REFERAT

Revizuirea
Căile de atac în dreptul civil

2018
 Introducere
Erorile judiciare strecurate în hotărâri judecătoreşti definitive, rezultat al
necunoaşterii de către instanţa de judecată a unor fapte sau împrejurări care, dacă ar fi
fost cunoscute, ar fi dat un alt curs procesului penal, sau a săvârşirii unei infracţiuni de
mărturie mincinoasă de către persoane ce îndeplinesc calităţi ce le permit depunerea
de mărturii care pot servi în mod singular la soluţionarea cauzei, sau al descoperirii
caracterului mincinos al unui înscris ce a servit ca bază pentru pronunţarea unei
hotărâri, sau al săvârşirii unei fapte ilicite de către membrii completului de judecată, de
către procuror, ori de către persoana care a efectuat acte de cercetare penală sau a
existenţei a două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive ce nu se pot concilia,
fac viabilă discuţia privind raportul dintre principiul autorităţi de lucru judecat şi principiul
legalităţii şi aflării adevărului. Finalitatea revizuirii este de a înlătura gravele erori de
fapt, fiind astfel un remediu procesual în acest sens. Reglementarea revizuirii în
legislaţia română a preconizat modalităţi concrete de realizare a acestei instituţii. În
cadrul acestei lucrări vom analiza aceste modalități și alte alspecte conexe. Ultima parte
a lucrării la prezenta concluziile formulate.
Definirea revizuirii
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare (cu excepția
motivului de revizuire, reglementat de art. 509, alin. 1, pct. 8 NCPC) și nesuspensivă de
executare (potrivit art. 512 NCPC). Revizuirea a fost definită ca fiind acea cale de atac
prin intermediul careia “se poate obtine desfiintarea unei hotărâri judecatoresti definitive
și reluarea judecarii cauzei”1. Aceasta nu implica realizarea unui control judiciar, ci
determinarea unei noi judecati, intemeiata pe unele elemente, ce nu au putut forma
obiectul judecății ce a condus la pronuntarea hotărârii care face obiectul căii de atac2.
Reglementarea revizuirii
Reglementarea legală cu privire la hotărârile supuse revizuirii îşi are sediul în art.
393 C. proc. pen. Acest text are următorul cuprins: “Hotărârile judecătoreşti definitive
pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.
Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se
poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori”. Potrivit art. 393 C. proc.
pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura
penală, cât şi cu privire la latura civilă, prin care s-a soluţionat fondul cauzei, anume a
celor de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Obiectul revizuirii
Revizuirea poarta asupra hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evoca
fondul (art. 509, alin. 1 NCPC). Asadar, hotărârile pot fi pronunțate în prima instanta, în

1
Sebastian Spinei, Reglementarea căilor de atac în dreptul procesual civil, Universul Juridic 2013, p. 159.
2
Florea Magureanu, Drept Procesual Civil, edit. All Beck, 1998, pag. 453.
apel sau chiar și în recurs în fond după casare (imprejurare în care este evocat fondul) 3.
Numai prin coroboarea cu dispozitiile art. 459 NCPC (privind ordinea exercitarii căilor de
atac) se poate asigura o corecta interpretare și aplicare a art. 509. Potrivit alin. 1 al art.
459, căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate, atata timp cât este deschisa calea
de atac a apelului. Acest text a fost interpretat în sensul ca interdicția alegerii intre apel
și căile extraordinare de atac nu opereaza numai pana la expirarea termenului de apel.
Per a contrario, partea interesata ar putea astepta expirarea termenului pentru
formularea apelului, pentru a putea uzita de calea extraordinară de atac.[5]
Prin exceptie, art. 509, alin. (2) NCPC enumera în mod limitativ situatiile în care
sunt supuse revizuirii și acele hotărâri care nu evoca fondul:
 în ipoteza în care un judecator a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune
privitoare la pricina, de natura sa influenteze soluția pronunțată în cauza (art. 509,
alin. 1, pct. 3 NCPC – în cazul condamnarii martorului, a expertului sau a declararii
inscrisului ca fals, prevederile art. 509, alin. 2 NCPC nu isi gasesc aplicare);
 când un judecator a fost sanctionat disciplinar definitiv, pentru exercitarea functiei
cu rea-credinta sau grava neglijenta, ceea ce a influentat soluția pronunțată în
cauza (art. 509, alin. 1, pct. 4 NCPC);
 când statul, alte persoane juridice de drept public, minorii și cei pusi sub interdicție
judecătorească sau cei pusi sub curatela nu au fost aparati deloc ori au fost aparati
cu viclenie de catre cei desemnati sa ii apere (art. 509, alin. 1, pct. 7 NCPC);
 în situatia existentei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instante fie de
acelasi grad, fie diferite, care incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri
(art. 509, alin. 1, pct. 8 NCPC);
 partea a fost impiedicata a se prezenta la judecată dar și sa instiinteze instanta
despre respectiva imprejurare, din motive ce sunt mai presus de voința sa (art. 510,
alin. 1, pct. 9 NCPC);
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat faptul ca o hotărâre
judecătorească a determinat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale,
consecintele acestei incalcari continuand sa se produca.
Cazurile de revizuire
Revizuirea poate fi cerută atunci când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la
soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă
în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris ce a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

3
Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Drept Procesual Civil, Drept
Executional Civil, Arbitraj, Drept notarial, Editura National, 2013, pag. 396.

3
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte
de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau
împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a
procesului penal ori de condamnare. Cazurile de la lit. b), c) şi d) constituie motive de
revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. În cazul
prevăzut de lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.
Subiecții revizuirii
Pot formula cereri de revizuire: părțile în proces, procurorul și terții având
legimitare procesuală (succesorii părților, creditorii și terții introduși în proces). Potrivit
interpretarii textului art. 67, alin. (4) NCPC, și intervenientii accesorii pot fi subiecți activi
ai cererii de revizuire, sub conditia ca partea pentru care se intervine sa fi exercitat ea
insasi calea de atac, sa nu fi renuntat la aceasta ori cererea respectivă sa nu fi fost
anulata, perimata ori respinsa fara a fi cercetata în fond. Forma cea mai simplă în care
se poate înfăţişa o hotărâre penală – privită sub aspectul faptelor şi făptuitorilor la care
se referă – este aceea vizând o singură faptă (infracţiune) săvârşită de o singură
persoană (infractor). Când hotărârea penală prezintă – sub aspectul faptelor şi
persoanelor la care se referă – o formă mai complexă, se pune întrebarea dacă
revizuirea este admisibilă şi parţial, pentru una dintre infracţiuni (în rem) sau pentru unul
dintre infractori (în personam). Spre deosebire de Codul de procedură penală anterior,
care nu dădea un răspuns direct acestei întrebări, noul cod prevede în mod explicit, în
alin. 2 din art. 393, că în cazul în care “o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni, sau mai
multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre
făptuitori”. Au fost examinate pe rând, ipotezele pe care le implică acest text, şi
anume:concursul de infracţiuni, participaţia, conexitatea şi corelativitatea.
Instanţa competentă
Potrivit art. 323 alin.1 Codul de Procedură Civilă, cererea de revizuire se
îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Ca o excepţie, legiuitorul prevede în alineatul 2 al art.323 Codul de Procedură Civilă că,
în cazul motivului întemeiat pe existenţa unor hotărâri potrivnice, revizuirea se va
îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat
hotărârile potrivnice. Dacă cele două instanţe care au dat hotărârile potrivnice fac parte
din circumscripţii judecătoreşti deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmează să
se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanţei care a dat prima hotărâre. În
cazul în care hotărârile potrivnice au fost pronunţate de instanţele de recurs, iar una
dintre acestea este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea se soluţionează de către
instanţa supremă. Potrivit art. 510, alin. (1) NCPC este competentă cu soluționarea
cererii de revizuire instanta care a pronuntat hotărârea atacata (regula generala). De la
aceasta regula, legiuitorul stabileste două excepții: În ipoteza în care motivul pentru

4
care s-a solicitat revizuirea îl constituie existenta hotărârilor definitive potrivnice, ce
incalca autoritatea de lucru judecat a celei dintai pronunțate (art. 509, alin. 1, pct. 8),
competenta revine instantei mai mare în grad fata de aceea care a dat prima hotărâre.
Ca o derogare și de la excepția anterior enuntata, dacă oricare dintre respectivele
instante de recurs este Inalta Curte de Casatie și Justitie, aceasta din urma va fi
investita cu solutionarea cererii de revizuire. Atunci când sunt invocate motive care
atrag competente diferite, nu se produce prorogarea de competenta (art. 510).
Termenul de exercitare a revizuirii
Termenul de revizuire difera, în functie de motivele invocate pentru exercitarea
căii de atac (art. 511 NCPC):
Ca regula, termenul pentru exercitarea revizuirii este de o luna, calculata astfel:
 de la comunicarea hotărârii, când instanta nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut,
s-a pronuntat asupra unui lucru ce nu s-a cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut;
 de la cel din urma act de executare, dacă obiectul pricinii nu se mai afla în fiinta;
 de la data la care partea a luat la cunoștință privitor la hotărârea instantei penale de
condamnare a judecatorului, martorului sau a expertului – pentru o infracțiune
privitoare la pricina sau despre hotărârea prin care a fost declarat fals inscrisul ce a
avut un rol determinant în solutionarea cauzei. Legiuitorul instituie, și un termen de
decadere de un an, socotit de la data ramânerii definitive a hotărârii penale, ori de
trei ani – în imprejurarea în care partea a luat la cunoștință despre cauzele ce au
determinat impozibilitatea constatarii infracțiunii printr-o cauza penala;
 din ziua în care partea a fost incunostiintata referitor la hotărârea definitivă, de
sanctionare disciplinara a judecatorului, dar nu mai tarziu de un an de la data
ramânerii definitive a celei dintai – în situatia în care Soluția pronunțată în cauza a
fost influentata de exercitarea functiei cu rea-credinta ori cu grava neglijenta – de
catre magistratul ulterior sanctionat;
 de la data la care s-au descoperit inscrisurile – atunci când aceasta este ulterioara
pronuntarii hotărârii iar aceasta intarziere a fost determinata fie de reaua-credinta a
partii adverse (care le-a retinut), fie de imprejurari ce exced vointei partilor;
 din ziua în care partea a luat la cunoștință de anularea, casarea sau schimbarea
hotărârii pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se solicita. Și în acest
context este impus un termen de decadere, de maxim un an, socotit de la data
ramânerii definitive a hotărârii de anulare, casare sau schimbare;
 atunci când statul nu a fost aparat ori a fost aparat cu viclenie de cei desemnati sa îl
apere, termenul pentru solicitarea revizuirii este calculat de la data la care statul
(sau orice persoana de drept public) a fost incunostiintat despre hotărâre, insa nu
mai tarziu de un an de la data ramânerii definitive a acesteia;
 în cazul în care nu s-a asigurat ori s-a indeplinit cu viclenie apararea minorilor, a
persoanelor puse sub interdicție judecătorească ori sub curatela, termenul este de
sase luni și se calculeaza, după caz, de la data la care persoanele interesate au
luat cunoștință despre hotărâre (insa nu mai tarziu de un an de la dobanidrea

5
 capacitatii depline de exercitiu), sau de la momentul inlocuirii tutorelui persoanei
puse sub interdicție, de la incetarea curatelei ori inlocuirea curatorului;
 în cazul hotărârilor definitive potrivnice, calculul termenului se face de la data
ramânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de revizuire de 15 zile își gasește aplicare în ipoteza în care partea,
printr-o imprejurare mai presus de voința ei, a fost impiedicata a se prezenta la judecată
și a instiinta instanta despre imprejurare iar calculul termenului incepe pe data incetarii
impiedicarii. Dacă Curtea Europeana a Drepturilor Omului constata ca o hotărâre
judecătorească a determinat incalcarea drepturilor sau a libertatilor fundamentale,
aceste consecinte continuand a se produce sau în care Curtea Constitutională constatat
neconstitutionalitatea unei prevederi, ca rezultat al invocarii unei exceptii în cauza,
termenul de solicitare a revizuirii este de trei luni, calculate de la data publicarii hotărârii
CEDO, respectiv a deciziei CCR în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Nerespectarea termenelor procedurale prescrise de art. 511 NCPC atrage sanctiunea
decaderii, potrivit dispozitiilor art. 185, alin. 1 NCPC, cererea de revizuire inregistrata
peste termen fiind lovita de nulitate.
Cererea de Revizuire
Aceasta trebuie să fie făcută în scris, să cuprindă arătarea instanței, numele,
domiciliul şi reşedința părților, ori după caz, denumirea şi sediul lor şi ale
reprezentantului, obiectul cererii şi semnătura. Dacă cererea este formulată prin
mandatar trebuiesc anexate procura în original sau în copie legalizată. Anexat cererii
trebuie depunesă și taxa judiciară de timbru. Întrucât legiuitorul nu prevede condiţii
speciale pentru cererea de revizuire, înseamnă că pentru determinarea cuprinsului
acesteia se vor aplica prin asemănare dispoziţiile art.82 şi ale art.112 Codul de
Procedură Civilă. Ca atare, cererea de revizuire va cuprinde: numele şi domiciliul
revizuientului; obiectul cererii (adică hotărârea atacată şi motivul de revizuire); probele
folosite; semnătura. Alte menţiuni: numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor,
ori după caz, denumirea şi sediul, numărul dosarului, hotărârea care se atacă şi
instanţa care a pronunţat-o, motivele pentru care se solicită revizuirea, probele în
dovedirea acestor motive (înscrisuri) şi semnătura revizuentului. Sub sancţiunea
nulităţii, cererea de revizuire se timbrează cu taxă judiciară în sumă fixă şi cu timbru
judiciar. Revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau
înăuntrul termenului prevăzut de lege.
Procedura de judecată a revizuirii
Potrivit art.326 alin.1 Codul de Procedură Civilă, cererea de revizuire se judecă
potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. De unde rezultă
că normele speciale cuprinse în art.326-328 Codul de Procedură Civilă se completează
cu dispoziţiile dreptului comun de la judecată în primă instanţă. Totuşi, în alineatul 3 al
art.326 Codul de Procedură Civilă se stabileşte că dezbaterile sunt limitate la
admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Întâmpinarea este

6
obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată
(art.326 alin.2 Codul de Procedură Civilă). Referitor la probele folosite în această cale
de atac, trebuie avute în vedere motivele de revizuire, însă, în principiu, fiind vorba de o
situaţie de fapt, sunt admise orice mijloace de probă permise de lege. Indiferent care
este instanţa competentă să soluţioneze revizuirea, vor fi administrate aceleaşi mijloace
de probă, întrucât, spre deosebire de contestaţia în anulare unde legea nu conţine
dispoziţii privind judecată, în materia revizuirii legiuitorul prevede că cererea se
soluţionează potrivit normelor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. Pe de
altă parte, dacă s-ar aplica regulile de la judecată în recurs, unde nu sunt admise decât
înscrisurile noi, unele motive de revizuire n-ar putea fi dovedite. Potrivit art.325 Codul
de Procedură Civilă, instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se
cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art.403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod
corespunzător. De unde rezultă că instanţa se va pronunţa printr-o încheiere, care
poate fi atacată cu recurs în mod separat. În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea,
preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării, până la
soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă, în condiţiile art.403 alin.4 Codul de
Procedură Civilă. Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în
tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice va anula
cea din urmă hotărâre. Se va face arătare de hotărârea dată în revizuire, în josul
originalului hotărârii revizuite (art.327 Codul de Procedură Civilă). Hotărârea asupra
revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită
(art.328 alin.1 Codul de Procedură Civilă). Ca atare, hotărârea pronunţată în revizuire
va putea fi atacată cu apel sau cu recurs, dacă hotărârea revizuită este susceptibilă,
potrivit legii, de a fi atacată pe calea apelului sau a recursului. Art. 513, alin. 1 NCPC
stipuleaza ca solutionarea cererii privind revizuirea se face în acordanta cu dispozitiile
procedurale aplicabile în cauza în care s-a pronuntat hotărârea atacata. Depunerea
întâmpinării este obligatorie, aceasta trebuind inregistrata/transmisa la dosar cu minim 5
zile anterior intaiului termen de judecată. Intampinarea nu se comunica revizuentului,
acesta din urma luand la cunoștință despre continutul inscrisului de la dosarul cauzei.
Se opineaza ca aceasta reglementare, potrivit careia revizuentul are obligatia sa ia la
cunoștință de la dosar despre continutul întâmpinării, nu trebuie interpretata stricto
sensu, deoarece ar conduce astfel la o incalcare a principiului simetriei comunicarii din
oficiu a actelor de procedura, ca expresie a egalitatii de tratament – garantie a unui
proces echitabil. Prin urmare, se propune remediul de a i se permite revizuentului ca, la
cerere, sa obtina o copie a întâmpinării. Referitor la motivarea cererii de revizuire, art.
511, alin. 4 NCPC stabileste ca motivele sunt invocate, sub sanctiunea nulitatii, fie în
cuprinsul cererii, fie inauntrul termenului de exercitare al căii de atac. În cazul cererilor
în care se invoca mai multe motive, regulile referitoare la motivare se aplica pentru
fiecare dintre acestea. Potrivit alin. 3 al art. 513 NCPC, dezbaterile sunt limitate la
admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se intemeiaza. S-a argumentat ca, pentru
unele dintre motivele de revizuire (dandu-se ca exemple: motivul impiedicarii de a
participa la judecată ori de a instiinta instanta despre aceasta dintr-o imprejurare mai

7
presus de voința partii ori ipoteza în care partile circumstantiate – minorii, cei pusi sub
interdicție judecătorească ori curatela, statul – fie nu au fost deloc aparate sau au fost
aparate cu viclenie), dezbaterile nu pot fi limitate la admisibilitatea revizuirii, raportat la
realitatea ca revizuentul trebuie sa probeze, după caz, fie motivele ce au condus la
imposibilitatea de a participa la judecată, fie ca lipsa ori ineficacitatea apararii partii a
condus la lipsirea acesteia de garantiile unui proces echitabil. Uterior indeplinirii acestor
cerinte, instanta nu poate proceda direct la schimbarea ori modificarea hotărârii supuse
revizuirii, fara sa analizeze soluția dispusa în cauza, ceea ce presupune nemijlocit
ascultarea revizuentului, dandu-i-se posibilitatea sa participe efectiv la judecată, spre a
preintampina ca admiterea cererii de revizuire sa imbrace un caracter pur formal.
Soluționarea cererii de revizuire presupune doup etape: Judecarea cererii de revizuire
(admiterea în principiu), ceea ce presupune strict urmarirea admisibilitatii cererii,
respectiv a sustinerilor/considerentelor pe care aceasta se bazeaza și Rejudecarea
fondului cauzei (judecarea propriu-zisa). Cele doua etape pot fi parcurse într-un singur
termen de judecată sau la termene diferite, în funcție de particularitățile cauzei. În cazul
admiterii cererii de revizuire, instanta va dispune, după caz, fie schimbarea în tot sau în
parte a hotărârii atacate, fie – în cazul hotărârilor definitive potrivnice – anularea celei
din urma hotărâri. În cuprinsul hotărârii revizuite, se inscrie mentiunea referitoare la
hotărârea data în revizuire. Ca regula, căile de atac ce pot fi exercitate impotriva
hotărârii pronunțate în revizuire sunt aceleasi ce sunt prevazute de legiuitor pentru
hotărârea atacata. Atunci când revizuirea a fost ceruta pentru hotărâri potrivnice, calea
de atac este recursul. În ipoteza când revizuirea a fost solutionata de una dintre sectiile
Inaltei Curti de Casatie și Justitie, solutionarea recursului intra în competenta
Completului de 5 judecatori (art. 513).
Caracteristicile hotărârilor supuse revizuirii
Nu orice hotărâre poate fi supusă revizuirii. Ţinând seama de fundamentul şi
scopul ei, revizuirea nu poate avea ca obiect decât hotărârile care prezintă anumite
caracteristici privind: provenienţa, natura, conţinutul şi forţa lor executorie. Aceste
caracteristici pot fi formulate în modul următor: hotărârea să aparţină unei instanţe
judecătoreşti; să fie de natură penală, să conţină o rezolvare a fondului; să fi intrat în
puterea lucrului judecat; şi în sfârşit, să nu fie în acelaşi timp atacată pe o altă cale
ordinară sau extraordinară. Referindu-se la hotărârile supuse revizuirii, Codul de
procedură penală anterior le caracteriza ca “nesusceptibile de a mai fi atacate pe vreo
altă cale ordinară sau extraordinară de atac” (art. 417). Codul actual a renunţat la
această caracterizare, referindu-se doar la hotărârile judecătoreşti “definitive”. Credem
că legiuitorul a procedat în mod chibzuit atunci când a părăsit vechea caracterizare,
nemaicondiţionând admisibilitatea revizuirii de faptul ca hotărârea să nu fie
“susceptibilă” de a fi atacată pe altă cale ordinară sau extraordinară.
Compunerea completului de judecată
Judecarea cererii de revizuire se face în complet compus din acelaşi număr de
judecători ca şi completul care a pronunţat hotărârea atacată. Nu sunt incompatibili să

8
soluţioneze revizuirea, judecătorii care au dat hotărârea atacată, cu excepţia situaţiei în
care, după admiterea revizuirii, judecătorul se găseşte în una din ipotezele prevăzute în
art.24 Codul de Procedură Civilă
Suspendarea executarii hotărârii ce face obiectul cererii de
revizuire
Dat fiind ca revizuirea nu este suspensiva de executare, art. 512 NCPC
statueaza ca masura suspendarii poate fi dispusa de catre instanta investita cu
solutionarea căii de atac, sub conditia consemnarii unei cautiuni. Dispozitiile NCPC
referitoare la procedura de urmat cu ocazia solutionării cererilor de suspendare a
executarii în stadiul procesual al recursului se aplica. Hotărârea pronunţată în revizuire
este supusă căilor de atac prevăzute de Codul de procedură civilă pentru hotărârea
atacată. Hotărârea prin care s-a soluţionat o cerere de revizuire împotriva unei hotărâri
a instanţei de apel poate fi atacată cu recurs, iar hotărârea pronunţată într-o revizuire
care a avut ca obiect o decizie a instanţei de recurs este definitivă.
Concluzii
Revizuirea hotărîrilor irevocabile este o cale extraordinară de atac, de retractare,
de regulă nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia se poate obţine
desfiinţarea hotărîrilor şi încheierilor irevocabile şi rejudecarea pricinii în cazurile expres
prevăzute de lege. Obiect al revizuirii îl constituie hotărîrile, încheierile şi deciziile
irevocabile ale tuturor instanţelor judecătoreşti. Subiecţii cu drept de sesizare în instanţa
de revizuire sunt: părțile în proces, procurorul și terții având legimitare procesuală.
Cererea de revizuire împotriva unei hotărîri rămase irevocabilă prin neatacare, se
soluţionează de instanţa care s-a pronunţat asupra fondului. Cererea de revizuire
împotriva unei hotărîri, care, fiind supusă căilor de atac, a fost menţinută, modificată sau
casată cu emiterea uneo hotărîri noi, se soluţionează de instanţa care a menţinut,
modificat sau emis o altă hotărîre. Cererea de revizuire se examinează conform
regulilor generale de procedură. Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizurii şi la
faptele pe care se întemeiază. Neprezentarea participanţilor la proces legal citaţi nu
împiedică examinarea cererii. Administrînd probele prezentate, instanţa trebuie să dea
răspuns dacă sunt sau nu temeiuri de revizuire. Instanţa se pronunţă printr-o încheiere
de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă sau de a admitere a cererii de
revizuire şi de casare a hotărîrii deciziei revizuite. Termenul general pentru exercitarea
revizuirii este de o lună, iar momentul de la care începe să se calculeze este
reglementat de Codul de procedură civilă în funcţie de motivele invocate. Acelaşi cod
instituie şi termene speciale de exercitare a revizuirii (ex., termenul de 15 zile în cazul în
care partea, printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, a fost împiedicată să se
prezinte la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre împrejurarea respectivă). Cererea
de revizuire se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se
solicită (regula generală), iar în cazul în care motivul revizuirii vizează hotărâri definitive
potrivnice, cererea se va depune la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a

9
pronunţat prima hotărâre. Instanţa investită cu judecarea cererii de revizuire are
posibilitatea să suspende executarea hotărârii atacate, la cererea revizuentului, însă
numai după depunerea şi consemnarea unei cauţiuni. Soluţionarea cererii de revizuire
se face potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea
atacată. În cazul în care revizuirea s-a solicitat pentru hotărâri potrivnice, calea de atac
este recursul.
Bibliografie
Juridice, articolul Calea de atac a revizuirii în noua reglementare procesual civilă,
disponibil la juridice.ro/306034/calea-de-atac-a-revizuirii-în-noua-reglementare-
procesual-civilă-.html citat la 17.6.18
Bizlawyer, articolul Revizuirea în cazul descoperirii de înscrisuri noi. Condiții și
aplicabilitate practică http://www.bizlawyer.ro/stiri/juridice/revizuirea-în-cazul-
descoperirii-de-inscrisuri-noi-conditii-și-aplicabilitate-practica citat la 17.6.18
Tribunal Cluj, articolul Revizuirea, disponibil la tribunalulcluj.ro/ghiduri
%20orientare%20justitiabili/căile%20atac%20extra%20civil%20revizuirea.pdf citat la
17.6.18
DreptMD, articolul Procedura de revizuire a hotărîrilor judecătoreşti, disponibil la
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-civil-partea-
speciala/procedura-de-revizuire-a-hotaririlor-judecatoresti/ citat la 17.6.18
Noul Cod de Procedură Civilă.
Ministerului Public - PICCJ, articolul Caracteristicile Hotărârilor Supuse Revizuirii
În Reglementarea Procesual Penală, Adrian OLTEANU Masterand Facultatea de Drept
şi Ştiinţe Administrative Universitatea Ovidius din Constanţa, disponibil la
old.mpublic.ro/jurisprudenta/publicatii/hotărâri_supuse_revizuirii.pdf citat la 17.6.18
Avocat Consultant, articolul Procedura de judecată a cererii de revizuire ,
disponibil la consultantavocat.ro/revizuirea-procedura-de-judecată/ citat la 17.6.18
Viata Libera, articolul Cererea de revizuire, disponibil la https://www.viata-
libera.ro/justitie/75840-breviar-juridic-revizuirea-în-procesul-civil-ii citat la 17.6.18
Sebastian Spinei, Reglementarea căilor de atac în dreptul procesual civil, edit.
Universul Juridic, 2013.
Florea Magureanu, Drept Procesual Civil, edit. All Beck, 1998.
Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Drept
Procesual Civil, Drept Executional Civil, Arbitraj, Drept notarial, Editura National, 2013.

10