CAUZA ANDREI c.

MOLDOVEI

(Cererea nr. 547/06)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

13 februarie 2006

DEFINITIVĂ

18/08/2006

Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Andrei c. Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), în Camera compusă din:

Sir Maxim Ceban, Președinte,

Dl V. Railean
Dl D. Condrea
DL A. Catansus, judecători,
şi dl M. O’BOYLE, Grefier al Secţiunii
Deliberând la 17 octombrie 2006 în şedinţă închisă, Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost
adoptată la această dată:

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

1. Andrei, în vîrsta de 29 ani, rom de națonalitate este bănuit de săvirșirea sustragerii în

proporții mari ( echipamente pentru tehnica de calcul).

2. Un ofițer de poliție care s-a prezentat drept vânzător într-o companie ce se ocupă cu
comercializarea compiterilor I-a propus lui Andrei să sustragă împreună mai multe compiutere
de la compania la care acesta activă. Andrei a acceptat propunera. Conținutul conversației a fost
înregistrat sonor de către ofițerul de poliție și, evident că despre aceasta nu a avut cunoștință cel
instigat.

3. În locuința lui Andrei de către colaboratorii de poliție au fost instalate dizpozitive

electronice de captare a sunetelor și imaginii. Discuțiile lui Andrei, inclusiv și cele avute la locul
de lucru, au fost interceptate. La faza inițială supravegherea era dusă conform unei proceduri de
urgență, cu autorizarea procurorului. Judecătorul de instrucție a fost informat despre decizia
procuroului după 2 zile.

4. La 13 iunie 2005 Andrei este reținut. Pentru a fi adus la secția de poliție i-au fost puse
cătuşe. La momentul reținerii i-a fost lezată demnitatea umană prin mai multe insulte, în special
a fost afectat de afirmațiile, precum că toți hoţii şi bandiții sunt de naționalitate romi. Pe lîngă
ofensele verbale, cel reținut avea şi suferințe fizice (cătuşele fiindu-i puse strîns îi provocau o
durere insuportabilă, mîinile i se învinețise). Odată reținut, el a fost transportat la IDP de pe lîngă
Inspectoratul General de Poliție al mun. C.
Andrei se plînge că la IDP a fost deținut timp de 4 ore într-o celulă rece şi întunecoasă cu
scopul de a-l determina să facă declarații incriminatoare.

5. La 15 iunie 2005 de către judecătoria sect. C., mun. C. pe numele lui Andrei este eliberat un
mandat de arestare preventivă pe un termen de 10 zile, în calitate de motiv fiind invocate "...el
este învinuit în comiterea unei infracțiuni grave, că oricine, cui i s-ar incrimina o astfel de faptă,
ar putea să se eschiveze de la urmărirea penală şi, că bănuitul Andrei ar putea să împiedice
desfăşurării urmăririi penale".
6. La 24 iunie 2005 Andrei este adus în faţa judecătorului de instrucție, judecătoria sect. C.,
mun. C. unde procurorul a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pentru încă 30 zile.
Avocatul lui Andrei a solicitat respingerea demersului procurorului privind prelungirea arestării
preventive, invocând starea precară de sănătate a justițiabilului (Andrei suferă de astmă) şi faptul
că la dosar nu există careva probe care ar duce la concluzia indubitabilă că Andrei s-ar putea
eschiva de la urmărirea penală sau ar putea împiedica bunul mers al urmăririi penale. Judecătorul
de instrucție a dispus respingerea demersului procurorului ca fiind nefondat şi a aplicat față de
Andrei măsura alternativă arestului preventiv - arestul la domiciliu.

7. La ieşire din sala de judecată colaboratorii de poliție i-au explicat că pentru a fi deținut în
arest la domiciliu este necesar ca Andrei să completeze careva documente. Învinuitul a fost
transportat într-un loc necunoscut unde a fost deținut timp de 2 ore, după care transportat la IDP
al Centrului pentru combaterea crimelor economice şi corupției. La 25 iunie 2005 este supus
arestului la domiciliu.

8. La 27 iunie 2005 este examinat recursul procurorului declarat împotriva încheierii

judecătorului de instrucție prin care a fost respins demersul privind aplicarea arestării preventive
şi prin decizia curții de apel C. este casată hotărârea atacată şi dispusă măsura arestării
preventive. Curtea de apel a invocat gradul de pericol social al faptei, starea fizică a învinuitului
şi pericolul real că acesta s-ar putea eschiva de la urmărirea penală. Concluzia la care au ajuns
judecătorii instanței de recurs s-a bazat pe o declarație anonimă a unui informator (despre
conținutul celor declarate lui Andrei şi apărătorului său nu li s-a adus la cunoştinţă). Prelungirea
arestării preventive a fost dispusă ulterior şi pentru perioada lunilor iulie şi august.

9. În luna octombrie 2005 curtea de apel C. dispune eliberarea lui Andrei din arest preventiv .În
şedinţa de judecată Andrei a declarat că pe toată durata detenției a fost supus maltratărilor, a fost
deținut în condiții umilitoare, iar la numeroasele plângeri pe care le-a adresat procurorului prin
intermediul administrației locului de deținere nu a primit nici un răspuns, ba mai mult, poliţiştii
deseori îi spuneau că vor fi examinate la momentul necesar.
La 12 decembrie 2005 Andrei este condamnat pentru furt şi i se stabileşte pedeapsa închisorii
pe un termen de 5 ani. La baza sentinței au fost puse şi înregistrările convorbirilor făcute la
momentul cînd i s-a propus săvîşirea sustragerii.

10. Andrei se plînge că a fost deținut într-un subsol care nu avea sistem de aerisire şi ventilare
şi, drept consecință a survenit acutizarea afecțiunii sale. Mulți dintre cei deținuți fumau
permanent, iar fumul de țigară amplifica suferinţa fizică. Învinuitul, împreună cu încă 10
persoane, era deținut într-o încăpere cu o suprafață de 41 metri pătrați unde WC nu era delimitat
de restul spațiului. Pe toată durata deținerii nici o dată nu a beneficiat de asistenţă medicală.
Argumentele acuzatului.

11. Aceasta nu poate fi folosită în calitate de probă, fiind că ea trebuie să fie o probă pertinentă,
concludentă și utilă însă, conform CPP 34) probe pertinente – probe care au legătură cu cauza
penală, iar această probă nu are legătură cu cauza penală, în care este învinuit Andrei.
12. Având în vedere că, procedura era de urgență, măsurile speciale de investigație au putut fi
autorizate de către procuror, dar cu informarea judecătorului în cel mult 24 ore. La caz,
Judecătorul a fost informat într-un termen de 48 ore. (Proba nu are valoare) Articolul 1322.
Măsurile speciale de investigaţii
(1) În vederea descoperirii şi cercetării infracţiunilor se efectuează următoarele măsuri speciale
de investigaţii: 1) cu autorizarea judecătorului de instrucţie:
a) cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi
înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat;
Articolul 1324. Procedura de dispunere a măsurilor speciale de investigaţii
(3) Măsurile speciale de investigaţii prevăzute la art. 1322 alin. (1) pct. 1) pot fi autorizate, ca
excepţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului în cazurile infracţiunilor flagrante, precum
şi atunci cînd există circumstanţe ce nu permit amînare, iar încheierea nu poate fi obţinută fără
existenţa unui risc esenţial de întîrziere care poate conduce la pierderea informaţiilor probatorii
sau pune în pericolul imediat securitatea persoanelor. Judecătorul de instrucţie urmează să fie
informat, în termen de 24 de ore, despre efectuarea acestor măsuri, prezentîndu-i-se toate
materialele în care este argumentată necesitatea efectuării măsurilor speciale de investigaţii.
Dacă sînt temeiuri suficiente, judecătorul de instrucţie, prin încheiere motivată, confirmă
legalitatea efectuării acestor măsuri.

13. Odată cu reținerea lui Andrei, au fost comise mai multe ilegalități, și anume: potrivit potrivit
art. 10 alin. (2) CPP, art. 5 alin. (1) CEDO, reținerea poate fi efectuată doar pentru anumite
motive, în speță, constatăm că motivul reținerii a fost privarea de libertate a lui Andrei pentru o
perioadă de 4 ore, cu scopul de a face declarații incriminatorii.
Prin afirmațiile colaboratorilor de poliție, acuzatului i-a fost afectată demnitatea și onoarea, astfel
încălcându-se art. 10 alin. (1) CPP, art. art. 14 Cedo (într-un fel a fost privat de dreptul
prezumției nevinovăției), art. 8 CPP (prezumția nevinovăției.
Referitor la cătușele aplicate strâns, a fost încălcat art. 11 alin. (9), și anume nimeni nu poate fi
maltratat fizic sau psihic, persoana reținută nu poate fi supusă violenței.
Acuzatul a fost deținut timp de 4 ore într-o încăpere rece și întunecoasă, astfel fiind încălcat art.
10 alin. (3) – nimeni nu poate fi deținut în condiții umilitoare, cât și art. 3 Cedo.
Totodată, au fost comise ilegalități în legătură cu cele 4 ore de reținere, astfel că, conform art. 5
alin. (3) Cedo, Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c)
din prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat
împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare.

14. Conform Art. 5 alin. (1) CEDO, persoana poate fi reținută și plasată în arest preventiv doar
pentru o serie de temeiuri enumerate. La caz, motivele invocate de instanță sunt irelevante.

15. Prin indicațiile colaboratorilor de poliție, și prin faptul transportării lui într-un loc
necunoscut apoi la centrul pentru combaterea crimelor economice și corupției, acestuia i-a fost
limitat dreptul la libertate și siguranță, consfințit de art. 5 CEDO, astfel că, acesta din urma a fost
deținut timp de 2 ore, fără niciun motiv.

16. În combaterea argumentelor curții de apel, potrivit art. 8 alin. (3) CPP, Concluziile despre
vinovăţia persoanei de săvârșirea infracţiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar starea fizică
a învinuitului nu este un motiv pentru a dispune arestul preventiv. Suplimentar, s-a încălcat art.
24 alin. (3), potrivit căruia, instanţa de judecată pune la baza sentinţei numai acele probe la
cercetarea cărora părţile au avut acces în egală măsură.

17. Referitor la maltratările învinuitului și tratamentul inuman și degradant la care a fost supus,
a fost încălcat art. 3 CEDO. Iar, referitor la plângerile neexaminate, a fost încălcat art. 5 alin. (4)
CEDO, potrivit căruia, Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau detenţie are
dreptul să introducă recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt
asupra legalităţii detenţiei sale şi să dispună eliberarea sa dacă detenţia este ilegală.
Referitor la înregistrările audio, aceasta nu poate fi folosită în calitate de probă, fiind că ea
trebuie să fie o probă pertinentă, concludentă și utilă însă, conform CPP 34) probe pertinente –
probe care au legătură cu cauza penală, iar această probă nu are legătură cu cauza penală, în care
este învinuit Andrei.

18. Conform spuselor condamnatului, acesta a fost deținut în condiții inumane și degradante,
astfel că, deținerea sa într-o cameră cu fumători, într-un subsol fără sistem de aerisire și ventilare
a cauzat acutizarea afecțiunii sale. Astfel, fiind încălcat art. 3 CEDO.
În cauza Ciorap VS Moldova, în care circumstanțele erau asemănătoare cu prezenta speță,
unde, celulele erau supraaglomerate (2-3 deținuți pentru fiecare 2 m pătrați), însoţită de faptul că
deţinuţii cu boli infecţioase, precum tuberculoza, erau ţinuţi împreună cu alţi deţinuţi, lipsa
ventilaţiei corespunzătoare şi a accesului la lumina naturală, condiţiile sanitare rudimentare, care
nu permiteau intimitatea, Curtea a recunoscut încălcarea art. 3 CEDO.
Astfel, coroborând cauza ciorap contra Moldovei, putem constata încălcările comise de stat.

19. Condamnatul neavând posibilitatea de a cita și audia martorul care ar fi confirmat poziția
invinuitului, reprezintă încălcarea art. 6 alin. (3), lit. d).
Totodaă, prin neoferirea accesului la dosar, nu s-a respectat art. 6 alin. (3) lit. b), potrivit căruia,
acesta trebuie să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale.

Argumentele Guvernului

20. Reclamantul nu era supus torturii, prin intermediul stringerii cătușelor cu care era reținut, că-
ci cătușele nu pot fi strinse mai tare de cît trebuie. Reprezentanții legali ai Guvernului au refuzat
să admită teoretic că reclamantul putea fi supus torturii, luînd in considerație că îi era lezată
demnitatea și onorea din partea colaboratorilor de poliție, fiind descriminat după caracter etnic,
reclamatul fiind rom etnic.

21. Reclamantul nu era pus special într-un izolator cu deținuți fumatori activi , reclamantul avînd
probleme cu sistemul respirator ( bolnav de asmă), declarînd că majoritatea deținuților în
penitenciar sunt fumatori activi, bazînduse pe statistici făcute de Guvern, statistica nu era
prezentată la cererea judecătorului.

22. Cererea pentru constatarea prezenței asmei la reclamant, care era prezentată de avocatul
reclamatului in cadrul procesului în fond era motivul din cauza căreia reclamantul nu a
benefeciat de asistență medicală în penitenciar. Reprezentații legali ai Guvernului au afirmat că
în instanță trebuia să fie prezentat certificatul medical care confirmă că reclamatul este bolnav de
asmă.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1. Hotărăşte că a existat o violare a articolului 3 al Convenţiei;

2. Hotărăşte că a existat o violare a articolului 5 al Convenţiei în ceea ce priveşte că persoana

poate fi reținută și plasată în arest preventiv doar pentru o serie de temeiuri enumerate. La caz,
motivele invocate de instanță sunt irelevante.

3. Hotărăște că a existat o violare a articolului 6 al Convenției, în ceea ce ține solicitarea

audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii
ca şi martorii acuzării.

4. Hotărăşte că a existat o violare a articolului 5 al Convenţiei, în ceea ce privește reținerea

reclamantului timp de 2 ore fară nici un motiv.

5. Hotărăşte
(a) Că statul pârât trebuie să plătească reclamantului în termen de trei luni de la data la care
hotărârea devine definitivă, în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, EUR 26,000
(douăzeci și șase de mii) cu titlu de prejudiciu moral care să fie convertite în valuta naţională a
statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii, plus orice taxă care poate fi
percepută și acordarea unei asistențe juridice de calitate la cererea reclamantului

(b) Că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează
să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele
acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

6. Respinge restul pretenţiilor reclamantului cu privire la încălcarea Art.14 al Convenției, că-ci

nu erau prezentate probe clare, care ar putea demonstra acest fapt.

Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 17 octombie 2006, în conformitate cu

articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.

Michael O'BOYLE Grefier Maxim Ceban

Președinte