ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia Penală

Decizia nr. 260/2021

Şedinţa publică din data de 25 martie 2021

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 55/F din 5 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în
Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1 - 3 din Tratatul de
extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-au constatat întrunite condiţiile
extrădării privind cetăţeanul britanic şi neozeelandez A.

În baza art. 52 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea de extrădare formulată de
Statele Unite ale Americii.

S-a dispus extrădarea şi predarea către autorităţile competente din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădabile A.,
în vederea cercetării penale în baza Rechizitoriul suplimentar înlocuitor în Dosarul nr. x:x-Cr-78, înregistrat la data de 4
noiembrie 2020 la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Texas, şi faţă de care a fost
emis, de către un judecător al aceleiaşi instanţe, mandatul de arestare din 4 noiembrie 2020, în dosarul anterior
menţionat, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea persoanei extrădabile A. de
amânare a predării.

A fost menţinută măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile în vederea extrădării, până la predarea acesteia.

S-a constatat că persoana extrădabilă a fost reţinută, arestată provizoriu în caz de urgenţă şi arestată provizoriu, în
vederea extrădării, începând cu data de 19 noiembrie 2020, la zi.

S-a dispus remiterea către autorităţile competente ale statului solicitant, odată cu predarea persoanei extrădabile, a
bunurilor (inclusiv a sumelor de bani) şi a obiectelor ridicate de la persoana extrădabilă A. la data de 18 noiembrie 2020.

În baza art. 13 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr.
111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la această hotărâre.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea formulată la data de 16 octombrie 2020,
Departamentul de Justiţie al Statelor Unite ale Americii a solicitat, în baza art. 12 din Tratatul bilateral de extrădare,
ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, arestarea provizorie de urgenţă, în aşteptarea cererii de extrădare şi a
documentelor aferente, cu privire la cetăţeanul britanic şi neozeelandez A.

Totodată, a constatat că, persoana căutată A. a fost depistat de către lucrători de poliţie din cadrul Inspectoratului
General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog, la data de 18
noiembrie 2020, iar cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, au fost găsite mai multe bunuri menţionate în procesul-
verbal de efectuare a percheziţiei, acestea fiind ridicate în vederea continuării cercetărilor.

Prin ordonanţa nr. 120 din 19 noiembrie 2020, emisă în Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Bucureşti s-a dispus reţinerea persoanei extrădabile A. pe o durată de 24 ore, începând cu data de 19 noiembrie 2020,
ora 02:50, până la data de 20 noiembrie 2020, ora 02:50.

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2020
(definitivă prin Decizia nr. 798 din 27 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), a fost admisă propunerea
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei
extrădabile A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19 noiembrie 2020, până la data de 18 decembrie
2020, inclusiv.

Prin Încheierile din 15 decembrie 2020, 12 ianuarie 2021, 15 ianuarie 2021, respectiv 4 februarie 2021, pronunţate de
Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus, succesiv, pe o durată de câte 30 de zile, menţinerea măsurii
arestării provizorii, în vederea extrădării.

1/7 Detalii jurisprudență

 Curtea a mai reţinut că persoana extrădabilă a fost prezentă, personal sau prin videoconferinţă în faţa instanţei şi
asistată de apărător ales, avocat B., sau de avocat substituent, traducerea fiind asigurată de către doamna C., interpret
autorizat de limba engleză.

Persoana extrădabilă a optat pentru continuarea procedurii, în caz de opunere la extrădare, potrivit art. 46 alin. (3) din
Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată a constatat că, prezenta cerere de extrădare a fost comunicată în copie, atât în limba română, cât şi în limba
engleză, avocatului ales al persoanei extrădabile, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din 15 ianuarie 2021, fiind
acordat termen pentru a se putea formula opoziţie scrisă şi pentru a se analiza de apărare dacă sunt îndeplinite
condiţiile cu privire la extrădare, conform art. 37 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Persoana extrădabilă a prezentat, în scris, opoziţia motivată la cererea de extrădare care a fost înregistrată la dosar la
data de 22 ianuarie 2021 .

Instanţa de fond a administrat proba cu înscrisuri, fiind încuviinţată, în parte, cererea de probe formulată de persoana
extrădabilă (înscrisuri medicale şi adresa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a
comunicat că persoana extrădabilă nu este cercetată penal pe teritoriul României).

Persoana extrădabilă a fost audiată în şedinţa publică din 4 februarie 2021.

Prin Ordonanţa nr. 3610/II-5/2020 din 5 februarie 2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat
cererea de extrădare şi documentele aferente, astfel cum au fost transmise, pe cale diplomatică, Ministerului Justiţiei din
România.

Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat că faţă de cetăţeanul britanic şi neozeelandez A., sunt
întrunite condiţiile extrădării.

Astfel, s-a reţinut că persoana la care se referă cererea este supusă extrădării din România, conform art. 18 din Lege şi
art. 1 din Tratat, în condiţiile în care, la momentul depistării, se afla pe teritoriul statului român, iar, în statul solicitant,
este trimisă în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni care dau loc la extrădare, potrivit art. 2 alin. (1), (2) din Tratat,
îndeplinind condiţiile referitoare la natura şi gravitatea pedepselor aplicabile (privative de libertate, cu o durată mai mare
de 1 an) şi, respectiv, la incidenţa extrădării şi pentru tentativa, asocierea sau participarea la săvârşirea acelor
infracţiuni.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că persoana extrădabilă A. a fost acuzată prin rechizitoriul suplimentar înlocuitor
înregistrat sub nr. x, la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Texas, pentru
următoarele infracţiuni:

- conspiraţie să se asocieze unei organizaţii în cadrul căreia să efectueze şi să participe în mod direct sau indirect la
administrarea organizaţiei prin activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. (Codul Statelor Unite) -
art. 1962 (c), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1962(d), cu pedeapsă
maximă de închisoare pe viaţă;

- conspiraţie să importe şi să exporte cocaină şi să producă şi să distribuie cinci kilograme sau mai mult de cocaină cu
intenţia, cu bună ştiinţă şi cu credinţa că această cocaină va fi importată în mod ilegal în Statele Unite, cu încălcarea
prevederilor din Titlul 21 C.S.U. - Secţiunile 959 şi 963, cu pedeapsă maximă de închisoare pe viaţă;

- conspiraţie la spălarea de bani, respectiv să transporte, să transmită şi să transfere, tentativa să transporte, să

transmită şi să transfere un instrument monetar sau fonduri dintr-un loc în afara Statelor Unite către un loc sau printr-un
loc aflat în Statele Unite, cu intenţia de a promova executarea unor activităţi ilegale, cu încălcarea prevederilor din Titlul
18 C.S.U. - Secţiunea 1956(a)(2)(A), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea
1956(h), cu pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare.

De asemenea, s-a constatat că, în legătură cu aceste infracţiuni, un judecător al Tribunalului Districtual al Statelor Unite
pentru Districtul de Est al statului Texas a emis, la data de 4 noiembrie 2020, în Dosarul nr. x:x-Cr-78 (1), un mandat de
arestare, cu privire la persoana extrădabilă, în vederea aducerii acesteia în faţa unui magistrat judecător al Statelor
Unite.

În fapt, s-a reţinut că, A. este finanţatorul unei organizaţii internaţionale de trafic ilegal de droguri şi asociat al clubului D.,
Noua Zeelandă. A. este implicat în contrabanda internaţională cu cantităţi mari de cocaină din Peru în Statele Unite şi

2/7 Detalii jurisprudență

 apoi în România şi Noua Zeelandă împreună cu co-conspiratorii E. şi F., un membru de rang înalt al clubului D. din
Noua Zeelandă. A., împreună cu Cui şi F., facilitează traficul de narcotice ca să asigure distribuirea ulterioară în Noua
Zeelandă de către clubul D. Administraţia Antidrog din SUA şi Poliţia Naţională Română au obţinut dovezi ale
infracţiunilor comise de A., pe baza printre altele, a convorbirilor înregistrate, a supravegherii audio/video şi a
monitorizări telefonice.

La data de 31 mai 2020, Cui a contactat un agent sub acoperire ca să negocieze livrarea de cocaină în Noua Zeelandă.
Cui l-a informat pe agentul sub acoperire că "fratele" şi "mâna lui dreaptă", o persoană identificată ulterior drept F., va
contacta agentul sub acoperire pentru a facilita livrările. Cui şi F., acţionând în numele lui Cui, au fost de acord să aibă o
întâlnire faţă în faţă în România cu agentul sub acoperire pentru a discuta detaliile doar după ce Cui şi F. au depus un
avans printr-un transfer bancar într-un cont din Statele Unite pentru suma de 50.000.00 NZD. F. a cerut de asemenea ca
şi "finanţatorul" său, A. să fie prezent la întâlnirea din România.

La data de 21 iulie 2020, agentul sub acoperire s-a întâlnit în Bucureşti, România cu F. şi A. ca să finalizeze planurile
pentru livrarea de 400 de kilograme de cocaină către Noua Zeelandă şi plăţile pentru cocaină. A doua zi, F. l-a contactat
pe agentul sub acoperire şi i-a cerut agentului sub acoperire să-i facă lui (F.) "o favoare" să ajute pe "fratele" lui,
vicepreşedintele clubului român D., identificat ulterior drept G. G. a cerut ca agentul sub acoperire să ofere organizaţiei
sale din România mai multă cocaină şi să comită până la trei (3) asasinări ale membrilor unei bande rivale de
motociclişti din România, cu care D. concurează pentru întâietate în afacerea cu droguri ilegale din România. Agentul
sub acoperire a fost de acord să comită asasinarea(ările) în schimbul sumei de 20.000.00 USD pentru fiecare, cu un
avans de 10.000 USD şi suma de 10.000.00 USD la final. F. şi G. au fost de acord cu aceste condiţii iar F. şi A. au fost
de acord să plătească avansul de 10.000,00 USD pentru prima asasinare, în numele clubului D. român şi a lui G. În
plus, pentru îndeplinirea acestui acord, G. a furnizat 100 de grame de cocaină şi o armă de foc cu un număr de serie
şters unui ofiţer sub acoperire din cadrul Poliţiei Naţionale Române, cât şi informaţii personale cu privire la doi membri ai
bandei rivale de motociclişti care urmau să fie ucişi, şi a efectuat plata în valoare de 150.000, 00 USD în contul agentului
sub acoperire de la banca Bank of America pentru cocaina suplimentară.

În luna august 2020, Cui, F. şi A. au depus în contul Bank of America al agentului sub acoperire suma totală de
629.182,00 USD prin intermediul a trei transferuri bancare printr-un broker financiar din China, pentru plata celor 400 de
kilograme de cocaină şi a sumei de 10.000,00 USD ca avans pentru prima asasinare. În luna septembrie 2020, agentul
sub acoperire a descoperit că lipseau 20.00,00 USD şi l-a contactat pe Cui şi F., care l-a contactat pe A., care a corectat
deficitul. Mai târziu în septembrie, agentul sub acoperire i-a informat pe Cui, F. şi A. că depozitul anterior pentru suma
de 629.182,00 USD a fost îngheţat, ceea ce a necesitat o întâlnire prestabilită în România în cazul în care ar exista o
problemă cu plăţile financiare sau distribuirea cocainei. Agentul sub acoperire, F., A. şi G. urmează să se întâlnească pe
data de 18 noiembrie 2020 în România.

Având în vedere faptele anterior descrise, instanţa de fond a constatat că este îndeplinită cerinţa dublei incriminări,
prevăzută de art. 24 din Lege, întrucât sunt prevăzute şi de legea penală română, ca infracţiuni de trafic de droguri de
mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de
art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, finanţarea traficului de droguri de mare risc, prevăzută de art. 9 din Legea
nr. 143/2000, grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art.
29 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 şi infracţiunea de încercare de a determina săvârşirea unei infracţiuni, prevăzută
de art. 370 C. pen. şi dau loc la extrădare, potrivit art. 2 alin. (3) lit. a) din Tratat, independent de încadrarea juridică şi
terminologia folosită.

De asemenea, din informaţiile furnizate în documentele aferente cererii de extrădare, Curtea a constatat că nu a
intervenit prescripţia răspunderii penale.

În continuare, Curtea a constatat că persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, conform art. 19 alin. (1) din
Legea nr. 302/2004, republicată, iar potrivit art. 3 din Tratat, extrădarea între cele două state semnatare nu poate fi
refuzată pe baza cetăţeniei persoanei căutate.

Totodată, s-a apreciat că, în cauză, nu există motive obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării şi nici vreo cauză de
amânare a predării.

În ceea ce priveşte primul motiv de opoziţie referitor la nerespectarea dreptului la un proces echitabil, Curtea a arătat că
persoana extrădabilă nu se află într-o astfel de situaţie, extrădarea şi predarea fiind solicitate tocmai în vederea aducerii
acesteia în faţa unei instanţe independente şi imparţiale şi a participării sale la procesul în care se va decide asupra
temeiniciei acuzaţiilor formulate, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale prevăzute în legislaţia statului

3/7 Detalii jurisprudență

 solicitant, neexistând niciun motiv de a crede că acestea nu îi vor fi asigurate sau că echitatea procedurii, în ansamblul
său, va avea de suferit, în condiţiile în care, chiar în preambulul Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite
ale Americii, se prevede expressis verbis că acest instrument de cooperare judiciară se grefează pe "necesitatea
respectării drepturilor omului şi a supremaţiei legii".

Sub acest aspect, s-a menţionat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, o decizie de extrădare
poate ridica numai în mod excepţional o problemă în temeiul art. 6 din Convenţie, în cazul în care persoana vizată ar
risca să sufere în statul solicitant o "denegare flagrantă de justiţie", acest principiu fiind enunţat pentru prima dată în
cauza Soering împotriva Regatului Unit şi confirmat ulterior în alte cauze (Mamatkulov şi Askarov împotriva Turciei, Al-
Saadoon şi Mufdhi împotriva Regatului Unit, Ahorugeze împotriva Suediei, Othman (Abu Qatada) împotriva Regatului
Unit), cu arătarea, însă, a faptului că o astfel de denegare depăşeşte limitele unor simple nereguli, iar încălcarea
principiului echităţii procesului trebuie să fie atât de gravă încât să determine anularea sau distrugerea esenţei înseşi a
dreptului protejat, situaţie care, în speţă, nu poate fi în mod obiectiv prefigurată, în condiţiile absenţei oricăror motive
pertinente şi serioase de natură a conduce la reţinerea existenţei reale a unui astfel de risc pentru persoana extrădabilă.

S-a subliniat că modalitatea de efectuare, inclusiv sub aspect procedural, a urmăririi penale care a condus la acuzarea
persoanei extrădabile în statul solicitant, printr-un rechizitoriu nu poate fi cenzurată de Curte, întrucât instanţa română nu
este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi şi oportunităţii extrădării, o astfel de cenzură neputând fi
exercitată de către această instanţă nici cu privire la procedura de emitere a mandatului de arestare de către judecătorul
american, care este supusă dispoziţiilor din legea internă a statului solicitant.

În ceea ce priveşte susţinerile apărării în sensul că extrădarea în Statele Unite ale Americii ar expune persoana
extrădabilă unui tratament incompatibil cu art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la Cauza
Trabelsi împotriva Belgiei, Curtea a constatat că situaţia din speţă diferă faţă de cea din cauza Trabelsi contra Belgiei, în
care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat măsuri provizorii, statul belgian fiind obligat să suspende
judecarea cererii de extrădare.

Totodată, s-a arătat că nu poate fi reţinut nici cel de al doilea motiv de opoziţie, respectiv există motive serioase să se
creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de [...] apartenenţă la un
anumit grup social, întrucât acuzaţiile reţinute în sarcina persoanei extrădabile şi faptele concrete prezentate în
rechizitoriu nu indică deţinerea de către aceasta a calităţii de membru al clubului D. (din Statele Unite ale Americii sau
din altă ţară), ci doar de asociat al clubului D., Noua Zeelandă, neexistând la dosar probe care să ateste existenţa unor
motive serioase să se creadă că extrădarea ar fi solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii sale pe motiv de apartenenţă
la acest grup social.

De asemenea, Curtea a constatat că, persoana extrădabilă nu suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea
imediată.

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din
Statele Unite ale Americii şi, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus extrădarea şi
predarea către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădabile A., în vederea cercetării penale
în baza rechizitoriului suplimentar înlocuitor emis în Dosarul nr. x:x-Cr-78, înregistrat la data de 04 noiembrie 2020 la
Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Texas.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat contestaţie persoana extrădabilă A., criticând-o sub aspectul
nelegalităţii şi netemeiniciei.

Astfel, contestatorul, reiterând susţinerile formulate în faţa instanţei de fond, a solicitat, în esenţă, respingerea cererii
având în vedere motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 302/2004,
şi, în subsidiar, amânarea extrădării din motive medicale.

Examinând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., sub toate
aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. ca fiind nefondată,
pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Prioritar analizei motivelor de legalitate şi temeinicie invocate, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt aplicabile
dispoziţiile Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie
2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 387 din 21 mai 2008.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 republicată, dispoziţiile cuprinse în Legea

4/7 Detalii jurisprudență

 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile
judiciare române, iar prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd expressis verbis că "prezenta lege se
aplică în baza şi pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în
instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, pe care le completează în situaţiile nereglementate".

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că, în situaţia în care, prin legea de cooperare judiciară
internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se
îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru a
se dispune extrădarea numitului A. către autorităţile americane.

Astfel, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, din documentele furnizate de statul solicitant, rezultă că
persoana extrădabilă A. este urmărită internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data
de 4 noiembrie 2020, în Dosarul nr. x:x-Cr-78, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al
Statului Texas.

Persoana extrădabilă este acuzată, prin Rechizitoriul suplimentar înlocuitor în dosarul anterior menţionat pentru
infracţiunile de: conspiraţie să se asocieze unei organizaţii în cadrul căreia să efectueze şi să participe în mod direct sau
indirect la administrarea organizaţiei prin activităţi de racket, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. (Codul
Statelor Unite) - art. 1962 (c), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1962(d),
cu pedeapsă maximă de închisoare pe viaţă; conspiraţie să importe şi să exporte cocaină şi să producă şi să distribuie
cinci kilograme sau mai mult de cocaină cu intenţia, cu bună ştiinţă şi cu credinţa că această cocaină va fi importată în
mod ilegal în Statele Unite, cu încălcarea prevederilor din Titlul 21 C.S.U. -Secţiunile 959 şi 963, cu pedeapsă maximă
de închisoare pe viaţă; conspiraţie la spălarea de bani, respectiv să transporte, să transmită şi să transfere, tentativa să
transporte, să transmită şi să transfere un instrument monetar sau fonduri dintr-un loc în afara Statelor Unite către un loc
sau printr-un loc aflat în Statele Unite, cu intenţia de a promova executarea unor activităţi ilegale, cu încălcarea
prevederilor din Titlul 18 C.S.U. - Secţiunea 1956(a)(2)(A), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul
Statelor Unite, Secţiunea 1956(h), cu pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare.

Înalta Curte constată că faptele pentru care este solicitată extrădarea sus-numitului au corespondent în legislaţia penală
română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, trafic internaţional de
droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, finanţarea traficului de droguri de mare
risc, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000, grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.,
spălare a banilor, prevăzută de art. 29 lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului şi infracţiunea de
încercare de a determina săvârşirea unei infracţiuni, prevăzută de art. 370 C. pen.

Deopotrivă, se constată că sunt îndeplinite şi condiţiile privind gravitatea pedepsei prevăzute atât de legea statului
solicitant, cât şi de legea statului solicitat.

De asemenea, cererea de extrădare a fost formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant şi este
însoţită de documentele justificative, aşa cum o cer dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deşi cetăţeanul britanic şi neozeelandez a formulat opoziţie la extrădare, Înalta Curte apreciază că argumentele sale nu
se încadrează în dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora "opoziţia nu poate fi întemeiată
decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare",
ci, dimpotrivă, observă că acesta nu a contestat niciun moment identitatea, nici cu ocazia identificării, nici în declaraţia
dată în faţa reprezentantului Ministerului Public şi nici în declaraţia dată în faţa primei instanţe cu ocazia examinării
propunerii de arestare provizorie în vederea extrădării.

Totodată, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte apreciază că actele şi lucrările dosarului nu evidenţiază existenţa
vreunui motiv obligatoriu de refuz al extrădării, motive prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din
Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, în ceea ce priveşte primul motiv de refuz al extrădării referitor la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 21 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată (nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenţiei
europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale), Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului,
arată că persoana extrădabilă nu se află într-o asemenea situaţie, extrădarea şi predarea acesteia fiind solicitate tocmai

5/7 Detalii jurisprudență

 în vederea prezentării în faţa unei instanţe independente şi imparţiale şi a participării la procesul în care se va statua
asupra temeiniciei acuzaţiilor formulate împotriva sa.

Nu există niciun motiv care să susţină concluzia că persoanei extrădabile nu îi vor fi respectate drepturile sau că
echitatea procedurii va avea de suferit, autorităţile judiciare americane oferind, în cuprinsul cererii de extrădare,
suficiente garanţii privind dreptul persoanei solicitate la un proces echitabil.

În plus, Înalta Curte subliniază că aspectele vizând temeinicia acuzaţiei formulate nu pot face obiectul acestei proceduri,
care se limitează la analiza condiţiilor prevăzute expres în Legea nr. 302/2004, republicată şi Tratatul de extrădare dintre
România şi Statele Unite.

Referitor la cel de-al doilea motiv de refuz reglementat de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată
(există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe
motiv de (...) apartenenţă la un anumit grup social), Înalta Curte constată că afirmaţiile apărării nu sunt susţinute de
elemente obiective care să confirme că, în privinţa persoanei extrădabile, există motive serioase să se creadă că
extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motiv de apartenenţă la un anumit grup social, sau că, prin
extrădare, situaţia sa riscă să se agraveze din motivul anterior enunţat.

Astfel, din documentaţia transmisă de autorităţile judiciare americane, rezultă că persoana extrădabilă nu deţine
calitatea de membru al clubului D. din Statele Unite ale Americii sau din altă ţară, acesta fiind doar asociat al clubului D.,
Noua Zeelandă, neexistând probe care să ateste existenţa unor motive serioase să se creadă că extrădarea ar fi
solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motiv de apartenenţă la acest grup social.

În plus, Înalta Curte reţine că, prin sintagma "motive serioase" trebuie să se înţeleagă nu doar simpla existenţă a unei
stări de spirit a celui în cauză, ci o situaţie obiectivă pe care se bazează aceasta. Aşadar, declaraţia persoanei
extrădabile nu poate fi analizată în abstract, ci raportat la condiţiile existente în Statele Unite ale Americii, astfel încât,
temerea contestatorului exprimată în propria declaraţie poate fi considerată un "motiv serios" doar dacă s-ar putea
stabili, într-o măsură rezonabilă, că extrădarea sa este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pe motiv de
apartenenţă la un anumit grup social, ceea ce nu este cazul în speţă.

Astfel, atât timp cât la data comiterii infracţiunilor, persoana extrădabilă nu era membru al vreunui grup social interzis, iar
în acuzaţiile aduse nu se reţine ca element circumstanţial această împrejurare şi nici că ar fi făcut parte dintr-o astfel de
organizaţie, afirmaţiile apărării sub acest aspect nu pot fi valorificate în sensul solicitat.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte subliniază că, deşi ca urmare a extrădării, împotriva persoanei extrădabile se va derula o
procedură penală, aceasta nu echivalează cu existenţa unui risc că va fi supusă la tratamente inumane sau degradante,
aşa cum nici o eventuală condamnare nu poate fi asimilată unui act de tortură sau vreunui tratament inuman sau
degradant, atât timp cât sancţionarea faptei penale este prevăzută de legislaţia americană.

Analizând, în continuare, motivul de amânare a predării invocat de contestator, Înalta Curte arată că, deşi persoana
extrădabilă suferă de unele afecţiuni medicale, gravitatea acestora nu apare ca fiind una deosebită, intervenţia
chirurgicală la genunchi nereprezentând o urgenţă medicală.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat întrunite
condiţiile extrădării privind persoana extrădabilă A. şi a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din
Statele Unite ale Americii, dispunând predarea acestuia către autorităţile menţionate, cu respectarea regulii specialităţii.

În consecinţă, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia
declarată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 55/F din 5 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti,
secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru
contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina
statului, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

6/7 Detalii jurisprudență

 DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 55/F din 5
martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea
apărătorului ales, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2021.

Procesat de GGC - LM

7/7 Detalii jurisprudență