Iccj2016 2015

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Soluţii.
Închisoare. Amendă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de
atac. Recursul în casaţie
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recurs în casaţie
C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12
În ipoteza în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a aplicat pedeapsa
amenzii pentru o infracţiune pentru care legea prevede numai pedeapsa închisorii, este incident
cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. În această ipoteză,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în casaţie, casează decizia şi dispune
rejudecarea de către instanţa de apel, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., întrucât
nelegalitatea constatată pe calea recursului în casaţie presupune chestiuni de apreciere privind
individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 554/RC din 19 decembrie 2016
Măsuri asigurătorii. Măsuri asigurătorii dispuse prin sentinţă. Contestaţie. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive şi alte măsuri
procesuale
- măsuri asigurătorii
C. proc. pen., art. 2501, art. 409 alin. (1) lit. f)

În raport cu dispoziţiile art. 2501 C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei poate fi
exercitată de către inculpat, procuror sau orice altă persoană interesată numai împotriva
încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, prima instanţă ori instanţa de apel a
dispus luarea unei măsuri asigurătorii, iar nu şi împotriva sentinţei prin care prima instanţă a
dispus luarea unei măsuri asigurătorii, sentinţă care poate fi atacată cu apel sub acest aspect de
către orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit prin
măsura asigurătorie dispusă de prima instanţă, în temeiul art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. În
consecinţă, contestaţia formulată împotriva dispoziţiei cuprinsă în sentinţă, prin care prima
instanţă a luat o măsură asigurătorie, este inadmisibilă, o astfel de dispoziţie putând fi cenzurată
prin exercitarea căii de atac a apelului.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1533 din 13 decembrie 2016
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Părăsirea locului
accidentului. Accident în urma căruia s-au produs doar pagube materiale
C. pen., art. 338 alin. (3) lit. a)
În cazul părăsirii locului accidentului, dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt
aplicabile dispoziţiile art. 338 alin. (3) lit. a) C. pen., potrivit cărora „nu constituie infracţiune
părăsirea locului accidentului când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale” şi,
în consecinţă, că este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C.
proc. pen., dispune achitarea pentru părăsirea locului accidentului, în temeiul art. 396 alin. (5) C.
proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu referire la art. 4 C. pen.

Contestaţie la executare. Mandat european de arestare. Predare amânată
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale.
Dispoziţii comune
- contestaţie la executare
C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c)
Legea nr. 302/2004, art. 58 alin. (1), art. 112 alin. (1)
În ipoteza în care instanţa dispune, prin hotărârea pronunţată în procedura de executare a

mandatului european de arestare, amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile
judiciare emitente până la soluţionarea definitivă a procesului penal desfăşurat în faţa
autorităţilor judiciare române, lămurirea dispozitivului hotărârii, în sensul că amânarea predării
persoanei solicitate operează până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare
cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării
condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, aşa cum se prevede în art. 112 alin. (1)
raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se poate realiza pe calea contestaţiei la
executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1499 din 6 decembrie 2016
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere. Obligaţii
În ipoteza suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă instanţa a impus

persoanei condamnate pe durata termenului de supraveghere, în temeiul dispoziţiilor art. 93 C.
pen., executarea unei obligaţii care nu este prevăzută în dispoziţiile menţionate - cum ar fi
obligaţia de a nu conduce nicio categorie de vehicule - este incident cazul de recurs în casaţie
prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 522/RC din 25 noiembrie 2016
Părăsirea locului accidentului. Elemente constitutive. Recurs în interesul legii. Încetarea

efectelor deciziei
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra siguranţei publice.
Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice
Indice alfabetic: Drept penal. Drept procesual penal
- părăsirea locului accidentului
- recurs în interesul legii
C. pen., art. 338
C. proc. pen., art. 4741
1. Părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care

efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident
de circulaţie în urma căruia s-au produs atât pagube materiale, cât şi leziuni traumatice unei
persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului
prevăzută în art. 338 alin. (1) C. pen. Părăsirea locului accidentului nu constituie infracţiune,
conform art. 338 alin. (3) lit. a) C. pen., în ipoteza în care în urma accidentului s-au produs
exclusiv pagube materiale.
2. În temeiul dispoziţiilor art. 4741 C. proc. pen., efectele deciziilor pronunţate în recurs în
interesul legii încetează în cazul modificării dispoziţiei legale care a generat problema de drept
dezlegată, dacă aceasta nu subzistă în noua reglementare. În aplicarea dispoziţiilor art. 4741 C.
proc. pen., efectele Deciziei nr. 66 din 15 octombrie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, au încetat prin modificarea normei de
incriminare a părăsirii locului accidentului, în sensul eliminării sintagmei care a generat
problema de drept dezlegată prin Decizia nr. 66 din 15 octombrie 2007.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 472/RC din 7 noiembrie 2016
Prescripţia executării pedepsei. Sustragere de la executarea pedepsei închisorii
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Cauzele care înlătură sau modifică
executarea pedepsei
Indice alfabetic: Drept penal
- prescripţia executării pedepsei
C. pen., art. 162 alin. (1) lit. b), art. 163 alin. (1)
Atât potrivit dispoziţiilor Codului penal anterior, cât şi potrivit dispoziţiilor noului Cod
penal, sustragerea de la executarea pedepsei închisorii, după începerea executării acesteia, face
să curgă un nou termen de prescripţie a executării pedepsei închisorii de la data sustragerii.
Noul termen de prescripţie a executării pedepsei închisorii, care începe să curgă de la data
sustragerii de la executare, se calculează în raport cu durata pedepsei închisorii aplicată prin
hotărârea definitivă de condamnare, iar nu în raport cu restul de pedeapsă rămas neexecutat la
data sustragerii de la executare.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1346 din 20 octombrie 2016
Abuz în serviciu. Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016. Recurs în casaţie
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni de corupţie şi de serviciu.

Infracţiuni de serviciu
- abuz în serviciu
C. pen., art. 297
Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016
Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 privind infracţiunea de abuz în serviciu

constituie o decizie interpretativă, prin care nu s-a constatat neconstituţionalitatea normei de
incriminare a abuzului în serviciu, ci s-a stabilit că norma de incriminare este constituţională în
măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” se înţelege „îndeplineşte prin
încălcarea legii.” Aplicarea unei astfel de decizii interpretative a Curţii Constituţionale nu poate
fi realizată cu privire la hotărârile definitive pe calea recursului în casaţie, în baza dispoziţiilor
art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 422/RC din 18 octombrie 2016
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. Competenţă după
calitatea persoanei. General în rezervă
- competenţă după calitatea persoanei
C. proc. pen., art. 39 alin. (1) lit. d), art. 438 alin. (1) pct. 1
1. Respectarea dispoziţiilor privind competenţa instanţelor militare şi a instanţelor civile în
cursul judecăţii poate fi examinată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul cazului de
recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., incident şi în ipoteza în care în
cursul judecăţii nu ar fi respectate dispoziţiile privind competenţa după calitatea persoanei a
instanţei militare, iar judecata ar fi efectuată de o instanţă civilă inferioară instanţei militare legal
competente.
2. Dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care atribuie curţii militare de apel
competenţa de judecată în primă instanţă a infracţiunilor săvârşite de generali, privesc exclusiv
persoanele care au calitatea de general în activitate, iar nu şi persoanele care au calitatea de
general în rezervă, întrucât competenţa după calitatea persoanei a instanţelor militare este
determinată de săvârşirea infracţiunii de către o persoană care exercită o funcţie militară în mod
efectiv.
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Soluţii
În ipoteza în care instanţa de apel, prin dispozitivul deciziei, suspendă sub supraveghere
executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare - în condiţiile în care pedeapsa rezultantă
aplicată în primă instanţă, în mod legal, conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., este de 4 ani
închisoare -, iar printr-o încheiere de îndreptare a erorilor materiale, contrar art. 278 C. proc.
pen., reduce pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente, ca efect al reţinerii
circumstanţelor atenuante şi reduce pedeapsa rezultantă la 2 ani şi 8 luni închisoare prin aplicarea
art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1)
pct. 12 C. proc. pen., pedeapsa rezultantă aplicată de către instanţa de apel fiind în alte limite
decât cele prevăzute de lege. În această ipoteză, impunându-se individualizarea pedepselor şi a
modalităţii de executare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în casaţie, casează
decizia şi încheierea de îndreptare a erorilor materiale, dispunând rejudecarea de către instanţa de
apel, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 357/RC din 27 septembrie 2016
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Recidivă
postcondamnatorie
În cazul recidivei postcondamnatorii, stabilirea greşită a restului rămas neexecutat din pedeapsa
anterioară, cu consecinţa aplicării unei pedepse care depăşeşte pedeapsa determinată conform art.
43 alin. (1) C. pen., se încadrează în cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct.
12 C. proc. pen. referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Infracţiuni
comise în timpul minorităţii. Infracţiune comisă după majorat
În ipoteza în care inculpatul condamnat cu suspendarea executării pedepsei sub imperiul

Codului penal anterior, pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, a săvârşit o nouă
infracţiune în termenul de încercare, după majorat, judecată ulterior intrării în vigoare a noului
Cod penal, sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012. În această
ipoteză, dacă instanţa a reţinut în mod greşit starea de recidivă postcondamnatorie şi a aplicat
dispoziţiile art. 43 alin. (1) C. pen., este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438
alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi, în consecinţă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în casaţie, casează hotărârea atacată,
înlătură greşita aplicare a legii şi aplică dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr.
187/2012.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 278/RC din 1 iulie 2016
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.
Cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., care poate fi invocat
de partea civilă în exercitarea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, priveşte
nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie exclusiv în cursul judecăţii, iar nu şi
în cursul urmăririi penale.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 240/RC din 22 iunie 2016
Contestaţie la executare. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale
- suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
C. pen., art. 93
1. Instanţa poate înlocui, pe calea contestaţiei la executare formulată de serviciul de

probaţiune, entităţile în cadrul cărora persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere va presta, conform art. 93 alin. (3) C. pen., munca neremunerată în folosul
comunităţii.
2. În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instanţa trebuie să impună cel
puţin una dintre obligaţiile prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a)-d) C. pen. Dacă prin hotărârea de
condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu a fost impusă niciuna dintre
obligaţiile prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a)-d) C. pen., impunerea uneia dintre aceste obligaţii
poate fi dispusă pe calea contestaţiei la executare formulată de serviciul de probaţiune.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 171/A din 19 aprilie 2016
Retragerea plângerii prealabile. Art. 19 din Legea nr. 682/2002. Decizia Curţii
Constituţionale nr. 67/2015
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Cauzele care înlătură răspunderea penală

- retragerea plângerii prealabile
- art. 19 din Legea nr. 682/2002
C. pen. anterior, art. 131 alin. (2)
C. pen., art. 158
Legea nr. 682/2002, art. 19
1. Declaraţia autentificată dată în faţa notarului public, prin care persoana vătămată arată că
„renunţă la acţiunea penală” cu privire la o infracţiune pentru care legea prevede că acţiunea
penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, echivalează cu retragerea
plângerii prealabile, instanţa dispunând încetarea procesului penal, conform art. 16 alin. (1) lit. g)
C. proc. pen.
2. În conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 67/2015, cauza de reducere a

pedepsei reglementată în dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 este incidentă, indiferent
dacă persoana care a calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, a
comis o infracţiune gravă sau o infracţiune care nu se include în sfera acestei noţiuni.
Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu este condiţionată de emiterea
rechizitoriului de către procuror, fiind suficient ca denunţul să conducă la începerea urmăririi
penale.
Confiscare extinsă. Infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
Infracţiuni prevăzute în Codul fiscal
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Măsurile de siguranţă
- confiscare extinsă
- infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005
- infracţiuni prevăzute în Codul fiscal

C. pen. anterior, art. 1182
C. pen., art. 1121
Legea nr. 241/2005, art. 7 alin. (2)
Legea nr. 227/2015, art. 452 alin. (1) lit. a)
1. Instanţa dispune confiscarea extinsă a sumelor de bani deţinute de persoana condamnată

pentru comiterea infracţiunii prevăzute în art. 367 alin. (1) C. pen., dacă valoarea sumelor de
bani depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de persoana condamnată în mod licit, în condiţiile
în care aceasta nu are o ocupaţie, iar instanţa are convingerea că sumele de bani provin din
activităţile persoanei condamnate în cadrul grupului infracţional organizat, convingere formată
pe baza modalităţii în care persoana condamnată a participat la activităţile infracţionale ale
grupului, a rolului în luarea deciziilor şi executarea acestora în cadrul grupului şi a acţiunilor
efectuate în scopul ascunderii sumelor de bani.
2. Fapta de a deţine pe teritoriul României, cu ştiinţă, timbre utilizate în domeniul fiscal, cu

regim special, falsificate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 7
alin. (2) din Legea nr. 241/2005, chiar dacă timbrele falsificate sunt inscripţionate cu denumirea
unui stat străin.
3. Fapta de a produce tutun prelucrat, ca produs accizabil care intră sub incidenţa regimului
de antrepozitare prevăzut în Legea nr. 227/2015, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către
autoritatea competentă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 452
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, iar nu şi elementele constitutive ale
infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, întrucât
norma prevăzută în art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 reprezintă o normă cu caracter
special în raport cu art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, normă cu caracter special care
incriminează o formă de ascundere a bunului sau a sursei impozabile ori taxabile, în scopul
sustragerii de la plata accizei, prin producerea tutunului prelucrat în afara unui antrepozit fiscal
autorizat.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 129/A din 30 martie 2016
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. Cauză de
nepedepsire
În cazul recursului în casaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - prin
care se susţine că instanţa de apel a dispus în mod greşit încetarea procesului penal ca efect al
reţinerii unei cauze de nepedepsire - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în mod
greşit s-a dispus încetarea procesului penal de către instanţa de apel întrucât dispoziţiile legale
care reglementează cauza de nepedepsire nu sunt incidente, admite recursul în casaţie, casează
decizia pronunţată în apel şi dispune rejudecarea de către instanţa de apel, conform art. 448 alin.
(1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 74/RC din 8 martie 2016
Constituirea unui grup infracţional organizat. Spălarea banilor. Recurs în casaţie. Cazul
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii
privind convieţuirea socială
- constituirea unui grup infracţional organizat
- spălarea banilor
C. pen., art. 367
Legea nr. 656/2002, art. 29
1. Fapta de constituire a unui grup infracţional organizat reprezintă o faptă prevăzută de legea
penală, incriminată succesiv în dispoziţiile art. 323 C. pen. anterior, art. 7 din Legea nr. 39/2003
şi art. 367 C. pen. şi, prin urmare, recursul în casaţie întemeiat pe cazul reglementat în art. 438
alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, este
nefondat.
În ipoteza în care momentul epuizării infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat
se situează în timp ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, fapta se încadrează în
dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 (sau în dispoziţiile art. 367 C. pen., în cazul în care legea
penală nouă reprezintă legea penală mai favorabilă), chiar dacă momentul consumării a fost atins
anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, întrucât, în această ipoteză, legea penală aplicabilă
se stabileşte în raport cu momentul epuizării, iar nu în raport cu momentul consumării
infracţiunii.
2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi autorul infracţiunii din care provin
bunurile, întrucât dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 656/2002 nu exclud autorul infracţiunii
predicat din sfera subiectului activ al infracţiunii de spălare a banilor şi, prin urmare, recursul în
casaţie întemeiat pe cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin care se invocă
imposibilitatea de a cumula calitatea de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor şi
calitatea de autor al infracţiunii predicat, este nefondat.
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Concurs de
infracţiuni
În cazul concursului de infracţiuni, în ipoteza în care instanţa de apel a constatat că legea penală
mai favorabilă este Codul penal anterior şi a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă care
depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, este incident cazul de recurs
în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât aplicarea unei pedepse
rezultante care depăşeşte limita prevăzută în art. 34 alin. (2) C. pen. anterior reprezintă aplicarea
unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Măsuri
educative
Aplicarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie în

condiţiile prevăzute în art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. şi în limitele prevăzute în art. 125 alin. (2)
C. pen. poate fi verificată pe calea recursului în casaţie, în temeiul cazului de recurs în casaţie
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 51/RC din 19 februarie 2016
nsuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor. Elemente constitutive
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului

- însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor
C. pen., art. 243
Fapta avocatului de a-şi însuşi prin efectuarea unui transfer bancar în conturile personale,
pe nedrept, o sumă de bani transferată din eroare de către o societate în contul cabinetului de
avocatură al făptuitorului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „însuşire a bunului
găsit sau ajuns din eroare la făptuitor”, în modalitatea însuşirii pe nedrept a unui bun mobil ajuns
din eroare în posesia făptuitorului.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 55/A din 11 februarie 2016
Redeschiderea procesului penal. Decizie. Apel. Inadmisibilitate
atac. Redeschiderea procesului penal în cazul judecăţii în lipsa persoanei condamnate
- redeschiderea procesului penal
În raport cu dispoziţiile art. 469 alin. (6) C. proc. pen. - potrivit cărora hotărârea prin care este
respinsă cererea de redeschidere a procesului penal este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi
hotărârea pronunţată în lipsa persoanei condamnate -, apelul declarat împotriva deciziei prin care
instanţa a respins cererea de redeschidere a procesului penal în apel, formulată cu privire la o
decizie a instanţei de apel, este inadmisibil.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3/A din 5 ianuarie 2016
Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice. Renunţarea la aplicarea

pedepsei
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra siguranţei publice

- refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice
- renunţarea la aplicarea pedepsei
C. pen., art. 80, art. 337
În cazul infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută

în art. 337 C. pen., judecată conform procedurii privind recunoaşterea învinuirii, instanţa poate
dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, în ipoteza în care constată că săvârşirea infracţiunii
constituie un act de conduită izolat, comis de o persoană tânără, care exercită o profesie şi a cărei
conduită anterioară demonstrează că este bine integrată în familie şi în societate, iar în cauză nu
sunt incidente dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen. privind situaţiile în care nu se poate dispune
renunţarea la aplicarea pedepsei.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 481/A din 21 decembrie 2015
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut în art.
438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., dacă instanţa de apel a stabilit pentru infracţiuni concurente
pedepse situate sub limita minimă specială prevăzută în Codul penal anterior, aplicabil în cauză
ca lege penală mai favorabilă, în condiţiile în care nu a reţinut circumstanţe atenuante.
În această ipoteză, dacă instanţa de apel a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei
rezultante, iar noua pedeapsă rezultantă, aplicată în recurs în casaţie pe baza pedepselor stabilite
la nivelul limitei minime speciale prevăzute în Codul penal anterior, nu întruneşte condiţia
prevăzută în art. 81 alin. (2) C. pen. anterior, dar întruneşte condiţia prevăzută în art. 86 1 alin. (2)
C. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune suspendarea executării pedepsei
rezultante sub supraveghere.
Înşelăciune. Tentativă. Fals în înscrisuri sub semnătură privată
- înşelăciune
- tentativă
- fals în înscrisuri sub semnătură privată
C. pen., art. 32, art. 244, art. 322
Fapta avocatului de a depune la instanţa de judecată, în cadrul unui proces, chitanţe

falsificate care atestă, în mod nereal, încasarea unor sume de bani cu titlu de onorariu, în scopul
obligării părţii adverse de către instanţă la plata cheltuielilor de judecată, rezultat care nu s-a
produs din cauza pierderii procesului, nu întruneşte elementele constitutive ale tentativei la
infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.,
ci numai elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată,
întrucât infracţiunea de înşelăciune constituie o infracţiune contra patrimoniului prin nesocotirea
încrederii în cadrul unor relaţii cu conţinut patrimonial, iar inducerea în eroare a unei autorităţi
nu se include în sfera relaţiilor protejate prin incriminarea înşelăciunii.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 449/A din 8 decembrie 2015
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Prelungirea
măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie
În temeiul cazului reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., poate fi verificată
pe calea recursului în casaţie prelungirea măsurii educative privative de libertate a internării într-
un centru de detenţie în limitele prevăzute în art. 125 alin. (3) C. pen. - în baza căruia instanţa,
prelungind măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, nu poate depăşi maximul
stabilit în art. 125 alin. (2) C. pen., determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele
prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.
Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Apel. Amânarea aplicării pedepsei
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale
- acord de recunoaştere a vinovăţiei
C. proc. pen., art. 478 - art. 488
În cazul în care instanţa a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei, conform art. 485 alin.
(1) lit. a) C. proc. pen., şi a dispus amânarea aplicării pedepsei, inculpatul poate formula apel
prin care să solicite renunţarea la aplicarea pedepsei sau înlăturarea obligaţiilor prevăzute în art.
85 alin. (2) C. pen., dispuse de prima instanţă în cadrul amânării aplicării pedepsei.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 343/A din 7 octombrie 2015
Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut în art. 426 lit. f) C. proc. pen. Suspendarea calităţii
de avocat
atac. Contestaţia în anulare
- contestaţie în anulare
C. proc. pen., art. 426 lit. f)
Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 426 lit. f) C. proc. pen. nu este incident, în ipoteza
în care inculpatul a fost asistat în cursul judecăţii de către o persoană care a dobândit calitatea de
avocat în condiţiile legii, indiferent dacă această calitate era suspendată conform art. 28 din
Legea nr. 51/1995, suspendarea calităţii de avocat neechivalând cu încetarea calităţii de avocat
reglementată în art. 27 din Legea nr. 51/1995.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1347 din 5 octombrie 2015
Art. 6 din Legea nr. 241/2005. Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015.
Dezincriminare. Achitare
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală şi limitele ei de aplicare
- dezincriminare
Legea nr. 241/2005, art. 6
Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015
C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, art. 396 alin. (5)
Constatarea neconstituţionalităţii normei de incriminare prevăzute în art. 6 din Legea nr.
241/2005, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în M. Of. nr. 495
din 6 iulie 2015, are ca efect dezincriminarea faptei prevăzute în art. 6 din Legea nr. 241/2005,
cu consecinţa pronunţării soluţiei de achitare, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi art. 396
alin. (5) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 330/A din 29 septembrie 2015
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
În cazul în care inculpatul a declarat recurs în casaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1)
pct. 8 C. proc. pen. - prin care se susţine că instanţa de apel a dispus în mod greşit încetarea
procesului penal ca efect al prescripţiei răspunderii penale şi că sunt incidente dispoziţiile privind
legea penală de dezincriminare - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în mod greşit s-
a dispus încetarea procesului penal de către instanţa de apel, întrucât termenul de prescripţie a
răspunderii penale nu era împlinit la data pronunţării deciziei, admite recursul în casaţie, casează
decizia pronunţată în apel şi dispune rejudecarea de către instanţa de apel, conform art. 448 alin.
(1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu respectarea principiului non reformatio in pejus prevăzut în art.
444 alin. (1) C. proc. pen.
Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut în art. 426 lit. b) C. proc. pen. Împăcare
C. pen., art. 231
C. proc. pen., art. 426 lit. b)
Dacă inculpatul, care nu se află în niciuna dintre ipotezele prevăzute în art. 231 alin. (1) C. pen.,
a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la furt calificat prevăzută în art. 47
raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) C. pen., deşi existau probe cu privire la împăcare - cauză de
încetare a procesului penal - este incident cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 426 lit.
b) C. proc. pen., întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 231 alin. (2) C. pen., în cazul
faptelor prevăzute la art. 228 (furt), art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) (furt calificat) şi art. 230
(furt în scop de folosinţă), împăcarea înlătură răspunderea penală.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 828 din 12 iunie 2015
Abuz în serviciu. Elemente constitutive. Notar public
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni de corupţie şi de serviciu.

Infracţiuni de serviciu
- abuz în serviciu
C. pen. anterior, art. 246
C. pen., art. 297
1. Fapta notarului public, săvârşită cu intenţie, de a autentifica un contract de vânzare-

cumpărare a unui imobil, contact încheiat prin mandatar în numele vânzătorului, în lipsa
extrasului de carte funciară, cauzând o vătămare a intereselor legitime ale proprietarului
imobilului prin transferarea dreptului de proprietate, în condiţiile în care proprietarul a notat în
cartea funciară o interdicţie de vânzare a imobilului, întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de abuz în serviciu.
2. În cazul infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 C. pen., eliminarea cerinţei
ca fapta să fie săvârşită „cu ştiinţă”, care stabilea ca formă a vinovăţiei intenţia sub imperiul
reglementării anterioare, rezultă din dispoziţiile art. 16 alin. (6) C. pen. - potrivit cărora fapta
constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie, iar
fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres -,
dispoziţii din care rezultă că forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunii de
abuz în serviciu este intenţia.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 171/A din 13 mai 2015
Abuz de încredere. Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului
- abuz de încredere
- competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului
C. pen., art. 238
C. proc. pen., art. 48 alin. (1) lit. b)
1. Însuşirea unui autoturism deţinut în baza unui contract de leasing şi dispunerea, pe

nedrept, de acesta, prin înstrăinarea autoturismului către o altă persoană, făptuitorul neplătind
ratele prevăzute în contractul de leasing şi nerestituind autoturismul la solicitarea proprietarului,
constituie infracţiunea de abuz de încredere.
2. În temeiul dispoziţiilor art. 48 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., competenţa de judecată în
primă instanţă aparţine curţii de apel, dacă inculpatul a pierdut calitatea de avocat ulterior
momentului la care s-a dat citire actului de sesizare a instanţei.

Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut în art. 426 lit. f) C. proc. pen. Asistarea inculpatului
de către o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995
C. proc. pen., art. 426 lit. f)
În ipoteza în care asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie, asistarea acestuia în cursul
judecăţii de către o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995
echivalează cu lipsa de apărare a inculpatului şi se încadrează în cazul de contestaţie în anulare
prevăzut în art. 426 lit. f) C. proc. pen.
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură
penală. Recidivă. Concurs de infracţiuni
1. Aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 43 din noul Cod penal privitoare la pedeapsa în caz
de recidivă, prin cumulul aritmetic al pedepsei stabilite pentru noua infracţiune cu un rest din
pedeapsa anterioară conform regulii aplicabile în materia recidivei postcondamnatorii, în ipoteza
în care în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (5) din noul Cod penal referitoare la
recidiva postexecutorie, pedeapsa anterioară fiind considerată ca executată, se încadrează în
cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală
referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
2. Dacă sunt incidente atât dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, cât şi
dispoziţiile privitoare la recidiva postcondamnatorie, conform ordinii stabilite în art. 43 alin. (2)
din noul Cod penal, instanţa aplică mai întâi regulile referitoare la concursului de infracţiuni şi
apoi regula referitoare la recidiva postcondamnatorie, cumulând aritmetic pedeapsa rezultantă
aplicată pentru concursul de infracţiuni cu pedeapsa anterioară neexecutată sau cu restul
neexecutat din aceasta.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 124/RC din 8 aprilie 2015
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Concurs de
infracţiuni. Spor
În cazul unui concurs de infracţiuni, dacă instanţa de apel a stabilit că noul Cod penal constituie
legea penală mai favorabilă - după decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 - şi a
reţinut dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., dar a aplicat pedeapsa cea mai grea, fără a
adăuga sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse prevăzut în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.,
cu motivarea că prin adăugarea sporului s-ar încălca prevederile art. 418 C. proc. pen., deşi
pedeapsa rezultantă calculată conform noului Cod penal este inferioară pedepsei rezultante
aplicate de prima instanţă pe baza Codului penal anterior, este incident cazul de recurs în casaţie
prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitor la aplicarea pedepsei în alte limite
decât cele prevăzute de lege.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 115/RC din 1 aprilie 2015
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Delapidare
C. pen., art. 295, art. 308
Însuşirea, de către persoana care are calitatea de administrator al unei asociaţii de proprietari, în
interesul său sau pentru altul, de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestionează sau le
administrează este incriminată în art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., constituind varianta
atenuată a infracţiunii de delapidare şi, în consecinţă, recursul în casaţie întemeiat pe cazul
reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu motivarea că fapta nu este prevăzută de
legea penală, este nefondat.
Acţiune civilă. Parte responsabilă civilmente. Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Acţiunea penală şi acţiunea civilă
în procesul penal
- acţiune civilă
C. civ., art. 1373
1. În cazul prejudiciilor produse prin infracţiunea de neîndeplinire a îndatoririlor de

serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, săvârşită de angajaţii unei companii feroviare,
compania feroviară are calitatea de parte responsabilă civilmente şi răspunde în condiţiile
dispoziţiilor art. 1373 C. civ. referitoare la răspunderea comitenţilor pentru prepuşi, dacă: a)
fapta comisă de inculpaţi are legătură cu atribuţiile încredinţate de compania feroviară, fiind
consecinţa omisiunii respectării acestor atribuţii; b) compania feroviară - comitentul, în virtutea
contractelor de muncă încheiate cu inculpaţii, exercita controlul asupra modului în care inculpaţii
şi-au îndeplinit funcţia, având posibilitatea de a înceta contractele de muncă ale acestora; c) nu
este îndeplinită condiţia negativă prevăzută în art. 1373 alin. (3) C. civ., în sensul că victimele
accidentului feroviar nu puteau să cunoască faptul că prepuşii au acţionat fără legătură cu scopul
funcţiilor încredinţate - contrar acestor funcţii.
2. Instanţa nu poate dispune obligarea asigurătorului unei companii feroviare la plata de

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat companiei feroviare asigurate prin săvârşirea unei
infracţiuni de către angajatul unei alte companii feroviare - parte responsabilă civilmente, care nu
are calitatea de parte în contractul de asigurare -, întrucât contractul de asigurare încheiat în
beneficiul asiguratului nu poate profita unei terţe părţi responsabile civilmente, care nu are niciun
raport juridic cu asigurătorul şi răspunde civil pentru prejudiciul cauzat prin infracţiunea comisă
de angajatul său.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 77/A din 5 martie 2015
Trafic de persoane. Trafic de minori. Exploatarea unei persoane. Recurs în casaţie. Cazul
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Traficul şi
exploatarea persoanelor vulnerabile
- trafic de persoane
- trafic de minori
C. pen., art. 182, art. 210, art. 211
1. În accepţiunea dispoziţiilor art. 182 lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 C. pen. privind
infracţiunea de trafic de persoane şi art. 211 C. pen. privind infracţiunea de trafic de minori, prin
exploatarea unei persoane se înţelege supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de
servicii, în mod forţat.
Supunerea unei persoane la executarea unei munci pentru o durată de aproximativ 12

ore/zi, în condiţii grele, sub supraveghere continuă, contra sumei de circa 20 euro pe săptămână,
pe teritoriul unui stat străin, în condiţiile în care documentele de călătorie ale persoanei sunt
reţinute de angajator, afectându-i libertatea de mişcare pe teritoriul statului străin şi posibilitatea
de a se întoarce în ţară, întruneşte cerinţele exploatării unei persoane prin supunerea la
executarea unei munci în mod forţat în sensul dispoziţiilor art. 182 lit. a) C. pen.
2. Traficul de persoane sau traficul de minori, comis în scopul exploatării victimei prin
supunerea la executarea unei munci în mod forţat în condiţiile anterior descrise, este prevăzut de
legea penală în dispoziţiile art. 210 C. pen. ori, după caz, în dispoziţiile art. 211 C. pen., nefiind
dezincriminat şi, în consecinţă, recursul în casaţie întemeiat pe cazul reglementat în art. 438 alin.
(1) pct. 7 C. proc. pen., cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, este nefondat.
Înşelăciune. Varianta agravată. Mijloace frauduloase
- înşelăciune
C. pen., art. 244
Înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui contract de vânzare-cumpărare ce atesta dreptul

de proprietate al făptuitorului asupra unui imobil, care a constituit garanţia unui contract de
împrumut, deşi anterior momentului încheierii contractului de împrumut şi al constituirii
garanţiei făptuitorul transmisese dreptul de proprietate asupra imobilului printr-un nou contract
de vânzare-cumpărare, determină incidenţa dispoziţiilor art. 244 alin. (2) C. pen. referitoare la
varianta agravată a infracţiunii de înşelăciune constând în săvârşirea faptei prin folosirea de
mijloace frauduloase.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 64/A din 23 februarie 2015
Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Calitatea
subiectului activ. Luare de mită
C. pen., art. 175, art. 289, art. 308
1. Aplicabilitatea sau inaplicabilitatea prevederilor art. 4 C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea
nr. 187/2012, din punct de vedere al existenţei calităţii subiectului activ al infracţiunii conform
legii noi, se include în sfera cazului de recurs în casaţie prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1)
pct. 7 C. proc. pen. şi, în consecinţă, poate fi verificată pe calea recursului în casaţie întemeiat pe
aceste dispoziţii.
2. Funcţionarii publici definiţi în art. 175 alin. (1) C. pen. au calitatea de subiect activ al
infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 289 alin. (1) C. pen., funcţionarii publici asimilaţi
definiţi în art. 175 alin. (2) C. pen. au calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită
prevăzută în art. 289 alin. (2) C. pen., iar persoanele enumerate în art. 308 C. pen. au calitatea de
subiect activ al infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 289 alin. (1) C. pen.
Minoritate. Măsură educativă privativă de libertate. Internare într-un centru de detenţie.

Pedeapsă prevăzută de lege
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Minoritatea
- minoritate
- măsură educativă privativă de libertate

- internare într-un centru de detenţie
- pedeapsă prevăzută de lege
C. pen., art. 114, 125, 187
În conformitate cu dispoziţiile art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., faţă de minorul care, la data
săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, se poate lua o măsură educativă
privativă de libertate - internarea într-un centru educativ sau internarea într-un centru de detenţie
- în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7
ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.
Potrivit art. 125 alin. (2) C. pen., internarea într-un centru de detenţie se dispune pe o
perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
săvârşită este închisoarea sub 20 de ani şi pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani, în cazul în care
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai
mare ori detenţiunea pe viaţă.
În accepţiunea dispoziţiilor art. 187 C. pen., prin „pedeapsă prevăzută de lege” se înţelege
pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără
luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În raport cu dispoziţiile art. 114 alin. (2) lit. b), ale art. 125 alin. (2) şi ale art. 187 C. pen.,
în cazul tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art. 32 raportat la art. 188 C. pen.,
săvârşită în timpul minorităţii, instanţa poate lua măsura educativă privativă de libertate a
internării într-un centru de detenţie, pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani, întrucât tentativa
constituie o cauză de reducere a pedepsei, care nu se ia în considerare la stabilirea „pedepsei
prevăzute de lege”, în sensul dispoziţiilor art. 114 alin. (2) lit. b) şi art. 125 alin. (2) C. pen.
Înşelăciune. Emiterea de cecuri fără acoperire
- înşelăciune
- emiterea de cecuri fără acoperire
C. pen., art. 244
Legea nr. 59/1934, art. 84 pct. 2
Soluţia legislativă potrivit căreia în cuprinsul art. 244 C. pen. nu este prevăzută nicio
dispoziţie specială referitoare la emiterea de cecuri fără acoperire nu poate conduce la concluzia
că a operat o dezincriminare a faptei de emitere de cecuri fără a exista provizia necesară, aceasta
regăsindu-se în dispoziţiile art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, astfel cum au fost modificate
prin Legea nr. 187/2012, potrivit cărora „constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de
la 6 luni până la un an sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, emiterea
unui cec fără a avea la tras disponibil suficient sau dispunerea în tot sau în parte de disponibilul
avut mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare.”
În contextul actualei reglementări, neexistând identitate între faptele prevăzute ca infracţiuni în

cele două dispoziţii (art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi art. 244 C. pen.), raportul dintre
infracţiunea prevăzută în Legea nr. 59/1934 şi infracţiunea de înşelăciune este stabilit de
dispoziţiile finale ale alin. (2) al art. 244 C. pen., conform cărora, dacă mijlocul fraudulos
constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 146 din 28 ianuarie 2015
penală. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală.
Concurs de infracţiuni. Spor
C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 8, pct. 12

1. Dacă prima instanţă, prin sentinţa pronunţată înainte de 1 februarie 2014, a constatat
intervenţia prescripţiei răspunderii penale cu privire la unele dintre infracţiunile concurente
săvârşite de inculpat, iar instanţa de apel, prin decizia pronunţată după 1 februarie 2014, a aplicat
dispoziţiile noului Cod penal, ca lege penală mai favorabilă, numai cu privire la infracţiunile
pentru care prima instanţă a dispus condamnarea, pe baza principiului non reformatio in pejus,
întrucât în cauză au formulat apel numai inculpatul şi partea civilă exclusiv sub aspectul laturii
civile, nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din noul Cod
de procedură penală, referitor la greşita încetare a procesului penal, chiar dacă în raport cu
dispoziţiilor noului Cod penal termenele de prescripţie a răspunderii penale nu erau împlinite la
data judecării apelului, deoarece pe calea recursului în casaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 438
alin. (1) pct. 8 din noul Cod de procedură penală nu poate fi cenzurată aplicarea principiului non
reformatio in pejus şi nici modul în care instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 5 din
noul Cod penal.
2. În ipoteza concursului de infracţiuni, dacă instanţa de apel a adăugat la pedeapsa cea mai grea
un spor inferior fracţiei de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite - fracţie prevăzută în
art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal şi, în consecinţă, a aplicat o pedeapsă rezultantă
inferioară pedepsei determinate conform art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal, este incident
cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală
referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 32/RC din 23 ianuarie 2015
penală. Concurs de infracţiuni. Spor

În cazul concursului de infracţiuni, adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor inferior
fracţiei prevăzute în art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal, de o treime din totalul celorlalte
pedepse stabilite, cu consecinţa aplicării unei pedepse rezultante inferioare pedepsei determinate
conform art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal, se încadrează în cazul de recurs în casaţie
prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală referitor la aplicarea
pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 27/RC din 22 ianuarie 2015
Contestaţie la executare. Calea de atac a contestaţiei. Admisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale.
Dispoziţii comune
C. proc. pen., art. 597, art. 598 alin. (1) lit. c)
Hotărârea prin care curtea de apel a soluţionat contestaţia la executare întemeiată pe

dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din noul Cod de procedură penală, exercitată împotriva
deciziei pronunţate de această instanţă în apel anterior intrării în vigoare a noului Cod de
procedură penală - decizie supusă căii de atac a recursului conform Codului de procedură penală
anterior - poate fi atacată cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în temeiul art. 597 alin.
(7) din noul Cod de procedură penală, contestaţia declarată împotriva unei astfel de hotărâri fiind
admisibilă.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 83 din 20 ianuarie 2015
Amânarea aplicării pedepsei. Non reformatio in pejus
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor
- amânarea aplicării pedepsei
- non reformatio in pejus

C. pen., art. 83
1. Instituţia amânării aplicării pedepsei este incompatibilă cu pronunţarea unei soluţii de

condamnare şi, în consecinţă, în cazul în care reţine incidenţa dispoziţiilor art. 83 C. pen.,
instanţa nu pronunţă o soluţie de condamnare, ci stabileşte pedeapsa şi dispune amânarea
aplicării acesteia.
2. În cazul apelului declarat exclusiv de inculpat, dacă prima instanţa a încadrat fapta în
dispoziţiile noului Cod penal şi, în mod greşit, a aplicat normele privind efectele circumstanţelor
atenuante din Codul penal anterior, rezultând o pedeapsă inferioară limitei minime a pedepsei
care poate fi aplicată conform normelor privind efectele circumstanţelor atenuante din noul Cod
penal, instanţa de apel nu poate majora pedeapsa, întrucât ar încălca principiul non reformatio in
pejus.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 17/A din 19 ianuarie 2015

Iccj2016 2015

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Iccj2016 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Soluţii.

Indice alfabetic: Drept procesual penal

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 554/RC din 19 decembrie 2016

Măsuri asigurătorii. Măsuri asigurătorii dispuse prin sentinţă. Contestaţie. Inadmisibilitate

Indice alfabetic: Drept procesual penal

C. proc. pen., art. 2501, art. 409 alin. (1) lit. f)

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1533 din 13 decembrie 2016

Indice alfabetic: Drept procesual penal

C. pen., art. 338 alin. (3) lit. a)

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 7

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 531/RC din 7 decembrie 2016

Indice alfabetic: Drept procesual penal

C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c)

În ipoteza în care instanţa dispune, prin hotărârea pronunţată în procedura de executare a

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1499 din 6 decembrie 2016

Indice alfabetic: Drept procesual penal

În ipoteza suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă instanţa a impus

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 522/RC din 25 noiembrie 2016

Părăsirea locului accidentului. Elemente constitutive. Recurs în interesul legii. Încetarea

Indice alfabetic: Drept penal. Drept procesual penal

- părăsirea locului accidentului

- recurs în interesul legii

C. pen., art. 338

C. proc. pen., art. 4741

1. Părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 472/RC din 7 noiembrie 2016

Prescripţia executării pedepsei. Sustragere de la executarea pedepsei închisorii

Indice alfabetic: Drept penal

- prescripţia executării pedepsei

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1346 din 20 octombrie 2016

Abuz în serviciu. Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016. Recurs în casaţie

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni de corupţie şi de serviciu.

C. pen., art. 297

Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 7

Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 privind infracţiunea de abuz în serviciu

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 422/RC din 18 octombrie 2016

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- competenţă după calitatea persoanei

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 384/RC din 5 octombrie 2016

Indice alfabetic: Drept procesual penal

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 357/RC din 27 septembrie 2016

Indice alfabetic: Drept procesual penal

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 327/RC din 21 septembrie 2016

Indice alfabetic: Drept procesual penal

În ipoteza în care inculpatul condamnat cu suspendarea executării pedepsei sub imperiul

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 278/RC din 1 iulie 2016

Indice alfabetic: Drept procesual penal

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 1

Contestaţie la executare. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

C. proc. pen., art. 598

1. Instanţa poate înlocui, pe calea contestaţiei la executare formulată de serviciul de

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 171/A din 19 aprilie 2016

Indice alfabetic: Drept penal

- art. 19 din Legea nr. 682/2002

C. pen. anterior, art. 131 alin. (2)

C. pen., art. 158

Legea nr. 682/2002, art. 19