Trafic de influenţă. Dare de mită.

Provocare

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni de corupţie şi de serviciu

Indice alfabetic: Drept penal

- trafic de influenţă

- dare de mită

- provocare

C. pen., art. 290, art. 291

Legea nr. 78/2000, art. 7

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 6

1. Fapta de trafic de influenţă, săvârşită de persoana care are calitatea de ofiţer de poliţie din
categoria organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare, se încadrează în varianta agravată a
infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) teza
I din Legea nr. 78/2000, indiferent dacă fapta are sau nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ale
făptuitorului, pentru reţinerea dispoziţiilor art. 7 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000 fiind
suficientă întrunirea cerinţei ca făptuitorul să aibă calitatea de organ de cercetare penală.

2. Fapta de dare de mită săvârşită în legătură cu o persoană care are calitatea de director executiv
adjunct în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură se încadrează în dispoziţiile
art. 290 C. pen., iar nu în dispoziţiile art. 290 raportat la art. 308 C. pen. privitoare la varianta
atenuată a infracţiunii de dare de mită, întrucât directorul executiv adjunct din cadrul Agenţiei de
Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea art. 175
alin. (1) C. pen.

3. În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu există o provocare a
colaboratorului care acţionează pentru organele judiciare, dacă iniţiativa comiterii faptei i-a
aparţinut persoanei acuzate şi nu există niciun indiciu că fapta nu ar fi fost comisă în absenţa
intervenţiei colaboratorului.
 I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 404/A din 27 noiembrie 2014

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură
penală. Concurs de infracţiuni

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

În cazul unui concurs de infracţiuni, dacă instanţa de apel a constatat că noul Cod penal
constituie legea penală mai favorabilă, stabilirea unei pedepse inferioare minimului special
prevăzut în norma de incriminare pentru una dintre infracţiunile concurente, în condiţiile în care
instanţa nu a reţinut circumstanţe atenuante, şi aplicarea pedepsei rezultante conform art. 39 alin.
(1) lit. b) din noul Cod penal prin adăugarea sporului de o treime din pedeapsa inferioară
minimului special se încadrează în cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12
din noul Cod de procedură penală referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele
prevăzute de lege. Într-un astfel de caz, admiţând recursul în casaţie, în temeiul art. 448 alin. (1)
pct. 2 lit. a) din noul Cod de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie modifică atât
pedeapsa inferioară minimului special prevăzut în norma de incriminare pentru una dintre
infracţiunile concurente, cât şi pedeapsa rezultantă, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod
penal.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 367/RC din 11 decembrie 2014

Contestaţie în anulare. Decizie pronunţată de instanţa de recurs. Motiv de contestaţie în

anulare invocat după admiterea în principiu

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Contestaţia în anulare
Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie în anulare

C. proc. pen., art. 426

1. Contestaţia în anulare împotriva deciziilor pronunţate de instanţa de recurs, potrivit

dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs - în temeiul normelor tranzitorii cuprinse în Legea nr.
255/2013 -, se judecă în conformitate cu dispoziţiile noului Cod de procedură penală în materia
contestaţiei în anulare. Incidenţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut în art. 426 lit. h) din
noul Cod de procedură penală, referitor la ipoteza în care „instanţa nu a procedat la audierea
inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă”, se apreciază, însă, în raport cu legea
procesual penală aplicabilă la soluţionarea recursului.

2. Motivele de contestaţie în anulare noi, care nu au format obiectul examinării în etapa

admiterii în principiu, nu pot fi invocate direct în procedura de judecare a contestaţiei în anulare
reglementată în art. 432 din noul Cod de procedură penală, prin eludarea etapei admiterii în
principiu a contestaţiei în anulare.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3033 din 25 noiembrie 2014

Ucidere din culpă. Asigurător

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei

Indice alfabetic: Drept penal

- ucidere din culpă

- asigurător

C. pen., art. 192

Legea nr. 136/1995, art. 54

 1. Fapta conducătorului unui autoturism care nu a respectat regimul legal de viteză stabilit
pentru sectorul de drum pe care circula, încălcând dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi art. 48 din O. U.
G. nr. 195/2002, şi a accidentat victima care traversa neregulamentar strada, producând decesul
acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută în art.
192 alin. (1) şi (2) C. pen., care are corespondent în prevederile art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen.
anterior, instanţa stabilind proporţia culpelor în producerea accidentului.

2. În cazul accidentelor produse de autoturisme, prin care s-a cauzat decesul victimei,
asigurătorul de răspundere civilă este obligat în mod direct, conform art. 54 alin. (1) din Legea
nr. 136/1995, în limitele prevăzute de dispoziţiile legale, la repararea prejudiciului cauzat părţii
civile prin infracţiunea de ucidere din culpă săvârşită de asigurat, inclusiv la plata sumelor
reprezentând daune morale.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 352/A din 30 octombrie 2014

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură
penală. Concurs de infracţiuni. Măsură educativă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. pen., art. 129 alin. (2) lit. b)

Legea nr. 187/2012, art. 22 alin. (4) lit. b)

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

În cazul săvârşirii unei noi infracţiuni de către un major, în termenul de încercare al suspendării
executării unei pedepse cu închisoarea aplicate pentru o infracţiune comisă în timpul minorităţii,
dacă noua infracţiune comisă după majorat nu era definitiv judecată la data de 1 februarie 2014,
sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, iar instanţa revocă
suspendarea, înlocuieşte pedeapsa închisorii cu măsura internării într-un centru educativ pe o
perioadă egală cu durata pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată şi aplică o
sancţiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din noul Cod penal. Dacă instanţa aplică
pedeapsa închisorii pentru infracţiunea comisă după majorat, conform art. 129 alin. (2) lit. b) din
noul Cod penal, revocă suspendarea, înlocuieşte pedeapsa închisorii cu măsura internării într-un
centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii a cărei executare a fost
suspendată şi aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel mult o
pătrime din durata măsurii internării într-un centru educativ.

Într-o astfel de ipoteză, aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012, care presupune
stabilirea pedepsei rezultante prin cumul aritmetic, iar nu a dispoziţiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din
Legea nr. 187/2012 şi a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. b) din noul Cod penal, conduce la
aplicarea unei pedepse rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege şi se încadrează în
cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală
referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 267/RC din 21 octombrie 2014

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din noul Cod de procedură
penală. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 7, pct. 12

1. Fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva bunurilor, precum şi prin
ameninţări şi injurii, tulbură ordinea şi liniştea publică este incriminată în dispoziţiile art. 371 C.
pen., referitoare la tulburarea ordinii şi liniştii publice, nefiind dezincriminată şi, în consecinţă,
recursul în casaţie întemeiat pe cazul reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 7 din noul Cod de
procedură penală, cu motivarea că fapta menţionată nu este prevăzută de legea penală, este
nefondat.

2. Încadrarea juridică a faptei de violare de domiciliu în dispoziţiile art. 224 alin. (1) C.
pen. referitoare la forma de bază a infracţiunii sau în dispoziţiile art. 224 alin. (2) C. pen.
referitoare la varianta agravată a acestei infracţiuni nu se include în sfera cazului de recurs în
casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din noul Cod de procedură penală, întrucât, în cadrul
acestui caz de recurs în casaţie, instanţa stabileşte dacă fapta este sau nu este incriminată,
neputându-se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pe calea recursului în casaţie.

3. Verificarea legalităţii limitelor de pedeapsă, în cadrul cazului de recurs în casaţie

prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală, se realizează în funcţie de
încadrarea juridică stabilită sau menţinută prin hotărârea atacată, instanţa care judecă recursul în
casaţie nefiind abilitată prin dispoziţiile noului Cod de procedură penală să dispună schimbarea
încadrării juridice a faptei.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 250/RC din 14 octombrie 2014

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură
penală. Furt în scop de folosinţă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

1. Potrivit dispoziţiilor art. 230 alin. (1) C. pen., referitoare la furtul în scop de folosinţă, furtul
care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută în art. 228 privind infracţiunea de furt sau art. 229 privind infracţiunea de
furt calificat, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.

În cazul furtului în scop de folosinţă, aplicarea unei pedepse care depăşeşte maximul special
rezultat prin aplicarea dispoziţiilor art. 230 alin. (1) C. pen. - maximul special prevăzut în art.
228 sau art. 229 C. pen., redus cu o treime -, în condiţiile în care instanţa nu a reţinut incidenţa
niciunei cauze de majorare a pedepsei, se încadrează în cazul de recurs în casaţie reglementat în
art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală referitor la aplicarea pedepsei în alte
limite decât cele prevăzute de lege.
2. Aplicarea pedepsei accesorii independent de pedeapsa complementară nu poate fi cenzurată pe
calea recursului în casaţie, întrucât excede cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de lege.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 249/RC din 14 octombrie 2014

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură
penală

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

Aplicarea unei pedepse inferioare minimului special prevăzut în norma de incriminare, în

condiţiile în care instanţa nu a reţinut circumstanţe atenuante sau incidenţa unei cauze de
reducere a pedepsei, se încadrează în cazul de recurs în casaţie reglementat în art. 438 alin. (1)
pct. 12 din noul Cod de procedură penală referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele
prevăzute de lege.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 246/RC din 13 octombrie 2014

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Amendă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

În ipoteza în care instanţa, contrar dispoziţiilor art. 61 C. pen., a stabilit numărul zilelor-
amendă, dar nu a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă şi cuantumul pedepsei amenzii
rezultat din înmulţirea sumei corespunzătoare unei zile-amendă cu numărul zilelor-amendă, este
incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitor la
aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 230/RC din 6 octombrie 2014

Prescripţia răspunderii penale. Prescripţie specială

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Cauzele care înlătură răspunderea penală

Indice alfabetic: Drept penal

- prescripţia răspunderii penale

- prescripţie specială

C. pen., art. 154, 155, 295, art. 308

În cazul infracţiunii de delapidare, în varianta atenuată prevăzută în art. 295 alin. (1)
raportat la art. 308 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ale
cursului prescripţiei ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 154 alin. (1) lit. d)
C. pen., stabilit în raport cu pedeapsa prevăzută pentru varianta atenuată a infracţiunii de
delapidare, a fost depăşit cu încă o dată, conform art. 155 alin. (4) C. pen.

În cazul infracţiunii continuate de delapidare, prevăzută în art. 295 alin. (1) raportat la art.
308 C. pen., termenul de prescripţie se calculează de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau
inacţiuni.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2953 din 6 noiembrie 2014

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Amendă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

În ipoteza în care instanţa, contrar dispoziţiilor art. 61 C. pen., a stabilit numărul zilelor-
amendă, dar nu a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă şi cuantumul pedepsei amenzii
rezultat din înmulţirea sumei corespunzătoare unei zile-amendă cu numărul zilelor-amendă, este
incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitor la
aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 230/RC din 6 octombrie 2014

Hotărâre de condamnare pronunţată de o instanţă străină. Aplicarea legii penale mai

favorabile după judecarea definitivă a cauzei. Concurs de infracţiuni

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi
speciale. Legea nr. 302/2004. Drept penal. Partea generală. Legea penală şi limitele ei de
aplicare. Aplicarea legii penale

Indice alfabetic: Drept penal

- aplicarea legii penale mai favorabile

C. pen., art. 6
 În aplicarea art. 6 C. pen., a Deciziei nr. 1/2014 şi a Deciziei nr. 13/2014, pronunţate de
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în
materie penală, instanţa română nu poate reduce în baza dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C.
pen. pedeapsa rezultantă aplicată, prin cumul aritmetic, în cazul unui concurs de infracţiuni, prin
hotărârea de condamnare pronunţată de instanţa străină, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile
art. 135 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, adaptarea pedepsei rezultante aplicate în cazul
unui concurs de infracţiuni este permisă numai în ipoteza în care aceasta depăşeşte totalul
pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei
închisorii.

Prin urmare, în ipoteza în care instanţa străină a aplicat pedeapsa rezultantă prin cumul
aritmetic, dacă instanţa română a redus pedepsele stabilite prin hotărârea de condamnare
pronunţată de instanţa străină pentru infracţiuni concurente în temeiul Deciziei nr. 13/2014 a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în
materie penală, noua pedeapsă rezultantă nu se aplică potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., ci
prin menţinerea cumulului aritmetic aplicat de instanţa străină cu autoritate de lucru judecat.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2508 din 9 septembrie 2014

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Concurs de
infracţiuni. Lipsa plângerii prealabile

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală şi limitele ei de aplicare.
Aplicarea legii penale

Indice alfabetic: Drept penal

- aplicarea legii penale mai favorabile

- concurs de infracţiuni

- lipsa plângerii prealabile

C. pen., art. 5

În cazul unui concurs de infracţiuni, dacă pentru una dintre infracţiunile concurente noul
Cod penal a introdus o dispoziţie potrivit căreia acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate, iar aceasta declară că nu formulează plângere prealabilă,
instanţa poate dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea menţionată numai în
ipoteza în care noul Cod penal, în ansamblul său, constituie legea penală mai favorabilă. În
ipoteza în care, prin aplicarea globală, Codul penal anterior constituie legea penală mai
favorabilă, instanţa menţine soluţia de condamnare şi pentru infracţiunea concurentă pentru care
nu este îndeplinită, conform noului Cod penal, condiţia existenţei plângerii prealabile.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2220 din 30 iunie 2014

Tâlhărie calificată. Violare de domiciliu. Încadrare juridică

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului

Indice alfabetic: Drept penal

- tâlhărie calificată

- violare de domiciliu

C. pen., art. 77, art. 233, art. 234

1. Infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută în art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen. absoarbe
infracţiunea de violare de domiciliu, în cazul tâlhăriei săvârşite prin violare de domiciliu existând
o infracţiune unică de tâlhărie calificată.

2. Săvârşirea tâlhăriei de trei sau mai multe persoane împreună nu constituie un element
circumstanţial de agravare în conţinutul infracţiunii de tâlhărie calificată, ci determină reţinerea
circumstanţei agravante prevăzute în art. 77 lit. a) C. pen. referitoare la săvârşirea faptei de trei
sau mai multe persoane împreună.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2194 din 27 iunie 2014

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură
penală. Aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie
 C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

Legea nr. 255/2013, art. 11

1. Stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele care rezultă în urma aplicării dispoziţiilor
legale privitoare la efectele circumstanţelor atenuante, reţinute de instanţă, se încadrează în cazul
de recurs în casaţie reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală
referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

2. În temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 255/2013, deciziile pronunţate
în apel înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală cu privire la care termenul
de declarare a căii ordinare de atac prevăzute de Codul de procedură penală anterior nu expirase
la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală devin definitive la data intrării în
vigoare a acestuia şi sunt supuse recursului în casaţie. În cazul acestor decizii, aplicarea legii
penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, conform art. 6 din noul Cod penal, nu
se realizează pe calea recursului în casaţie, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin.
(1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală, ci pe calea contestaţiei la executare, recursul în
casaţie cenzurând, pentru această categorie de decizii, aplicarea pedepsei în alte limite decât cele
prevăzute de Codul penal anterior.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 66/RC din 16 iunie 2014

Conflict de interese. Elemente constitutive. Funcţionar public. Eroare

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi
de interes public sau altor activităţi reglementate de lege. Infracţiuni de serviciu sau în legătură
cu serviciul

Indice alfabetic: Drept penal

- conflict de interese

- funcţionar public

- eroare

C. pen. anterior, art. 2531

C. pen., art. 30 alin. (5), art. 175 alin. (2), art. 301

1. Fapta psihologului, care are calitatea de membru al comisiei de evaluare a persoanelor

adulte cu handicap constituită la nivelul unui consiliul judeţean, de a participa la luarea deciziei
privind stabilirea gradului de handicap şi de a semna certificatul de încadrare în grad de handicap
pentru mama sa, prin care aceasta a obţinut un folos patrimonial constând în indemnizaţia lunară,
bugetul complementar şi indemnizaţia de însoţitor - drepturi prevăzute de Legea nr. 448/2006,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese.

2. Psihologul numit prin hotărâre a consiliului judeţean în comisia de evaluare a

persoanelor adulte cu handicap - organ de specialitate în subordinea consiliilor judeţene sau a
consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia
încadrării persoanelor adulte în grad şi tip de handicap - are calitatea de funcţionar public în
accepţiunea art. 175 alin. (2) C. pen., întrucât este învestit de o autoritate publică (consiliul
judeţean sau consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti), exercită un serviciu de interes
public, având putere decizională în materia încadrării persoanelor adulte în grad şi tip de
handicap, cu consecinţe în planul protecţiei sociale acordate de autoritatea publică acestei
categorii de persoane şi este supus controlului autorităţii publice cu privire la îndeplinirea
serviciului public.

3. Eroarea de drept penal - cauză de neimputabilitate prevăzută în art. 30 alin. (5) C. pen. -
operează numai în ipoteza în care este invincibilă. Nu se află într-o eroare invincibilă asupra
caracterului ilicit al faptei de conflict de interese persoana având calitatea de membru al comisiei
de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, căreia pregătirea, experienţa profesională şi
atribuţiile exercitate în domeniu îi permit să cunoască şi să înţeleagă exact cadrul legal în care
trebuie să îşi desfăşoare activitatea, inclusiv prin raportare la rigorile legii penale.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 160/A din 5 iunie 2014

Tentativă la omor calificat. Omisiunea sesizării. Abuz în serviciu. Neglijenţă în serviciu

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei

Indice alfabetic: Drept penal

- tentativă la omor calificat

- omisiunea sesizării

- abuz în serviciu

- neglijenţă în serviciu

C. pen., art. 32, art. 77, art. 188, art. 189, art. 267, art. 297, art. 298
1. Tentativa la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la
art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) şi art. 176 alin. (1) lit. a) din Codul penal anterior are
corespondent în art. 32 raportat la art. 188 şi art. 189 alin. (1) lit. h) din noul Cod penal, privind
tentativa la infracţiunea de omor calificat, săvârşită prin cruzimi, cu reţinerea circumstanţei
agravante prevăzute în art. 77 lit. e) C. pen. - referitoare la săvârşirea infracţiunii profitând de
starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate,
infirmităţii sau altor cauze.

2. Fapta funcţionarului public din cadrul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului care, luând cunoştinţă de săvârşirea unor acte de violenţă de către un asistent maternal
asupra minorului aflat în grija sa - asistent maternal a cărui activitate este evaluată şi
monitorizată de direcţie -, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de omisiune a sesizării prevăzută în art. 267 C. pen.

3. Fapta psihologului din cadrul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului care
nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu privind evaluarea psihologică a
minorului supus actelor de violenţă de către asistentul maternal, evaluarea psihologică a
asistentului maternal şi consilierea psihologică a minorului, în condiţiile în care acesta i-a adus la
cunoştinţă actele de violenţă la care a fost supus, cauzând o vătămare drepturilor minorului la
viaţă, integritate corporală şi dezvoltare psihică armonioasă, întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 C. pen.

4. Fapta funcţionarului public din cadrul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului care, din culpă, în calitate de asistent social responsabil de caz şi de şef serviciu
asistenţi maternali profesionişti, nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu
privind evaluarea şi monitorizarea asistentului maternal care a supus actelor de violenţă minorul
aflat în grija sa, cauzând o vătămare drepturilor minorului la viaţă, integritate corporală şi
dezvoltare psihică armonioasă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în
serviciu prevăzută în art. 298 C. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1998 din 11 iunie 2014

Rezolvarea acţiunii civile în procesul penal. Aplicarea imediată a dispoziţiilor noului Cod
de procedură penală

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Acţiunea penală şi acţiunea civilă
în procesul penal

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- rezolvarea acţiunii civile în procesul penal

 C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f), art. 25 alin. (5)

Legea nr. 255/2013, art. 3, art. 12 alin. (1)

Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 consacră principiul aplicării imediate a legii
procesual penale noi, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul legii menţionate. Una dintre excepţiile
de la principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, prevăzută în cuprinsul Legii nr.
255/2013, se regăseşte în art. 12 alin. (1), care statuează că recursurile în curs de judecată la data
intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit
legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi
privitoare la recurs.

Din formularea „se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs” rezultă că sfera de
aplicare a legii vechi este restrânsă la dispoziţiile art. 385 1 - 38519 din Codul de procedură penală
anterior - dispoziţii „privitoare la recurs” în sensul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

În consecinţă, în cazul recursurilor care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea
nr. 255/2013, rezolvarea acţiunii civile în procesul penal este guvernată de dispoziţiile legii
procesual penale noi în materia acţiunii civile în procesul penal, dispoziţii neexceptate de la
principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi. În cazul acestor recursuri, dacă a
intervenit decesul inculpatului, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, în temeiul art. 25 alin.
(5) din noul Cod de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) - teza privitoare la decesul
inculpatului - din acelaşi cod.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1136 din 31 martie 2014

ontestaţie în anulare. Decizii rămase definitive în recurs

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Contestaţia în anulare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie în anulare

C. proc. pen., art. 426 lit. i)

Contestaţia în anulare împotriva deciziilor rămase definitive în recurs, prin care a fost invocată
încălcarea principiului non bis in idem, se judecă în conformitate cu dispoziţiile noului Cod de
procedură penală în materia contestaţiei în anulare. Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în
art. 426 lit. i) din noul Cod de procedură penală, referitor la ipoteza în care „împotriva unei
persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă”, nu este incident, dacă
faptele cu privire la care s-au pronunţat două hotărâri definitive de condamnare sunt diferite,
neexistând identitate de faptă, indiferent dacă încadrarea juridică a faptelor este aceeaşi.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1479 din 29 aprilie 2014

Obstrucţionarea justiţiei. Elemente constitutive. Abuz în serviciu

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei

Indice alfabetic: Drept penal

- obstrucţionarea justiţiei

- abuz în serviciu

C. pen., art. 271, art. 297

Legea nr. 187/2012, art. 3 alin. (1)

Spre deosebire de infracţiunea prevăzută în vechile dispoziţii ale art. 147 din Legea nr. 85/2006,
infracţiunea de obstrucţionare a justiţiei prevăzută în art. 271 alin. (1) lit. b) C. pen., săvârşită în
procedura insolvenţei, presupune refuzul persoanei de a pune la dispoziţia judecătorului-sindic
datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod explicit de
către judecătorul-sindic, iar nu şi refuzul persoanei de a pune la dispoziţia administratorului
judiciar ori a lichidatorului datele, informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost
solicitate în mod explicit de către administratorul judiciar sau lichidator. Prin urmare, în cazul în
care fapta prevăzută în vechile dispoziţii ale art. 147 din Legea nr. 85/2006 constă în refuzul
persoanei de a pune la dispoziţia administratorului judiciar ori a lichidatorului datele,
informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod explicit de către
administratorul judiciar sau lichidator, sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr.
187/2012, în temeiul cărora prevederile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt
aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai
constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale
infracţiunii.

Infracţiunea prevăzută în vechile dispoziţii ale art. 147 din Legea nr. 85/2006 avea ca obiect
juridic special relaţiile sociale privind normala desfăşurare a procedurii insolvenţei şi, ca atare,
reprezenta o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei în procedura insolvenţei, iar nu o infracţiune de
serviciu. Norma de incriminare prevăzută în vechile dispoziţii ale art. 147 din Legea nr. 85/2006
privea exclusiv comportamentul debitorului persoană fizică, al administratorului, al directorului,
al directorului executiv sau al reprezentantului debitorului persoană juridică în cadrul unei
proceduri judiciare - procedura insolvenţei - şi nu în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.

Prin urmare, infracţiunea de abuz în serviciu nu avea caracter subsidiar în raport cu infracţiunea
prevăzută în vechile dispoziţii ale art. 147 din Legea nr. 85/2006 şi, în consecinţă, faptele care
sunt excluse din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 271 alin. (1) lit. b) C. pen. - cum este refuzul
persoanei de a pune la dispoziţia administratorului judiciar ori a lichidatorului datele,
informaţiile, înscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate în mod explicit de către
administratorul judiciar sau lichidator - nu se circumscriu infracţiunii de abuz în serviciu
prevăzută în art. 297 alin. (1) raportat la art. 308 C. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1160 din 1 aprilie 2014

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Înşelăciune.
Infracţiune continuată. Circumstanţe atenuante

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală şi limitele ei de aplicare.
Aplicarea legii penale

Indice alfabetic: Drept penal

- aplicarea legii penale mai favorabile1074

- înşelăciune

- infracţiune continuată

- circumstanţe atenuante

C. pen., art. 5, art. 35 alin. (1), art. 244 alin. (1)

1. Infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.
anterior, săvârşită în forma continuată, conform art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, împotriva
aceluiaşi subiect pasiv, se încadrează în dispoziţiile art. 244 alin. (1) din noul Cod penal -
varianta tip a infracţiunii de înşelăciune -, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul Cod penal
referitor la infracţiunea continuată.

2. Circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior nu poate
constitui circumstanţă atenuantă judiciară conform dispoziţiilor noului Cod penal, nefiind
prevăzută în legea penală nouă şi, în consecinţă, instanţa nu poate reţine norma de incriminare
prevăzută în noul Cod penal şi circumstanţa prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1074 din 26 martie 2014

Neglijenţă în serviciu. Elemente constitutive

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi
de interes public sau altor activităţi reglementate de lege. Infracţiuni de serviciu sau în legătură
cu serviciul

Indice alfabetic: Drept penal

- neglijenţă în serviciu

C. pen. anterior, art. 249 alin. (1)

Încălcarea din culpă, de către funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare, a
îndatoririlor de serviciu privind supravegherea persoanelor private de libertate, prin îndeplinirea
defectuoasă a acestor îndatoriri, care a avut ca rezultat vătămarea corporală a unei persoane
private de libertate de către o altă persoană privată de libertate, întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 946 din 14 martie 2014

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte. Circumstanţa atenuantă a provocării
 Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală şi limitele ei de aplicare.
Aplicarea legii penale

Indice alfabetic: Drept penal

- aplicarea legii penale mai favorabile

- loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

- circumstanţa atenuantă a provocării

C. pen., art. 5, art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76, art. 195

În cazul în care instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea
infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu reţinerea circumstanţei atenuante a
provocării, Codul penal anterior constituie legea penală mai favorabilă în raport cu noul Cod
penal, întrucât noul minim special de 6 ani al pedepsei închisorii prevăzut în art. 195 pentru
infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu poate fi redus, ca efect al reţinerii
circumstanţei atenuante a provocării, conform art. 76 alin. (1) din noul Cod penal, sub 4 ani
închisoare.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 796 din 5 martie 2014

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Grup infracţional organizat.
Infracţiunea de spălare a banilor

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală şi limitele ei de aplicare.
Aplicarea legii penale

Indice alfabetic: Drept penal

- aplicarea legii penale mai favorabile

- grup infracţional organizat

- infracţiunea de spălare a banilor

C. pen., art. 5, art. 367

 Legea nr. 656/2002, art. 29 alin. (1)

1. Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice
formă, a unui astfel de grup, în scopul comiterii infracţiunii de spălare a banilor, se încadrează în
art. 367 alin. (1) din noul Cod penal.

2. Infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, nu este
condiţionată de existenţa unei hotărâri de condamnare pentru infracţiunea din care provin
bunurile. În acest sens, potrivit art. 9 paragraf 5 din Convenţia Consiliului Europei privind
spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea
terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată prin Legea nr. 420/2006,
condamnarea anterioară sau simultană pentru infracţiunea predicat nu este o condiţie a
condamnării pentru infracţiunea de spălare a banilor.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 609 din 19 februarie 2014

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei. Inaplicabilitatea
extinderii efectelor recursului

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală şi limitele ei de aplicare.
Aplicarea legii penale

Indice alfabetic: Drept penal

- aplicarea legii penale mai favorabile

C. pen., art. 6

În cazul în care unul dintre inculpaţi a declarat calea de atac a recursului, guvernată de
dispoziţiilor Codului de procedură penală anterior, situaţia juridică a coinculpatului care nu a
declarat recurs poate fi examinată de instanţele competente prin prisma dispoziţiilor legale
referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei,
neimpunându-se extinderea efectelor recursului cu privire la acesta.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 420 din 3 februarie 2014

Omor. Omor săvârşit prin cruzimi. Tentativă

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni
contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii. Omuciderea

Indice alfabetic: Drept penal

- omor

- omor săvârşit prin cruzimi

- tentativă

C. pen., art. 20, art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a)

Omorul se consideră săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în
aşa fel încât a produs victimei suferinţe mari, prelungite în timp, care depăşesc cu mult
suferinţele inerente acţiunii de ucidere. Fapta de a arunca un proiectil inflamabil prin geamul
unui imobil, provocând arsuri persoanei aflate în imobil, întruneşte elementele constitutive ale
tentativei la omor, cu reţinerea elementului circumstanţial de agravare referitor la omorul
săvârşit prin cruzimi. Utilizarea unei substanţe inflamabile - de natură a cauza suferinţe
suplimentare victimei, întrucât, în caz de incendiere, decesul nu survine instantaneu sau la scurt
timp, ci după o suferinţă prelungită, de intensitate deosebită, determinată de arsurile corporale -
se încadrează în noţiunea de „cruzimi.”

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 84 din 13 ianuarie 2014