un dubiu reiese competența
jurisdicțională a Curții de Apel. Mai mult, prin Încheierea Curții Supreme de
Justiție din 11.04.2019, examinarea cauzei a fost transmisă Curții de Apel
Chișinău.
Dintr-o altă orientare, potrivit art.198 alin.(3) Cod Administrativ, instanța
ierarhic superioară este în drept de a decide strămutarea acțiunii în contencios
administrativ doar când, din motivul recuzării sau abținerii unui sau mai multor
judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine
imposibilă sau, când, din cauza unor circumstanțe excepționale, nu poate funcționa
o perioadă îndelungată. În considerarea acestor prevederi și a calității anterioare a
reclamantului de magistrat în cadrul Curții, prin Încheierea Completului de
contencios administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții de Apel Chișinău din 16.09.2019, a fost sesizată Curtea
Supremă de Justiție pentru a decide cu privire la competența unei alte instanțe de
același nivel pentru examinarea cererii. (Volumul II, f.d.97-99). Prin Încheierea
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție din 13.11.2019, demersul Curții a fost respins, iar cauza restituită pentru
judecare la Curtea de Apel Chișinău, care este instanța competentă să examineze
litigiul în primă instanță. (Volumul II, f.d.108-111).
Completul observă că aceste împrejurări au constituit deja obiect de
examinare. Din perspectiva prevederilor art.43 (6) Codul de Procedură Civilă,
aplicat în corelație cu art.195 Codul administrativ, nu se admite formularea unei
noi cereri de strămutare pe aceleași motive dacă, anterior strămutarea a fost
respinsă sau întemeiată pe motive cunoscute la data soluționării cererii anterioare.
În acest caz, cererea de strămutare se anexează la materialele dosarului printr-o
încheiere protocolară. Având în vedere aceste circumstanțe, demersul formulat
devine inacceptabil, motiv pentru care se anexează la materialele dosarului.
Studiind materialele dosarului și înscrisurile administrate, verificând
argumentele expuse în cererea de chemare în judecată și în referințele depuse de
Consiliul Superior al Magistraturii și Procuratura Generală a Republicii Moldova,
Completul de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău concluzionează
că acțiunea în contencios administrativ depusă de Ciugureanu Mihail privind
anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.496/23 din 18 iulie 2017
cu privire la sesizarea Procurorului General, Eduard Harunjen, referitor la
eliberarea acordului pentru pornirea urmării penale, efectuarea unor acțiuni de
urmărire penală și tragerea la răspundere penală a unui judecător, este întemeiată
din următoarele considerente.
În privința admisibilității acțiunii în contenciosul administrativ, instanța de
judecată reține prevederile legislative valabile până la intrarea în vigoare a Codului
administrativ, potrivit art.258 alin.(3) teza 2. În speță, reclamantul revendică
apărarea pe calea controlului judecătoresc a unui drept prevăzut de art.25 alin.(1)
din Legea nr.947-XIII din 19.07.1996, în redacția la data promovării cererii în
instanța, și anume, dreptul de a contesta Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii, în termen de 15 zile de la data comunicării. Astfel, potrivit art.10
alin.(1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ, în vigoare la data cererii,
competența de verificare a legalității Hotărârilor Consiliului Superior al
Magistraturii în primă instanță, aparținea Curții Supreme de Justiție. Totodată,
hotărârea contestată este un act administrativ, prin care s-a admis sesizarea
Procurorului General și s-a dispus eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale,
percheziționarea, aducerea silită, reținerea și arestarea ex-judecătorului Curții de
Apel Chișinău Ciugureanu Mihail potrivit art.307 alin.(1), art.327 alin.(2) lit. b),
b1) și c) Cod penal. În accepțiunea art.16 din Legea contenciosului administrativ,
în vigoare la acel moment, persoana care se consideră vătămată într-un drept al
său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ, este în drept să sesizeze
instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte,
a actului respectiv, acțiunea fiind pasibilă înaintării nemijlocit instanței de
contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege. Consecutiv, art.25
din Legea contenciosului administrativ, prevedea dreptul instanței de contencios
administrativ de a adoptă soluția de admitere a acțiunii și anularea, în tot sau în
parte, a actul administrativ sau de respingere a acțiunii ca fiind nefondată sau
depusă cu încălcarea termenului de prescripție, ceea ce denotă că reclamantul
urmărește în mod legal exercitarea unui control de legalitate și admiterea acțiunii.
Din analiza normelor de drept sus-indicate, Completul judiciar reține că,
reclamantul Ciugureanu Mihail a exercitat acțiunea în contencios administrativ, în
apărarea drepturilor sale, conform rigorilor valabile la data sesizării instanței, și
prin urmare, acțiunea este admisibilă.
De asemenea, în virtutea art. 39 din Codul administrativ, controlul
judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice
persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul
art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente. Articolul 189 alin. (1) din Codul administrativ,
stabilește că orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin
activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în
contencios administrativ.
În privința temeiniciei acțiunii în contenciosul administrativ, instanța de
judecată reține următoarele.
În conformitate cu art. 224 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ,
examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată în
baza unei acțiuni în contestare, anulează în tot sau în parte actul administrativ
individual, precum și o eventuală decizie de soluționare a cererii prealabile, dacă
acestea sunt ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în drepturile sale.
În baza art.219 alin.(1) din Codul administrativ, instanța de judecată este
obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal
admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a
probelor înaintate de participanți.
Conform art.220 alin.(1) din Codul administrativ, obținerea probelor în
procedura contenciosului administrativ are loc conform art. 87-93, iar potrivit
art.221 alin.(1) al aceluiași act normativ, autoritățile publice sunt obligate să
prezinte instanței de judecată, concomitent cu referința, dosarele administrative. La
solicitarea instanței de judecată, autoritățile publice sunt obligate să prezinte
suplimentar și alte documente pe care le dețin, inclusiv cele electronice, și să
acorde informații.
Din materialul probator și constatările reținute în Hotărârea contestată,
rezultă că la 27 iunie 2017, în adresa Consiliului Superior al Magistraturii a fost
înregistrată sesizarea Procurorului General, Harunjen Eduard, cu solicitarea de
eliberare a acordului la pornirea urmăririi penale și tragerea la răspunderea penală a
ex-judecătorului Curții de Apel Chișinău, Ciugureanu Mihail.
Din conținutul notei informative emisă de Inspecția Judiciară la 30 iunie
2017, rezultă că subiectul verificării îl constituie solicitarea Procurorului General la
eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a
ex-judecătorului, Curții de Apel Chișinău, Ciugureanu Mihail pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art.307 alin.(1) și art.327 alin.(2) lit. b), b1) și c) Cod
Penal.(Volumul I, f.d.39-41). De asemenea, cuprinsul notei arată că la data
verificărilor Inspecției, reclamantul nu a făcut cunoștință cu sesizarea și respectiv
nu a prezentat careva informații în legătură cu circumstanțele expuse în ea.
La 04 iulie 2017, a avut loc ședința Consiliului Superior al Magistraturii cu
prezența a 12 membri, conform ordinii de zi nr.21 aprobate în plen. Extrasul din
Procesul- verbal al ședinței ordinare a Consiliului Superior al Magistraturii, relevă
includerea sub nr.2 al ordinii de zi a subiectului cu privire la sesizarea Procurorului
General, Eduard Harunjen, referitor la eliberarea acordului la pornirea urmăririi
penale, efectuarea unor acțiuni de urmărire penală, tragerea la răspundere penală a
unui judecător și inițierea procedurilor de examinare. Având în vedere cererea de
amânare a reclamantului, dictată de necesitatea încunoștințării cu sesizarea,
verificării existenței probatoriului și angajării unui avocat, dezbaterea chestiunii cu
privire la sesizarea Procurorului General, a fost amânată, iar ședința pentru acest
subiect a fost închisă. Totodată, la examinarea cererii de amânare, Procurorul
General a părăsit sala de ședințe (Volumul I, f.d.126-128).
Extrasul din procesul-verbal al ședinței ordinare a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr.22 din 11 iulie 2017, cu prezența a 9 din 12 membri
CSM, arată că subiectul a fost inclus pe ordinea de zi sub numărul 3, fiind deschisă
ședința în vederea examinării. La lucrările Consiliului, reclamantul s-a prezentat
personal, fiind asistat și de un avocat ales. Din cuprinsul înscrisului reiese că
ședința numită a fost prorogată, fiind prezentate și unele materiale adăugătoare. La
deliberarea subiectului, Procurorul General, Eduard Harunjen, a părăsit sala de
ședință, revenind de rând cu ceilalți participanți la pronunțarea soluției de
prorogare, după care, ședința a fost declarată închisă (Volumul I, f.d.129-132).
La 14 iulie 2017, reclamantul a prezentat explicații scrise Consiliului
Superior al Magistraturii pe marginea sesizării Procurorului General (Volumul I,
f.d.34-37).
La data de 18 iulie 2017, a avut loc o nouă ședință a Consiliul Superior al
Magistraturii. Subiectul privind sesizarea Procurorului General, Eduard Harunjen,
a fost inclus în ordinea de zi, sub nr.4. Extrasul din procesul-verbal al ședinței
nr.23 din 18 iulie 2017, indică că la ședința Consiliului au participat 9 membri din
12 membri a organului colegial (Volumul I, f.d.133-140). Stenograma lucrărilor,
demonstrează redarea de către Procurorul General a argumentelor sesizării în
ședință închisă, expunând și concretizând faptele ce au fost însușite cu prilejul
demersului. Similar, reclamantul s-a expus pe marginea cererii, oferind răspunsuri
la întrebările formulate.
Din conținutul procesului-verbal, reiese că membrul Consiliului Superior al
Magistraturii, Avornic Gheorghe, s-a autorecuzat de la examinarea sesizării, iar
prin Hotărârea Plenului, abținerea a fost acceptată, ședința continuând în absența
sa.
Potrivit art.23 din Legea nr.947-XIII din 19.07.1996 (în vigoare la data
faptelor), la examinarea propunerii Procurorului General de pornire a urmăririi
penale, de reținere, de aducere silită, de arestare sau de percheziție a judecătorului,
Procurorul General nu participă la deliberare.
Procesul-verbal al ședinței Consiliului, confirmă că până la începutul
procedurii de deliberare membrii Consiliului Superior al Magistraturii, Gheorghe
Avornic (abținere acceptată) și Procurorul General, Eduard Harunjen (prohibiție
legală), au părăsit sala, continuarea ședinței în procedura de deliberare,
desfășurând-se cu prezența a 7 membri. Aceste împrejurări sunt recunoscute și de
pârât prin referința depusă la dosar.
Urmare a deliberărilor, Consiliului Superior al Magistraturii a emis
Hotărârea nr.496/23 din 18 iulie 2017, prin care sesizarea Procurorului General,
Eduard Harunjen, referitor la eliberarea acordului pentru pornirea urmării penale și
tragerea la răspundere penală a unui judecător, a fost admisă, dispunând-se darea
acordului Procurorului General la pornirea urmăririi penale, percheziționarea,
aducerea silită, reținerea și arestarea ex-judecătorului Curții de Apel Chișinău
Ciugureanu Mihail potrivit art.307 alin.(1), art.327 alin.(2) lit. b), b1) și c) Cod
penal. Pârâtul susține că pentru adoptarea acestei Hotărâri, au votat toți membrii
Consiliului retrași în procedura de deliberare în număr de 7 persoane, investind
astfel actul cu putere juridică în modul prevăzut de art.24 din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii.
În aceste condiții, Completul de contencios administrativ al Curții de Apel
Chișinău a stabilit, că la etapa deliberării, ședința Consiliului s-a desfășurat cu
prezența a 7 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii din totalul de 12
membri și de 9 membri consemnați la deschiderea ședinței, iar Hotărârea a fost
adoptată cu votul unanim al membrilor participanți, în număr de șapte persoane.
În conformitate cu art.15 din Legea nr.947-XIII din 19.07.1996 cu privire
la Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii ca organ
colegial își exercită atribuțiile în plen. Ședința Consiliului Superior al Magistraturii
este deliberativă dacă la ea participă cel puțin două treimi din membrii lui.
În temeiul art.3 din Legea menționată (în vigoare la data activității
administrative), Consiliul Superior al Magistraturii era constituit din 12 membri.
Prin urmare, orice ședință a Consiliului se considera deliberativă, dacă la lucrările
ei participă cel puțin 8 persoane din numărul total de membri.
Completul observă că instituirea unui cvorum minim necesar de membri
prezenți, reprezintă o garanție serioasă pentru considerarea valabilității întrunirii
organului colegial și corespunzător a posibilității autorității de a adopta Hotărâri la
adăpostul legalității. De altfel, menținerea acestui cvorum pe parcursul ședințelor
colegiale, permite autorității de a continua valid întrunirea și de a pronunța hotărâri
ce intră în sfera sa de competență.
Acest principiu al perpetuării caracterului deliberativ al ședinței Consiliului
Superior al Magistraturii pe tot parcursul exercițiului administrativ, este consacrat
și de prevederile art.18 din Legea nr.947-XIII din 19.07.1996, potrivit cărora, dacă,
în urma admiterii cererii de recuzare a mai multor membri ai Consiliului Superior
al Magistraturii, ședința nu este deliberativă, aceștia sunt substituiți de membrii
supleanți, prioritate având membrul care a acumulat un număr mai mare de voturi.
La caz însă se atestă, că la momentul deschiderii ședinței Consiliului
Superior al Magistraturii din 18.07.2017, convocați pentru examinarea sesizării
Procurorului General referitor la eliberarea acordului pentru pornirea urmării
penale și tragerea la răspundere penală a reclamantului, au fost prezenți 9 membri.
Unul din membrii Consiliului, în condițiile art.18 din Legea nr.947-XIII din
19.07.1996 s-a abținut de la examinare, iar Procurorul General, în condițiile art.23
din aceiași lege, nu a participat la deliberare, rezultând desfășurarea discuțiilor,
drept etapă indisolubilă a ședinței, în care se dezbat evaluările dar și se exprimă
votul pe subiectul examinat, în prezența a 7 membri, și astfel, în absența unui
cvorum de două treimi din membri, consacrat de art.15 din Legea nr.947-XIII din
19.07.1996.
Nu încape nici o îndoială, că actele administrative emise de un organ
colegial, precum Consiliul Superior al Magistraturii, care își organizează
activitatea decizională în plen (art.15 alin.(1) din Legea nr.947-XIII din
19.07.1996), nu puteau fi emise prin nesocotirea normelor ce dictează caracterul
deliberativ al ședinței (art.15 alin.(2) din Legea nr.947-XIII din 19.07.1996), or,
ignorarea prevederilor imperative cu privire la cvorum, angajează irecuperabil
nevaliditatea procesului de adoptare a hotărârilor, și implicit conduc la desființarea
actelor emise prin încălcarea legii.
Sintetizând aspectele relatate, Completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ, atestă că adoptarea Hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii nr.496/23 din 18 iulie 2017, referitor la eliberarea
acordului Procurorului General la pornirea urmăririi penale, percheziționarea,
aducerea silită, reținerea și arestarea ex-judecătorului Curții de Apel Chișinău
Ciugureanu Mihail potrivit art.307 alin.(1), art.327 alin.(2) lit.b), b1) și c) Cod
penal, s-a făcut prin ignorarea prevederilor art.15 din Legea nr.947-XIII din
19.07.1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, motiv pentru care
Hotărârea emisă urmează a fi anulată.
Aceste concluzii rezultă din prevederile Legii cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii, așa precum au fost analizate, fiind completate de
prevederile Codului Administrativ și alte acte legislative.
Constituția Republicii Moldova, prin art.53, fundamentează dreptul oricărei
persoane de a cere anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică,
dacă prin acest act se desconsideră legalitatea. Norma constituțională statuează că,
persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este
îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea
pagubei.
Asemenea, art.12 Cod Civil, în vigoare la data cererii, susținea ilegalitatea
actului, emis de o autoritate publică, ce încalcă drepturile și interesele civile
ocrotite de lege ale unei persoane fizice sau juridice, completând că în cazurile
recunoașterii de către instanța de judecată a actului, prevăzut la alin.(1), ca fiind
nul, dreptul încălcat este pasibil de restabilire sau apărare prin alte metode
prevăzute de cod și de alte legi. Similare reglementări, s-au păstrat și în actuala
redacție a art.17 Codul Civil (Legea 133 din 15.11.2018).
Codul administrativ completează această materie în detalii, statuând pe de o
parte, la art.21, respectul cuvenit dat de către autoritățile publice și instanțele de
judecată la conformitatea activității lor cu Legea, iar pe de altă parte, la
îndeplinirea criteriilor de legalitate necesare emiterii valabile ale actelor
administrative, consfințite de art.132 alin.(2), 133 și 134. Aceste prevederi implică
necesitatea menținerii pe parcursul examinării și emiterii actelor administrative de
către organul colegial a minimului necesar de prezență pentru calificarea
caracterului deliberativ al ședinței, or în conformitate cu art.136 alin.(3) Codul
Administrativ, cvorumul și majoritatea se calculează la fiecare procedură de vot
din cadrul ședinței organului colegial.
Deși, aceste reglementări ale Codului administrativ nu aveau ființă la data
adoptării Hotărârii contestate, Completul reține aceste prevederi în reconfirmarea
existenței aceluiași regim juridic potrivit Legii cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii, care cu suficientă precizie, indică la păstrarea caracterului deliberativ
al ședinței conform art.15, adică cvorumul, numărul necesar de voturi ce urmează a
fi întrunit în cadrul unei ședințe, obligatoriu deliberative, pentru adoptarea
Hotărârii în plen conform art.24 și la aplicarea acestor principii pentru fiecare
ședință potrivit subiectelor examinate pentru care se exercită votul.
Incidente cazului sunt și dispozițiile art. 53 alin.(1), (2) din Codul
administrativ, întrucât competența reprezintă totalitatea atribuțiilor acordate
autorităților publice sau persoanelor din cadrul acestora prin lege sau alte acte
normative. Competența se stabilește la momentul inițierii procedurii
administrative, iar art. 57 alin. (1) al aceluiași act normativ, stabilește că,
activitatea administrativă se realizează numai de autoritatea publică competentă și
în limitele competenței legale.
Completul de contencios administrativ nu poate accepta argumentul
pârâtului precum că valabilitatea hotărârii nu se pune la îndoială, întrucât pentru
adoptarea Hotărârii contestate au votat toți 7 membri participanți potrivit art.24 din
Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece exercitarea
votului, chiar și cu numărul valabil de votanți (7 din 12 membri), nu poate acoperi
caracterul nedeliberativ al ședinței, care în mod obligatoriu trebuia să constituie
minim 8 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, iar hotărârea să fie
adoptată cu votul a 7 membri cu prezența minimă a 8 membri.
De asemenea, Completul atestă că la referința inițială a pârâtei, au fost
anexate mai multe înscrisuri, inclusiv cererea Procurorului General înregistrată la
25.07.2014 privind eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale și tragerea la
răspundere penală a reclamantului în baza art.307 alin.(1) Cod Penal, Hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr.704/23 din 09.09.2014 prin care a fost
respinsă solicitarea, lipsind însăși sesizarea ce a constituit obiectul de examinare a
Hotărârii contestate în prezenta cauză (Volumul I, f.d.43-44, 71).
Prin notificarea Curții de Apel din 14.06.2019, pârâtei i-a fost prescrisă
prezentarea actelor preparatorii, care au stat la baza emiterii actului administrativ,
iar prin adresa înregistrată la 17.06.2019, Consiliul Superior al Magistraturii a
statuat că la materialele cauzei au fost anexate toate copiile actelor preparatorii
existente (Volumul II, f.d.71-74).
Pentru clarificarea și cercetarea completă a stărilor de fapt, în ședința din
23.11.2020 Completul a atenționat participanții la proces că la materialele
dosarului nu se regăsește sesizarea din anul 2017 a Procurorului General, Eduard
Harunjen, iar reprezentantul Consiliul Superior al Magistraturii a comunicat că nu
dispune de această sesizare. Pentru aceste motive, prin Încheiere protocolară a fost
acordat un termen suplimentar întru asigurarea tuturor actelor preparatorii aferente
activității administrative.
În cadrul ședinței din 30 noiembrie 2020, reprezentantul terțului a solicitat
încuviințarea la materialele cauzei a proiectului sesizării întocmit de către
Procuratura Generală, care a fost transmis într-un singur exemplar în adresa
Consiliului Superior al Magistraturii și deci se află în custodia pârâtei, scrisoarea
de însoțire din dosarul de control pe cauza penală de învinuire a lui Ciugureanu
Mihail și textul sesizării nesemnate. Reprezentantul Consiliului Superior al
Magistraturii a solicitat anexarea unei copii de pe sesizarea Procurorului General
din 27 iunie 2017. La fel, reprezentantul reclamantului a prezentat o copie de pe
sesizarea Procurorului General remisă în adresa ultimului de către Consiliul
Superior al Magistraturii la data de 28.07.2017 urmare a interpelării din
19.07.2017.
Conținutul sesizărilor prezentate au atestat discrepanțe evidente, solicitându-
se explicații din partea Consiliului Superior al Magistraturii, care nu a putut
argumenta existența lor.
Completul observă, că adresa din dosarul de control prezentat de Procuratura
Generală și textul sesizării nesemnate, nu se raportează la actele aferente Hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr.496/23 din 18 iulie 2017, or textul
proiectului se referă la pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a
reclamantului în baza art.307 alin.(1) din Codul Penal, pe când actul contestat
vizează sesizarea privind tragerea la răspundere penală potrivit art.307 alin.(1),
art.327 alin.(2) lit. b), b1) și c) Cod penal. De asemenea, chiar dacă scrisoarea
Procuraturii Anticorupție remisă Procuraturii Generale indică că proiectul de
sesizare este pe 4 file, textul prezentat însumează 3 file, iar copiile sesizării depuse
de către reclamant și pârât se includ pe 6 file.
Cât privește sesizările prezentate de către reclamant și pârâtă, Completul
reține că partea motivatoare a textelor sunt identice, însă pe exemplarul prezentat
de reclamant, spre deosebire de cel anexat de Consiliul Superior al Magistraturii,
solicitarea Procurorului General, Eduard Harunjen, se referă doar la solicitarea
acordului Consiliului Superior al Magistraturii în vederea percheziționării, aducerii
silite, reținerii, arestării și tragerii la răspundere penală a judecătorului Curții de
Apel Chișinău, Mihail Ciugureanu în temeiul bănuielii rezonabile privind
comiterea de către acesta a infracțiunilor prevăzute de art.307 alin.(1), art.327
alin.(2) lit. b), b1) și c) Cod penal, pe când în celălalt, inclusiv, pornirea urmăririi
penale.
Totodată, potrivit notei informative a Inspecției Judiciare din 30 iunie 2017,
rezultă că subiectul verificării pentru examinare în Plenul Consiliului l-a constituit
sesizarea Procurorului General la eliberarea acordului la pornirea urmăririi penale
și tragerea la răspundere penală a ex-judecătorului, Curții de Apel Chișinău,
Ciugureanu Mihail pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.307 alin.(1) și
art.327 alin.(2) lit. b), b1) și c) Cod Penal. În cuprinsul notei, inspectorul –judecător
al Inspecției Judiciare, susține că autorul sesizării în baza bănuielii rezonabile de
comitere a infracțiunilor imputate, a solicitat acordul Consiliului Superior al
Magistraturii ”în vederea percheziționării, aducerii silite, reținerii, arestării și
tragerii la răspundere penală a judecătorului vizat”, nu și pornirea urmării penale,
pe când în preambul și dispoziția verificării, inclusiv pornirea urmăririi penale.
Reieșind din aceste împrejurări reiese că deși prin sesizarea deținută în copie
de către reclamant, Procurorul General a solicitat acordul în vederea
percheziționării, aducerii silite, reținerii, arestării și tragerii la răspundere penală a
judecătorului Curții de Apel Chișinău, Mihail Ciugureanu în temeiul bănuielii
rezonabile privind comiterea de către acesta a infracțiunilor prevăzute de art.307
alin.(1), art.327 alin.(2) lit. b), b1) și c) Cod penal, Consiliul Superior al
Magistraturii a eliberat acordul la pornirea urmăririi penale, percheziționarea,
aducerea silită, reținerea și arestarea ex-judecătorului Curții de Apel Chișinău
Ciugureanu Mihail potrivit art.307 alin.(1), art.327 alin.(2) lit. b), b1) și c) Cod
penal.
Conform art.19 alin.(4) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la
statutul judecătorului, în vigoare la data emiterii actului administrativ, urmărirea
penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General
sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului
emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în
condițiile Codului de procedură penală. Similar, art.19 alin.(5) din Legea nr.544-
XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în vigoare la data emiterii
actului administrativ, stabilește același regim juridic pentru reținere, aducere silită,
arest, percheziție doar cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii.
În sensul normei precizate, pornirea urmării penale împotriva judecătorului
nu poate fi exercitată de către Procurorul General fără acordul Consiliului Superior
al Magistraturii, care este chemat să examineze sesizarea de pornire a urmării
penale în sensul formulat de Procurorul General și nicidecum să substituie
subiectul abilitat cu dreptul de a cerere acordul. Cu alte cuvinte, Consiliul Superior
al Magistraturii nu poate da acordul la pornirea urmării penale a judecătorului,
dacă Procurorul General nu l-a solicitat.
Cu termeni similari, art.23 din Legea 947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii susține că pornirea urmăririi penale, reținerea,
aducerea silită, arestul sau percheziția judecătorului se examinează de către
Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Procurorului General, sau
adjuncții săi în cazurile prevăzute, ceea ce denotă că lipsa unei asemenea solicitări
nu poate acoperi dreptul Consiliului Superior al Magistraturii de a dispune acordul
la pornirea urmăririi penale în absența unei sesizări exprese.
Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ, atestă că adoptarea Hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr.496/23 din 18 iulie 2017, referitor la eliberarea acordului
Procurorului General la pornirea urmăririi penale, percheziționarea, aducerea silită,
reținerea și arestarea ex-judecătorului Curții de Apel Chișinău Ciugureanu Mihail
potrivit art.307 alin.(1), art.327 alin.(2) lit. b), b1) și c) Cod penal, s-a făcut fără
respectarea prevederilor art.23 din Legea nr.947-XIII din 19.07.1996 cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii și art.19 din Legea nr.544-XIII din 20 iulie
1995 cu privire la statutul judecătorului, motiv pentru care Hotărârea emisă nu
rezistă testului de legalitate și urmează a fi anulată.
Nu în ultimul rând, din materialul probator reiese că anterior la 25.07.2014,
pe aceleași fapte, Procurorul General, Corneliu Gurin a solicitat Consiliului
Superior al Magistraturii acordul în vederea pornirii urmăririi penale a
reclamantului în baza art.307 alin.(1) din Codul penal. Această propunere a fost
supusă verificării de către Inspecția Judiciară, iar prin Hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr.704/23 din 09 septembrie 2014, sesizarea Procurorului
General privind eliberarea acordului a fost respinsă.
Astfel, Completul reține că principiul securității raporturilor juridice garantat
de art.6 din Convenția Europeană pentru Drepturilor Omului presupune că
autoritățile publice în activitatea lor administrativă trebuie să acționeze într-o
manieră ce nu afectează situațiile juridice definitive. În jurisprudența Curții
Europene pentru Drepturile Omului s-a consacrat că principiul securității
raporturilor juridice decurge implicit din Convenția Europeană pentru Drepturile
Omului și a Libertăților Fundamentale și constituie unul dintre principiile statului
de drept. Curtea Europeană a statuat că, odată ce statul adoptă o soluție, aceasta
trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe
cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept
vizate de către măsurile de aplicare a acestor soluții. Altfel spus, respectarea actelor
emise reprezintă o obligație fundamentală într-un stat de drept, iar orice acțiune a
autorităților publice trebuie să fie subsumată acestui obiectiv.
Reglementări similare sunt prescrise actual și de Codul Administrativ, care
pe de o parte, prin art.30 reține că autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri
care să afecteze situațiile juridice definitive sau drepturile dobândite, decât în
situații în care, în condițiile stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru
interesul public, iar, pe de altă parte, prin art.140 că un act administrativ individual
obține puterea lucrului decis atunci când nu mai poate fi contestat nici pe cale
prealabilă, nici prin acțiune în instanța de judecată competentă.
Corespunzător, în situația în care anterior Consiliul a examinat pe aceleași
circumstanțe o altă sesizare a Procurorului General și a constatat că nu sunt
temeiuri pentru a admite demersul de atragere la răspundere penală a judecătorului
M. Ciugureanu în baza art.307 alin.(1) Cod penal, aceste aprecieri conferă
securitate cu titlu de putere a lucrului decis, cel puțin pe împrejurările însușite cu
ocazia examinării acestor fapte.
Având în vedere constatarea încălcărilor prevederilor imperative, inclusiv
ale Legii nr.947-XIII din 19.07.1996 cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii și Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul
judecătorului, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.496/23 din 18
iulie 2017, referitor la eliberarea acordului Procurorului General la pornirea
urmăririi penale, percheziționarea, aducerea silită, reținerea și arestarea ex-
judecătorului Curții de Apel Chișinău Ciugureanu Mihail potrivit art.307 alin.(1),
art.327 alin.(2) lit. b), b1) și c) Cod penal, nu poate fi menținută, urmând a fi
anulată în totalitate.
Față de cele ce preced, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții de Apel Chișinău conchide temeinicia acțiunii reclamantului
Ciugureanu Mihail, cerințele urmând a fi admise, iar hotărârea Consiliului Superior
al Magistraturii nr.496/23 din 18 iulie 2017, anulată ca fiind emisă contrar Legii.
În conformitate cu prevederile art. 224 alin. (1) lit. a) din Codul
administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
de Apel Chișinău,

HOTĂRĂȘTE:

Se admite cererea de chemare în judecată depusă de Ciugureanu Mihail către


Consiliul Superior al Magistraturii, persoană terță Procuratura Generală a
Republicii Moldova, privind anularea actului administrativ.
Se anulează Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
nr.496/23 din 18 iulie 2017, referitor la sesizarea Procurorului General, Eduard
Harunjen, referitor la eliberarea acordului pentru pornirea urmării penale,
efectuarea unor acțiuni de urmărire penală și tragerea la răspundere penală a unui
judecător, prin care sesizarea Procurorului General, Eduard Harunjen a fost admisă
și s-a dat acordul Procurorului General la pornirea urmăririi penale,
percheziționarea, aducerea silită, reținerea și arestarea ex-judecătorului Curții de
Apel Chișinău Ciugureanu Mihail potrivit art. 307 alin. (1), art. 327 alin. (2) lit. b),
b1) și c) Cod penal.
Hotărârea poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție în termen
de 30 de zile de la notificare, prin intermediul Curții de Apel Chișinău.

Președintele ședinței, judecătorul Vladislav Clima


Judecătorii Grigore Dașchevici
Maria Guzun