Miron Bianca-Ioana

SSL III, FSP-UB

Rezumat de speță

Hotărârea în cauza Răducu împotriva României

Hotărâre Strarsbourg, 21 aprilie 2009

Hotărâre definitvă 21/07/2009

Rezumat: Această hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului vizează cauza

reclamantului numit Ion Răducu, care a înaintat o cerere instituției în decembrie 2000. El a sesizat,
așadar, Curtea Europeană la data de 27 decembrie 2000, în virtutea Art. 34 din Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului (Convenţia)1. În urma decesului acestuia, soția sa, numită în continuare
reclamanta, Saveta Răducu, în data de 3 ianuarie 2001 2, și-a exprimat dorința de a continua judecarea
cauzei și a sesizat Curtea cu noi plângeri față de cele inițiate în timpul vieții de către soțul său.
Hotărârea Curții a fost pronunțată abia la data de 21 aprilie 2009.

Cauza domnului Răducu este una relevantă pentru studierea hotărârilor emise de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului nu doar prin natura sa și prin drepturile pe care le vizează, ci și prin
faptul că, după decesul survenit al reclamantului, Curtea a admis continuarea judecății, cu posibilitatea
adăugării unor acuzații adiționale, de către văduva reclamantului. Acest fapt are precedent în cauzele
Beljanski împotriva Franţei, nr. 44070/98, din 7 februarie 2002; M.B. împotriva Poloniei (dec.), nr.
34091/96, din 8 martie 2001 şi Bursuc împotriva României (dec.), nr. 42066/98, 4 noiembrie 2003. ]n
această lucrare mă voi concentra, în principal, pe pretinsa încălcare a Articolului 5 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la libertate și siguranță, drept ce se regăsește și în
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în capitolul II, Articolul 63

Circumstanțele cauzei: Reclamantul, fost primar al orașului Alexandria, a fost denunțat de un

terț (F.M.), aflat sub urmărire penala, în anul 2000, susținând faptul că acesta i-a promis sa intervină în

1
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Răducu împotriva României (Cererea nr 70787/01). Hotărâre Strasbourg,
21 aprilie 2009, definitivă, 21/07/2009, tradus și revizuit de IER, p. 1.
2
Ibid.
3
Official Journal of the European Communities, Charter of Fundamental Rights of the European Union (2000/C 364/01),
18.12.2000.
Miron Bianca-Ioana
SSL III, FSP-UB

favoarea sa pe lângă autorități, în schimbul unei sume de bani 4, motiv pentru care Parchetul de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale
reclamantului pentru cinci zile5 și un flagrant.

Reclamantul, ulterior reclamanta, pretind că reclamantului Ion Răducu i-au fost încălcate 4
drepturi din Convenție. În primul rând, este menționat Art. 5 privind Dreptul la libertate și siguranță,
alin. 1 și alin. 4, articol ce a fost înaintat de reclamanți la CEDO împotriva României în 122 de cazuri 6
în perioada 1959-2019. În al doilea rând, reclamantul pretinde că i-a fost încălcat dreptul ce reiese din
Art. 8 din convenție privind Dreptul la respectarea vieții private și de familie, menționat într-un număr
total de 96 de cazuri împotriva României la CEDO 7. În ultimul rând, reclamanta pretinde că
reclamantului i s-a încălcat dreptul ce reiese din Art. 2 al Convenției privind Dreptul la viață. Din
totalul de 1496 de cazuri8 de încălcări îndreptate împotriva României, doar 119 vizează încălcarea Art.
2.

Dintre aceste cazuri, CEDO s-a pronunțat în 5 dintre cazurile recente asupra pretinsei încălcări a
Articolului 5, declarând una dintre aplicații „inadmisibilă”, întrucât reclamația aplicantului plângerii
era nefondată10 ( B.A.A. v. Romania nr. 70621/16 din 18.04.2019).

În drept, reclamanții acuză încălcarea Art. 5, alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, cu motivarea că reclamantul a fost arestat ilegal timp de o zi după pronunțarea hotărârii Curții
de Apel București de eliberare a acestuia11. Guvernul contestă acest argument și este de părere că
reclamantul a fost eliberat din închisoare într-un termen rezonabil, chiar în ziua în care ordonanța de
eliberare îi fusese trimisă.

În cazul pretinsei încălcări a Art. 5, alin. 4 din Convenția EDO, care are în vedere „termenul scurt”,
la care reclamanta face referire evocând că plângerea sa împotriva ordinului de arestare nu a fost tratată
într-un interval de timp rezonabil, așa cum articolul prevede. Guvernul contestă acest argument și,
4
Ibid.
5
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Răducu împotriva României (Cererea nr 70787/01). Hotărâre Strasbourg,
21 aprilie 2009, definitivă, 21/07/2009, alin. 8, tradus și revizuit de IER, p. 2.
6
European Court of Human Rights, Violations by Article and by State, disponibil la
https://www.echr.coe.int/Documents/Stats_violation_1959_2019_ENG.pdf, accesat la data de 17.03.2020.
7
Ibid.
8
Ibid.
9
Ibid.
10
European Court of Human Rights, Press Country Profile. Romania, actualizat martie 2020, p. 8.
11
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Răducu împotriva României (Cererea nr 70787/01). Hotărâre Strasbourg,
21 aprilie 2009, definitivă, 21/07/2009, tradus și revizuit de IER, p. III.
Miron Bianca-Ioana
SSL III, FSP-UB

făcând referire la cauza Delbec împotriva Franței nr 43125/98 din 18 iunie 2002 12, motivează că
plângerea reclamantului a întârziat să ajungă la judecătorie dintr-o eroare administrativă, întrucât
parchetul a fost sesizat într-o zi de vineri, și astfel perioada care trebuia luată în vedere pentru
„termenul scurt” era de 9 zile.

În ceea ce privește încălcarea Art. 8, reclamanta a motivat că legea nu prevedea garanții împotriva
arbitrarului, cu referire la înregistrările convorbirilor reclamantului și evocă faptul că procurorul care a
autorizat înregistrarea nu se afla în dreptul de a o face. Guvernul nu contestă faptul că a avut loc o
ingerinţă în dreptul reclamantului la respectarea vieţii sale private şi de familie, dar consideră, totuşi, că
această ingerinţă îndeplinea condiţiile impuse de Art. 8, alin. 2 al Convenției și ale dreptului intern13.

Nu în ultimul rând, relamanta pretinde că a fost încălcat Art. 2 din Convenție, motivând că relele
tratamente, mai precis lipsa unui tratament adecvat pentru bolile de care suferea soțul său și de lipsa
unor documente doveditoare a contrariului, aplicate pe parcursul încarcerării acestuia, au dus, în mod
imediat, la decesul acestuia. Guvernul, de asemenea, contestă acest argument, consemnând că pe
întreaga durată a detenției reclamantului i-au fost acordate îngrijirile medicale adecvate, așa cum reiese
din documente furnizate de Ministerul Justiției.

Raționamentul Curții

Principalul capăt de acuzare privește Dreptul la siguranță și libertate al Convenției EDO. Scopul
Art. 5 care garantează acest drept este acela de a proteja individul împotriva unei lipsiri arbitrare sau
nejustificate de libertate14, într-o „societate democratică”15. Acest articol aduce în prim plan, din primul
alineat, o serie de principii esențiale pentru ceea ce numim „societate democratică”, în sensul
Convenției EDO : principiul statului de drept, în primul rând, cel al securității juridice, dar și al
proporționalității, al protecției împotriva arbitrarului, așa cum reiese și din alte cazuri împotriva altor
state în temeiul Articolului 516.

12
Ibid, p. III, IV.
13
Ibid., alin. 89-90.
14
McKay împotriva Regatului Unit (MC), pct. 30
15
Medvedyev şi alţii împotriva Franţei (MC), pct. 76; Ladent împotriva Poloniei, pct. 45
16
Simons împotriva Belgiei (dec.), pct. 32
Miron Bianca-Ioana
SSL III, FSP-UB

Alineatul 4 al Art. 5 reprezintă „habeas corpus17”în cadrul Convenției.Chiar dacă paragraful 1 al

prezentului articol este respectat și lipsirea de libertate a individului este legală și justificată, acest lucru
nu implică faptul că paragraful 4 al Articolului este respectat18. „Termenul scurt” la care se face referire
în corpul Articolului nu poate fi definit fără raportare la concretul situației 19. Concretul situației trebuie
să ia în calcul elemente precum starea de sănătate a acuzatului 20, după cum reiese și din hotărârea în
cazul Răducu.

Admisibilitate

Conform Articolului 35 din Convenția EDO, Curtea poate fi sesizată doar după epizarea tuturor
căilor de recurs interne și „într-un termen de 6 luni începând cu data deciziei interne definitive” 21. De
asemenea, Curtea nu ia în calcul plângerile anonime sau dacă cererea este identică unei cereri anterior
examinate de Curte sau deja supusă unei alte instanțe internaționale și dacă nu conține elemente noi.
Inadmisibilitatea survine atunci când Curtea consideră că o cerere este în opoziție cu prevederile
Convenției sau Protocoalelor, nefondată sau abuzivă. Instanța consideră o cerere inadmisibilă și în
cazul în care reclamantul nu a suferit un prejudiciu important, concluzie în urma unei examinări
prealabile.

Articolul 5, alin. 1

Curtea declară că acest capăt de cerere este fondat, în lipsa unui motiv care să demonstreze
contrariul, în temeiul Art. 35 din Convenție.

Curtea notează că deși punerea în libertate a reclamantului s-a dispus la timp, întârzierea a fost
cauzată de necesitatea îndeplinirii tuturor formalităților. Acest lucru nu disculpă eroarea administrativă
a Guvernului, care a trimis ordinul de punere în libertate în alt loc față de acela unde se afla
reclamantul. Din acest motiv, reclamantul a fost obligat să petreacă o noapte în plus în arest

17
Habeas Corpus este o lege de origine engleză din 1679, în virtutea căreia „nimeni nu poate fi arestat fără ordonanţa
scrisă a judecătorului, iar celui arestat trebuie să i se aducă la cunoştinţă acuzaţia în termen de 24 de ore.
18
Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ghid privind Articolul 5- Dreptul la libertate și la siguranță,
2014, p. 30.
19
R.M.D. împotriva Elveției, alin. 42.
20
Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ghid privind Articolul 5- Dreptul la libertate și la siguranță,
2014, p. 34.
21
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Art. 35 (1).
Miron Bianca-Ioana
SSL III, FSP-UB

(Calmanovici împotriva României, nr. 42250/02, pct. 77, 1 iulie 2008)22 . Rezultă astfel că a fost
încălcat Art. 5, alin. 1 din Convenție.

Articolul 5, alin. 4

Întrucât acest capăt de cerere nu este „în mod vădit nefondat în sensul art. 35”23, Curtea
consideră admisibil acest capăt de cerere.

Curtea consideră că, într-adevăr, statul trebuie să se asigure că procedura se desfășoară într-un
timp scurt. Termenul de 30 de zile nu este considerat a fin unul excesiv, dar trebuie luate în calcul și
termenele prevăzute în administrația internă. Argumentele guvernului nu sunt relevante întrucât
reclamantul beneficia de trei zile pentru a putea formula un recurs, însă Curtea de Apel a pronunțat
hotărârea cu 16 zile mai târziu, în urma unor tergiversări administrative. În circumstanțele date, Curtea
EDO decidă că a avut loc o încălcare a Art. 5, alin. 4.

Articolul 2

Curtea declară admisibil acest capăt de cerere. Ea reiterează datoria statului de a proteja viața
cetățenilor. Curtea ia în calcul starea de sănătate generală precară a reclamantului, din dosarul acestuia
medical. Curtea admite că reclamantul a fost supus unor condiții firești de „stres și angoasă” 24, însă la
ieșirea din închsioare, reclamantul avea o stare de sănătate stabilă. Mai mult, reclamantul a beneficiat
de tratament pentru bolile de care suferea, dar și pentru cele pe care le-a dezvoltat pe timpul arestului,
iar decesul său a survenit la mai mult de 2 luni de la punerea sa în libertate, deci nu există o cauzalitate
directă între pretinsele rele tratamente și moartea reclamantului. Curtea decide în acest caz că nu a fost
încălcat Art. 2 din Convenție.

Articolul 8

Curtea consideră admisibil și acest capăt de cerere, inițiat de reclamantă.

Având în vedere faptul că anterior Curtea s-a pronunțat într-o cauză anterioară (Calmanovici
împotriva României, nr. 42250/02, pct. 40, 1 iulie 2008) iar circumstanțele legislative interne nu au

22
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Răducu împotriva României (Cererea nr 70787/01). Hotărâre Strasbourg,
21 aprilie 2009, definitivă, 21/07/2009, alin. 8, tradus și revizuit de IER, alin. 71-73.
23
Ibid, alin. 76.
24
Ibid., alin. 62.
Miron Bianca-Ioana
SSL III, FSP-UB

produs schimbări care să modifice poziția Curții, instanța europeană decide că a fost încălcat Art. 8 din
Convenție.

Curtea a dispus deci încălcarea Art 5, alin. 1 și 2 și a Articolului 8, și a decis că nu a fost

încălcat Articolul 2 din Convenția EDO. Pentru aceste motive, Curtea a hotărât că statul trebuie să îi
plătească reclamantei 7000 de euro daune morale și 150 de euro pentru cheltuielile de judecată.

În același registru, putem privi această hotărâre dintr-o perspectivă contemporană, folosindu-ne
de dreptul intern. Această cauză își poate găsi echivalentul în zilele de astăzi, cu un caz recent, cel al
fostului ministru al sănătății Sorina Pintea, diagnosticată în noiembrie 2019 cu o boală autoimună. De
curând, ea a fost arestată preventiv sub acuzația de luare de mită în formă continuată, în urma unui
flagrant. Sorina Pintea a depus o contestație la arestul preventiv de 30 de zile, motivând cu boala pe
care nuu o poate trata în mod adecvat în arest. Ministerul de Interne a făcut public faptul că fostului
ministru i s-a propus să meargă la unul din spitalele din subordinea Ministerului Justiției, dar aceasta a
refuzat25. La data de 6 martie, magistrații Curții de Apel București au hotărât eliberarea Sorinei Pintea
din arestul preventiv. Cele două cazuri sunt similare, cu mențiunea că reclamantul Ion Răducu nu s-a
bucurat de eliberarea din arestul preventiv precum fostul ministru Sorina Pintea sau de plasarea sub
control judiciar, ca urmare a stării sale precare de sănătate.

În dreptul intern, Noul Cod de Procedură Penală prevede în Articolul 9 „Dreptul la libertate și
siguranță”, care se suprapune în mare măsură pe prevederile Convenției pentru acest drept.

În concluzie, această hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului este un exemplu bun
pentru pretinsa încălcare a Articolului 5 din Convenție, drept prevăzut încălcat, în cazul României, în
122 de cazuri în perioada 1959-201926. Este o hotărâre demnă de studiat și prin faptul că, deși în timpul
judecării reclamantul a decedat, soției sale, doamnei Răducu, i s-a permis să continue judecata și să
aducă nouă capete de acuzare în fața Curții. Din punct de vedere al percepției comune, dreptul garantat
prin Articolul 5 din Convenție este unul necesar și care trebuie respectat întocmai, iar dacă gândim
contextual o situație similară cu cea a domnului Răducu, putem considera faptul că statul este dator,
într-adevăr, să asigure toate condițiile necesare pentru tratamentul medical acordat persoanelor aflate în

25
Adelina Rădulescu, „Sorina Pintea a fost eliberată din arestul preventiv”, în Radio Europa Liberă România, 6 martie 2020,
disponibil la https://romania.europalibera.org/a/sorina-pintea-eliberata-din-arest/30472267.html, accesat la data de
18.03.2020.
26
European Court of Human Rights, Violations by Article and by State, disponibil la
https://www.echr.coe.int/Documents/Stats_violation_1959_2019_ENG.pdf, accesat la data de 17.03.2020
Miron Bianca-Ioana
SSL III, FSP-UB

arest și care se găsesc într-o stare precară de sănătate, avân grijă ca starea acestora să nu fie înrăutățită.
Pentru acest fapt, ar putea fi utilă o examinare periodică a stării de sănătate a deținuților.

Bibliografie

Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ghid privind Articolul 5- Dreptul la

libertate și la siguranță, 2014.

Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ghid privind Articolul 5- Dreptul la

libertate și la siguranță, 2014.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Răducu împotriva României (Cererea nr 70787/01).
Hotărâre Strasbourg, 21 aprilie 2009, definitivă, 21/07/2009, tradus și revizuit de IER.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

European Court of Human Rights, Press Country Profile. Romania, actualizat martie 2020.

European Court of Human Rights, Violations by Article and by State, disponibil la

https://www.echr.coe.int/Documents/Stats_violation_1959_2019_ENG.pdf.

Official Journal of the European Communities, Charter of Fundamental Rights of the European Union
(2000/C 364/01), 18.12.2000.
Rădulescu, Adelina, „Sorina Pintea a fost eliberată din arestul preventiv”, în Radio Europa Liberă
România, 6 martie 2020, disponibil la https://romania.europalibera.org/a/sorina-pintea-eliberata-din-
arest/30472267.html.