ICCJ. Decizia nr. 3157/2014. Penal. Mandat european de arestare.

Contestaţie(NCPP)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3157/2014

Dosar nr. 1726/59/2014

Şedinţa publică din 17 decembrie 2014

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 222/PI din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza
art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, a fost
admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Dusseldolf Germania, pe
numele persoanei solicitate H.M. şi, de asemenea, predarea acestuia către organele judiciare din Germania.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Germania şi nu a
renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate
H.M., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12 decembrie 2014, până la data de 10 ianuarie
2015, inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş a sumei de 200 RON, onorariu
avocat din oficiu şi a onorariului de interpret în cuantum de 60 RON către interpret F.N.L.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas
în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea formulată de autorităţile judiciare din
Germania, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a solicitat punerea în
executare a mandatului european de arestare, emis pe numele persoanei solicitate H.M., de către
Procuratura Dusseldolf - Germania.

Din cuprinsul actelor şi lucrărilor dosarului, judecătorul fondului a reţinut următoarea stare de fapt:

La baza emiterii mandatului european de arestare stă sentinţa aplicată de Tribunalul de Primă Instanţă şi

1/6
ICCJ. Decizia nr. 3157/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)

Judeţean Dusseldorf, prin care s-a stabilit o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni minus 68 zile arest preventiv.

Faptele pentru care a fost emis mandatul constau în aceea că, în data de 04 iulie 2014, condamnatul avea în
locuinţa sa din Worringer Platz 18 din Dusseldorf 120 grame de cocaină brută, cu un conţinut de substanţă
activă de 67 grame hidroclorid de cocaină, precum şi de 20,4 grame heroină brută, cu un conţinut de
substanţă activă de 2.39 grame hirdoclorid de heroină şi o punguţă cu 6 bucăţi de amfetamina sub formă
de pastile, având o greutate totală de 3,5 grame. Condamnatul avea substanţele halucinogene în locuinţa sa
pentru a le vinde în scopul obţinerii de profituri. Încadrarea penală a faptelor reţinute este cea de
comercializare ilegală cu substanţe halucinogene în cantităţi semnificate, prevăzută de parag. 1 în legătură
cu anexa I, III, 29 a parag. 1, nr. 2, 33 din Legea substanţelor halucinogene, parag. 73 şi urm. din C. pen.

În şedinţa publică din 12 decembrie 2014, persoanei solicitate i s-a adus la cunoştinţă conţinutul
mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa judecătorului s-a reţinut că persoana
solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania şi că nu renunţă la
beneficiul regulii specialităţii.

Analizând sesizarea formulată şi actele depuse, instanţa de fond a constatat că sunt respectate dispoziţiile
art. 86 din Legea nr. 302/2004 referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare; art. 96
alin. (1) pct. 5 din aceeaşi lege, cu privire la infracţiunea de trafic ilicit de droguri şi faptul că pedeapsa
prevăzută pentru această infracţiune de legea statului emitent este mai mare de 3 ani: nu au fost formulate
obiecţii privind identitatea, persoana solicitată recunoscând că este cea menţionată în mandat: nu este
incident niciunul dintre motivele de refuz obligatoriu prevăzute de art. 98 alin. (1) din aceeaşi lege, iar
termenul de prescripţie a executării pedepsei nu este împlinit.

Totodată, s-a ţinut seama de faptul că mandatul european de arestare se soluţionează şi se execută în regim
de urgenţă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că audierea persoanei
solicitate, când nu consimte la predare, este limitată la două aspecte, respectiv motivele obligatorii sau
opţionale de neexecutare şi eventualele obiecţii privind identitatea, astfel cum prevede art. 103 alin. (7) din
aceeaşi lege.

Referitor la cerinţele reglementate de art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a reţinut că persoana
solicitată nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea, admiţând că este persoana menţionată în
mandat. De asemenea, potrivit raportului criminalistic din 02 decembrie 2014, în urma comparaţiilor
dactiloscopice efectuate celor două impresiuni digitale aparţinând numitului H.M. şi numitului H.M.Y.,
primite de la autorităţile germane, s-a stabilit că cele două impresiuni conţin elementele dactiloscopice
caracteristice de coincidenţă.

Instanţa de fond a ţinut seama de poziţia exprimată de către persoana solicitată cu ocazia audierii sale,
aceasta menţionând că nu este de acord cu predarea sa în Germania, precum şi de motivele de refuz la
executare invocate, persoana solicitată arătând că nu doreşte a fi predată în Germania întrucât soţia sa se
află în România.

Cât priveşte motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, instanţa de fond a constatat
că nu sunt îndeplinite condiţiile reglementate de lege, deoarece nu sunt inserate în dispoziţiile art. 98 alin.
(1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, care prevăd, în mod expres şi limitativ, motivele obligatorii
şi, respectiv, opţionale, de refuz al executării.

2/6
ICCJ. Decizia nr. 3157/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)

În analiza acestui aspect, s-a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza
principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei cadru a
Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunţat şi de art. 84 alin. (2) din legea specială
internă.

S-a reţinut că în cuprinsul mandatului european de arestare este descrisă fapta pentru care s-a dispus
condamnarea şi care se menţionează că a fost săvârşită în Duesseldorf, Germania.

De asemenea, s-a constatat că nu este incident nici motivul opţional de refuz al executării prev. de art. 98
alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, chiar dacă persoana solicitată a indicat că refuză executarea
pedepsei în Germania întrucât, deşi mandatul a fost emis pentru executarea unei pedepse cu închisoarea,
persoana solicitată nu este cetăţean român şi nici nu trăieşte în România cu o rezidenţă continuă şi legală
pe teritoriul României de cel puţin 5 ani.

A fost avut în vedere că, potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se
execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-
cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 20.02, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Pentru aceste motive, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale mai sus
amintite şi că nu este incident în cauză niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al
executării, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, s-a admis sesizarea
formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Dusseldolf Germania, pe
numele persoanei solicitate H.M. şi predarea acestuia către organele judiciare din Germania.

De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din
Germania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate
H.M., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12 decembrie 2014, până la data de 10 ianuarie
2015, inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania.

Faţă de dispoziţiile exprese ale art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a reţinut că măsura arestării
apare ca fiind singura măsură preventivă instituită de legiuitor în cazul întrunirii condiţiilor predării în baza
mandatului european de arestare, din dispoziţiile art. 103 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004
rezultând că arestarea în vederea predării constituie modalitatea de executare a mandatului european de
arestare, prin hotărârea de predare dispunându-se şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către
autoritatea judiciară emitentă, nefiind astfel posibilă luarea altor măsuri preventive cum este cea a
controlului judiciar, măsurile preventive alternative arestării fiind posibile doar pe parcursul derulării
procedurii instituite de art. 101 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva hotărârii anterior menţionate a formulat contestaţie persoana solicitată H.M., fără a indica
motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

3/6
ICCJ. Decizia nr. 3157/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi, apărătorul contestatorului a solicitat admiterea
căii de atac şi punerea în libertate a contestatorului, arătând că există un motiv opţional de refuz al
executării mandatului european de arestare, respectiv cel prevăzut de dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din
Legea nr. 302/2004.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele
considerente:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că, pe numele persoanei solicitate H.M., a fost emis un
mandat european de arestare, de către Procuratura Dusseldolf - Germania (având la bază sentinţa aplicată
de Tribunalul de Primă Instanţă şi Judeţean Dusseldorf), în vederea executării unei pedepse cu închisoarea
(de 2 ani şi 3 luni minus 68 zile arest preventiv), aplicată persoanei solicitate pentru comiterea unor fapte
penale pe teritoriul Germaniei, încadrate în infracţiunea de comercializare ilegală cu substanţe
halucinogene în cantităţi semnificate, prevăzută de parag. 1 în legătură cu anexa I, III, 29 a parag. 1, nr. 2,
33 din Legea substanţelor halucinogene, parag. 73 şi urm. C. pen. german. Din examinarea prevederilor
legale aplicabile, se constată că infracţiunea imputată se regăseşte printre cele enumerate în dispoziţiile art.
96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară
prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi
predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau
executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în

conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra
executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de
necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute
de art. 86 din legea anterior menţionată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare,
conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că nu există motive de refuz dintre cele menţionate în
art. 98 din aceeaşi lege.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de
acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98
din acelaşi act normativ, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării
persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiaşi art., dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa
către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu
audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia
dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte
identitatea.

Procedându-se de către instanţa de fond la ascultarea persoanei solicitate, la termenul din 12 decembrie

4/6
ICCJ. Decizia nr. 3157/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)

2014, aceasta nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea, admiţând că este persoana
menţionată în mandat. A precizat, însă că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare germane şi
că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.

În ceea ce priveşte susţinerea persoanei solicitate, că nu doreşte să fie predată în Germania întrucât soţia sa
se află în România, în mod corect instanţa de fond a apreciat că acesta nu poate constitui un motiv de refuz
al executării mandatului european de arestare, în sensul dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 302/2004.

În calea de atac a contestaţiei, s-a arătat că sunt incidente prevederile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr.
302/2004, în condiţiile în care soţia contestatorului este cetăţean român, iar cei doi sunt căsătoriţi de patru
ani, anterior trăind, timp de peste un an, în concubinaj.

Dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că autoritatea judiciară română de
executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul
executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana
solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul
României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura
de siguranţă în statul membru emitent.

Întrucât dispoziţiile legale anterior menţionate vizează exclusiv situaţia în care persoana solicitată este
cetăţean român sau, dacă este cetăţean străin, are rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României de cel
puţin 5 ani şi cum, din actele dosarului, nu se pot identifica dovezi în acest sens, Înalta Curte constată că
prevederile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 nu sunt incidente, astfel cum în mod corect a
reţinut şi instanţa de fond.

De asemenea, nu poate fi primită nici solicitarea contestatorului, formulată prin apărător, în sensul de a fi
lăsat în libertate, având în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, din care
rezultă că atunci când instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de
predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Procuratura
Dusseldolf - Germania cu privire la persoana solicitată H.M., hotărârea atacată, de predare a persoanei
solicitate către autorităţile judiciare solicitante, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale
incidente în materie, astfel că motivele de contestaţie invocate şi opoziţia la predare nu sunt întemeiate.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată H.M. împotriva
sentinţei penale nr. 222/PI din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform
dispozitivului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba germană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5/6
 ICCJ. Decizia nr. 3157/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată H.M. împotriva sentinţei penale nr.
222/PI din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limba germană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2014.

LegeAZ.net

6/6

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)